Anulare act administrativ . Decizia 1428/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA NR.1428
Ședința publică din data de 26 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Secrețeanu Adriana Florina
JUDECĂTORI: Secrețeanu Adriana Florina, Stoicescu Maria Duboșaru
- -
Grefier -
Pe rol fiind soluționarea recursurilor declarate de reclamantul, funcționar public la Primăria, domiciliat în P,-, Județ D și pârâtul, domiciliat în P - Cartier, nr. 109, Județ D și în calitate de PRIMAR al
orașului, cu sediul Primăriei în-, Județ D,
împotriva sentinței nr. 404 din data de 4.06.2009, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița.
Recursurile au fost timbrate cu taxa judiciară de timbru în cuantum de câte 2 lei, potrivit chitanțelor nr.- și - și timbre judiciare de către 0,15 lei, ce au fost anulate de către instanță și atașate la dosarul cauzei.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au răspuns recurentul reclamant personal, Primarul orașului P fiind reprezentat de consilier juridic.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Recurentul, depune la dosar întâmpinare la recursul formulat de Primarul orașului P, după care solicită proba cu noi înscrisuri, un exemplar comunicându-i-l și părții adverse.
Având cuvântul consilier juridic, depune la dosar întâmpinare la recursul formulat de recurentul, ce a fost comunicat și acestuia, și concluzii scrise. Cu privire la proba cu noi înscrisuri, solicitată de recurentul, arată că lasă la aprecierea instanței.
Curtea în temeiul art. 305.pr.civ. încuviințează pentru recurentul, proba cu noi înscrisuri, sens în care, acesta depune la dosar: cererile sale adresate pârâtului și răspunsurile primite de la acesta, notificarea executorului judecătoresc din 27.04.2009, plângerea prealabilă nr. 8714/2.06.2009, comunicările adresate cu această ocazie, cererea nr. 13740/1.09.2009, comunicarea asociației profesionale Colegiul Consilierilor Juridici D și sentința nr.326 din 14 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, înscrisuri ce au fost comunicate și reprezentatului recurentului Primarul orașului P, după care precizează că alte cereri nu mai are de formulat.
La solicitarea instanței, consilier juridic, arată că alte cereri nu mai are de formulat.
Curtea, luând act că nu se formulează alte cereri, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Având cuvântul recurentul reclamant, solicită admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței recurate în sensul admiterii capătului de cerere privind obligarea pârâtului la polata daunelor morale în cuantumul solicitat în acțiune, precizând că a fost prejudiciat moral, pârâtul refuzând să-i acorde drepturile, mai mult este împiedicat să-și exercite drepturile în instanță.
Cu privire la cheltuielile de judecată arată că le va solicita pe cale separată.
Având cuvântul pentru recurentul Primarul orașului P, consilier juridic, solicită respingerea recursului formulat de recurentul, ca neîntemeiat, precizând că acestuia i s-au preluat o parte din atribuții, astfel că solicitarea de daune morale nu se justifică. Mai arată că Primarul are dreptul de a decide care din consilierii juridici să aibă dreptul de reprezentare în instanță.
În ceea ce privește recursul declarat de Primarul orașului P, consilierul juridic, solicită admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței atacate, în sensul respingerii acțiunii, potrivit art. 312 alin. 2 teza I pr.civ. întrucât hotărârea este lipsită de temei legal și a fost dată cu aplicarea greșită a legii, recurentului nu i s-a încălcat dreptul la muncă.
Cu cheltuieli de judecată.
Având cuvântul recurentul reclamant, cu privire la recursul declarat de Primarul orașului P, solicită respingerea recursului ca neîntemeiat, avându-se în vedere motivele invocate prin întâmpinare.
CURTEA
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Dâmbovița la nr-, reclamantul, în contradictoriu cu pârâtul în calitate de autoritate a administrației publice locale - Primar al Orașului P, și în calitate de persoană fizică, a solicitat anularea dispoziției primarului nr. 474/23.02.2009 privind modificarea fișei postului reclamantului nr. 17493/13.10.2008 ca fiind nelegală și netemeinică și restabilirea situației anterioare, în sensul menținerii tuturor atribuțiilor pe care reclamantul le-a avut conform fișei postului; obligarea pârâtului, persoană fizică, la plata de daune morale în valoare de 20.000 lei, potrivit art. 998, art.999 cod civil și art. 16 alin. 1, art. 8 alin. 3 din legea nr.554/2004,pentru prejudiciul moral pe care i l-a adus reclamantului.
În motivarea acțiunii, reclamantul a susținut că la data de 23.02.2009, pârâtul a emis dispoziția nr. 474 prin care a dispus modificarea fișei postului său, înregistrată la nr. 17493 din 13.10.2008, care este de fapt o refacere a fișei postului anexă la dispoziția nr. 439/2.02.2004 de numire în funcția publică, întocmită la 15.03.2004.
A mai susținut reclamantul că prin dispoziția a cărei anulare o solicită,
pârâtul a dispus, fără temei de fapt și de drept, să i se modifice fișa postului în sensul de a nu mai asigura reprezentarea serviciului Administrare Venituri Locale, Impozite și Taxe Locale din cadrul Direcției Economice, în structura căruia este încadrat, în
cauzele civile de contencios administrativ, de faliment judiciar și penal, aflate în curs de cercetare sau de judecată pe rolul organelor judiciare în care primăria este parte și de a nu mai apăra drepturile și interesele legitime ale serviciului în calitatea sa de organ fiscal al Administrației Publice Locale și alte măsuri subsecvente.
Dispoziția contestată nu este motivată în fapt, nu a fost cerută de către șeful de serviciu în subordinea căruia se află reclamantul, și nici de către directorul economic, care sunt șefii direcți și nemijlociți ai reclamantului și care cunosc activitatea profesională și au apreciat-o cu calificativul "foarte bine".
Această dispoziție nu justifică un interes benefic, nici din punct de vedere funcțional și nici din punct de vedere economic, pentru activitatea de colectare a creanțelor bugetare locale restante, activitate care constituie scopul înființării postului în care a fost numit încă din anul 2003, aprobat de consiliul local la propunerea primarului, în legătură cu care i s-a întocmit reclamantului fișa postului la data de 15.03.2004, fișă actualizată la 13.10.2008 în baza prevederilor HG nr. 611/2008, modificată prin HG nr. 1173/2008.
În drept, au fost invocate prevederile art. 109, art. 117 din Legea nr.118/1999, privind Statutul funcționarilor publici, art. 7 alin. 1, ar. 8 alin. 1, art. 10 alin. 1, art. 11, art. 12,art. 16 alin. 1, art. 18 alin. 1 și alin. 3 din Legea nr. 554/2004 privind Legea contenciosului administrativ și art. 998 - 999 Cod civil.
În dovedirea acțiunii, reclamantul a depus la dosar înscrisuri reprezentând dovezile pe care se sprijină cererea de chemare în judecată: dispoziția
nr. 474/23.02.2009, fișa postului nr. 3280/19.02.2009, adresa nr. 2436/9.02.2009, fișa postului nr. 17495/13.10.2008 modificată prin dispoziția contestată, adeverința nr. 157/7.01.2009, decizia seria - nr. 15D-1529 din 12.01.2009, diploma de licență seria E nr. 3563/2.02.1989, plângerea prealabilă nr. 3711/25.02.2009, dispoziția nr. 439/2.02.2004 și fișa postului anexă din 15.03.2004, adresele nr. 189/13.03.2009 și nr. 116/16.03.2009, extras din actele normative incidente în cauză.
În completarea probelor, reclamantul a depus la dosar înscrisuri: cotidianul local Jurnal de D nr. 3979/1.04.2009, cotidianul local Jurnal de D nr. 3963/13.03.2009, buletin informativ de P nr. 60 /februarie 2009, adresa ANFP nr. -/27.03.2009 și certificate de grefă emise în dosarele nr- și nr- ale Tribunalului Dâmbovița.
Pârâtul Primarul Orașului Pad epus la dosar întâmpinare prin care a solicitat, pe cale de excepție, respingerea acțiunii reclamantului ca prematur introdusă, iar pe fondul cauzei, respingerea acțiunii ca neavând fundamentare juridică și ca promovând încălcarea principiului separației puterilor în stat.
Pârâtul a susținut că fișa postului reclamantului cuprinde atribuții privind consultanța, avizarea și contrasemnarea actelor cu caracter juridic, iar în privința reprezentării juridice, art. 21 alin. 3 din Legea nr. 215/2001 îi conferă Primarului dreptul de a împuternici orice persoană cu studii superioare juridice de lungă durată din cadrul aparatului de specialitate al primarului sau un avocat care să reprezinte interesele unității administrativ - teritoriale, precum și ale autorităților administrației publice locale respective, în justiție.
În privința temeiurilor de fapt ale modificării fișei postului reclamantului, se arată că aceasta a avut la bază referatul reclamantului înregistrat sub nr. 11907/16 iulie 2008, prin care a solicitat să se decidă măsuri care să-i creeze
posibilitatea desfășurării activității de executare silită, ce constituie ponderea atribuțiilor sale de serviciu, în condițiile în care celălalt consilier juridic se află în concediu până la 4.10.2009, iar rămășița de recuperat la bugetul local la 31.12.2008 se ridică la suma de 13 miliarde lei vechi.
În apărare, pârâtul a depus la dosar copia referatului nr. 11907/16.07.2008 întocmit de reclamant, iar la data de 2.04.2009 a fost depusă completare la întâmpinare și răspunsul Agenției Naționale a Funcționarilor Publici nr. -/27.03.2009.
S-au mai depus la dosar de către reclamant dovezi privind perfecționarea lui profesională și rapoartele de evaluare profesională în perioada 2004 - 2007, lista debitelor care ar justifica existența postului de consilier juridic în cadrul Direcției economice a primăriei, acte premergătoare întocmite de pârât privind modificarea organigramei, statului de funcții și bugetului pe anul 2009 și noile proiecte ale acestora, procesul verbal de ședință a Consiliului Local P din 2.04.2009, punctul de vedere al sindicatului în sensul respingerii propunerii de disponibilizare a personalului din primărie - funcționari publici și personal contractual.
În cauză au fost administrate probele cu înscrisuri, interogatoriul pârâtului și declarația martorului.
Prin sentința nr. 404 din 4.06.2009, Tribunalul Dâmbovițaa admis în parte acțiunea formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâtul în calitate de Primar al orașului P, cu sediul în-, județul D și ca persoană fizică, a anulat Dispoziția nr. 474/23.02.2009 emisă de pârât și a respins capătul de cerere privind obligarea pârâtului la plata daunelor morale, a obligat pârâtul să plătească reclamantului cheltuieli de judecată în sumă de 523 lei.
Pentru a pronunța această soluție, tribunalul a reținut că dispoziția contestată nu este motivată și emiterea ei nu a fost cerută de șeful serviciului sau directorul economic, nu justifică un interes din punct de vedere funcțional sau economic, fiind confuză și imposibil de adus la îndeplinire pentru că prin înlăturarea sferei relaționale, a atribuției de reprezentare, reclamantul nu-și mai poate îndeplini atribuțiile de executare silită, nemodificate.
S-a mai reținut că potrivit art. 68 alin. 4 Cod procedură civilă, reglementează atribuția de reprezentare a consilierului juridic, pentru persoana juridică la care este angajat, ca și Legea nr. 514/2003 privind organizarea și exercitarea profesiei de consilier juridic și statutul profesiei de consilier juridic.
Nu se justifică astfel reducerea atribuțiilor reclamantului cu peste 50 %, fiind făcută de pârât și propunerea de reducere a postului de consilier juridic al acestuia din cadrul Direcției Economice.
Indicarea prevederilor art. 21 alin. 3 și a celor ale art. 68 din Legea nr. 215/2001 în preambulul dispoziției nr. 474/23.02.2009, nu este de natură a conferi acesteia caracter legal în sensul prevăzut de textele constituționale și legale, întrucât aceste prevederi se referă doar la competențele primarului.
Puterea discreționară conferită acestuia prin textele de lege indicate nu poate fi privită însă, într-un stat de drept, ca o putere absolută și fără limite, căci exercitarea dreptului de apreciere prin încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale cetățenilor prevăzute de Constituție sau de lege constituie exces de putere conform dispozițiilor art. 2 lit. m din Legea nr. 554/2004.
Așadar, orice decizie de natură a produce efecte privind drepturile și libertățile fundamentale trebuie motivată nu doar din perspectiva competenței de a emite acel act administrativ, ci și din perspectiva posibilității persoanei și a societății de a aprecia asupra legalității și temeiniciei măsurii, respectiv asupra respectării granițelor dintre puterea discreționară și arbitrariu.
Astfel cum a decis Curtea Europeană de Justiție, amploarea și detalierea motivării depind de natura actului adoptat, iar cerințele pe care trebuie să le îndeplinească motivarea depind de circumstanțele fiecărui caz, iar o motivare insuficientă sau greșită este considerată a fi echivalentă cu o lipsă a motivării actelor. Mai mult, insuficiența motivării sau nemotivarea atrag nulitatea sau nevalabilitatea actelor comunitare ( 41/1969 ).
O detaliere a motivelor este necesară și atunci când instituția emitentă dispune de o largă putere de apreciere, căci motivarea conferă actului transparență, particularii putând verifica dacă actul este corect fundamentat și, în același timp, permite exercitarea de către Cac ontrolului jurisdicțional ( 509/1993 ).
participativă a cetățeanului este astfel obligatoriu legată de principiul transparenței, or cea mai importantă cale de a conferi viabilitate acestor principii, inclusiv cel al justiției, este tocmai instituirea obligativității motivării actelor autorităților publice.
Și Constituția României prevede, în art. 31 alin. ( 2 ), obligația autorităților publice de a asigura informarea corectă a cetățeanului asupra treburilor publice și asupra problemelor de interes personal.
Aceasta cu atât mai mult cu cât în speță, astfel cum s-a arătat, efectele actului administrativ privesc dreptul la muncă, drept ce nu poate fi afectat printr-o dispoziție nemotivată în sensul celor mai sus arătate.
Desigur, oportunitatea unor măsuri poate fi invocată, numai că
oportunitatea nu poate fi definită decât tot ca o dimensiune a legalității, întrucât oportunitatea în afara legalității, a puterii discreționare permise de lege, devine ilegalitate, abuz, arbitrariu, exces de putere.
Cu privire la daunele morale solicitate în cauză, instanța a apreciat că însuși faptul că se constată nelegalitatea actului atacat și se dispune anularea acestuia, constituie o reparație suficientă pentru prejudiciul moral suferit.
Împotriva acestei sentințeau declarat recurs reclamantul și pârâtul Primarul orașului.
Reclamantul a solicitat admiterea recursului și modificarea în parte a sentinței, doar în privința obligării la plata de daune morale pentru prejudicial moral suferit prin emiterea și efectele actului administrative.
În motivarea recursului, reclamantul a arătat că în mod nelegal și
netemeinic instanța a respins acest capăt de cerere: instanța a constatat nelegalitatea actului administrative emis cu încălcarea unor prevederi legale interne ce vizează inclusiv drepturi fundamentale, cum este dreptul la muncă și chiar a unor decizii ale Curții Europene de Justiție, în mod abuziv, cu exces de putere, constată că a suferit un prejudiciu moral, dar consideră în mod neîntemeiat că este o reparație suficientă doar faptul că a constatat nelegalitatea actului și a dispus anularea acestuia, emiterea unui act administrativ cu abuz de putere prin încălcarea legii și refuzul de a-l revoc,a deși s-a semnalat că este nelegal de către funcționarul care a refuzat să îl vizeze de legalitate și s-a cerut înscris de către prefectură, nu poate fi disociată de prejudicial
moral suferit, instanța de fond nu a ținut cont de discriminările și discreditările la care a fost supus în raport cu ceilalți consilieri juridici colegi având statut de stagiari și beneficiind de drepturi pe care le-a obținut doar prin acțiuni în instanță și chiar în colectivul de muncă din care face parte și nici de riscurile pe care le-a întâmpinat de a-și pierde locul de muncă pe motiv că au fost reduse atribuțiile de serviciu cu un procent mai mare de 50 %, fiind propus în repetate rînduri pentru disponibilizare, fiind și în prezent împiedicat să își exercite atribuțiile de reprezentare în instanță a organului fiscal din care face parte, deși actul administrativ a fost și suspendat și anulat, în practica judiciară a Tribunalului Dâmbovița fiind cazuri în care au fost acordare și daunele morale solicitate.
În motivarea recursului, pârâtul a arătat că Dispoziția Primarului este
motivată și justificată din punct de vedere funcțional și economic, astfel: în baza art. 21 alin. 3 din Legea nr. 215/2001 Primarul a decis ca interesele Orașului și ale autorităților administrației publice locale în justiție să nu mai fie reperezentate de reclamant ci de alți consilieri, lucru care reiese din Adresa nr. 2436/9.02.2009 menționată în preambulul Dispoziției 474/23.02.2009, referatul reclamanutului nr. 11907/16.07.2008, precizările ANAF prin raspunsul 18843/27.03.2009, necesitatea Primăriei, care constă în cuantumul mare de debite nerecuperate la Serviciul Venituri la care reclamantul își desfășoară activitatea, impunându-se astfel modificarea fișei postului reclamantului pentru eficientizarea serviciului de colectare a creanțelor bugetare, nu există un temei legal în baza căruia emiterea unei Dispoziții de către Primar privind modificarea fișei postului unui funcționar public trebuie să fie cerută de șeful ierarhic al acelui funcționar.
A mai arătat că Dispoziția nu este nici confuză, nici imposibil de adus la îndeplinire, din cuprinsul acesteia rezultă clar că reclamantul nu va mai asigura reprezentarea serviciului în cauzele civile și contencios administrative, de faliment judiciar și penale și de asemenea nu va mai apăra drepturile și intersele legitime ale serviciului în calitate de organ fiscal al administrației publice locale; art. 68 alin. 4 Cod procedură civilă și Legea nr. 554/2004, Legea nr. 514/2003 reglementează într-adevăr atribuția de reprezentare a consilierului juridic pentru persoan juridică la care este angajat, însă aceste reglementări nu îl obligă pe Primar să îi dea atrobuții de reprezentare în instanță a tuturor consilierilor juriidci din aparatul de specialitate, art. 21 alin. 3 din Legea 215/2001 dă dreptul Primarului să împuternicească orice persoană cu studii juridice de lungă durată din cadrul aparatului de specialitate să reprezinte interesele unității administrativ teritoriale.
S-a mai arătat că prin emiterea Dispoziției atacate nu i s-a încălcat reclamantului dreptul la muncă, deoarece privește doar modificare fișei postului, în sensul eliminării atribuțiilor ce privesc reprezentarea în justiție a unității administrativ teritoriale și ale autorităților administrative teritoriale în justiție, acesta bucurându-se în continuare de toate drepturile prevăzute de legislația muncii.
Preluarea atribuțiilor privind reprezentarea în justiție a unității administrativ teritoriale din fișa postului se impunea și din prisma Regulamenutului de organizare și funcționare al aparatului de specialitate al Primarului orașului P, aprobat prin Hotărârea Consiliului Local al Orașului P nr. 18/27.03.2008, în acest regulament la cap. 2.1 pct. 12 printre atribuțiile și sarcinile Compartimentului administrație publică locală, autoritate tutelară, control juridic, contencios, asistență social, registru agricol și arhivă, se regăsesc și atribuții pe
probleme de control juridic, contencios, iar potrivit acestui Regulament, acest compartiment realizează reprezentarea intereselor instituției în litigiile aflate pe rolul instanțelor; în acest Regulament la lit. C se regăsesc atribuțiile Serviciului de administrare a veniturilor locale, taxe și impozite locale, executare silită, în care își desfășoară activitatea reclamantul; din aceste considerente rezultând că serviciul de administrare a veniturilor locale, taxe și impozite locale, executare silită, din care face parte și reclamantul, are ca atribuție doar încredințarea către Compartimentul specializat din cadrul aparatului de specialitate toate documentele necesare apărării intereselor și reprezentării acestui Serviciu în justiție și de asemenea să se asigure că acest Serviciu al Primăriei este reprezentat în instanțele de judecată, acest lucru nu înseamnă însă că funcționarii din acest serviciu trebuie să îl reprezinte efectiv în justiție, aceste competențe aparținând altui Compartiment și fiind prerogativa exclusivă a Primarului.
Recurentul pârât a depus la dosar Regulamentul de organizare și funcționare al aparatului de specialitate al Primarului orașului
Recurentul reclamant a depus la dosar înscrisuri, cereri adresate pârâtului și răspunsul pârâtului privind solicitarea de a-și exercita atribuțiile conform fișei nemodificate, notificările adresate prin executorul judceătoresc, plângerea prelabilă adresată pârâtului, diferite sesizări, răspunsul pârâtului, adrese emise de Colegiul Consilierilor juridici, practică judiciară.
Recurentul intimat pârât a depus întâmpinare prin care a solicitat repingerea recursului reclamantului.
Recurentul intimat reclamant a depus întîmpinare prin care a solicitat repingerea recursului pârâtului.
Curtea, examinând sentința recurată, prin prisma criticilor formulate, a actelor și lucrărilor dosarului, a normelor legale incidente în cauză, a art. 304 și 3041.pr.civilă, constată că recursurile sunt nefondate, pentru considerentele ce succed:
Prin Dispoziția nr. 474/23.02.2009, Primarul Orașului P, având în vedere adresa nr. 2436/2009 întocmită de acesta, art. 21 alin. 3 din Legea nr. 215/2001, faptul că a fost împuternicită o altă persoană să reprezinte interesele autorității administrației publice în justiție, în temeiul art. 68 din Legea nr. 215/2001, a dispus modificată fișei postului deținut de reclamant, consilier juridic în cadrul Direcției economice-serviciul venituri, nr. 17493/13.10.2008, în sensul că nu mai asigură reprezentarea serviciului în cauzele civile de contencios administrativ, de faliment judiciar și penal, aflate în curs de cercetare sau de judecată pe rolul organelor judiciare în care primăria este parte și nu mai apără drepturile și interesele legitime ale serviciului în calitatea sa de organ fiscal al Administrației Publice Locale.
Reclamantul a fost numit în funcția publică prin Dispoziția nr. 439/2.02.2004, fiindu-i întocmită Fișa postului la 15.03.2004, fișă actualizată la 13.10.2008 în baza prevederilor HG nr. 611/2008, modificată prin HG nr. 1173/2008.
Pârâtul a invocat în apărare faptul că fișa postului reclamantului cuprinde atribuții privind consultanța, avizarea și contrasemnarea actelor cu caracter juridic, iar în privința reprezentării juridice, art. 21 alin. 3 din Legea nr. 215/2001 îi conferă Primarului dreptul de a împuternici orice persoană cu studii superioare juridice de lungă durată din cadrul aparatului de specialitate al primarului sau un avocat care să reprezinte interesele unității administrativ - teritoriale, precum și ale autorităților administrației publice locale respective, în justiție.
De asemenea, a arătat că aceasta a avut la bază referatul reclamantului
înregistrat sub nr. 11907/16 iulie 2008, prin care a solicitat să se decidă măsuri care să-i creeze posibilitatea desfășurării activității de executare silită, ce constituie ponderea atribuțiilor sale de serviciu, în condițiile în care celălalt consilier juridic se află în concediu până la 4.10.2009, iar rămășița de recuperat la bugetul local la 31.12.2008 se ridică la suma de 13 miliarde lei vechi.
Cu privire la recursul formulat de pârâtul Primarul Orașului P:
Tribunalul a reținut în mod corect că dispoziția contestată nu este motivată și nu justifică un interes din punct de vedere funcțional sau economic,
Art. 31 alin. 2 din Constituția României prevede obligația autorităților
publice de a asigura informarea corectă a cetățeanului asupra treburilor publice și asupra problemelor de interes personal.
Indicarea dispozițiilor art. 21 alin. 3 și art. 68 din Legea nr. 215/2001 în
preambulul dispoziției, dispoziții ce prevăd atribuțiile și competențele primarului, a unei adrese, nr. 2436/2009, emisă tot de către Primarul Orașului P, prin care acesta a comunicat Direcției Economice-Serviciul Venituri că dispune modificarea fișei postului reclamantului, cu privire la restrângerea reprezentării în justiție a autorității publice locale, nu echivalează cu motivarea din punctul de vedere al considerentelor ce au stat la baza modificării fișei postului ocupat de reclamant, fiind necesar, pentru a se putea aprecia asupra legalității și temeiniciei dispoziției contestate, ca acestea să fie prezentate în chiar dispoziția emisă, și nu ulterior, în apărare, în contestația formulată în fața instanței.
Actul administrativ trebuie analizat atât din punct de vedere al legalității emiterii sale, cât și din punct de vedere al oportunității sale, al considerentelor care trebuie menționate în chiar actul administrativ, pentru a da posibilitatea persoanei interesate să aprecieze asupra temeiniciei acestuia, și instanței de judecată învestite să efectueze controlul jurisdicțional.
Susținerile recurentului privind faptul că nu există un temei legal în
baza căruia emiterea unei Dispoziții de către Primar privind modificarea fișei postului unui funcționar public trebuie să fie cerută de șeful ierarhic al acelui funcționar sunt neîntemeiate, în condițiile în care instanța de fond a reținut aceste considerente în contextul în care reține că dispoziția nu este motivată, neexistând, eventual, nici solicitarea șefului ierarhic, de natură a motiva în acest fel emiterea dispoziției.
Susținerile recurentului privind faptul că Dispoziția nu este nici confuză, nici imposibil de adus la îndeplinire, din cuprinsul acesteia rezultând clar că reclamantul nu va mai asigura reprezentarea serviciului în cauzele civile și contencios administrative, de faliment judiciar și penale și de asemenea nu va mai apăra drepturile și intersele legitime ale serviciului în calitate de organ fiscal al administrației publice locale sunt neîntemeiate, instanța de fond reținând în mod întemeiat că prin înlăturarea sferei relaționale, a atribuției de reprezentare, reclamantul nu-și mai poate îndeplini atribuțiile de executare silită, existente în fișa postlui și care nu au fost modificate.
Este adevărat că, așa cum arată recurentul, reglementările legale nu îl obligă pe Primar să dea atribuții de reprezentare în instanță a tuturor consilierilor juriidci din aparatul de specialitate, și poate împuternici orice persoană cu studii
juridice de lungă durată din cadrul aparatului de specialitate să reprezinte interesele unității administrativ teritoriale, însă în condițiile în care prin fișa postului reclamantul avea respectivele atribuții, modificarea acestora trebuia justificată de către emitentul Dispoziției de modificare a fișei postului.
De asemenea, existența Regulamenutului de organizare și funcționare al aparatului de specialitate al Primarului orașului P, aprobat prin Hotărârea Consiliului Local al Orașului P nr. 18/27.03.2008, invocat de recurent, nu este de natură a justifica emiterea Dispoziției contestate, pe de o parte pentru că acest Regulament este invocat în motivarea recursului, nu în Dispoziție, pe de altă parte acest Regulament era aprobat la data la care, anterior, Fișa postului reclamantului a fost modificată, 13.10.2008.
Instanța de fond a reținut în mod corect că efectele actului administrativ
afectează dreptul la muncă, întrucît, deși privește doar modificare fișei postului, aceasta trebuie privită din perspectiva modificării raporturilor de muncă în mod dicreționar, nemotivat, dreptul la muncă al reclamantului fiind afectat printr-o dispoziție nemotivată în sensul celor mai sus arătate.
Instanța de fond a făcut trimitere și la deciziile Curții Europene
de Justiție, care a arătat că iar cerințele pe care trebuie să le îndeplinească motivarea depind de circumstanțele fiecărui caz, iar o motivare insuficientă sau greșită este considerată a fi echivalentă cu o lipsă a motivării actelor, insuficiența motivării sau nemotivarea fiind de natură a atrage nulitatea sau nevalabilitatea actelor comunitare (41/1969).
Mai mult, Curtea Europeană de Justiție, arată că motivarea conferă actului transparență, particularii putând verifica dacă actul este corect fundamentat și, în același timp, permite exercitarea de către Cac ontrolului jurisdicțional ( 509/1993).
Cu privire la recursul formulat de reclamant, în ceea ce privește
respingerea cererii de acordare a daunelor morale:, curtea constată că în mod correct instanța de fond nu a obligat la plata acestora, pentru următoarele considerente:
Instanța a constatat nelegalitatea actului administrative și a dispus
anularea acestuia, însă pentru stabilirea răspunderii civile delictuale întemeiată pe dispozițiile art. 998 Cod civil, este necesar a fi dovedite fapta ilicită, prejudiciul și legătura de cauzalitate, dauna morală constând în atingerea adusă personalității omului, a existenței sale, a integrității corporale și a sănătății, a sensibilității fizice sau psihice, a sentimentelor sale, a cinstei, onoarei, prestigiului profesional, judecătorul fiind cel care, în raport de consecințele suferite de partea vătămată, va aprecia suma care să reprezinte prejudiciul moral.
Împrejurările invocate de reclamant, privind iscriminările,
discreditările și riscurile la care ar fi fost supus, raportat la colegii săi, nu sunt de natură a justifica acordarea de daune morale, instanța de fond apreciind în mod întemeiat că anularea acestuia, constituie o reparație suficientă pentru prejudiciul moral suferit, iar în ceea ce privește suținerile privind împiedicarea sa de a-și exercita atribuțiile, acestea sunt aspecte careprivesc executarea hotărârilor judecătorești de suspendare, respectivv anulare.
Pentru aceste motive, curtea constată că sentința recurată este legală și
temeinică, nefiind incidente nici unul din motivele de recurs invocate de recurenți, considerente pentru care, în baza dispozițiilor art. 304-312 Cod procedură civilă, va respinge ambele recursuri ca nefondate.
În ceea ce privește cererea recurentului pârât privind cheltuielile de judecată, față de dispozițiile art. 274 și art. 276 Cod procedură civilă, curtea o va respinge, având în faptul că acestea constau în cheltuieli salariale ale consilierului juridic, cheltuieli efectuate de pârât în baza raporturilor de muncă încheiate cu acesta, și cheltuieli de transport ce nu au fost dovedite prin probele administrate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondate, recursurile declarate de reclamantul, funcționar public la Primăria, domiciliat în P,-, Județ D și pârâtul, domiciliat în P - Cartier, nr. 109, Județ D și în calitate de PRIMAR al
orașului, cu sediul Primăriei în-, Județ D,
împotriva sentinței nr. 404 din data de 4.06.2009, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița.
Respinge cererea recurentului pârât de obligare a recurentului reclamant la plata cheltuielilor de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 octombrie 2009.
Președinte JUDECĂTORI: Secrețeanu Adriana Florina, Stoicescu Maria Duboșaru
- - - - - -
Grefier
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
red.SA
Tehnored. DL
4 ex./25.11.2009
f- Tribunalul Dâmbovița
Președinte:Secrețeanu Adriana FlorinaJudecători:Secrețeanu Adriana Florina, Stoicescu Maria Duboșaru
