Suspendare executare act administrativ fiscal. Sentința 142/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR--23.03.2009
SENTINȚA CIVILĂ NR.142
Ședința publică din 27.04.2009
PREȘEDINTE: Diana Duma
GREFIER: - -
S-a luat în examinare acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Sănătății Publice B, având ca obiect suspendare executare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă avocat în reprezentarea reclamantei și consilier juridic în reprezentarea pârâtului.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată că prin serviciul de registratură al instanței, reclamanta a depus dovada achitării taxei judiciare de timbru în valoare de 4 lei, timbru judiciar în valoare de 0,3 lei și o depoziție personală în susținerea acțiunii, iar pârâtul a depus, prin fax, întâmpinare într-un singur exemplar.
Reprezentantul reclamantei depune practică judiciară și copia facturii emisă pentru suma de 1.666 lei reprezentând onorariu de avocat iar reprezentanta pârâtului depune împuternicire de reprezentare și întâmpinarea în original, un exemplar comunicându-i și reprezentantului reclamantei, care arată că nu solicită termen întrucât a studiat exemplarul existent la dosar.
Nemaifiind alte cereri de formulat ori probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților pentru dezbateri.
Reprezentantul reclamantei solicită admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată, cu cheltuieli de judecată conform înscrisului depus la dosar. Susține că paguba este iminentă deci este un caz bine justificat, fiind întrunite prevederile art.14 din Legea nr.554/2004, după cum rezultă și din depoziția personală depusă la dosar de către reclamantă. Mai arată că ordinul de revocare din funcție a reclamantei a fost comunicat prin fax și nu a fost emis ca urmare a unui raport de evaluare a activității reclamantei ci în urma unui raport de control.
Reprezentanta pârâtului solicită respingerea cererii de suspendare executare întrucât nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.14 din Legea nr.554/2004, pentru motivele arătate în întâmpinarea de la dosar. Arată că raportul de control i-a fost comunicat reclamantei în data de 18.12.2008 și că cererea acesteia nu este motivată, simpla afirmație că există o pagubă iminentă nefiind susținută.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei de față, instanța reține următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 23.03.2009 sub nr-, reclamanta în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Sănătății Publice B, a solicitat instanței pronunțarea unei hotărâri prin care să se dispună suspendarea actului administrativ reprezentat de Ordinul Ministerului Sănătății Publice nr.1590/20.11.2008 până la soluționarea pe fond a acțiunii în contencios administrativ.
În motivarea acțiunii se arată că sunt îndeplinite cerințele prevăzute de dispozițiile art. 14, adică există un caz bine justificat și paguba este iminentă și certă. Se arată că este justificată suspendarea față de împrejurarea că se contestă temeiul juridic în baza căruia s-a emis actul administrativ. Cu privire la cea de-a doua condiție cerută de lege, arată că prin modul în care a fost dispusă revocarea din funcția de manager s-a adus atingere reputației profesionale a reclamantei.
Se învederează că în urma măsurii de revocare s-au diminuat și drepturile salariale ale reclamantei.
În drept, au fost invocate prevederile art.14 din Legea nr.554/2004.
În dovedirea acțiunii s-au depus la dosar o serie de înscrisuri și anume, Ordinul Ministerului Sănătății Publice nr.1590/20.11.2008, Contractul de management nr.3/14.12.2006, plângerea prealabilă și dovada diminuării drepturilor salariale.
Legal citat, pârâtul a formulat întâmpinare, solicitând respingerea cererii de suspendare.
In considerentele întâmpinării se arata că reclamanta a mai formulat două cereri identice de suspendare a Ordinului nr. 1590 din 20.11.2008, înregistrate pe rolul Curții de Apel Timișoara cu nr-, cauză declinată ulterior la ribunalul Arad și nr-, cereri la care a renunțat la judecată.
Pe fond, solicită să se constate că nu sunt îndeplinite condițiile pentru a fi dispusă suspendarea actului administrativ prevăzute în art. 14 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004. Astfel, legiuitorul a dispus după cum urmează: "în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond."
Din interpretarea coroborată a prevederilor art. 1 alin. (1) și art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 reiese că este necesar a fi întrunite cumulativ cele două condiții, care prin tonul lor restrictiv-imperativ denotă caracterul de excepție al măsurii suspendării executării actului administrativ, presupunând, așadar, dovedirea efectivă a unor împrejurări conexe regimului administrativ aplicabil actului atacat, care să fie de natură a argumenta existența "cazului justificat" și a "iminenței producerii pagubei". Cele două condiții nu se consideră a fi îndeplinite prin invocarea unor argumente ce tind să demonstreze aparența de nelegalitate a actului administrativ a cărui executare se solicită a fi suspendată. Existența cazului bine justificat în sensul art. 14 poate fi reținută dacă din împrejurările cauzei ar rezulta o îndoială puternică și evidentă asupra prezumției de legalitate, care constituie unul dintre fundamentele caracterului executoriu al actelor administrative. Simpla afirmație a persoanei vătămate în sensul că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 14 din lege nu este suficientă în lipsa mijloacelor de probă din care să rezulte existența cazului bine justificat și a producerii unei pagube iminente. Este vorba, așadar, de efecte ale actului administrativ unilateral ireparabile, prejudiciul creat fiind greu sau imposibil de înlăturat în ipoteza anulării actului.
Față de aceste aspecte asupra actului administrativ a cărui suspendare se solicită nu poate fi pusă în discuție o astfel de îndoială pentru următoarele considerente:
- actul administrativ a fost emis de organul competent, Ministerul Sănătății, prin reprezentantul său legal, ministrul sănătății, conform prerogativelor legale acordate de dispozițiile art.200 alin.(l) și (3) din Legea nr.95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, cu modificările și completările ulterioare, coroborate cu cele ale art.7 alin.(4) din HG nr. 1718/2008 privind organizarea și funcționarea Ministerului Sănătății, cu modificările ulterioare.
- actul administrativ atacat reprezintă finalitatea acțiunii de control efectuată de o comisie abilitată pentru verificarea activității manageriale, care a fost dispusă în conformitate cu prevederile Legii nr. 95/2006 art. 200 alin. (1) și (3) "Ministerul Sănătății analizează și evaluează periodic și ori de câte ori este nevoie sau la sesizarea organelor abilitate ale statului performanțele unităților sanitare publice cu paturi, care sunt în relații contractuale cu casele de asigurări de sănătate, indiferent de subordonarea lor sau de titularul dreptului de administrare asupra lor, numind o comisie de evaluare."
Se arată că suspendarea executării este însă o măsură de excepție, care se justifică numai dacă actul administrativ conține dispoziții a căror îndeplinire i-ar produce reclamantului un prejudiciu greu sau imposibil de înlăturat în ipoteza anulării actului, condiție care nu este îndeplinită în cauză.
Astfel, în ceea ce privește cazul justificat, apreciază că prin cererea sa reclamanta nu face dovada existenței unui astfel de caz care să impună luarea de instanță a unei astfel de măsuri vremelnice.
În ceea ce privește paguba iminentă, apreciază că nici această cerință pentru admisibilitatea cererii nu este îndeplinită, simpla diminuare a drepturilor salariale nefiind în măsură să justifice cererea.
Astfel, în cazul în care cererea reclamantei ar fi admisă pe fond, reclamanta, prin dispoziția instanței, poate beneficia de drepturile salariale de care a fost lipsită pe perioada de la emiterea ordinului și până la data deciziei instanței. Pentru acest motiv consideră că cererea reclamantei nu justifică sub niciun aspect cerințele legale.
Se motivează că Ordinul nr. 1590/2008 a fost emis ca urmare a unei acțiuni de control ce a avut ca obiect verificarea aspectelor semnalate de conducerea Direcției de Sănătate Publică a Județului A prin adresa nr. EN 10881/16.10.2008.
Pârâtul arată că raportul de control nr. 11991/2008 a fost adus la cunoștința reclamantei prin adresa nr. EN 11991/DC 476/18.11.2008. Astfel, raportul de control prin indicarea sa în temeiul actului administrativ, devine parte integrantă din acesta, constituindu-se anexă la acesta. Este ilogic a copia raportul de control în cuprinsul actului administrativ.
În ceea ce privește organele de control abilitate pentru verificarea activității manageriale, în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 95/2006 art. 200 alin. (1) și (3) Ministerul Sănătății analizează și evaluează periodic și ori de câte ori este nevoie sau la sesizarea organelor abilitate ale statului performanțele unităților sanitare publice cu paturi, care sunt în relații contractuale cu casele de asigurări de sănătate, indiferent de subordonarea lor sau de titularul dreptului de administrare asupra lor, numind o comisie de evaluare.
Se arată că, comisia a fost constituită prin Ordinul nr. 1831/31.10.2008, fapt de care reclamanta a avut cunoștință la momentul desfășurării controlului. Comisia s-a prezentat la unitatea spitalicească unde reclamanta era manager. Reclamanta susține astfel, că în perioada 04 - 07.11.2008, perioadă în care s-a desfășurat acțiunea de control, nu știe cui a prezentat documente, fapt cu atât mai grav cu cât la acel moment reprezenta unitatea spitalicească și deci prezentarea documentelor unității altor persoane decât cele abilitate conform legii este nelegală.
În conformitate cu dispozițiile Legii nr. 95/2006, managerul unității sanitare publice încheie cu ministrul sănătății un contract de management. Astfel, relația stabilită între manager și Ministerul Sănătății este una strict reglementată de Legea nr. 95/2006 și nu pe baza Codului muncii.
Față de cele de mai sus, solicită să se constate că niciunul dintre cele 2 motive indicate de reclamantă nu este susținut de dispozițiile legale în vigoare, astfel că ordinul este motivat, în fapt și în drept.
Având în vedere că reclamanta a insistat în acțiunea introductivă asupra faptului că nu cunoaște motivele care au stat la baza emiterii ordinului atacat, adică nu cunoaște mențiunile din Raportul de control nr. EN 11991/2008, în cazul în care va reveni asupra acestui aspect, pârâtul arată că își rezervă dreptul de a formula apărări.
Față de cele de mai sus, pârâtul solicită respingerea cererii de suspendare a Ordinului nr. 1590/2008 ca nefondată.
Deliberând asupra cererii de suspendare, Curtea retine următoarele:
Reclamanta a solicitat suspendarea executării actului administrativ reprezentat de Ordinul Ministerului Sănătății Publice nr.1590/20.11.2008 până la soluționarea pe fond a acțiunii în contencios administrativ.
După cum se cunoaște, actul administrativ se bucură de prezumția de legalitate, fiind el însuși titlu executoriu. Așadar, neexecutarea lui ar fi contrară unei bune ordini juridice, într-un stat de drept și o democrație constituțională. În consecință, suspendarea actului administrativ, ca operațiune juridică de întrerupere a efectelor acestuia apare ca o situație de excepție de la regula executării din oficiu. Legiuitorul, prin art. 14 și 15 din Legea nr. 554/2004 a instituit proceduri speciale de suspendare a executării actului administrativ.
Potrivit dispozițiilor art. 14 alin. 1 din Legea contenciosului administrativ, suspendarea executării actului administrativ se poate dispune numai dacă sunt îndeplinite cumulativ două condiții, respectiv un caz bine justificat și prevenirea unei pagube iminente sau a unui prejudiciu material viitor. Totodată se impune îndeplinirea condiției de formulare de către reclamantă a plângerii prealabile, conform prev art. 7 din Legea nr. 554/2004.
Curtea constată că reclamanta a formulat plângere prealabilă prin care a solicitat pârâtului revocarea Ordinului a cărui suspendare o solicită prin prezentul litigiu (fila 14 si 15 dosar).
Definiția legală a sintagmei de "pagubă iminentă" este dată de art. 2 din Legea nr. 554/2004 în sensul că ea reprezintă un prejudiciu material viitor dar previzibil cu evidență sau, după caz, perturbarea gravă a funcționarii unei autorități publice sau unui serviciu public.
Prin Ordinul atacat în fața instanței s-a dispus revocarea reclamantei din funcția de manager al Spitalului de Recuperare Dr., Județul
Ca atare, prin ordinul menționat reputația profesională a reclamatei este afectată.
În cuprinsul cererii de suspendare a executării actului administrativ reclamanta a invocat o serie de neregularități cu privire la actul care consemnează măsura dispusă de revocare din funcția de manager inclusiv a contestat modul în care s-a ajuns la aplicarea acestei măsuri, menționând totodată că actul atacat este nemotivat.
Aceste aspecte creează suficiente îndoieli în legătură cu legalitatea întocmirii actului atacat.
Curtea constată că și a doua condiție prev. de art. 14 alin. 1 în vederea discutării cererii de suspendare a executării actului administrativ este îndeplinită.
Astfel, prin măsura dispusă de către pârât s-a produs reclamantei un prejudiciu material prin micșorarea salariului aferent funcției.
În aprecierea îndeplinirii condițiilor menționate de art. 14 raportat la art. 15 din Legea nr. 554/2004 Curtea va lua în considerare și prevederile din recomandarea nr. R(89)8 din 13.09.1989 a Comitetului de Miniștrii din cadrul CE. Acest act juridic emis la nivel european a considerat că este de dorit să se asigure persoanelor o protecție jurisdicțională provizorie, fără a recunoaște, totuși eficacitatea necesară acțiunii administrative. De asemenea, recomandarea a apreciat că autoritățile administrative acționează în numeroase domenii și că activitățile lor sunt de natură a afecta drepturile, libertățile și interesele persoanelor. În plus, s-a arătat în același act european că executarea imediată și integrală a actelor administrative contestate sau susceptibile de a fi contestate poate, în anumite circumstanțe, cauza persoanelor un prejudiciu ireparabil și pe care echitatea îl impune ca fiind de evitat în măsura posibilului.
Avându-se în vedere că România este membră a CE, judecătorul român trebuie să țină seama de conținutul acestei Recomandări. În acest sens s-a pronunțat Înalta Curte de Casație si Justiție - secția de contencios administrativ și fiscal în decizia nr. 4434 din 07.12.2006.
Față de considerentele de fapt și de drept mai sus enunțate, Curtea constată că în speță sunt îndeplinite condițiile legale pentru a interveni suspendarea actului administrativ atacat.
În consecință, va admite cererea formulată și va dispune suspendarea executării actului administrativ contestat și anume a Ordinului Ministerului Sănătății Publice nr.1590/20.11.2008 până la soluționarea pe fond a acțiunii în contencios administrativ.
Constatând culpa procesuală a pârâtului în declanșarea litigiului, Curtea în temeiul art.274 Cod procedură civilă va obliga pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 1.666 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite cererea formulată de reclamanta, domiciliată în,-, jud.A cu sediul procedural ales la & Asociații, din T,-.3, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Sănătății Publice, cu sediul în B,--3, sector 1.
Suspendă executarea Ordinului Ministerului Sănătății Publice nr. 1590/20.11.2008 până la soluționarea pe fond a acțiunii în contencios administrativ.
Obligă pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 1.666 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat.
Executorie de drept.
Cu recurs în 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 27.04.2009.
PREȘEDINTE
- - GREFIER
- -
Red./15.05.2009
Tehnored./19.05.2009
Ex.2
Emis 3 comunicări
., -,-, jud.A
. - la & Asociații, din T,-.3, pâr.Ministerul Sănătății Publice - B,--3, sector 1
Președinte:Diana DumaJudecători:Diana Duma
