Anulare act administrativ . Decizia 1532/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2829
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR--19.05.2009
DECIZIA CIVILĂ NR. 1532
Ședința publică din 3 decembrie 2009
PREȘEDINTE: Maria Belicariu
JUDECĂTOR 2: Răzvan Pătru
JUDECĂTOR 3: Diana Duma
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul formulat de reclamanta recurentă Administrația Națională a de Stat - Unitatea Teritorială nr. 355 C împotriva sentinței civile nr. 165/20.02.2009 pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâta intimată Direcția Generală a Finanțelor Publice C-S, având ca obiect anulare act administrativ.
dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 19 noiembrie 2009, încheiere prin care s-a dispus amânarea pronunțării la 26 noiembrie 2009 și apoi pentru astăzi, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului C-S la data de 10.11.2008, sub nr. de dosar -, reclamanta ADMINISTRAȚIA NAȚIONALĂ A DE STAT - UNITATEA TERITORIALĂ NR. 355 chemat în judecată pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE C - S, solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună anularea Deciziei nr. 24/28.05.2008 emisă de către Serviciul de Soluționare a Contestațiilor - Direcția Generală a Finanțelor Publice C - S pentru soluționarea contestației al cărei obiect îl reprezintă obligațiile suplimentare stabilite de organele de inspecție fiscală prin Decizia de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare stabilite de inspecția fiscală nr. 38/31.01.2008, având la bază Raportul de inspecție fiscală nr. 388/31.01.2008, în sumă totală de 452.076 lei, din care 381.889 lei taxa pe valoarea adăugată respinsă la rambursare, 30.394 lei taxa pe valoarea adăugată suplimentară de plată și 39.793 lei majorări de întârziere aferentă taxei pe valoarea adăugată.
Prin sentința civilă nr. 165/20.02.2009, pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr-, s-a respins, ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanta ADMINISTRAȚIA NAȚIONALĂ A DE STAT - UNITATEA TERITORIALĂ NR. 355 C, în contradictoriu cu pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE C -
În motivarea hotărârii atacate, prima instanță a reținut în esență, următoarele:
Reclamanta a solicitat anularea deciziei nr. 24/28.05.2008 a Direcției Generale a Finanțelor Publice C - S, prin care s-a respins contestația reclamantei formulată împotriva obligațiilor fiscale suplimentare stabilite prin decizia de impunere nr. 38/2008 (fila 40-43 dosar9, ca urmare a întocmirii raportului de inspecție fiscală nr. 388/31.01.2008 (fila 44-51 dosar).
Raportul menționat a fost întocmit în urma verificării decontului de cu opțiunea de rambursare a soldului sumei negative de, aferent lunii septembrie 2005, sold în sumă de 381.889 lei, dedus de reclamantă (fila 52 dosar).
Organele de inspecție fiscală au constatat că reclamanta, care este o subunitate a Administrației Naționale a de Stat, cu personalitate juridică pentru activitatea comercială de împrospătare a stocurilor, a efectuat transferuri de bunuri către alte unități teritoriale ale în baza documentelor primare, în regim parțial de aplicare a Astfel, pentru bunurile achiziționate și intrate în gestiune de la diverși agenți economici, reclamanta a dedus, conform facturilor fiscale întocmite. O parte din aceste bunuri achiziționate au fost transferate către alte unități teritoriale, din alte județe, fără a se colecta și fără a se întocmi facturi fiscale, pe baza ordinului de transfer și a notelor contabile (nr. 10/2001, nr. 57/2001, nr. 172/2002, nr. 252/2003, nr. 166/2004 și nr. 192/2005) în sumă totală de 2.582.195 lei. La această sumă s-a calculat diferența de în sumă de 412.283 lei, aferentă transferurilor efectuate, la care s-au calculat accesorii în cuantum de 39.793 lei.
Reclamanta a susținut că aceste transferuri de bunuri sunt cu titlu gratuit și, ca atare, nu constituie livrări de bunuri cu plată asupra cărora se aplică, potrivit dispozițiilor art. 128 alin. 4 din Codul fiscal, întrucât a efectuat un transfer de rezerve (pentru împrospătarea stocurilor).
Problema de drept dedusă judecății privește stabilirea regimului fiscal aplicabil operațiunilor de transfer de bunuri între unitățile teritoriale ale Agenției Naționale a de Stat.
Din examinarea înscrisurilor și a dispozițiilor legale incidente în speță, tribunalul a reținut următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 82/1992 republicată, privind rezervele de stat, reclamanta este o subunitate teritorială a cu personalitate juridică, care are calitatea de ordonator terțiar de credite.
Potrivit aceluiași art. 1, rezervele de stat fac parte din domeniul privat al statului și se administrează de
În contextul prevederilor legale de mai sus, reclamanta gestionează rezerve materiale reprezentând rezerve de stat.
Prin operațiunile verificate de organele fiscale, reclamanta a achiziționat produse pentru constituirea și reîntregirea stocurilor rezervei de stat, de la diferite societăți comerciale, pe bază de facturi, achiziții pentru care reclamanta a solicitat rambursarea
Ulterior, aceleași bunuri achiziționate, sunt livrate de către reclamantă către alte subunități teritoriale ale, fără plată.
Potrivit atât dispozițiilor art. 3 alin. 1 din Legea nr. 345/2002, cât și, ulterior, ale art. 128 alin. 1 din Codul fiscal, invocate la data efectuării operațiunilor, este considerată livrare de bunuri, transferul dreptului de proprietate către beneficiar și, respectiv, transferul dreptului de a dispune de bunuri ca și un proprietar.
Potrivit dispozițiilor art. 4 alin. 1 lit. a din Normele de aplicare a Legii nr. 345/2002, aprobate prin nr.HG 598/2002, nu sunt considerate livrări de bunuri, intrările și ieșirile de bunuri constituite în rezerve de mobilizare la persoanele impozabile înregistrate ca plătitori de, mandatate în acest scop; bunurile respective constituie livrări de bunuri la scoaterea din acest regim și la livrarea către alți beneficiari.
Iar, potrivit art. 128 alin. 8 lit. d din Codul fiscal, nu constituie livrări de bunuri, bunurile acordate gratuit din rezerva de stat ca ajutoare umanitare interne sau externe.
În acest context, tribunalul apreciază că bunurile livrate gratuit de către reclamantă altor unități teritoriale ale, pentru împrospătarea stocurilor (definită de prevederile art. 1 lit. e din Legea nr. 82/1992 ca activitate de înlocuire a unor cantități de produse ajunse la limita termenului orientativ de păstrare îndelungată sau cu risc de depreciere calitativă ori de uzură morală pe timpul păstrării, realizată prin operațiuni de vânzare - cumpărare sau prin schimb de produse) reprezintă operațiune de livrare de bunuri, care trebuie impozitată cu taxa pe valoarea adăugată.
Ca atare, în mod corect s-au calculat obligațiile fiscale suplimentare, în sarcina reclamantei, motiv pentru care tribunalul apreciază că decizia contestată este temeinică și legală.
Față de considerentele de fapt și de drept mai sus enunțate, văzând și dispozițiile art. 18 din Legea nr. 554/2004, tribunalul va respinge acțiunea formulată de reclamanta Administrația Națională a de Stat - Unitatea Teritorială nr. 355 împotriva pârâtei Direcția Generală a Finanțelor Publice C -
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta Administrația Națională a - Unitatea Teritorială nr. 355 C solicitând admiterea recursului, desființarea hotărârii atacate și în fond, că se constate că decizie nr. 24/2008 emisă de către pârâtă este netemeinică și nelegală.
În motivarea recursului se arată în principal următoarele:
Administrația Naționala a de Stat funcționează în conformitate cu prevederile Legii nr.82/1992, privind rezervele de stat, republicată cu modificările și completările ulterioare, având în subordine unități teritoriale, ordonatori terțiari de credite cu personalitate juridică, dispuse în funcție de interesele geo-strategice pe întreg teritoriul României.
Este organ al administrației publice centrale și este finanțată de la bugetul de stat prin bugetul L, iar în conformitate cu Hotărârea Guvernului nr. S-188/2008 privind organizarea și funcționarea Administrației Naționale a de Stat "aplică strategia rezervelor de stat și politica Guvernului în acest domeniu, asigurând intervențiile operative pentru protecția populației, a economiei și pentru apărarea țării, în situații excepționale care afectează un interes public major, determinate de calamităti naturale, epidemii, epizotii, atentate teroriste, accidente industriale și/sau nucleare, fenomene sociale, disfuncționalități ale economiei, conjuncturi externe și în caz de război".
De asemenea, conform prevederilor nr.S HG-188/2008, art.2 pct.e). exercită și funcția de "autoritate de stat, prin care asigură organizarea, coordonarea și controlul aplicării reglementarilor din domeniul sau de activitate".
Recurenta arată că în exercitarea funcțiilor sale, are ca atribuții, potrivit art.3 litera B) punctele 17 si 18 din nr.HG S-188/2008 (art.3 pct.21 si pct.22 din nr.HG253/1998 în vigoare la data controlului) "dispunerea stocurilor pe unitățile teritoriale subordonate și spațiile de depozitare ale acestora", stabilind și aprobând "transferurile - mutarea - de stocuri de produse rezerva de stat între unitățile teritoriale subordonate, intre acestea și operatori economici depozitari, precum și între operatori economici depozitari".
Pentru îndeplinirea atribuțiilor privind rezervele de stat, prevăzute în actele normative în vigoare, exercită și funcția de administrare, prin care se asigură administrarea stocurilor de produse rezerva de stat, intangibile pentru nevoi de apărare, de conjunctura, de intervenție și a celor disponibile care fac parte din domeniul privat al statului, precum și a patrimoniului propriu.
Totodată, unitățile teritoriale subordonate, în conformitate cu prevederile legale, au ca obiect principal de activitate administrarea stocurilor de produse rezervă de stat astfel încât, numai o parte a activității acestora o reprezintă activitatea comercială derulată, în principal, cu diferiți agenți economici.
Unitatea Teritorială care primește prin transfer-mutare produse stocuri rezervă de stat de la o altă Unitate Teritorială, înregistrează în evidența contabilă proprie cantitatea primită la prețul de fisă, iar Unitatea Teritorială care a livrat produsul se scade din evidența contabilă în baza acelorași documente.
Așa după cum a arătat amănunțit și în etapele parcurse până la data prezentului recurs, ( soluționarea contestatici la organul de inspecție fiscal și judecarea acțiunii în fond), consideră că, această operațiune de transfer de stocuri produse rezerva de stat de la o unitate teritorială la alta, nu intră în sfera de aplicare a taxei pe valoare adăugată și deoarece nu sunt îndeplinite condițiile cumulative ale art.126, alin.(l),litera d),coroborat cu art. 127, alin.(2) din Legea nr.571/2003, privind Codul fiscal,republicată,cu modificările și completările ulterioare.
De fapt, în interiorul sistemului, adică între Unitățile Teritoriale subordonate, nu se efectuează și nici nu se pot efectua activități comerciale având ca obiect produse rezervă de stat care sunt păstrate în depozit la acestea, deoarece aceste produse NU SUNT în fapt PROPRITATEA unei UNITĂȚI TERITORIALE, existând în exercițiu, doar un DREPT DE ADMINISTRARE asupra acestor produse.
Față de acestea, operațiunile de transferuri-mutări de stocuri produse rezervă de stat între Unitățile Teritoriale din sistemul, NU SUNT șI NICI ACTIVITĂȚII COMERCIALE DE -CUMPARARE DE BUNURI PE BAZA DE CONTRACTE SI FACTURI FISCALE, CI . IN FAPT SI IN DREPT, NUMAI PLATA A ACESTORA IN CADRUL SISTEM CU OBLIGAȚIA LEGALA DE A INTERESELE PROPRIETARULUI - STATUL
Având în vedere că în speță este vorba de fapt de o INSTITUȚIE PUBLICA, consideră că în situația transferurilor-mutărilor de stocuri între unitățile teritoriale subordonate, se fac aplicabile prevederile nr.HG 841/1995 privind procedurile de TRANSMITERE PLATA și de valorificare a bunurilor aparținând PUBLICE, modificată și completată prin nr.HG966/1998, în conformitate cu art. l și anexa 1 și punctul 1 6 la anexa 1, "transmiterea unor bunuri, altele decât clădirile, de la o instituție publica la alta se va face fără plată pe bază de p-v de predare primire ", luând în considerare și faptul că bugetul Administrației Naționale a de Stat face parte din Cap. 80.01 "Acțiuni generale economice, comerciale de munca".
Mai adăugă la cele de mai sus și faptul că însăși Legea nr.571/2003, lasă la latitudinea autorităților fiscale încadrarea în legislația fiscală a unor astfel de operațiuni, astfel: Art. l 1, alin.(l): "la stabilirea unui impozit sau a unei taxe în înțelesul prezentului cod, autoritățile fiscale pot să nu ia în considerare o tranzacție care nu are un scop economic sau pot reîncadra forma unei tranzacții pentru a reflecta conținutul economic al tranzacției"
În consecință față de cele prezentate și documentate la judecarea în fond a cauzei precum și în cuprinsul prezentului recurs, recurenta solicită a se analiza speța sub raportul tuturor prevederilor legale și a se constata că - Unitatea Teritorială nr. 355 C nu datorează nici TVA suplimentară de plata și nici majorări de întârziere aferente TVA, ci este îndreptățită legal la rambursarea de TVA solicitată în valoare de 381.889 lei.
Analizând hotărârea recurată prin prisma motivelor de recurs invocate, a probelor administrate și a dispozițiilor legale incidente, inclusiv art. 3041Cod procedură civilă, și văzând că nu sunt incidente disp. Art. 306 alin. 2. pr. Civilă, instanța constată că recursul formulat este neîntemeiat, urmând a fi respins pe acest considerent, după cum urmează:
Prin operațiunile verificate de organele fiscale, reclamanta recurentă în exercitarea funcțiilor sale a achiziționat produse pentru constituirea și reîntregirea stocurilor rezervei de stat, de la diferite societăți comerciale, pe bază de facturi, achiziții pentru care reclamanta a solicitat rambursarea
Ulterior, aceleași bunuri achiziționate, au fost livrate de către reclamantă către alte subunități teritoriale ale, fără plată.
Recurenta consideră că, această operațiune de transfer de stocuri produse rezerva de stat de la o unitate teritorială la alta, nu intră în sfera de aplicare a taxei pe valoare adăugată deoarece nu sunt îndeplinite condițiile cumulative ale art.126, alin.(l),litera d), coroborat cu art. 127, alin.(2) din Legea nr.571/2003, privind Codul fiscal,republicată, cu modificările și completările ulterioare.
Art. 126 alin. 1 lit. d din Codul fiscal, ce reglementează, Operațiuni impozabile prevede că (1) Din punct de vedere al taxei sunt operațiuni impozabile în România cele care îndeplinesc cumulativ următoarele condiții:d) livrarea bunurilor sau prestarea serviciilor să rezulte din una dintre activitățile economice prevăzute la art. 127 alin. (2), iar art. 127 alin. 2 cu referire la,Persoane impozabile și activitatea economică prevede că,(2) În sensul prezentului titlu, activitățile economice cuprind activitățile producătorilor comercianților sau prestatorilor de servicii, inclusiv activitățile extractive, agricole și activitățile profesiilor libere sau asimilate acestora. De asemenea, constituie activitate economică exploatarea bunurilor corporale sau necorporale în scopul obținerii de venituri cu caracter de continuitate .
Curtea nu poate primi această apărare întrucât otrivit p. atât dispozițiilor art. 3 alin. 1 din Legea nr. 345/2002, cât și, ulterior, ale art. 128 alin. 1 din Codul fiscal, invocate la data efectuării operațiunilor, ce reglementează operațiunile cuprinse în sfera de aplicare a taxei, este considerată livrare de bunuri, transferul dreptului de proprietate către beneficiar și, respectiv, transferul dreptului de a dispune de bunuri ca și un proprietar.
Potrivit art. 128 alin. 8 lit. d din Codul fiscal, nu constituie livrări de bunuri, bunurile acordate gratuit din rezerva de stat ca ajutoare umanitare interne sau externe, deci bunurile acordate cu alt titlu decât gratuit sau ca ajutoare umanitare sunt supuse taxei pe valoarea adăugată.
Dacă legiuitorul ar fi dorit ca operațiunea de transfer de stocuri produse rezerva de stat de la o unitate teritorială la alta, să nu intre în sfera de aplicare a taxei pe valoare adăugată, ar fi prevăzut în mod expres acest lucru la pct. 8 al art. 126 din Codul Fiscal.
Reclamanta recurentă, arată că operațiunile de transferuri-mutări de stocuri produse rezervă de stat între unitățile teritoriale din sistemul, nu sunt asimilabile și nici echivalente activității comerciale de vanzare-cumparare sau livrări de bunuri pe baza de contracte si facturi fiscale, ci înseamnă in fapt si in drept, numai mutări-transmiteri plata a acestora in cadrul aceluiași sistem cu obligația legala de a realiza interesele proprietarului lor, însă, potrivit dispozițiilor art. 4 alin. 1 lit. a din Normele de aplicare a Legii nr. 345/2002, aprobate prin nr.HG 598/2002, nu sunt considerate livrări de bunuri, intrările și ieșirile de bunuri constituite în rezerve de mobilizare la persoanele impozabile înregistrate ca plătitori de, mandatate în acest scop; bunurile respective constituie livrări de bunuri la scoaterea din acest regim și la livrarea către alți beneficiari.
În speță, bunurile au fost livrate către alți beneficiari, fiind schimbat regimul acestora.
În acest context, instanța de fond în mod corect a apreciat că bunurile livrate gratuit de către reclamantă altor unități teritoriale ale, pentru împrospătarea stocurilor (definită de prevederile art. 1 lit. e din Legea nr. 82/1992 ca activitate de înlocuire a unor cantități de produse ajunse la limita termenului orientativ de păstrare îndelungată sau cu risc de depreciere calitativă ori de uzură morală pe timpul păstrării, realizată prin operațiuni de vânzare - cumpărare sau prin schimb de produse) reprezintă operațiune de livrare de bunuri, care trebuie impozitată cu taxa pe valoarea adăugată.
Văzând că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurenta Administrația Națională a de Stat - Unitatea Teritorială nr. 355 C împotriva sentinței civile nr. 165/20.02.2009 pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 03 decembrie 2009
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
- -
Red.M/ 12.12.2009
Tehnodact / 2 ex./17.12.2009
Prima instanță: Tribunalul C-S
Judecător:
Președinte:Maria BelicariuJudecători:Maria Belicariu, Răzvan Pătru, Diana Duma
