Anulare act administrativ . Sentința 140/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR--24.02.2009
SENTINȚA CIVILĂ NR.140
Ședința publică din 27.04.2009
PREȘEDINTE: Diana Duma
GREFIER: - -
S-a luat în examinare acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta - - - în contradictoriu cu pârâta Administrația Fondului de Mediul B, având ca obiect anulare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă pentru reclamantă - administrator, lipsă fiind pârâta.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată că prin serviciul de registratură, pârâta a depus întâmpinare.
Instanța, din oficiu, față de dispozițiile Legii nr.554/2004 raportat la OG nr.92/2003 pune în discuție excepția de necompetență materială a Curții de Apel Timișoara în soluționarea prezentului litigiu.
Reprezentantul reclamantei solicită respingerea acestei excepții întrucât această instanță este competentă în soluționarea cauzei, după cum rezultă și din mențiunea existentă în decizia emisă în procedură prealabilă de către pârâtă (fila 12 dosar).
CURTEA
Deliberând asupra acțiunii de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 24.02.2009 sub nr- reclamantul - - - a chemat in judecata pe pârâta Administrația Fondului de Mediul B, solicitând pronunțarea unei hotărâri prin care să se dispună anularea deciziei nr.87/31.10.2008 a Administrației Fondului pentru Mediu B precum si suspendarea masurilor de executare silita dispuse prin titlul executoriu 902/20141 din 08.10.2008 precum si a somației 20141/08.10.2008.
In motivarea acțiunii se arată că, în fapt, organul fiscal a efectuat un control specializat asupra modului de achitare a unor taxe și impozite datorate de petentă fondului pentru mediu.
Acest contraol s-a efectuat la sediul social al petentei în perioada 08.05.2008-08.07.2008 de către reprezentantul Administrației Fondului pentru mediu iar perioada controlată este 19.02.2002-08.07.2008.
Obiectivele controlului efectuat se referă la:
1. plata cotei de 3% din valoarea ambalajelor comercializate;
2. contribuția asupra cantității de ambalaje introdusă pe piața națională;
3. sumele datorate pentru emisiile de poluanți în atmosferă.
În baza constatărilor efectuate de reprezentanții Administrației s-a stabilit că petenta societate comercială nu și-a îndeplinit obligațiile de plată a taxelor de mediu la cele trei categorii menționate, datorând suma de 23685,21 lei reprezentând cota de 3% contribuții și sume asupra emisiilor de poluanți cu dobânzi și penalități de întârziere.
În primul rând, arată reclamanta, termenul de prescripție asupra dreptului de a stabili aceste taxe nu este cel prevăzut de art.91 din Codul d e procedură fiscală adoptat prin nr.OG92/24.12.2003, deci de 5 ani, ci termenul reglementat de legislația anterioară, și anume Decretul Lege nr.167/1859, deci de trei ani.
a) Codul d e procedură fiscală se aplică numai din anul 2004;
b) Același cod statuează, cu titlu de dispoziție tranzitorie, conform art.231, că termenele în curs la data intrării în vigoare a acestui cod (01.01.2004) se calculează după normele în vigoare la data când au început să curgă.
Așadar, se arată că, Codul d e procedură fiscală nu retroactivează asupra termenelor de prescripție aflate în curs la data intrării în vigoare a acestui cod.
Mai precizează că termenul de prescripție începe de la data constatării faptei care atrage obligația de plată fiscală, în speță data emiterii deciziei de impunere - 27.08.2008, iar nu data înscrierii formale în registru a intenției de a efectua controlul, nici măcar data începerii controlului.
În acest sens, Codul d e procedură fiscală, sub al cărui regim juridic s-a efectuat controlul statuează că inspecția fiscală se efectuează în cadrul termenului de prescripție, iar pe de altă parte atunci când se referă la prescripția dreptului de a stabili obligații fiscale, nu cuprinde nici o prevedere că formalitățile înscrierii în registrul unic de control al organului fiscal are vreun efect asupra curgerii, întreruperii sau suspendării termenului de prescripție.
Astfel fiind, solicită instanței să constate că pentru perioada anilor 2002-2003 obligațiile sale de plată la fondul pentru mediu sunt stinse prin prescripție în condițiile în care Codul d e procedură fiscală se aplică numai pentru obligațiile fiscale născute după data de 01.01.2004, iar termenul de prescripție de 5 ani prevăzut de acest cod se aplică numai pentru perioada ce succede anului 2004.
Mai învederează că la data de 15.09.2008 a formulat contestație la Administrația Fondului pentru Mediu B privind aceste nereguli însă nu a primit nici un răspuns privind modul de soluționare a acestei plângeri, pârâta emițând reclamantei direct somație de plată și titlu executoriu pentru suma menționată mai sus.
În drept reclamanta și-a întemeiat acțiunea pe prevederile nr.OG92/1993, 167/1958, art.91 Cod procedură fiscală, art.82, 401-404 Cod procedură civilă.
În dovedirea acțiunii reclamanta a depus la dosar o serie de înscrisuri si anume: Decizia nr.87/31.10.2008, copia Deciziei de impunere nr.143/27.08.2008 înregistrată la Administrația Fondului pentru Mediu cu nr.16931/27.08.2008, raportul de inspecție fiscală 173/26.08.2008 împreună cu anexele, titlul executoriu nr.902/20141/08.10.2008 și somația nr.20141 din 08.10.2008.
Legal citata, parata Administrația Fondului pentru Mediu Baf ormulat întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii formulate. In cuprinsul intâmpinarii formulate parata a invocat execuția de necompetenta materiala a Curții de Apel in soluționarea litigiului.
Se arata ca acțiunea reclamantului vizează restituirea unei sume de 23.685 lei cu titlu de taxe nedatorate, astfel ca litigiul este de competenta Tribunalului Timiș. Se menționează ca in ceea ce privește petitul având ca obiect suspendarea masurilor de executare silita acesta reprezintă o contestație la executare care este de competenta Judecătoriei ca instanța de executare.
În ceea ce privește fondul cauzei pârâta învederează că acțiunea reclamantei este neîntemeiată și solicită respingerea ei.
Se arată că potrivit art.98 alin.3 din OG nr.92/2003, privind Codul d e procedură fiscală, republicată, cu modificările și completările ulterioare, inspecția fiscală se efectuează asupra creanțelor născute în ultimii 3 ani fiscali pentru care există obligația depunerii declarațiilor fiscale. Față de susținerile societății potrivit cărora acest termen a fost depășit, pârâta precizează că același articol prevede și excepția de la regulă: "inspecția fiscală se poate extinde pe perioada de prescripție a dreptului de a stabili obligații fiscale, dacă este identificată cel puțin una dintre următoarele situații:
b) nu au fost depuse declarații fiscale în interiorul termenului de prescripție;
c) nu au fost îndeplinite obligațiile de plată a impozitelor, taxelor, contribuțiilor și altor sume datorate bugetului general consolidat".
În conformitate cu prevederile art.91 din nr.OG92/2003, privind Codul d e procedură fiscală, republicată, cu modificările și completările ulterioare:
(1) Dreptul organului fiscal de a stabili obligații fiscale se prescrie în termen de 5 ani -.
(2) Termenul de prescripția a dreptului prevăzut la alin.1 începe să curgă de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care s-a născut creanța fiscală -."
Potrivit art.2 din același act normativ "unde Codul d e procedură fiscală nu dispune, se aplică prevederile Codului d e procedură civilă." Drept urmare, atâta vreme cât în materie de prescripție extinctivă, Codul d e procedură fiscală dispune, prevederile Decretului-Lege nr.167/1958 nu sunt aplicabile.
Se menționează că, având în vedere că în interiorul termenului de prescripție de 5 ani, - - nu a depus nici o declarație și nici nu a efectuat plăți la fondul pentru mediu în această perioadă, așa cum era reglementată această obligație în Legea nr.73/2000 privind Fondul pentru mediu, republicată, cu modificările și completările ulterioare, consideră că acțiunea inspectorului Administrației Fondului pentru Mediu a fost legală și neîntemeiate susținerile reclamantei potrivit cărora obligațiile aferente perioadei 2002-2003 cuprinse în decizia de impunere s-ar fi prescris.
Se arată că, la stabilirea obligațiilor de plată către fondul pentru mediu au fost respectate și prevederile art.103 alin.3 din OG nr.92/2003 privind Codul d e procedură fiscală, republicată, cu modificările și completările ulterioare.
Pârâtul mai arată faptul că data începerii inspecției fiscale, respectiv 19.02.2007, dată menționată în avizul de inspecție fiscală nr.1106 din 29.01.2007, se înscrie în termenul de prescripție a dreptului de a solicita plata unor obligații fiscale conform OG nr.92/2003 privind Codul d e procedură fiscală, republicată, cu modificările și completările ulterioare. Data înscrierii formale în registrul unic de control al societății nu reprezintă data în funcție de care se determină termenul înăuntrul căruia se poate exercita dreptul de a stabili obligații fiscale.
Întâmpinarea a fost întemeiată în drept pe dispozițiile art.115, art.118, art.399(3) Cod procedură civilă, art.175, art.169(3) și art.185(2) din OG nr.92/2003 privind Codul d e procedură fiscală, republicată, cu modificările și completările ulterioare, Legii nr.73/2000 privind Fondul pentru mediu, republicată, cu modificările și completările ulterioare și OUG nr.196/2005 privind Fondul pentru mediu.
In ședința din data de 23.03.2009 reclamantul a învederat instanței că a renunțat la judecarea pe calea contenciosului administrativ a petitului din cererea de chemare în judecată având ca obiect suspendarea măsurilor de executare silită dispuse prin titlul executoriu 902/20141/08.10.2008 precum și anularea somației 20141/08.10.2008.
Reținând cauza spre soluționare asupra excepției de necompetență materială a Curții de Apel în soluționarea prezentei cauze Curtea reține următoarele:
Prin cererea formulată reclamanta a solicitat pronunțarea unei hotărâri prin care să se dispună anularea deciziei nr.87/31.10.2008 emisă de Administrația Fondului pentru Mediu B precum și suspendarea măsurilor de executare silită dispuse prin titlul executoriu 902/20141 din 08.10.2008 precum și somația 20141/08.10.2008.
Curtea constată că actul a cărui anulare o solicită reclamantul vizează obligații fiscale de plată la bugetul Fondului pentru mediu în cuantum de 23.685 lei. Prin decizia contestată s-a reținut în sarcina reclamantei obligația de a achita către pârâtă contribuții la fondul de mediu care au natura unor obligații fiscale (filele 7 și următoarele dosar).
Articolul 10 din Legea nr.554/2004 stabilește competența de soluționare a litigiilor de contencios administrativ. Astfel fiind, în acord cu prevederile art. 10 alin 1 din actul normativ menționat litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 500.000 de lei se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 500.000 de lei se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel.
Prin urmare, articolul menționat instituie doua criterii pentru stabilirea competenței materiale a instanței de contencios administrativ, și anume criteriul rangului autorității emitente si criteriul valoric.
În cauzele având ca obiect taxe, impozite, contribuții, datorii vamale și accesorii ale acestora operează criteriul valoric, potrivit căruia tribunalele judecă acțiunile în care suma contestată este mai mică de 500.00 lei RON deși emitentul actului administrativ fiscal prin care au fost stabilite obligațiile deduse judecații este o autoritate centrală.
Față de prevederile legale exprese și imperative mai sus menționate Curtea constată că litigiul de față este de competența în prima instanță a Tribunalului-secția de contencios administrativ.
Chiar dacă în decizia contestată organul care a soluționat contestația a menționat drept instanță la care se introduce cererea de chemare în judecată ca fiind Curtea de Apel, această mențiune nu este de natură să consacre competența unei instanțe care, potrivit dispozițiilor legale imperative mai sus menționate, nu este competentă.
Față de dispozițiile mai sus menționate, raportate la dispozițiile art.158 și 159 Cod proc. civ. și văzând obiectul cererii de chemare în judecată, Curtea va admite excepția de necompetență materială a Curții de Apel Timișoara și va declina cauza în favoarea Tribunalului Timiș - Secția de contencios administrativ și fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția de necompetență materială a Curții de Apel Timișoara.
Declină competența de soluționare a cererii formulată de reclamanta - - - cu sediul social în T str. - nr.1 în contradictoriu cu pârâtul Administrația Fondului de Mediul cu sediul în B, sector 6, nr.294, Corp A, în favoarea Tribunalului Timiș - Secția de contencios administrativ și fiscal.
Cu recurs în 5 zile de la pronunțare.
Pronunțată în ședință publică azi, 27.04.2009.
PREȘEDINTE
- - GREFIER
- -
Red./15.05.2009
Tehnored./19.05.2009
Ex.2
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA CONTENCIOS ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR--24.02.2009
Către
TRIBUNALUL TIMIȘ
Secția de contencios administrativ și fiscal
Vă trimitem alăturat dosarul cu nr. de mai sus privind acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta - - - în contradictoriu cu pârâta Administrația Fondului de Mediul cu sediul în B, având ca obiect anulare act administrativ,
Întrucât prin sentința civilă nr.140/27.04.2009 a fost admisă excepția de necompetență materială a Curții de Apel Timișoara și a fost declinată competența de soluționare a prezentei cauze în favoarea Tribunalului Timiș - Secția de contencios administrativ și fiscal.
Dosarul cusut și numerotat conține . file.
PREȘEDINTE SECȚIE
JUDECĂTOR
GREFIER
- -
Tehnored./19.05.2009
Ex.2
Președinte:Diana DumaJudecători:Diana Duma
