Anulare act administrativ . Decizia 12/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR.12
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 04.01.2010
CURTEA DIN:
PREȘEDINTE: Cosma Carmen Valeria
JUDECĂTOR 2: Duican Doina
JUDECĂTOR 3: Păun
GREFIER
Pe rol fiind soluționarea recursului formulat de reclamanții și împotriva sentinței civile nr.2056/02.06.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a IX - de Contencios Administrativ și Fiscal în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata pârâtă AUTORITATEA NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurenții reclamanți și prin avocat, lipsind intimata pârâtă AUTORITATEA NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că intimata pârâtă a depus la dosar, la data de 17.12.2009, întâmpinare.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe cererea de recurs.
Recurenții reclamanți, prin apărător, solicită admiterea recursului și modificarea în tot a sentinței recurate în sensul admiterii acțiunii, pentru motivele arătate în scris.
CURTEA,
Asupra recursului de față;
Din examinarea actelor și lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin sentința civila nr. 2056/02.06.2009 Tribunalul București - Secția a IX-a Contencios Administrativ și Fiscal respins ca neîntemeiată cererea formulată de reclamanții și în contradictoriu cu Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților - Serviciul pentru Aplicarea Legii nr. 9/1998.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că, prin hotărârea nr. 3246/04.05.2006, Comisia Municipiului pentru aplicarea Legii nr. 9/1998 a respins cererea de acordare de despăgubiri reclamanților, pentru diferența de bunuri trecute în proprietatea statului bulgar și aparținând autorului lor - G, iar hotărârea a fost validată prin decizia nr. 590/27.02.2009 pârâtei.
Tribunalul mai reținut că, decizia de validare a fost emisă conform dispozițiilor legale aplicabile, din înscrisurile depuse la dosar nu rezultă că autorul reclamanților ar fi deținut mai mult de 10 ha teren, în fapt autorul reclamanților a declarat 12 ha în situația de avere imobiliară, iar comisia mixtă consemnat că declarația acestuia trebuie definitivată cu 10 ha teren arabil.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții criticând-o ca nelegală și netemeinică.
În dezvoltarea motivelor de recurs, recurenții reclamanți au arătat că, prin Hotărârea nr. 665/27.03.2001 Comisia Municipiului pentru aplicarea Legii nr. 9/1998 fost soluționată cererea cu nr. 3882/09.06.1998 prin care nu le-au fost acordate compensații pentru suprafața de 10 ha teren agricol pe motiv că beneficiarii legii au fost împroprietăriți pe teritoriul României cu suprafață echivalentă de teren.
Prin cererea nr. 8851/3891/10.10.2005 s-au adresat Comisiei Municipiului pentru Aplicarea Legii nr. 9/1998 pentru diferența de 2 ha teren agricol menționate de autorul lor în declarația de avere ca abandonate pe teritoriul statului bulgar.
Recurenții susțin că au făcut dovada deținerii celor 12 ha de teren, cu declarația de avere dată la momentul schimbului obligatoriu de populație și situația de avere, iar aceste înscrisuri au fost eliberate de Arhivele Naționale.
Susțin că instanța de fond nu a motivat și nu a înlăturat valoarea probatorie înscrisului "declarația de avere" din anul 1940, recunoscut de art. 6 din normele metodologice aprobate prin HG nr. 753/1998.
Intimata pârâtă a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Examinând motivele de recurs în raport de prev. art. 3041Cod procedură civilă, de criticile recurenților reclamanți și susținerile intimatei pârâte, Curtea reține următoarele:
Instanța de fond a apreciat corect probele administrate în cauză, stabilind că, din înscrisurile depuse la dosar nu rezultă că autorul reclamanților ar fi deținut mai mult de 10 ha așa cum susțin recurenții reclamanți. Copia eliberată de Arhivele Statului conform situației de avere imobiliară rurală dovedește faptul că autorul reclamanților a declarat că deține 12 ha, dar și faptul consemnat de comisia mixtă că situația acestuia trebuie definitivată cu 10 ha teren arabil, întrucât nu prezintă acte pentru diferență.
Instanța de fond a reținut corect faptul că, declarația aflată la fila 11 dosar, probează faptul că autorul reclamanților declarat că deținea 12 ha teren și faptul că nu a depus în fața Comisiei mixte româno-bulgare dovezi privind justificarea dreptului asupra întregii suprafețe de 12 ha, iar declarația notarială a recurenților reclamanți nu are valoare probatorie, având în vedere că reclamanții nu au putut avea cunoștință personal despre bunurile abandonate de autorul lor.
Ca atare, critica recurenților reclamanți în sensul că instanța de fond nu a motivat sentința atacată în privința înscrisului "declarație de avere" din anul 1940 cu privire la valoarea probatorie a acestui înscris este și nu poate fi reținută.
Instanța de fond a apreciat valoarea probatorie înscrisului "declarațiune, din septembrie 1940" prin coroborarea cu celelalte probe administrate în cauză și constatat corect împrejurarea că, înscrisul situație de avere imobiliară rurală, întocmit de o comisie mixtă formată din reprezentanți ai statelor bulgar și român are o valoare probantă mai mare, fiind întocmit ulterior declarației autorului recurenților și în baza dovezilor dreptului de proprietate depuse de acesta în fața Comisiei mixte.
Această împrejurare rezultă din înscrisul de la fila 10, eliberat de Arhivele Statului, datat 06.02.1942 în care s- menționat la rubrica "observații" că autorul reclamanților G "declară 12 ha teren arabil până la întocmirea situației, neprezentând acte complete, se definitivează numai cu suprafața de 10 ha teren arabil și casa".
Recurenții reclamanți nu au depus la autoritatea pârâtă și nici la dosarul cauzei inscrisuri de valoare probantă în măsură să infirme situația constatată de Comisia mixtă româno-bulgară în situația de avere imobiliară. Mai exact nu s-au depus acte de proprietate dintr-o perioadă anterioară datei emiterii situației de avere imobiliară și alte înscrisuri care să dovedească împrejurarea pentru care autorul recurenților reclamanți nu a fost în măsură să prezinte comisiei mixte asemenea dovezi.
Pentru aceste considerente, Curtea constatând că nu sunt motive de casare ori modificare a sentinței atacate, în temeiul art. 3041coroborat cu art.312 Cod procedură civilă, va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de reclamanții și, împotriva sentinței civile nr.2056/02.06.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IX - de Contencios Administrativ și Fiscal în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă AUTORITATEA NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 04.01.2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
-
GREFIER
Red.
Tehnored.CB/ 2 ex.
25.01.2010
Tribunalul București - 9
Judecător fond:
Președinte:Cosma Carmen ValeriaJudecători:Cosma Carmen Valeria, Duican Doina, Păun
