Suspendare executare act administrativ fiscal. Sentința 219/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
SENTINȚA NR.219
Ședința publică din data de 16 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Stoicescu Maria
Grefier - - -
Pe rol fiind soluționarea cererii de suspendare executare act administrativ formulată de reclamantul, domiciliat în com., sat, nr.317, județul P, în contradictoriu cu pârâtulMINISTERUL AGRICULTURII, PĂDURII ȘI DEZVOLTĂRII RURALE, cu sediul în B, sector 3,-.
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns reclamantul reprezentat de avocat din cadrul Baroului P, potrivit împuternicirii avocațiale aflată la fila 3 dosar, lipsind pârâtul Ministerul Agriculturii, Pădurii și Dezvoltării Rurale.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, învederându-se instanței faptul că, prin Serviciul Registratură, s-a depus la dosar întâmpinare formulată de pârât, după care:
Avocat, pentru reclamantul, depune la dosar taxa judiciară de timbru în cuantum de 12 lei, potrivit chitanței nr.- din 13.11.2009 și timbru judiciar în valoare de 0,50 lei, care au fost anulate și atașate la dosar, iar referitor la întâmpinarea formulată de pârât, arată că aceasta a fost transmisă prin fax la data de 13.11.2009, cu depășirea termenului legal de 5 zile, citația fiind primită la 4.11.2009, ultima zi de depunere trebuia să fie 11.11.2009. Astfel, solicită să se aprecieze asupra acestui aspect, respectiv tardivitatea formulării întâmpinării, iar în ceea ce privește excepțiile invocate pe cale de întâmpinare, arată că acestea nu sunt excepții dirimante.
Curtea, față de susținerile apărătorului reclamantului referitoare la tardivitatea formulării întâmpinării de către pârât, constată că dispozițiile art. 118 Cod procedură civilă nu mai prevăd sancțiunea pentru nedepunerea în termen a întâmpinării, alineatul 2 al textului de lege indicat fiind abrogat, astfel că excepțiile au fost invocate în termen procedural.
Avocat, pentru reclamantul, solicită încuviințarea probei cu înscrisuri în dovedirea acțiunii și în combaterea excepțiilor invocate, în acest sens, depune la dosar certificatul emis de Curtea de Apel Suceava în dosarul nr-, plângere prealabilă înregistrată sub nr.- din 26.10.2009 la, certificatele de concediu medical nr.- din 26.10.2009, nr.- din 2.11.2009, diploma de doctor în Științe Agricole și Silvice - Zootehnie, diploma de inginer zootehnist, ambele emise de Institutul " de la B" I, diploma de bacalaureat, diploma privind absolvirea cursurilor de operator computer, precum și articole de presă.
Curtea, în conformitate cu dispozițiile art. 167 pr.civilă, încuviințează pentru reclamant proba cu înscrisuri în dovedirea acțiunii și în combaterea excepțiilor invocate de pârât și pune în discuție cele două excepții, cea a lipsei de obiect și cea a inadmisibilității acțiunii cu privire la Ordinul nr.2473/2009, invocate prin întâmpinare de către pârât.
Avocat, pentru reclamantul, solicită respingerea ambelor excepții.
Referitor la excepția lipsei de obiect, arată că nu se putea încheia un contract de management, decât în baza unui ordin al ministrului. Potrivit dispozițiilor din contractul de management, durata contractului se întindea pe o perioadă de un an, astfel că Ordinul nr.945/2009 este încă în vigoare, nefiind reziliat contractul. Mai mult decât atât, ordinul imediat subsecvent, nr.2473/2009, a cărui suspendare a solicitat-o este emis în baza unor acte ce nu își au reglementări în cauză.
În ceea ce privește excepția inadmisibilității acțiunii, nici aceasta nu este întemeiată, întrucât din situația de fapt dedusă judecății rezultă că sunt îndeplinite condițiile cerute de art.14 din Legea contenciosului administrativ.
Solicită respingerea ambelor excepții.
Pe fondul cauzei, învederează apărătorul reclamantului că, în prezenta cauză, sunt întrunite condițiile prevăzute de art.14 din Legea nr.554/2004 atât a cazului bine justificat, cât și cea a pagubei iminente. Apreciază măsurile luate prin ordinul contestat ca fiind de natură exclusiv politică.
Referitor la cazul bine justificat, prevăzut de art.2 lit.t din lege, arată că ordinul atacat face trimitere la OUG nr.105/2009, potrivit căruia contractul de management este asimilat contractului individual de muncă și îi conferă titularului vechime în muncă și specialitate.
Revocarea din funcția de conducere, fără a se face dovada neîndeplinirii corespunzătoare sau a neîndeplinirii obligațiilor ce îi reveneau reclamantului în baza contractului de management, s-a făcut fără o cauză legală, nefiind indicate motivele de drept și de fapt pe care se sprijină.
Și cea de a doua condiție, a pagubei iminente, este îndeplinită, întrucât în analizarea motivelor de suspendare trebuie avute în vedere și situațiile care privesc interesul privat al persoanei fizice care a fost îndepărtată din funcția de conducere, dar și consecințele măsurii, respectiv perturbarea activității instituției, care în lipsa unui personal de specialitate, riscă să nu mai funcționeze în condiții optime.
În consecință, solicită admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată, sub toate cele patru capete de cerere; cu cheltuieli de judecată și, în acest sens, depune la dosar chitanța nr.187 din 28.10.2009 și factura nr.162 din 29.10.2009.
CURTEA
Deliberând asupra acțiunii de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe, sub nr-, reclamantul a solicitat instanței ca, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale, să se dispună suspendarea Ordinului 2473 din 9.10.2009 emis de pârât, prin care i s-a acordat un preaviz de 15 zile, pentru funcția de director coordonator în cadrul Oficiului pentru Ameliorare și Reproducție în Zootehnie al Județului P, suspendarea încetării aplicabilității Ordinului nr.945 din 28.05.2009 emis de același minister, a aducerii la îndeplinire de către Pa O rdinului nr.2473/9.10.2009 și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii, s-a arătat că reclamantul a fost numit în funcția de director coordonator în cadrul P, durata contractului de management este de un an, expirând, deci, la 28.05.2010, însă începând cu data de 12.10.2009 i s-a acordat preaviz de 15 zile lucrătoare, urmând ca la expirarea perioadei de preaviz să-și înceteze aplicabilitatea Ordinul nr.945/2009, a atacat în contencios administrativ ordinul pârâtului nr.2473/2009, întrucât măsura luată este exclusiv politică, fiind încălcate principiile fundamentale în materie de legislație a muncii și cele constituționale.
S-a mai susținut de reclamant că în cauză sunt îndeplinite dispozițiile art. 14 din Legea contenciosului administrativ, contractul de management încheiat între și nu cuprinde cauze de reziliere, încetarea raporturilor juridice ce decurg din respectiva convenție având loc prin revocarea din funcție a sa, în condițiile în care nu își îndeplinește în mod corespunzător obligațiile prevăzute de lege și de contractul de management, încălcându-se flagrant principiul forței obligatorii a contractului între părți, astfel că asupra prezumției de legalitate a Ordinului nr.2473 din 7.10.2009 există o îndoială puternică.
Reclamantul a mai învederat instanței că Ordinul nr.2473/2009 poate fi asimilat unei decizii de concediere, care, potrivit art. 74 alin.1 lit.a din Codul muncii, trebuie să fie în formă scrisă și să cuprindă motivele ce determină concedierea, atât cele de fapt, cât și cele de drept, însă actul administrativ nu conține o motivație în fapt suficientă și se încalcă dispozițiile art. 62 alin.2 din Codul muncii, concedierea sa neputând fi dispusă în cazul incapacității temporare de muncă în care se află, datorită unei stări de boală.
De asemenea, s-a arătat de reclamantă că este îndeplinită și condiția pagubei iminente, întrucât prin încetarea aplicabilității Ordinului nr.945 din 28.05.2009, prin care a fost numit director coordonator al P, activitatea acestei instituții va fi grav perturbată în lipsă de personal de specialitate, astfel că există riscul să nu mai poată desfășura activitatea în condiții normale.
La data de 16.11.2009, pârâtul a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția lipsei de obiect pentru primul capăt de cerere, arătându-se că o condiție prealabilă și intrinsecă a admisibilității acestei cereri este existența obiectului, care trebuie să fie determinat sau determinabil, licit și posibil, suspendarea executării unui act administrativ este posibilă numai în ipoteza actelor cu executare succesivă, nu în situația actelor cu executareuno ictu,în cauză, Ordinul nr.2473/2009 a fost executat prin eliberarea din funcție a lui, fiind deci epuizat. Pârâta a mai invocat excepția inadmisibilității acțiunii față de același prim capăt de cerere, arătând că reclamantul nu a sesizat autoritatea emitentă, în condițiile prevăzute de art. 7 din Legea contenciosului administrativ, iar pe fond, s-a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată, întrucât contractul de management încheiat între părți prevede, la art. 9 lit.h, cauzele de încetare a contractului, și anume situațiile prevăzute expres de lege, OUG nr.37/2009 a fost abrogată prin OUG nr.105/2009, declarată ca neconstituțională de Curtea Constituțională, astfel că nu mai produce efecte juridice, părțile contractante stabilind de comun acord că efectele contractului încetează în cazurile prevăzute de lege.
În cauză s-a administrat proba cu înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea reține următoarele:
Reclamantul a fost numit director coordonator în cadrul P, începând cu 28.05.2009, prin Ordinul 945 emis de către pârât, în urma evaluării cunoștințelor și aptitudinilor manageriale, între reclamant și pârât fiind încheiat contractul de management nr.31/28.05.2009, în care sunt menționate drepturile și obligațiile părților contractante, precum și cauzele de încetare a convenției, care a fost încheiată pe o durată de un an.
La data de 9.10.2009, pârâtul emite Ordinul nr.2473 prin care se acordă lui preaviz, începând cu 12.10.2009, alineatul 2 al art. 1 din ordin stabilind că la expirarea perioadei de preaviz încetează aplicabilitatea Ordinului nr. 945 din 28.05.2009.
Împotriva Ordinului nr.2473 din 9.10.2009, reclamantul a formulat plângere prealabilă, în condițiile prevăzute de art. 7 din Legea contenciosului administrativ, ce a fost înregistrată sub nr. -/26.10.2009 la.
Potrivit art. 137 pr.civilă, instanța se pronunță cu prioritate asupra excepțiilor de fond sau de procedură, ce fac de prisos, în tot sau în parte, cercetarea pe fond a pricinii, astfel că va analiza excepțiile lipsei de obiect și a inadmisibilității primului capăt de cerere, ce are ca obiect suspendarea executării Ordinului nr.2473 din 9.10.2009, celelalte capete de cerere fiind accesorii.
În ceea ce privește excepția lipsei de obiect, privind cererea de suspendare a Ordinului nr.2473 din 9.10.2009, motivată de împrejurarea că acest act administrativ este cu executareuno ictu, și nu cu executare succesivă, actul fiind executat prin eliberarea din funcție a lui, Curtea urmează să o respingă, întrucât art. 14 din Legea contenciosului administrativ, ce reprezintă cadrul legal în baza căruia se poate solicita suspendarea unui act administrativ, nu face distincție între unul cu executare succesivă și unul cu executare dintr-o dată, astfel că o cerere de suspendare poate fi admisibilă, atât în ceea ce privește un act administrativ unilateral, individual sau normativ cu executare succesivă, cât și unul cu executareuno ictu,faptul că reclamantul a fost eliberat din funcție, astfel că ordinul a fost epuizat, neavând nicio relevanță, o astfel de interpretare ar încălca accesul liber la justiție al lui, în condițiile în care înainte de sesizarea instanței cu o cerere de suspendare, acesta trebuie să promoveze plângerea prealabilă prevăzută de art. 7 din Legea contenciosului administrativ, cum de altfel a și procedat.
Prin întâmpinare, pârâtul a invocat și excepția lipsei de obiect a celui de al doilea capăt de cerere, respectiv a încetării aplicabilității Ordinului nr.945 din 28.05.2009, însă instanța nu se va pronunța în mod distinct asupra acesteia, întrucât acest capăt de cerere este accesoriu celui principal, ce are ca obiect suspendarea executării Ordinului nr.2473 din 9.10.2009, care cuprinde și această dispoziție, accesoriul urmând soarta principalului.
Referitor la excepția inadmisibilității primului capăt de cerere, motivat de faptul că nu a sesizat autoritatea emitentă a actului a cărui suspendare se solicită, Curtea urmează să o respingă, întrucât reclamantul a respectat întru totul dispozițiile art. 7 din Legea 554/2004, formulând plângere prealabilă împotriva Ordinului nr.2473 din 9.10.2009, la data de 26.10.2009, cu respectarea termenului de 30 de zile statuat de acest text de lege.
Pe fondul cauzei, Curtea reține că, potrivit art. 14 din Legea contenciosului administrativ, în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea în condițiile art. 7 a autorității publice ce a emis actul administrativ, sau a celei ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond, o cerere de suspendare fiind, deci, admisibilă în situația îndeplinirii cumulative a celor două condiții, respectiv cazul bine justificat, așa cum este definit de art. 2 lit.t din Legea nr. 554/2004 și a pagubei iminente, definită de art. 2 lit.ș din același act normativ.
Posibilitatea suspendării executării actelor administrative unilaterale, individuale sau normative este consacrată și de documente emise de organisme internaționale, în condiții similare, cu reglementarea prevederilor de art. 14 din Legea contenciosului administrativ, R nr. 89/8 din 13.09.1989 a Comitetului de Miniștrii prevăzând că instanța acordă suspendare atunci când, în raport de ansamblul circumstanțelor și intereselor, se apreciază că executarea actului administrativ este de natură a crea pagube semnificative, dificil de reparat și când există și argumente juridice valabile față de regularitatea actului emis.
Astfel, Curtea apreciază că în cauză există caz bine justificat, întrucât există o îndoială puternică cu privire la legalitatea Ordinului nr.2473 din 9.10.2009, în condițiile în care reclamantul a fost numit director coordonator în baza unui contract de management încheiat pe o perioadă de un an, contract de management ce își încetează aplicabilitatea în urma acordării preavizului de 15 zile lui, deși art. 9 din contractul nr. 31 din 28.05.2009 nu prevede în enumerarea limitativă o astfel de situație pentru încetarea contractului de management.
Împrejurarea susținută de pârâtă, potrivit căreia reclamantul a fost numit director coordonator în baza OUG nr.37/2009, act normativ abrogat prin OUG nr.105/2009, declarat neconstituțional de Curtea Constituțională, astfel că încetarea contractului de management și eliberarea din funcție a lui s-a făcut în mod legal, nu poate fi luată în considerație de către instanță, în condițiile în care această incoerență legislativă nu face decât să creeze o îndoială puternică asupra legalității Ordinului nr.2473 din 9.10.2009.
De asemenea, Curtea constată că este îndeplinită și cea de a doua condiție a pagubei iminente, în condițiile în care a avut ca atribuții organizarea, conducerea și administrarea P, gestionarea patrimoniului, a mijloacelor materiale și bănești ale acestuia, conform Ordinului nr.945 din 28.05.2009 și contractului de management nr.31 din 28.05.2009, iar prin Ordinul nr.2473 din 9.10.2009 nu s-a dispus preluarea acestor activități de către o persoană de specialitate, astfel că activitatea acestei autorități publice este perturbată, în lipsa unei persoane cu atribuții de conducere.
Față de aceste considerente, Curtea constată că sunt îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de art. 14 din Legea contenciosului administrativ, cererea reclamantului este întemeiată, urmând să fie admisă și să se suspende executarea Ordinului nr. 2473 din 9.10.2009 emis de pârât, precum și încetarea aplicabilității Ordinului nr.945 din 28.05.2009, până la soluționarea irevocabilă a cauzei pe fond, nepronunțându-se în mod distinct asupra suspendării aducerii la îndeplinire de către P, prin Direcția de Resurse Umane, a Ordinului nr.2473 din 9.10.2009, întrucât aceasta este unul din efectele suspendării actului administrativ.
Urmare a admiterii cererii și căderii în pretenții a pârâtei, fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 274 pr.civilă, Curtea va obliga să plătească reclamantului cheltuieli de judecată în cuantum de 612,5 lei, ce reprezintă taxă judiciară de timbru, timbru judiciar și onorariu apărător ales.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge excepția lipsei de obiect și cea a inadmisibilității primului capăt de cerere, invocate de pârâtul Ministerul Agriculturii, Pădurii și Dezvoltării Rurale, ca neîntemeiate.
Admite cererea formulată de reclamantul, domiciliat în com., sat, nr. 317, județul P, în contradictoriu cu pârâtulMINISTERUL AGRICULTURII, PĂDURII ȘI DEZVOLTĂRII RURALE, cu sediul în B, sector 3,-.
Suspendă executarea Ordinului nr.2473 din 9 octombrie 2009 emis de și a încetării aplicabilității Ordinului nr.945 din 28 mai 2009, până la soluționarea irevocabilă a cauzei pe fond.
Obligă pârâtul Ministerul Agriculturii, Pădurii și Dezvoltării Rurale să plătească reclamantului suma de 612,5 lei cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 16 noiembrie 2009.
Președinte,
- -
Grefier,
- -
Red.
Tehnored.MA
4 ex./8.12.2009
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
Președinte:Stoicescu MariaJudecători:Stoicescu Maria
