Anulare act administrativ . Decizia 157/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV SI FISCAL
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 157/2009
Ședința publica din data de 21 ianuarie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Floarea Tămaș
JUDECĂTOR 2: Mirela Budiu
JUDECĂTOR 3: Mihaela Sărăcuț
GREFIER: - -
-a luat în examinare - în vederea pronunțării - recursul declarat de reclamanta - SRL, împotriva sentinței civile nr. 1588/19.09.2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Cluj, în contradictoriu cu pârâții CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI C N și, având ca obiect anulare act administrativ.
Se constată că la data de 16.01.2009 pârâtul Consiliul Local al Municipiului CNa depus concluzii scrise prin care solicită respingerea recursului ca nefondat. La data de 20.01.2009 pârâtul a depus concluzii scrise iar la data de 21.01.2009 reclamanta a depus prin fax concluzii scrise.
dezbaterilor și susținerile orale ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 14.01.2009, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când pronunțarea s-a amânat pentru data de astăzi.
CURTEA:
Prin sentința civilă nr. 1.588 din data de 19 septembrie 2008 pronunțată în dosarul nr- de Tribunalul Cluj, au fost admise exceptiile invocate de către pârâtii CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI C-N si și a fost respinsă actiunea reclamantei C-N, împotriva pârâtilor având ca obiect contencios administrativ, pe exceptia lipsei dreptului si a interesului legitim.
S-a respins cererea de suspendare a Hotărârii nr. 719/27.11.2007 adoptată de Consiliul Local C-N până la solutionarea definitivă si irevocabilă a prezentei cauze, iar reclamanta a fost obligată să plătească pârâtului suma de 3.000 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că prin actiunea înregistrată sub nr. de mai sus, reclamanta a chemat în judecată pârâtul CONSILIUL LOCAL AL MUN.C solicitând pronunțarea unei sentințe prin care să se dispună: anularea Hotărârii nr. 719/27.11.2007 prin care s-a aprobat Planul urbanistic de detaliu pentru ansamblu rezidențial +R str. - - beneficiar fiind numitul si avizul Comisiei tehnice de amenajare a teritoriului si de urbanism nr. 85369/43/11.10.2006 pentru lucrarea " - ansamblul rezidential +ETAJ; suspendarea Hotărârii nr. 719/27.11.2007 emisă de Consiliul Local al Municipiului C- până la soluționarea definitivă și irevocabilă a prezentei cauze în conformitate cu prev. art. 15 din Legea 554/2004; obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
In motivarea acțiunii, se arată că este proprietarul terenului în suprafața de 4600 mp situat in C-N, str. - - înscris în C nr. -, nr. top 14012/2/1/1/1/2.
Prin autorizația de construire nr. 852/07.06.2007 emisă de Primăria municipiului C- a fost autorizată executarea lucrărilor de construire pentru trei imobile de locuințe si birouri E în valoare de 5.085.692,8 lei.
Mentionează că întocmirea proiectului pentru autorizarea executării lucrărilor de construire s-a făcut cu respectarea Hotărârii Consiliului local al municipiului C-N nr. 456/27.06.2006. Hotărârea nr. 719/27.11.2007 este netemeinică și nelegală deoarece prin adoptarea ei s-a operat o tranzlatare si o prelungire până la str. - - a centrului de cartier si o modificare nelegală a planului urbanistic zonal stabilit initial prin nr. 456/27.06.2006 care a intrat deja in circuitul civil.
Cu privire la petitul având ca obiect suspendarea Hotărârii nr. 719/27.11.2007 apreciază că sunt întrunite condițiile prev. de art. 15 alin. 1 din Legea nr. 554/2004.
In acest sens, s-a arătat că în baza autorizației de construire cu nr. menționat a efectuat lucrări de edificare a trei imobile de locuințe si birouri în regim de E, iar edificarea unor blocuri mai înalte în imediata vecinătate a terenului proprietatea sa este de natură aod efavoriza si a-i vătăma interesul legitim în sensul art. 2 alin. 1 lit. p din Legea nr. 554/2004. Totodată, edificarea unor astfel de imobile în baza actului administrativ a cărui suspendare o solicită este de natură a-i provoca o pagubă iminentă în sensul art. 2 alin. 1 lit. s din Legea nr. 554/2004, respectiv un prejudiciu material, viitor si previzibil.
Reclamanta, prin înscrisul de la fila 46, si-a extins acțiunea si față de pârâtul, beneficiarul actului administrativ atacat.
Acest pârât prin întâmpinare a solicitat respingerea actiunii în principal pe exceptia nulității cererii de chemare in judecată a lipsei dreptului sau a interesului vătămat, iar pe fond ca neîntemeiată, implicit a cererii de suspendare a nr. 719/27.11.2007.
Exceptia nulității absolute a cererii de chemare în judecată a fost respinsă, deoarece din modul de redactare a actiunii promovate rezultă că reclamanta a înțeles să cheme în judecată, raportat la primul petit al acțiunii, si organul emitent al hotărârii atacate care a fost citat exprimându-și pozitia procesuală prin întâmpinarea depusă la dosar.
Exceptia inadmisibilității acțiunii s-a respins ca fiind lipsită de obiect întrucât reclamanta prin înscrisul de la fila 46 si-a extins acțiunea și față de beneficiarul actului administrativ atacat.
Pârâtul este proprietar asupra terenului in suprafață de 2900 mp înscris în nr. - C, nr. top 14012/2/1/1/1/1/2/2, 14012/2/1/1/1/2/1/2 așa cum rezultă din copia extrasului de depusă la dosarul cauzei.
Reclamanta este proprietară asupra terenului înscris în nr. - C nr. top 14012/2/1/1/1/2.
Așa cum rezultă din actele de la filele 71-76, între terenul proprietatea reclamantei si terenul proprietatea pârâtului se află două terenuri ce fac obiectul dreptului de proprietate al altor persoane, iar terenul învecinat cu proprietatea pârâtului de rd. 2 are destinatia de drum conform planului urbanistic zonal: proprietatea numitei înscrisă în nr. - C, nr. topo 14012/2/1/1/1/1/2/1/1 care se învecinează cu terenul proprietatea numitului înscris in nr. 1614 C nr. topo 14102/2/1/1/1/1/1 care se învecinează cu terenul aflat în proprietatea reclamantei.
Potrivit prev. art. 2 lit. o din Legea nr. 554/2004 " interesul legitim privat constă în posibilitatea de a pretinde o anumită conduită, în considerarea realizării unui drept subiectiv viitor si previzibil prefigurat".
Conform art. 2 lit. p din Legea nr. 554/2004 "interesul legitim public constă în posibilitatea de a pretinde o anumită conduită în considerarea realizării unui drept fundamental care se exercită în colectiv or, după caz, în considerarea apărării unui interes public".
Deoarece reclamanta nu a indicat si nu a dovedit un drept sau un interes legitim privat care să-i fi fost încălcat prin HCL 719/27.11.2007 prin care s-a aprobat planul urbanistic de detaliu pentru ansamblul rezidential +R pe str. - -, instanța de fond a apreciat că sunt incidente în cauză și prev. art. 8 din Legea nr. 554/2004, considerente în baza cărora tribunalul a considerat că exceptia lipsei de interes si a dreptului este întemeiată, dispunând admiterea acesteia, si a respins acțiunea promovată de reclamantă.
Potrivit prev. art. 14 pct. 1 din Legea nr. 554/2004 "în cazuri bine justificate si pentru prevenirea unei pagube iminente, odată cu sesizarea în condițiile art. 7 autorității publice care a emis actul, persoana vătămată poate să ceară instantei competente să dispună suspendarea executării actului administrativ până la pronunțarea instanței de fond".
Conform art. 15 pct 1 din Legea nr. 554/2004 " suspendarea executării actului administrativ unilateral poate fi solicitată de reclamant si prin cererea adresată instanței competente pentru anularea în tot sau în parte a actului atacat, caz în care instanța va putea dispune suspendarea actului administrativ atacat până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei".
Analizând argumentele invocate de reclamantă în susținerea acestui petit, tribunalul a apreciat că nu s-a făcut în nici un fel dovada producerii prejudiciului iminent în patrimoniul propriu, deoarece simpla susținere că pentru imobilul proprietatea reclamantei au fost încheiate antecontracte de vânzare-cumpărare nu echivalează cu paguba iminentă în sensul art. 2 din Legea nr. 554/2004.
Din aceste considerente, tribunalul a respins petitului având ca obiect suspendarea Hotărârii nr. 719/27.11.2007 adoptată de pârâtul de rd. 1, întrucât reclamanta nu a făcut dovada celor două condiții prevăzute de lege - caz bine justificat si pagubă iminentă.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, reclamanta C-N, solicitând admiterea recursului și în temeiul art. 312 alin. 3.pr.civ. trimiterea cauzei spre rejudecare primei instante, întrucât aceasta a solutionat procesul fără a intra în cercetarea fondului și obligarea intimatilor la plata cheltuielilor de judecată.
Dezvoltându-și motivele de recurs, reclamanta a apreciat că în speță sunt incidente prevederile art. 304 pct. 9 si art. 3041pr.civ. iar prima instanță prin admiterea exceptiei lipsei dreptului si a interesului legitim a făcut o gresită aplicare a prev. art. 1 alin. 2 din Legea nr. 554/2004, nepreocupându-se să analizeze vătămarea interesului legitim pe care l-a invocat.
Față de aceste prevederi legale, reclamanta consideră că legea nu impune îndeplinirea cumulativa a celor două conditii - vătămarea unui drept si vătămarea unui interes legitim, o actiune în contencios administrativ fiind admisibilă dacă se constată îndeplinirea oricăreia dintre cele doua conditii, respectiv fie vătămarea unui drept, fie vătămarea unui interes legitim.
Având în vedere aceste considerente, precum si particularitățile actiunii în contencios-administrativ, reclamanta a apreciat căseimpunea ca instanța să facă aplicabilitatea art. 137 alin. 2.civ. si să dispună unirea excepției lipsei dreptului cu fondul, iar pentru judecarea acestei exceptii, trebuia să se administreze dovezi în legatura cu dezlegarea în fond a pricinii.
Reclamanta a adus critici de nelegalitate sentinței recurate și prin prisma disp. art. 13 alin. 2 din Legea nr. 554/2004, apreciind că prima instanta avea obligatia de a cere autorității publice emitente să-i comunice actul atacat mpreună cu documentatia care a stat la baza emiterii lui, precum si orice alte lucrări necesare pentru solutionarea cauzei.
In acest context, s-a apreciat căseimpunea si administrarea probei expertizei tehnice de specialitate entru p. a se determina regimul de înăltime, amplasarea constructiilor, POT si specifice fiecăruia dintre cele două terenuri, iar față de aceste elemente, instanta se putea pronunta si cu privire la lipsa interesului legitim.
Referitor la cererea sa privind suspendarea nr. 719/2007, reclamanta apreciază că sunt incidente dispozițiile art. 15 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, având în vedere împrejurarea că există dubii cu privire la legalitatea lui.
În final, reclamanta apreciază că o eventuală modificare a Planului Urbanistic Zonal putea fi operată numai printr-un act normativ având aceeasi valoare juridică, respectiv printr-o hotărâre de consiliul local adoptată în acest sens, si nicidecum printr-un aviz referitor la un plan urbanistic de detaliu.
Analizând recursul formulat din prisma motivelor invocate, Curtea l-a apreciat ca fiind fondat din următoarele considerente.
Prima instanță a fost sesizată de către reclamanta cu o cerere prin care s-a solicitat anularea nr. 719 din 27.11.2007, de aprobare al pentru ansamblul rezidențial +R, str. - -, beneficiar fiind pârâtul -, precum și a avizului nr- emis pentru aceeași construcție.
Reclamanta a solicitat și aplicarea disp. art. 15 din Legea nr. 554/2004, iar în motivare s-a relevat că este titulara nr. 852/2007 emisă de Primarul municipiului C-N, în vederea edificării unui ansamblu de locuințe și birouri
Terenul pe care sunt edificate construcțiile reclamantei a fost cuprins în PUZ-ul aprobat prin nr. 456/2006, care a stabilit mai multe funcțiuni ale zonei, fiind studiate și terenurile învecinate, printre care și cel aparținând pârâtului.
Reclamanta subliniază faptul că terenul proprietatea pârâtului este situat, conform PUZ mai sus arătat, în zona (3), cu regim de înălțime de maxim, POT de 35 % și de 1,05.
Cu toate acestea, prin actele ce fac obiectul acțiunii, s-a aprobat pentru construirea unui ansamblu rezidențial +R, cu depășirea tuturor indicatorilor stabiliți anterior prin PUZ și pe care reclamanta, de bună-credință fiind, i-a respectat întocmai.
În susținerea acțiunii au fost subliniate și o serie de neregularități și neconcordanțe ale documentației care a stat la baza emiterii actelor atacate, prin intermediul cărora s-a operat, în opinia reclamantei, o translatare și o prelungire, până la strada -, a centrului de cartier și o modificare nelegală a PUZ-ului aprobat prin nr. 456/2006.
Prima instanță a respins acțiunea, în urma admiterii excepției lipsei de interes a reclamantei, considerându-se că aceasta nu a indicat și nu a dovedit un drept sau un interes legitim privat care să-i fi fost încălcat prin nr. 719/2007.
În susținerea acestui punct de vedere s-a relevat, în principal, faptul că între terenul proprietatea reclamantei și cel al pârâtului se află două parcele ce fac obiectul dreptului de proprietate al altor persoane, iar terenul învecinat cu proprietatea pârâtului de rând 2 are destinația de drum, conform PUZ aprobat.
Și cererea de suspendare a executării actului atacat a fost respinsă, în considerarea faptului că nu s-a dovedit producerea prejudiciului iminent în patrimoniul reclamantei și nici a cazului bine justificat.
Prin recursul declarat de reclamantă se solicită casarea în întregime a acestei sentințe și trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe, aceasta soluționând cauza fără a intra în cercetarea fondului.
În esență, s-a susținut că soluția adoptată este una formală, care nu se întemeiază pe o probațiune care să fi fost lămuritoare prin prisma susținerilor din acțiunea introductivă, considerându-se că era necesar ca instanța să facă aplicarea prev. art. 137 alin. 2.pr.civ. dispunând depunerea la dosarul cauzei, cel puțin, a documentației care a stat la baza emiterii actului atacat.
Curtea apreciază că susținerile din recurs sunt fondate, în condițiile în care soluția adoptată de către prima instanță nu este fundamentată în fapt și în drept, aceasta rezumându-se la analiza superficială a înscrisurilor aflate la dosarul cauzei și care, în opinia instanței de recurs, nu sunt lămuritoare pentru pronunțarea unei hotărâri de respingere a acțiunii, în urma admiterii excepției lipsei dreptului și a interesului legitim.
Din această perspectivă, trebuie reținut, în primul rând, faptul că principalul motiv de nemulțumire al reclamantei este reprezentat de împrejurarea că prin atacată s-a obținut, în privința terenului proprietatea pârâtului, o derogare de la PUZ aprobat prin nr. 456/2006, în privința regimului de înălțime, a amplasării construcțiilor, a POT și.
Se mai arată că această derogare nu se justifică întrucât PUZ-ul studiază atât terenul reclamantei, cât și pe cel al pârâtului, nici unul dintre acestea neregăsindu-se în zona "centru de cartier" și, cu toate acestea, prin -ul aprobat sunt stabiliți coeficienți specifici unei astfel de zone.
În privința existenței unui interes legitim care este vătămat prin actul atacat, reclamanta a relevat instanței că este titulara nr. 852/2007, emisă în vederea edificării a 3 imobile de locuințe și birouri E și cu deplina respectare a prevederilor PUZ.
S-a mai arătat că au fost încheiate antecontracte de vânzare-cumpărare în ceea ce privește înstrăinarea unităților locative din aceste 3 imobile și că o parte a titularilor acestor antecontracte au înțeles să le denunțe datorită faptului că sunt deranjați de edificarea, în imediata vecinătate, a unor imobile cu un regim de înălțime mult mai mare.
Locuințele construite de către reclamantă sunt de lux, un element important care a determinat beneficiarii antecontractelor la încheierea acestor acte fiind legat de faptul că li s-a promis un anumit grad de confort și intimitate, bazat pe prev. PUZ, care la momentul actual nu mai poate fi respectat.
În opinia instanței de recurs, în măsura în care aceste susțineri ar fi dovedite, ele ar putea fi încadrate în prev. art. 2 alin. 1 lit. p din Legea nr. 554/2004, însă din analiza înscrisurilor depuse la dosarul de fond rezultă că prima instanță nu și-a manifestat rolul activ în vederea stabilirii stării de fapt, într-o manieră care să nu dea loc la interpretări.
Astfel, Curtea apreciază că era necesar a se pune în vedere reclamantei să depună la dosarul cauzei antecontractele de vânzare-cumpărare, urmând a face și dovada intenției de denunțare/denunțării acestora, aceste elemente fiind relevante și în ceea ce privește analiza cererii de suspendare.
Mai apoi, tribunalul și-a întemeiat soluția de admitere a excepției lipsei de interes doar pe înscrisurile depuse la dosarul de fond la filele 71 - 76, concluzionând în sensul în care între terenurile ce se află în proprietatea celor două părți se află alte două parcele, ce sunt proprietatea altor persoane.
Or, aceste înscrisuri sunt planuri de situație rezultată în urma dezmembrării imobilului cu nr. topo. 14.012/2/1/1/1/1, în timp ce imobilul proprietatea reclamantei are nr. topo. 14.012/2/1/1/1/2, nefiind reprezentat în planurile existente la dosar.
Celelalte probe la care face referire prima instanță sunt -uri care atestă faptul că terenurile evidențiate în acest plan de situație se află în proprietatea altor persoane, nejustificându-se susținerea conform căreia, din simpla lor analiză rezultă faptul că reclamanta nu este afectată în nici un mod de actul atacat.
Toate aceste considerente au format convingerea instanței în sensul în care tribunalul a făcut o analiză superficială a stării de fapt, motiv pentru care nici concluzia trasă nu poate fi reținută, fiind incidente prev. art. 312 alin. 5.pr.civ. în condițiile în care soluția pronunțată echivalează cu o necercetare a pretențiilor părților, nici măcar în ceea ce privește excepția invocată.
Așa fiind, este necesară trimiterea cauzei spre rejudecare, urmând ca tribunalul să procedeze la completarea probațiunii, în sensul mai sus arătat, fiind necesară și depunerea la dosarul cauzei atât a actelor care au stat la baza emiterii nr. 456/2006, cât și a documentației aferente nr. 719/2007.
Având în vedere specificitatea cauzei, apare ca fiind întemeiată susținerea conform căreia era oportună aplicarea dispozițiilor art. 137 alin. 2.pr.civ. întrucât fără depunerea acestor înscrisuri și a unor planuri de situație pe care să fie reprezentate atât terenul reclamantei cât și cel al pârâtului, nu poate fi analizată temeinic nici excepția lipsei de interes în susținerea acțiunii introductive.
Ulterior, în măsura în care prima instanță va ajunge la concluzia conform căreia această excepție este nefondată, vor fi administrate și orice alte probe considerate necesare în vederea aflării adevărului și justei soluționări a cauzei.
De asemenea, instanța ia act de faptul că, raportat la toate cele mai sus expuse, este necesară casarea în întregime a hotărârii, urmând ca tribunalul să reanalizeze și cererea întemeiată pe dispozițiile art. 15 din Legea nr. 554/2004, asupra căreia nu se poate pronunța o soluție temeinică decât după corecta stabilire a stării de fapt din cauză.
Pentru a dispune astfel, Curtea a luat în considerare și faptul că nu pot fi reținute susținerile din întâmpinarea depusă la dosarul cauzei de către pârâtul conform căreia probațiunea administrată la fond ar fi suficientă, fiind depusă documentația care a stat la baza emiterii actului atacat de către pârâtul Consiliul Local al Municipiului C-N, astfel de înscrisuri nefiind identificate în dosarul de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanta C-N împotriva sentinței civile nr. 1.588 din 19 septembrie 2008, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Cluj, pe care o casează și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 21 ianuarie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
- - - - - - - -
Red.
Dact./3 ex./30.01.2009.
Jud.fond:.
Președinte:Floarea TămașJudecători:Floarea Tămaș, Mirela Budiu, Mihaela Sărăcuț
