Anulare act administrativ . Decizia 1609/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA NR.1609
Ședința publică din data de 16 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Stoicescu Maria
JUDECĂTOR 2: Duboșaru Rodica
JUDECĂTOR 3: Secrețeanu Adriana
Grefier - -
Pe rol fiind soluționarea recursurilor promovate de pârâtele ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE T - în nume propriu și pentruMINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR-, cu sediul în T,-, județul D șiADMINISTRAȚIA FONDULUI PENTRU MEDIU, cu sediul în B, sector 6, str. - - - Corp A, nr. 294, împotriva sentinței nr. 459 din data de 23 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu reclamanta ., cu sediul în T, str. - -, -. C,. 9, județul D și pârâtaDIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în T,-, județul
Recursurile sunt scutite de plata taxei de timbru și a timbrului judiciar.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns intimata-reclamantă L, reprezentată de avocat, potrivit împuternicirii avocațiale aflată la fila 29 dosar, lipsind recurentele-pârâte Ministerul Economiei și Finanțelor - Administrația Finanțelor Publice T, Administrația Fondului pentru Mediu și intimata-pârâtă Direcția Generală a Finanțelor Publice
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Reprezentanta intimatei-pârâte depune la dosar înscrisuri, respectiv relațiile solicitate de instanță la termenul anterior, astfel: decizia de calcul al taxei de poluare pentru autovehicule nr.17414 din 30.07.2008, emisă de ANAF și decizia nr.1290 din 13.10.2009, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, învederează faptul că nu mai are alte cereri de formulat în cauză și solicită cuvântul în combaterea celor două recursuri.
Curtea ia act de susținerile apărătorului intimatei-reclamante L, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea celor două recursuri.
Avocat, pentru intimata-reclamantă L, solicită respingerea celor două recursuri, ca nefondate și menținerea sentinței pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, ca fiind temeinică și legală.
Referitor la recursul promovat de Administrația Fondului pentru Mediu, motivul invocat de aceasta, în sensul că hotărârea a fost dată cu încălcarea legii și fără temei legal, arată că nu este fondat, câtă vreme recurenta nu a precizat ce lege a fost încălcată. De asemenea, instanța de fond a făcut trimitere la o serie de acte normative, respectiv art. 90 din Tratatul Comunității Europene, art. 148 din Constituția României, OUG 50/2008, OUG 218/2008, Legea contenciosului administrativ, deci există temei legal, sens în care nici acest motiv nu este întemeiat.
Mai arată că potrivit dispozițiilor OUG 50/2008, pentru un autoturism produs în România sau în alte state membre ale Uniunii Europene, nu se percepe taxa de poluare la o nouă înmatriculare, dacă anterior a fost înmatriculat tot în România.
În continuare, apărătorul intimatei-reclamante susține că procedura contenciosului administrativ reprezintă singura cale prin care aceasta poate solicita restituirea unei sume percepută de către Statul Român, prin instituirea unei taxe în temeiul unui act normativ intern, apreciat ca fiind contrar dreptului comunitar.
Solicită respingerea recursurilor, pentru motivele expuse pe larg în concluziile scrise, depuse la dosar. De asemenea, solicită cheltuieli de judecată și, în acest sens, depune la dosar chitanța nr. 29 din 26.10.2009.
CURTEA
Deliberând asupra recursurilor de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmbovița, sub nr-, reclamanta - SRL a chemat în judecată pârâții Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor, Direcția Generală a Finanțelor Publice D, Administrația Finanțelor Publice T și Administrația Fondului pentru Mediu, pentru obligarea pârâților la restituirea sumei de 10.683 lei, achitată cu titlul de taxă pentru poluare pentru autovehicule.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că a achiziționat un autoturism marca Mercedes-Benz, iar la înmatricularea acestuia, a fost obligată să plătească o taxă de primă înmatriculare în valoare de 10683 lei. De asemenea, a susținut că această taxă, prevăzută de OUG nr.50/2008, este într-o contradicție vădită cu dispozițiile art. 25, art. 28 și art. 90 din Tratatul Comunității Europene, care interzice statelor membre să instituie, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare; astfel că, în cauză, sunt aplicabile dispozițiile art. 148 alin. 2 din Constituția României, care statuează că prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, taxa de poluare este discriminatorie, reprezintă o măsură cu efect echivalent unei taxe vamale, este ilegală fiind singura taxă din România care se percepe anticipat, înainte de derularea fenomenului sau împrejurării care o generează.
Pârâta Administrația Finanțelor Publice Taf ormulat întâmpinare, in nume propriu și pentru Ministerul Finanțelor Publice, invocând lipsa procedurii prealabile prevăzută de art.7 din Legea 554/2004, de asemenea, s-a solicitat introducerea în cauză a Administrației Fondului pentru Mediu, în calitate de titular al dreptului. Pe fondul cererii, pârâta a solicitat respingerea acțiunii, arătând că obligația generică de armonizare a legislației interne cu cea europeană, instituită prin art. 148 alin. 2 din Constituție și cea specială prevăzută de art. 90 paragraful I din Tratatul Comunității Europene, revin exclusiv Parlamentului, nu și instanțelor judecătorești, taxa de poluare nu este contrară dispozițiilor comunitare, Comisia Europeană nefiind împotriva perceperii unei astfel de taxe, ci doar a modului de determinare a acesteia. In plus, nu există temei legal pentru restituirea taxei, care a fost plătită benevol.
Pârâta Administrația Fondului pentru Mediu, la rândul său, a formulat întâmpinare, prin care a solicitat, în primul rând respingerea acțiunii ca inadmisibilă, apreciind că nu sunt întrunite cerințele art.8 și 9 din Legea contenciosului administrativ nr.554/2004.
Pe fondul cererii, pârâta a reiterat poziția exprimată de T in sensul că taxa de poluare reglementată de OUG nr.50/2008 este perfect compatibilă cu aquis-ul comunitar. S-a considerat că nu s-a contestat de către Comisia Europeană instituirea taxei ca atare, solicitându-se doar reașezarea modalității de calcul in sensul armonizării legislației românești cu cea europeană. OUG nr.50/2008 a stabilit prin prevederile sale măsuri care corespund pe deplin prevederilor art.90 din Tratat, taxa fiind neutră din punct de vedere fiscal. Procedura demarată de Comisia Europeană împotriva României a fost ridicată in 29 01 2009, urmare faptului că noua reglementare era compatibilă cu art. 90 din Tratat.
S-a mai susținut că, pentru aplicarea art.90 din Tratat este necesar să se ia in considerare nu numai valoarea impozitului intern, care se aplică direct sau indirect produselor naționale și produselor importate, ci și baza de impozitare și modalitățile de percepere a impozitului in cauză, reclamantul trebuind să producă probe din care să rezulte fără dubiu că taxele pe care le aplică statul român sunt superioare celor din statul din care reclamantul și-a achiziționat autoturismul.
După administrarea probelor, prin sentința nr. 459 din 23 iunie 2009, Tribunalul Dâmbovițaa admis acțiunea formulată de reclamanta și a obligat pe pârâți să restituie reclamantei suma de 10683 lei, reprezentând taxă poluare, cu dobânda legală calculată de la data achitării, până la restituirea efectivă, precum și la 1539,3 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima isntanță a reținut că acțiunea reclamantului nu poate fi considerată inadmisibilă, întrucât procedura contenciosului administrativ reprezintă singura cale prin care acesta poate solicita restituirea unei sume percepută de către Statul Român, prin instituirea unei taxe in temeiul unui act normativ intern apreciat ca fiind contrar dreptului comunitar, iar reclamanta a făcut dovada îndeplinirii procedurii prealabilă prevăzută de Legea 554/2004, prin cererea depusă la dosar.
Pe fondul cauzei, tribunalul a reținut că sunt aplicabile în mod direct dispozițiile din dreptul comunitar, care au prioritate față de dreptul național, întrucât, potrivit art.28 din tratatul UE versiunea consolidată, Uniunea este alcătuită dintr-o uniune vamală, care reglementează ansamblul schimburilor de mărfuri și care implică interzicerea, între statele membre, a taxelor vamale la import și la export și a oricăror taxe cu efect echivalent, precum și adoptarea unui tarif vamal comun în relațiile cu țări terțe. În conformitate cu art.30 și 31 din tratat, între statele membre sunt interzise taxele vamale la import și la export sau taxele cu efect echivalent. Această interdicție se aplică de asemenea taxelor vamale cu caracter fiscal. Nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare. De asemenea, nici un stat membru nu aplică produselor altor state membre impozite interne de natură să protejeze indirect alte sectoare de producție.
Prin hotărârea CJE in cauza Weigel (2004), obiectivul reglementării comunitare este asigurarea liberei circulații a mărfurilor între statele comunitare in condiții normale de concurență, prin eliminarea oricărei forme de protecție care decurge din aplicarea de impozite interne discriminatorii față de produsele provenind din alte state membre, rostul acestei reglementări fiind de a interzice discriminarea fiscală între produsele importate și cele similare autohtone. Or, în România nu se percepe nici un fel de taxă de poluare pentru autoturismele deja înmatriculate aici. Mai mult, prin Decizia în cauza Costa/Enel (1964), CJE a stabilit că legea care se îndepărtează de Tratat - un izvor independent de drept - nu ar putea să ducă la anularea lui, dată fiind natura sa originală și specială, fără a-l lipsi de caracterul lui de lege comunitară și fără ca baza legală a Comunității însăși să fie pusă la îndoială.
A mai reținut prima instanță că potrivit art.148 din Constituția României, ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare (alin 2), Parlamentul, Președintele României, Guvernul și autoritatea judecătorească garantând aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării și din prevederile alineatului 2 (alin.4). De altfel, prin Legea nr. 157/2005 de ratificare a Tratatului de aderare a României și Bulgariei la Uniunea Europeană, statul nostru și-a asumat obligația de a respecta dispozițiile din tratatele originare ale Comunității, dinainte de aderare.
Potrivit <LLNK 12008 50180 301 0 46> art III din OUG nr. 50/2008, (1) Autovehiculele M1 cu norma de poluare Euro 4 căror capacitate cilindrică nu depășește 2.000 cmc, precum și toate autovehiculele N1 cu norma de poluare Euro 4, care se înmatriculează pentru prima dată în România sau în alte state membre ale Uniunii Europene în perioada 15 decembrie 2008-31 decembrie 2009 inclusiv, se exceptează de la obligația de plată a taxei pe poluare pentru autovehicule stabilită potrivit prevederilor <LLNK 12008 50180 301 0 46>Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 50/2008. (2) Autovehiculelor M1 cu norma de poluare Euro 4 căror capacitate cilindrică nu depășește 2.000 cmc, precum și tuturor autovehiculelor N1 cu norma de poluare Euro 4, înmatriculate pentru prima dată în afara Uniunii Europene și care se înmatriculează în România, li se aplică taxele prevăzute în anexele nr. 1 și 2. Așadar, se creează o diferență de tratament fiscal între mașinile noi și cele vechi, înmatriculate în România după intrarea în vigoare a OUG 50/2008.
Totodată, a mai reținut prima instanță că obligația de a aplica prioritar dreptul comunitar nu este opozabilă numai jurisdicțiilor, ci și Executivului însuși și organelor componente ale acestuia cum sunt autoritățile fiscale. Din această perspectivă, invocarea de către organul fiscal a legii fiscale interne în temeiul căreia s-a perceput taxa specială dovedită contrarie cu normele dreptului comunitar înfrânge nu numai dispozițiile constituționale de mai sus, dar pune serioase semne de întrebare asupra îndeplinirii obligației de loialitate comunitară asumate de România ca stat membru.
Tot cu privire la OUG nr. 50/2008, tribunalul a mai reținut că pentru un autoturism produs in România sau în alte state membre UE nu se percepe la o nouă înmatriculare taxă de poluare, dacă a fost anterior înmatriculat tot în România. Dar se percepe această taxă de poluare la autoturismul produs in țară sau în alt stat membru UE, dacă este înmatriculat pentru prima dată în România. Reglementată în acest mod, taxa pe poluare diminuează sau este destinată să diminueze introducerea în România a unor autoturisme second-hand deja înmatriculate într-un alt stat membru: cumpărătorii sunt orientați din punct de vedere fiscal să achiziționeze autovehicule second-hand deja înmatriculate în România. Iar ca urmare a adoptării nr.OUG 218/2008, intenția legiuitorului de a influența alegerea consumatorilor a devenit mai evidentă: a fost înlăturată taxa de poluare pentru autoturismele noi, Euro 4, capacitate cilindrică mai mică de 2.000 cm3(or, este de notorietate că în România sunt produse autoturisme cu aceste caracteristici) care se înmatriculează pentru prima data în România în perioada 15.12.2008 - 31.12.2009, astfel încât consumatorii sunt direcționați fie spre un autoturism nou, fie spre un autoturism second-hand deja înmatriculat în România. Se protejează astfel producția internă, aspect ce reiese explicit din preambulul nr.OUG 208/2008 și 218/2008, potrivită căruia: `Guvernul României se preocupă de luarea măsurilor care să asigure păstrarea locurilor de muncă în economia românească, iar la un loc de muncă în industria constructoare sunt 4 locuri de muncă în industria furnizoare`
A concluzionat prima instanță că suma plătită de reclamat nu a fost datorată potrivit legislației comunitare, iar taxa trebuie restituită. Faptul că reclamantul a achitat voluntar această taxă este irelevant, întrucât altfel nu ar fi avut posibilitatea înmatriculării autoturismului in România. În astfel de situații Curtea de Justiție a decis că statele membre trebuie să asigure rambursarea taxelor colectate cu încălcarea prevederilor art. 90 din Tratat, cu respectarea principiilor ce guvernează autonomia procedurală și îmbogățirea fără justă cauză.
Împotriva sentinței au declarat recurs pârâtele T în nume propriu și pentru MEF și Administrația Fondului pentru Mediu
În motivarea recursului, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct.9, 3041Cod procedură civilă, recurenta T critică sentința pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând că instanța a ignorat susținerile sale referitoare la obligația reclamantei de a efectua demersul administrativ prev. la art. 7 alin.1 din Legea nr.554/2004.
Astfel, aceasta învederează că, potrivit filei 29 reclamanta nu a contestat decizia de calcul a taxei, ci a solicitat restituirea ei.
Un alt motiv de recurs se referă la interpretarea art. 90 din Tratatul CE, observându-se că un stat membru are voie să perceapă o taxă de primă înmatriculare unui vehicul în statul respectiv, cu condiția ca taxa să fie conformă cu art.90 din tratat, ceea ce înseamnă ca prin taxa respectivă să nu fie defavorizate produse din alte state membre, iar OUG nr.50/2008 (art.4) face distincție între autovehiculele noi, la care taxa de poluare este integrală și autoturismele second-hand înmatriculate pentru prima dată în România pentru care taxa de poluare se plătește în procent diminuat progresiv în funcție de vechimea autovehiculului.
S-a mai motivat de asemenea că, prin Decizia nr.802/2009 a Curții Constituționale s-a respins excepția de neconstituționalitate a OUG nr.50/2008.
În final s-a solicitat admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței recurate în sensul respingerii acțiunii ca nefondate.
Referitor la recursul, acesta este întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct.9 și art. 3041Cod procedură civilă, iar sentința este criticată pentru nelegalitate și netemeinice, solicitându-se, de asemenea, admiterea recursului și modificarea în tot a sentinței în sensul respingerii acțiunii.
În motivarea acestuia, recurenta precizează că OUG nr.50/2008 stabilește prin prevederile sale, măsuri care corespund pe deplin prevederilor art. 90 din Tratatul CE, iar Comisia Europeană nu a constatat niciodată instituirea taxei ca atare, ci a solicitat reașezarea modalității de calcul, în sensul armonizării legislației românești cu cea europeană.
Astfel, Comisia Europeană a recunoscut că taxa de poluare instituită prin OUG 50/2008 corespunde normelor comunitare, neputând fi reținute susținerile reclamantei potrivit cărora prin instituirea acestei taxe, se constituie o discriminare a regimului fiscal și această taxă contravine dispozițiilor art.90 din Tratatul CE.
Curtea, analizând actele și lucrările dosarului, motivele de recurs și dispozițiile legale în materie, va admite ambele recursuri, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Reclamanta - SRL Tap rocedat la achiziționarea unui autoturism marca Mercedes Benz din spațiul comunitar, iar cu ocazia primei înmatriculări i s-a perceput plata sumei de 10.683 lei reprezentând taxă de poluare.
Pârâta a Municipiului Tae mis decizia de calcul al taxei de poluare nr.17414/20.07.2008, prin care a stabilit plata sumei de mai sus.
Potrivit art. 207(1) și art.209(1) din OG nr.92/2003 privind Codul d e procedură fiscală, cu modificările și completările ulterioare, reclamantul avea obligația să conteste această decizie la organul fiscal competent, în termen de 30 de zile de la data comunicării.
Neprocedând astfel, acesta a încălcat dispozițiile art. 7 din Legea nr.554/2004 privind contenciosul administrativ, care instituie obligația parcurgerii procedurii prealabile, înainte ca reclamanții să se adreseze instanței de contencios administrativ.
Reclamantul nu a uzat de această procedură necontestând decizia de mai sus la organul financiar competent, încălcând astfel și dispozițiile art. 109 Cod procedură civilă care prevăd de asemenea necesitatea efectuării procedurii prealabile, înainte de sesizarea instanței de contencios administrativ.
Așa fiind, față de situația de fapt și de drept supusă judecății și văzând și dispozițiile art.312 (1), art. 304 pct.9 Cod pr.civilă, Curtea va admite ambele recursuri, va modifica în tot sentința, în sensul că va admite excepția lipsei procedurii prealabile și va respinge acțiunea ca inadmisibilă.
În baza dispozițiilor art. 274 Cod procedură civilă va respinge cererea intimatei-reclamante - SRL T cu privire la cheltuielile de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite ambele recursuri, formulate de pârâteleADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE T,în nume propriu și pentru MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, cu sediul în T,-, județul D șiADMINISTRAȚIA FONDULUI PENTRU MEDIU, cu sediul în B, sector 6, str. - - - Corp A, nr. 294, împotriva sentinței nr. 459 din data de 23 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu reclamanta ., cu sediul în T, str. - -, -. C,. 9, județul D și pârâtaDIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în T,-, județul
Modifică în tot sentința, în sensul că admite excepția lipsei procedurii prealabile și respinge acțiunea ca inadmisibilă.
Respinge cererea intimatei-reclamante cu privire la cheltuielile de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi,16 noiembrie 2009.
Președinte, Judecători,
- - - - - --
Grefier,
-
Red.
Tehnored.
6 ex./10.12.2009
f- - Tribunalul Dâmbovița
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
Președinte:Stoicescu MariaJudecători:Stoicescu Maria, Duboșaru Rodica, Secrețeanu Adriana
