Anulare act administrativ . Decizia 1496/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 1496
Ședința publică de la 01 Iulie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Alina Răescu
JUDECĂTOR 2: Costinel Moțîrlichie
JUDECĂTOR 3: Gabriela Carneluti
Grefier - -
S-a luat în examinare recursul formulat de pârâta PRIMĂRIA MUNICIPIULUI S- DIRECȚIA GENERALĂ VENITURI ȘI CHELTUIELI împotriva sentinței nr.243 din 26 martie 2008, pronunțată de Tribunalul O l t, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns consilier juridic pentru recurenta pârâtă PRIMARIA MUNICIPIULUI S- DIRECȚIA GENERALĂ VENITURI ȘI CHELTUIELI și consilier juridic pentru intimata reclamantă SC. SUD SA-
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care,
Se depun de către recurenta pârâtă, prin reprezentant, înscrisuri, care se comunică intimatei reclamante, prin reprezentant.
Nemaifiind alte cereri de formulat, Curtea constată cauza în stare de soluționare și acordă cuvântul asupra recursului.
Consilier juridic pentru recurenta pârâtă solicită admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul obligării reclamantei și la accesoriile stabilite în decizia de impunere.
Consilier juridic pentru intimata reclamantă solicită respingerea recursului, intimata nedatorând și accesoriile constând în dobânzi, majorări, penalități.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Prin sentința nr. 243 din 26 martie 2008, Tribunalul Olta admis în parte acțiunea formulată de SC Sud SA B, în contradictoriu cu Primăria S-Direcția Generală de Venituri și Cheltuieli.
S-a anulat decizia de impunere, raportul de inspecție fiscală cât și decizia dată în contestația administrativă, în parte și s-au menținut obligațiile fiscale ale reclamantei pentru suma de 17.375 lei, reprezentând debite pe perioada noiembrie,decembrie 2002-august 2007.
Pentru a se pronunța astfel, Tribunalul a reținut că din raportul de inspecție fiscală încheiat la 10.10.2007 a rezultat că au fost efectuate verificări la reclamantă asupra modului de constituire și achitare a taxei pentru lucrările de branșamente la rețeaua publică de gaze naturale, pe raza municipiului S în perioada 2002-2007, avându-se în vedere hotărârile de consiliu local emise în această perioadă și prin care s-a fixat cuantumul acestor taxe locale, anual.
În ce privește perioada ianuarie 2002-10.10.2002, dreptul de stabilire a taxelor și accesoriilor s-a prescris, deoarece s-a depășit termenul de 5 ani, reglementat de disp. art. 47 din Legea 27/1994 R, referitoare la impozitele și taxele locale în vigoare la acea dată și în care se menționează că stabilirea sau modificarea unor obligații fiscale se face pe 5 ani anterior celui în care s-a efectuat constatarea, calculate de la data neachitării acestor sume de bani ori nedepunerii declarațiilor corespunzătoare.
Susținerea intimatei privind aplicarea dispozițiilor art. 89 alin. 1 și 2 din OG nr. 92/2003, în sensul stabilirii obligațiilor fiscale în termen de 5 ani ce începe să curgă de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care s-a năsut creanța fiscală, este eronată, deoarece această lege ce reprezintă codul d e procedură fiscală a intrat în vigoare la 1 ianuarie 2004.
Pentru perioada 10.10.2002-10.10.2007, Tribunalul a reținut că reclamanta datorează taxa de branșament, așa cum a fost menționată în raportul de inspecție fiscală, deoarece activitatea de distribuție și furnizare de faze se face în concordanță cu dispozițiile legii privind regimul autorizațiilor de construcție, prevăzute de Legea nr. 50/1991 R, coroborate cu dispozițiile în materie fiscală.
În acest sens, art. 27 din Legea nr. 27/1994 R cu modificările ulterioare, cât și art. 266-267 din Legea nr. 571/2003 privind codul fiscal, prevăd plata taxei locale la obținerea autorizațiilor privind lucrările efectuate de furnizorii de servicii pentru fiecare instalație sau beneficiar, în cauza de față branșamente la racordul de gaze din sistemul public, taxe stabilite anual prin hotărâri ale consiliului local care sunt publice și obligatorii.
A mai reținut Tribunalul că, potrivit temeiurilor legale enunțate, orice persoană care trebuie să obțină un certificat, aviz sau altă autorizație prevăzută de lege, trebuie să plătească taxa corespunzătoare la compartimentul de specialitate al autorității administrației publice locale.
Așa cum reclamanta a susținut, iar pârâta nu a infirmat, aceasta a solicitat eliberarea autorizațiilor legale pentru lucrări de racordări și branșamente la gaze, la autoritatea publică locală, autorizațiile au fost emise, dar nu i s-au perceput taxele legale, așa încât nu se poate reține vreo culpă reclamantei.
Însă, potrivit acelorași dispoziții legale enunțate, reclamanta ca orice persoană care trebuie să obțină un asemenea act, trebuie să plătească taxa și din verificările efectuate a rezultat că s-au efectua aceste lucrări de branșament pe perioada controlată, iar această obligație rezultă și din dispozițiile art. 22 din codul d e procedură fiscală, așa încât aceasta va fi obligată numai la taxele de branșament pe perioada noiembrie,decembrie2002-august 2007.
A reținut prima instanță că deoarece culpa a aparținut intimatei, respectiv autorității publice locale, care a emis autorizațiile fără să perceapă taxele legale, nu se poate imputa reclamantei sub aspectul suportării accesoriilor debitelor constând în penalități, majorări și dobânzi, întrucât debitele nici nu au fost înregistrate la organul fiscal pentru ca de la data exigibilității să curgă aceste accesorii, și cu atât mai mult în evidențele reclamantei.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs Primăria Municipiului S - Direcția de Venituri și Cheltuieli, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului său recurenta a arătat că hotărârea atacată este dată cu aplicarea greșită a legii, reținându-se eronat de către instanța de fond că reclamanta datorează numai taxa de branșament, nu și accesoriile pentru neachitarea la termen a acestora. S-a reținut astfel eronat culpa recurentei, rezultând din faptul că trebuia să solicite achitarea taxelor anterior emiterii avizelor racorduri și branșamente.
Recurenta a mai arătat faptul că reclamanta a efectuat lucrări de branșament la rețeaua publică de gaze fără a solicita eliberarea avizelor necesare și fără a achita taxele aferente.
La data de 20.05.2008 intimata SC Sud SA Baf ormulat întâmpinare solicitând respingerea recursului ca nefondat.
A arătat intimata că în mod corect instanța de fond a reținut că a fost solicitată eliberarea autorizațiilor, fără a se impune achitarea taxelor aferente eliberării de către recurentă.
Aceasta cu atât mai mult cu cât debitele rezultând din taxele respective nu au fost înregistrate la organul fiscal, și nu există o dată a exigibilității lor pentru a se calcula respectivele accesorii.
De asemenea, în mod corect instanța de fond a reținut prescrierea obligației fiscale pentru perioada 01.01.2002-10.10.2002.
Au fost depuse la dosarul cauzei autorizații de construire.
Analizând sentința recurată prin prisma motivelor invocate de către recurentă și a dispoz.art. 3041, Curtea reține că recursul nu este fondat.
Astfel, intimata reclamantă a solicitat și obținut de la recurenta pârâtă autorizațiile necesare pentru efectuarea lucrărilor de branșamente la racordul de gaze din sistemul public. aferente acestor autorizații sunt stabilite prin hotărâri ale Consiliului Local anual, iar obligativitatea plății acestora rezultă din dispoz. art. 27 din Legea 27/1994 republicată și art. 266-267 din Codul fiscal.
în cauză este faptul că intimata reclamantă a achitat cuantumul taxelor ulterior eliberării autorizațiilor, fără însă a li se condiționa eliberarea de achitarea taxei aferente fiecărui an în parte.
Având în vedere că intimata reclamantă a achitat taxele aferente în momentul în care i s-a adus la cunoștință cuantumul, se reține că nu există o culpă a sa în neplata acestora anterior emiterii, obligația solicitării taxei revenind recurentei pârâte conform art. 266 din Codul fiscal.
În mod corect astfel, instanța de fond a reținut că neîndeplinirea de către recurenta pârâtă a obligației de a solicita plata taxei anterior eliberării autorizațiilor de branșament nu îi poate dăuna celeilalte părți implicate în acest raport juridic, respectiv intimatei reclamante.
Față de cele arătate anterior, în temeiul art. 312, va fi respins recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de pârâta PRIMĂRIA MUNICIPIULUI S- DIRECȚIA GENERALĂ VENITURI ȘI CHELTUIELI împotriva sentinței nr.243 din 26 martie 2008, pronunțată de Tribunalul O l t, în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 01 Iulie 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.jud.
Tehnored./2 ex.
26.08.2008
Jud.fond./
Președinte:Alina RăescuJudecători:Alina Răescu, Costinel Moțîrlichie, Gabriela Carneluti
