Anulare act administrativ fiscal. Decizia 1426/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA NR.1426
Ședința publică din data de 26 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Secrețeanu Adriana Florina
JUDECĂTORI: Secrețeanu Adriana Florina, Stoicescu Maria Duboșaru
- -
Grefier -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de pârâtul INSPECTORATUL JUDEȚEAN DE POLIȚIE, cu sediul în P,-, Județ P, împotriva sentinței nr. 270 din data de 5.05.2009, pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimatul reclamant, domiciliat în C, str. - -,. 170-L,. 6, Județ D.
Recursul este timbrat cu taxa judiciară de timbru în cuantum de 2 lei, potrivit chitanței nr.- și timbru judiciar de 0,5 lei, ce au fost anulate de către instanță și atașate la dosarul cauzei.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au răspuns: consilier juridic reprezentând recurentul Inspectoratul Județean de Poliție și intimatul reclamant personal.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, învederându-se instanței că recursul se află la primul termen de judecată, după care:
Având cuvântul pentru recurentul Inspectoratul Județean de Poliție, consilier juridic, depune la dosar chitanța nr.- și timbru judiciar de 0,5 lei, precizând că alte cereri nu are de formulat.
Intimatul reclamant, depune la dosar întâmpinarea ce a fost comunicată și reprezentantului recurentului, precizând că alte cereri nu are de formulat.
Curtea, luând act că nu se formulează alte cereri, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Având cuvântul pentru recurentul Inspectoratul Județean de Poliție, consilier juridic, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, modificarea în tot a sentinței recurate și pe fond să respingă acțiunea precizată formulată de reclamant ca neîntemeiată, precizând că, înțelege să critice sentința sub aspectul reținut de instanța de fond că rezoluția contestată de reclamant ca act juridic prin care s-a dispus sancțiunea completară a suspendării dreptului reclamantului de a conduce autovehicule pe drumurile publice pentru 90 de zile, este nelegală, întrucât în conținutul ei nu face absolut nicio referire la regula de circulație încălcată de reclamant, care justifică această măsură și nu există nici proces verbal de contravenție care să constate această abatere.
Având cuvântul intimatul reclamant, solicită respingerea recursului, ca neîntemeiat, menținerea ca temeinică legală a sentințe recurate.
CURTEA
Princerereaînregistrată la Tribunalul Prahova la nr- și ulterior precizată, reclamantul - a solicitat anularea rezoluției dispusă de pârât de suspendare a dreptului său de a conduce autovehicule pe drumurile publice, aplicată pe rezoluția Parchetului nr.1477/P/2008 de neîncepere a urmăririi penale, precum si obligarea pârâtului să ii restituie permisul de conducere.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că prin adresa nr.-/2009 emisă de către parat i s-a comunicat faptul că i s-a suspendat dreptul de a conduce autovehicule pe drumurile publice, conform art.103 al.1 lit. c din OUG 194/2002, că la data de 28.08.2008 in jurul orelor 18.30 fost oprit de organele de poliție, imputându-i-se faptul că ar fi accidentat o persoană și ar fi părăsit locul accidentului, precum și că prin rezoluția Parchetului de pe lângă Judecătoria Vălenii d Munte, dată în dosarul nr.1477/P/2008 s-a dispus neînceperea urmăririi penale pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art.184 al.1,3 Cod penal si art.89 al.1 din OUG 195/2002, pentru care reclamantul a fost cercetat.
S-a mai arătat că ulterior reclamantul a solicitat restituirea permisului de conducere, insa paratul i-a comunicat refuzul prin adresa menționata anterior.
În dovedirea cererii, reclamantul a depus la dosar adresa nr.-/2009
si rezoluția Parchetului de pe lângă Judecătoria Vălenii d e Munte dată în dosarul nr.1477/P/2008.
Prin întâmpinare, pârâtul a solicitat respingerea acțiunii, ca neîntemeiată, motivat de faptul ca măsura suspendării a fost dispusă in temeiul dispozițiilor art.103 al.1 lit. c din OUG 195-/2002, întrucât petentul a încălcat prevederile art.118 lit.c din HG 1391/2006.
Pârâtul a depus la dosar înscrisuri, respectiv adresa nr.3239/2009, rezoluția parchetului menționată, adresa nr.-/3.09.2008, raportul din 28.08.2008, adresa nr.3603/2008.
Prinsentința nr. 270 din 5.05.2009, Tribunalul Prahovaa admis acțiunea precizată formulata de reclamantul, a anulat rezoluția din data de 6.02.2009, prin care s-a dispus suspendarea exercitării dreptului reclamantului de a conduce pentru o perioada de 90 de zile și a obligat pârâtul să restituie reclamantului permisul de conducere.
Tribunalul a reținut că la data de 28.08.2008, in jurul orelor 18.30, reclamantul a condus autoutilitara cu nr. -, care tracta remorca cu nr.-, pe A, pe raza localității V de M, iar la km 112+400 a acroșat cu remorca ghidonul unei biciclete care se deplasa pe partea carosabila, determinând dezechilibrarea si căderea conducătorului acesteia, după care si-a continuat drumul.
Ulterior, s-au efectuat cercetări penale împotriva reclamantului, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art.184 al.1 si 3 din codul penal si art.89 alin.1 din OUG 195/2002, iar prin rezoluția Parchetului de pe lângă Judecătoria Vălenii d Munte în dosarul nr.1477/P/2008 s-a dispus neînceperea urmăririi penale, apreciindu-se că pentru prima infracțiune partea vătămata nu a
formulat plângere prealabila, iar pentru cea de-a doua nu sunt întrunite elementele constitutive ale acesteia.
După comunicarea rezoluției parchetului către pârât, reprezentantul acestuia a dispus prin rezoluția din data de 6.02.2009, in temeiul dispozițiilor art.103 al.1 lit.c din OUG 195/2002, suspendarea dreptului reclamantului de a conduce vehicule pe drumurile publice pentru o perioada de 90 de zile, reținându-i permisul de conducere si comunicându-i aceasta măsură prin adresa nr.-/2009.
Tribunalul a reținut că măsura suspendării dreptului reclamantului de a conduce autovehicule pe drumurile publice a fost dispusă prin rezoluție, aplicată pe rezoluția Parchetului de pe lângă Judecătoria Vălenii d Munte in dosarul nr.1477/P/2008, text care prevede două condiții cumulative, respectiv cercetarea penală (finalizată prin neînceperea urmăririi penale, scoaterea de sub urmărire penală sau încetarea urmăririi penale), precum existența încălcării unei reguli de circulație, pentru care OUG 195/2002 să prevadă suspendarea exercitării dreptului de a conduce.
S-a mai reținut că reclamantul a fost cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de vătămare corporala din culpa și părăsirea locului accidentului, iar după finalizarea urmăririi penale, organele de politie nu au întocmit nici un act (eventual proces verbal de constatare a contravenției) prin care sa constate în vreun fel încălcarea vreunei reguli de circulație, că măsura suspendării dreptului reclamantului de a conduce autovehicule pe drumurile publice este, conform art.96 al.2 lit.b din OUG 195/2002, o sancțiune contravențională complementară, care se aplică, potrivit dispozițiilor art.95 al.1 si 96 al.1 din OUG 195/2002, prin procesul verbal prin care se constată contravenția, odată cu sancțiunea principală.
Tribunalul a apreciat că rezoluția contestata de reclamant, ca act juridic prin care s-a dispus sancțiunea complementara suspendării dreptului reclamantului de a conduce autovehicule pe drumurile publice pentru 90 de zile, este nelegală, întrucât în conținutul ei nu face absolut nici o referire la regula de circulație încălcată de reclamant, care justifica această măsură, si nici nu exista un proces verbal de contravenție prin care să se constate aceasta abatere. De altfel, abia in întâmpinare pârâtul face referire expresă la încălcarea dispozițiilor art.118 lit.c din HG 1391/2006 (privind obligația celui care efectuează manevra de depășire de a păstra o distanță laterală suficientă față de autovehiculul depășit). Însă, constatarea încălcării unei reguli de circulație se face prin proces verbal, iar nu prin întâmpinare sau adrese.
În plus, maniera de aplicare a sancțiunii contravenționale complementare este nelegală și sub aspectul că reclamantul a fost lipsit de posibilitatea de a contesta încălcarea regulii de circulație imputată. Dacă organele de poliție ar fi întocmit un proces verbal prin care ar fi constatat nerespectarea regulilor privind depășirea, atunci reclamantul ar fi avut posibilitatea legală de a formula plângere contravenționala,respectiv aceea cao instanța judecătorească să examineze legalitatea si temeinicia acuzației ce i-a fost adusă.
Împotriva acestei sentințea declarat recurs pârâtul Inspectoratul Județean de Poliție, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului, după prezentarea situației de fapt, recurenta a arătat că prin Rezoluția nr. 1477 din 4.02.2009 s-a dispus neînceperea urmăririi penale pentru infracțiunile prevăzute de art. 184 alin și 3 Cod penal și art. 89 alin 1 din OUG 195/2002, iar în conformitate cu dispozițiile art. 13 din Dispoziția MAI-IGPR- nr. -/ 5.12.2006 referitor la Precizările privind circuitul documentelor și procedura transmiterii proceselor verbale de constatare a contravențiilor la regimul circulației rutiere, unitatea care implementează abaterea în evidența informatizată a abaterilor editează și comunicarea către titularul permisului de conducere cu privire la suspendarea dreptului de a conduce pentru o perioadă ce este stabilită de lege, în speță fiind vorba de adresa nr. - din 10.02.2009 împotriva căreia reclamantul a formulat plângerea.
Reclamantului i-a fost suspendat dreptul de a conduce conform art. 103 alin. 1 lit. c, chiar dacă faptele nu au întrunit elementele constitutive ale infracțiunilor pentru care a fost cercetat se face vinovat de nerespectarea regulilor care atrag suspendarea exercitării dreptului de a conduce, respectiv a normelor care reglementează depășirea, încălcând astfel dispozițiile art. 118 lit. c din HG 1391/2006 de aprobare a Regulamentului de aplicare a OUG 195/2002, care statuează obligația conducătorului vehiculului care efectuează depășirea de a păstra o distanță laterală suficientă față de vehiculul depășit.
Critica pe care recurenta o aduce soluției instanței de fond se referă la aspectul privind faptul că rezoluția contestată ca act juridic prin care s-a dispus sancțiunea complementară a suspendării dreptului de a conduce pentru 90 zile este nelegală, întrucât nu face referire la regula de circulație încălcată de reclamant care justifică această măsură și nici nu există un proces verbal de contravenție prin care să se constate această abatere.
De asemenea, instanța de fond nu a putut reține nici ipoteza conform căreia, în cazul prevăzut de art. 103 alin. 1 lit. c din OUG nr. 195/2002 sancțiunea complementară se poate lua independent de constatare a vreunei contravenții sau de aplicare a vreunei sancțiuni principale, apreciind că o încălcare a unei reguli de circulație nu se poate constata decât potrivit OUG 195/2002, respectiv prin proces verbal de contravenție, conform art. 180 alin. 1 din HG 1391/2006, mai mult, instanța a apreciat maniera de aplicare a sancțiunii contravenționale complementare ca fiind nelegală și sub aspectul că reclamantul a fost în imposibilitatea de a contesta încălcarea regulii de circulație imputată.
Recurenta a arătat că dispozițiile art. 103 alin. 1 lit. c din OUG 195/2002 fac trimitere la 2 categorii de infracțiuni speciale la regimul circulației rutiere înscris în OUG 195/2002 și de drept comun înscrise în Codul penal art. 178 și 184 săvârșite cu ocazia accidentului de circulație ca urmare a încălcării unei reguli de circulație.
În acest mod legiuitorul a comasat într-un text 2 categorii distincte de fapte în care se aplică sancțiunea contravențională complementară de suspendare a dreptului de a conduce autovehicule pentru 90 zile, dacă instanța de judecată sau procurorul a dispus neînceperea urmăririi penale, scoaterea de sub urmărire sau
încetarea urmăririi penale.
Pentru prima categorie, care reglementează situația în care fapta a fost urmărită ca infracțiune, așa cum a fost fapta săvârșită de reclamant, prevăzută la art. 89 alin. 1 din OUG 195/2000, în situația în care instanța a dispus suspendarea dreptului de a conduce autovehicule pentru o perioada de 90 zile, se dispune de șeful poliției rutiere pe raza căreia a fost săvârșită fapta, chiar dacă abaterea săvârșită de conducătorul de autovehicul nu are corespondență în materie contravențională.
Totodată, pentru cea de a doua categorie de infracțiuni, de rezultat, săvârșite din culpă de către un conducător, se referă la consecințele încălcării de către acesta a unei reguli de circulație pentru care legea în materie contravențională prevede și aplicarea sancțiunii contravenționale complementare de suspendare a exercitării dreptului de a conduce, în cazul unui accident de circulație din care a rezultă decesul sau vătămarea corporală a unei persoane, iar instanța de judecată sau procurorul a dispus neînceperea urmăririi penale, scoaterea sau încetarea, suspendarea pentru 90 de zile se dispune de șeful poliției rutiere pe raza căreia a fost săvârșită fapta, numai dacă accidentul a fost cauzat de încălcarea unei reguli prevăzute de art. 100 alin. 3-la litera e sunt prevăzute fapte referitoare la regulile de circulație privind depășirea, art. 101 alin. 3 și art. 102 alin. 3 din OUG nr. 195/2000.
Recurenta a mai arătat că suspendarea poate fi dispusă și în alte situații decât ca urmare a săvârșirii de către conducătorul a unei fapte de natură contravențională, situații care determină gradul de pericol social pe care o reprezintă fapta conducătorului. În aceste situații, suspendarea nu se dispune prin procesul verbal de constatare a contravenției prin care se aplică sancțiunea principală, ci prin act administrativ care poate fi atacat potrivit procedurii legii contenciosului administrativ, și nu potrivit OG 2/2001.
S-a mai arătat că, dacă legiuitorul ar fi dori să limiteze aplicarea suspendării exercitării dreptului de a conduce autovehicule numai la acele infracțiuni la regimul circulației care au corespondent în materie contravențională, s-ar fi referit expres la art. 87, singura fapta sancționată atât penal cât și contravențional.
Intimatul a depusîntâmpinareprin care a solicitat respingerea recursului, întrucât maniera de aplicare a sancțiunii este nelegală, fiind lipsit de posibilitatea de a contesta încălcarea regulii de circulație, pe parcursul urmăririi penale, stabilindu-se că nu se face vinovat de producerea vreunui accident rutier dar nici de încălcarea vreunei reguli de circulație, din întregul material probator rezultă că nu a încălcat niciuna din normele legale prevăzute de Codul rutier, iar intimata nu a probat temeinicia și legalitatea sancțiunii aplicate și nici presupusa faptă contravențională.
Intimatul reclamant a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat, menținerea ca temeinică și legală a sentinței recurate.
Curtea, examinând sentința recurată, prin prisma criticilor formulate, a actelor și lucrărilor dosarului, dispozițiilor legale incidente în cauză, art. 304-312 Cod procedură civilă, constată că recursul este fondat, pentru următoarele considerente:
La data de 28.08.2008, in jurul orelor 18.30, reclamantul a condus
autoutilitara cu nr. -, care tracta remorca cu nr.-, pe A, pe raza localității V de M, iar la km 112+400m a acroșat cu remorca ghidonul unei biciclete care se deplasa pe partea carosabila, determinând dezechilibrarea si căderea conducătorului acesteia, după care și-a continuat drumul.
S-au efectuat cercetări penale împotriva reclamantului, pentru săvârșirea infracțiunilor de vătămare corporala din culpa și părăsirea locului accidentului, prevăzute de art.184 al.1 si 3 din Codul penal si art.89 al.1 din OUG 195/2002.
Prin rezoluția Parchetului de pe lângă Judecătoria Vălenii d Munte în
dosarul nr.1477/P/2008, s-a dispus neînceperea urmăririi penale, cu motivarea că pentru prima infracțiune partea vătămată nu a formulat plângere prealabila, iar pentru cea de-a doua nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii, plecarea de la locul faptei datorându-se împrejurării că făptuitorul nu a sesizat că a acroșat cu remorca partea vătămată.
Prin rezoluția din data de 6.02.2009, după comunicarea rezoluției parchetului, pârâtul IJP Pad ispus, in temeiul dispozițiilor art.103 al.1 lit.c din OUG 195/2002, suspendarea dreptului reclamantului de a conduce vehicule pe drumurile publice pentru o perioada de 90 de zile, reținându-i permisul de conducere si comunicându-i aceasta măsură prin adresa nr.-/2009.
Conform dispozițiilor art. 103 alin. 1 lit.c din OUG nr. 195/2002, uspendarea exercitării dreptului de a conduce autovehicule se dispune: pentru o perioadă de 90 de zile când fapta conducătorului de autovehicul sau tramvai a fost urmărită ca infracțiune la regimul circulației pe drumurile publice, precum și în cazul accidentului de circulație din care a rezultat decesul sau vătămarea corporală a unei persoane și instanța de judecată sau procurorul a dispus neînceperea urmăririi penale, scoaterea de sub urmărire penală sau încetarea urmăririi penale, dacă pentru regula de circulație încălcată ordonanța de urgență prevede suspendarea exercitării dreptului de a conduce.
Potrivit art. 103 alin. 1 ^1 din OUG nr. 195/2002, în situația prevăzută la alin. (1) lit. c), suspendarea exercitării dreptului de a conduce autovehicule sau tramvaie se dispune de către șeful poliției rutiere pe raza căreia a fost săvârșită fapta.
Față de aceste dispoziții legale, curtea constată că recurenta pârâtă a
procedat în mod legal la aplicarea sancțiunii suspendării dreptului reclamantului de a conduce vehicule pe drumurile publice pentru o perioadă de 90 de zile, ulterior primirii de la parchet a rezoluției prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale, pentru săvârșirea infracțiunilor de vătămare corporala din culpa și părăsirea locului accidentului, prevăzute de art.184 al.1 si 3 din Codul penal si art.89 al.1 din OUG 195/2002.
Susținerile instanței de fond privind faptul că nu a fost întocmit un proces verbal de contravenție, că măsura suspendării dreptului de a conduce autovehicule pe drumurile publice este, conform art.96 al.2 lit.b din OUG 195/2002, o sancțiune contravențională complementară, care se aplică, potrivit dispozițiilor art.95 al.1 si 96 al.1 din OUG 195/2002, prin procesul verbal prin care se constată contravenția, odată cu sancțiunea principală, sunt corecte, însă tribunalul nu a avut în vedere faptul că art. 103 alin. 1 lit. c din OUG nr. 195/2002 instituie un caz aparte de aplicare a sancțiunii suspendării dreptului de a conduce autovehicule.
Suspendarea exercitării dreptului de a conduce este prevăzută, ca sancțiune contravențională complementară, de dispozițiile art. 95-96 și anume "se sancționează cu avertisment ori cu amendă ca sancțiune principală și, după caz, cu una dintre sancțiunile contravenționale complementare prevăzute la art. 96 alin. 2",
"Sancțiunile contravenționale complementare au ca scop înlăturarea unei stări de pericol și preîntâmpinarea săvârșirii altor fapte interzise de lege și se aplică prin același proces-verbal prin care se aplică și sancțiunea principală a amenzii sau avertismentului".
Conform dispozițiilor art. 103 alin. 1 lit. c din OUG nr. 105/2002 însă, sancțiunea suspendării se dispune independent de existența unui proces verbal de contravenție și aplicării unei sancțiuni contravenționale principale, în situații speciale, când nu a fost întocmit un proces verbal de contravenție, și anume când fapta a fost urmărită ca infracțiune la regimul circulației pe drumurile publice, precum și în cazul accidentului de circulație din care a rezultat decesul sau vătămarea corporală a unei persoane și instanța de judecată sau procurorul a dispus neînceperea urmăririi penale, scoaterea de sub urmărire penală sau încetarea urmăririi penale, dacă pentru regula de circulație încălcată ordonanța de urgență prevede suspendarea exercitării dreptului de a conduce.
Faptele pentru care s-au efectuat cercetări penale, și pentru care s-a constatat de către Parchet că există, dar nu există plângerea persoanei vătămate, respectiv nu întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii, consemnate în Rezoluția Parchetului de neîncepere a urmăririi penale, au fost săvârșite urmare nerespectării de către reclamant a regulilor privind depășirea, faptă prevăzută drept contravenție de art. 100 alin. 3 din OUG nr. 195/2002 și sancționată cu suspendarea exercitării dreptului de a conduce.
Rezoluția de aplicare a sancțiunii suspendării dreptului de a conduce, rezoluție ce constituie actul administrativ care poate fi contestat la instanța de contencios administrativ de către persona interesată, nu face referire în mod direct la regula de circulație încălcată de reclamant, însă a fost dispusă urmare comunicării rezoluției Parchetului de neîncepere a urmăririi penale, care a constatat situația de fapt, faptele săvârșite de reclamant, prin mențiune pe aceasta, de către persoana competentă, conform art. 103 alin. 2 din OUG nr. 195/2002.
Pentru toate aceste motive, curtea constată că recursul este fondat, acțiunea precizată formulată de reclamant este neîntemeiată, rezoluția de aplicare a sancțiunii suspendării dreptului de a conduce este legală și temeinică, fiind incident motivul de nelegalitate a sentinței recurate prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, aplicarea și interpretarea în mod greșit a dispozițiilor legale, considerente pentru care, față de dispozițiile art.312 alin. 1-3 Cod procedură civilă, va admite recursul, va modifica în tot sentința și pe fond va respinge acțiunea precizată ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâtul INSPECTORATUL JUDEȚEAN DE POLIȚIE, cu sediul în P,-, Județ P, împotriva sentinței nr. 270 din data de 5.05.2009, pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimatul reclamant, domiciliat în C, str. - -,. 170-L,. 6, Județ D.
Modifică în tot sentința recurată și pe fond respinge acțiunea precizată ca neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 octombrie 2009.
Președinte JUDECĂTORI: Secrețeanu Adriana Florina, Stoicescu Maria Duboșaru
- - - - - -
Grefier
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
red. SA
Tehnored. DL
5 ex./25.11.2009
f-
Președinte:Secrețeanu Adriana FlorinaJudecători:Secrețeanu Adriana Florina, Stoicescu Maria Duboșaru
