Anulare act administrativ . Decizia 1617/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1617/2008
Ședința publică din 01 septembrie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Mihaela Sărăcuț
JUDECĂTOR 2: Gheorghe Cotuțiu G -
JUDECĂTOR 3: Augusta Chichișan
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE S, împotriva sentinței civile nr. 659 din 04.04.2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Sălaj, cauza privind și pe intimatul, având ca obiect anulare act administrativ.
La apelul nominal făcut în cauză s-a prezentat intimatul, lipsă fiind recurenta.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este timbrat scutit de plata taxelor de timbru.
S-a făcut referatul cauzei, după care se reține că, în data de 08.08.2008 s-au înregistrat la dosarul cauzei precizări din partea recurentei ( 9 -11).
În data de 19.06.2008 s-a înregistrat întâmpinare din partea intimatului, prin care a solicitat respingerea recursului.
Intimatul a solicitat lăsarea cauzei la a doua strigare, pentru lecturarea în întregime a precizărilor depuse la dosar de către recurentă, care nu i-au fost comunicate.
Curtea, în urma deliberării, a admis cererea formulată de către intimat de lăsare a cauzei la a doua strigare, pentru motivul consemnat anterior.
La a doua strigare a cauzei, s-a prezentat intimatul, lipsă fiind recurenta, care a învederat instanței că, nu mai are de invocat excepții prealabile sau de formulat alte cereri în probațiune, solicitând acordarea cuvântului pe fond.
Curtea, în urma deliberării, reținând că, nu mai sunt de invocat excepții prealabile sau de formulat alte cereri în probațiune, apreciază că, prezenta cauză este în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul în dezbateri judiciare asupra recursului promovat intimatului.
Intimatul a solicitat respingerea recursului, cu cheltuieli de judecată, conform documentelor justificative depuse la dosar, pentru motivele arătate prin întâmpinare, reiterate prin concluziile scrise depuse la dosar și susținute oral pe fond.
CURTEA:
Asupra prezentului recurs, constată:
Prin sentința civilă nr. 659 din data de 04.04.2008 pronunțată în dosarul nr- de Tribunalul Sălaja fost respinsă excepția inadmisibilității contestației invocată de către DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE S și admisă contestația formulată de contestatorul, în contradictoriu cu MINISTERUL FINANȚELOR ȘI ECONOMIEI - DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE S dispunându-se anularea deciziei înregistrată la intimată sub nr. 6265/07.02.2008 și obligând intimata DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE la restituirea către contestator a sumei de 1.049,82 lei, reprezentând taxă specială de primă înmatriculare, cu dobânda legală aferentă calculată începând cu 13.02.2008 până la restituirea efectivă a sumei.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a verificat mai întâi excepția inadmisibilității invocate de pârâtă, constatând următoarele:
La data de 9 ianuarie 2008 reclamantul s-a adresat S, solicitând restituirea taxei de primă înmatriculare achitată conform chitanței nr. - ( 9), iar cu decizia nr. 6.265/07.02.2008 pârâta, invocând art. 117 din Codul d e procedură fiscală, a refuzat restituirea acesteia ( 7).
Raportat la art. 205 alin. 1 al aceluiași act normativ, contestarea amintitei decizii se constituie într-o cale administrativă de atac, neîmpiedecând pe reclamant să-și exercite dreptul la o acțiune în justiție, ceea ce acesta a și făcut.
Nu mai puțin, adresându-se pârâtei cu o cerere de restituire, reclamantul a înțeles să urmeze procedura prealabilă instituită prin art. 7 alin. 1 din Legea 554/2004, intentând acțiunea după comunicarea refuzului acesteia de a - i restitui suma pretinsă.
Cu aceste argumente, instanța a respins excepția invocată subliniind că instituirea unor proceduri prealabile acțiunii în instanță are drept scop și finalitate valorificarea posibilității de rezolvare pe cale amiabilă a unui diferend, nicidecum obstrucționarea ori îngrădirea liberului acces la justiție, ca principiu fundamental al dreptului național și european.
Pe fondul cauzei aceeași instanță a reținut următoarele:
La data de 10.12.2007 reclamantul a achitat pârâtei suma de 1.049,82 lei reprezentând taxă de primă înmatriculare (18).
Această taxă a fost introdusă în Codul fiscal prin Legea nr. 343/2006, cuantumul ei calculându-se după formula prevăzută de art. 2141alin. 3 Cod fiscal.
Taxa nu este percepută pentru autoturismele deja înmatriculate în România, stat comunitar de la 01.01.2007, ci doar pentru cele înmatriculate în celelalte state comunitare și neînmatriculate în România.
Rezultă așadar că taxa de primă înmatriculare, datorată după cum mai sus s-a arătat, introduce un regim fiscal discriminatoriu pentru autovehiculele aduse în România din Comunitatea Europeană în scopul reînmatriculării lor în România, în situația în care acestea au fost deja înmatriculate în țara de proveniență, în timp ce pentru reînmatricularea autovehiculelor înmatriculate deja în România, taxa nu se mai percepe.
Prevederea legală conținută în art. 2141Cod fiscal se află așadar în evidentă coliziune cu dispozițiile art. 90 paragraful 1 din Tratatul Comunității Europene, conform cărora, nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare".
Cum, potrivit art. 148 alin. 2 și 4 din Constituție, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene,. au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne" și având în vedere că autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a acestor principii, s-a constatat că perceperea taxei în discuție este nelegală, drept pentru care acțiunea a fost admisă în întregime, astfel cum a fost formulată.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs, în termenul legal, pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE S, prin reprezentantul său legal, solicitând admiterea acestuia, modificarea în totalitate a sentinței atacate, iar pe cale de consecință, să fie respinsă acțiunea reclamantului în principal ca inadmisibilă, iar pe fondul cauzei, ca neîntemeiată.
Dezvoltându-și motivele de recurs, pârâta a pretins în esență, că prima instanță a ignorat dispozițiile Legii nr. 554/2004, atunci când a respins excepția inadmisibilității acțiunii, deși reclamantul nu a urmat procedura prealabilă instituită de art. 7 alin. 1 din legea arătată, intentând acțiune după comunicarea refuzului de a i se restitui suma pretinsă, deși această comunicare s-a făcut prin decizia de restituire nr. 6265/07.02.2008, care fiind asimilată deciziilor de impunere putea fi contestată pe cale administrativă ca orice act administrativ-fiscal și abia după epuizarea acestei căi de ataca administrative devenea posibilă sesizarea instanței de contencios administrativ. Cum reclamantul nu a realizat această procedură prealabilă, acțiunea sa trebuie respinsă ca inadmisibilă.
Pe fondul cauzei, de asemenea, recurenta a adus critici soluției pretinzând că atâta timp cât (actuala legislație art. 2141- 2143.pr.fiscală) prevede în mod imperativ că orice persoană care înmatriculează prima dată în România un autoturism comercial datorează o taxă specială de primă înmatriculare, aceasta este de strictă interpretare, iar normele Tratatului Comunității Europene și diferitele hotărârii ale Curții Europene de Justiție nu ar avea relevanță în cauză, deoarece nu sunt acte normative și nu produc efecte juridice.
Ulterior, recurenta a formulat precizări la recursul declarat în cauză, solicitând să se aibă în vedere că după soluționarea acțiunii de prima instanță a apărut nr.OG 50/2008 pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule, iar art. 11 al acestui act normativ instituie doar restituirea unei diferențe dintre suma achitată de contribuabil în perioada 1 ianuarie 2007 - 30 iunie 2008, cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și cuantum rezultat din aplicare prevederilor privind taxa de poluare pentru autovehicule, iar procedura de restituire este reglementată de dispozițiile art. nr.HG 686/2008.
La rândul său, reclamantul-intimat a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului, considerând că s-a dat o interpretare greșită a dispozițiilor legale vizând procedura prealabilă, deoarece art. 205 din pr. fiscală nu îi înlătură dreptul la o acțiune în justiție, iar pe de altă parte, procedura prealabilă s-a efectuat, răspunsul la solicitarea sa fiind negativ, iar perceperea taxei s-a făcut în lipsa unui titlu de creanță care să poată fi contestat în condițiile art. 205.pr. fiscală.
Intimatul a considerat neîntemeiate și criticile pe fondul cauzei, referitoare la aplicarea dreptului comunitar, invocând inclusiv dispozițiile constituționale și jurisprudența Curții Europene de Justiție.
Recursul declarat în cauză nu este întemeiat.
Astfel, examinând actele și lucrările dosarului din perspectiva motivelor de recurs, a disp. art. 304 pct. 9 și art. 3041.pr.civ. precum și a prevederilor legale incidente, Curtea reține următoarele:
În primul rând, referitor la motivul de recurs vizând inadmisibilitate acțiunii, în mod cu totul eronat se susține în cauză că reclamantul nu se putea adresa justiției atâta timp cât nu a parcurs procedura prealabilă. Legea contenciosului-administrativ nr. 554/2004, modificată și completată, atunci când arată semnificația unor termeni, prevede, printre altele, și nesoluționarea în termenul legal a unei cereri în dispozițiile art. 2 alin. 1 lit. h, iar art. 8 alin. 1 consacră principiul potrivit căruia persoana vătămată într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim printr-un act administrativ sau nemulțumită de răspunsul primit poate sesiza instanța de contencios administrativ competentă și în cazul nesoluționării unei cereri ori în cazul refuzului de a efectua o anumită operațiune administrativă necesară pentru exercitarea dreptului pretins.
Or, în cazul de față, reclamantul s-a adresat pârâtei cu o cerere pretinzând restituirea unei sume nedatorate, la care a primit un răspuns negativ având apoi deschisă calea în justiție, fără a fi necesară reluarea a încă unei noi proceduri prealabile, indiferent de modalitatea prin care s-a manifestat acest răspuns sau cum l-a denumit organul administrativ emitent.
Faptul că autoritatea administrativ-fiscală și-a manifestat refuzul printr-o "decizie" nu impune neapărat efectuarea a încă unei proceduri prealabile conform, Codului d e pr. fiscală, atâta timp cât și împotriva refuzului manifest, cel îndreptățit poate formula acțiune în justiție, așa încât nu ne aflăm în situația prev. de art. 205.pr. fiscală.
În al doilea rând, nici aserțiunile privind aplicarea strictă a normelor din dreptul intern în materie fiscală și nu a principiilor instituite în dreptul comunitar nu pot fi primite.
Referitor la acest aspect, cum corect a reținut și prima instanță, trebuie remarcat că după aderarea României la Uniunea Europeană, începând cu 1 ianuarie 2007 prin semnarea Tratatului Comunității Europene sunt incidente dispozițiile art. 148 alin. 2 din Constituția României, potrivit cărora " ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne", precum și cele ale art. 249 din Tratatul Comunității Europene care consacră principiul aplicării directe și cu prioritate a normelor dreptului comunitar denumit principiul prevalenței dreptului comunitar față de cel național, s-a procedat la obligarea organelor fiscale la restituirea sumelor reprezentând taxe speciale de primă înmatriculare, pe baza disp. art. 90 din Tratat, care arată în paragraful 1 că "Nici un stat membru nu poate impune direct sau indirect asupra produselor provenind din alte state membre, impozite sau taxe interne care nu sunt percepute direct sau indirect asupra produselor naționale similare".
au fost cazurile în jurisprudența Curții Europene de Justiție în litigii a căror obiect a fost asemănător cu cel dedus judecății, relevante fiind cazurile și din Ungaria și din Polonia, întrucât și aceste țări, din primul val de aderare, au încercat să-și protejeze anumite produse naționale, ignorând legislația comunitară.
În fine, invocarea aplicării noului act normativ, respectiv nr.OUG 50/2008, nu poate fi primită, deoarece aceasta nu poate retroactiva conform principiului potrivit căruia în materie civilă legea dispune numai pentru viitor, Curtea având a se pronunța doar asupra legalității soluției atacate, față de normele incidente raportului juridic dedus judecății.
Așa fiind, cum hotărârea primei instanțe este legală și temeinică în totalitate, iar motivele de recurs invocate nu au fost găsite întemeiate, prezentul recurs urmează a fi respins ca nefundat ținând cont și de dispozițiile art. 312 alin. 1 teza a II-a pr.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII:
DECIDE:
Respinge recursul declarat de DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI, cu sediul în Z,-, jud. S, prin reprezentanții săi legali, împotriva sentinței civile nr. 659 din 04 aprilie 2008, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Sălaj pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 01 septembrie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
- - G - - - - -
Red.Gh./Dact./2 ex./18.09.2008.
Jud.fond:;
Președinte:Mihaela SărăcuțJudecători:Mihaela Sărăcuț, Gheorghe Cotuțiu, Augusta Chichișan
