Anulare act administrativ . Decizia 1654/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA NR.1654
Ședința publică din data de 23 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Stoicescu Maria
JUDECĂTOR 2: Duboșaru Rodica Tudose Ana
- - --
Grefier -
Pe rol fiind soluționarea recursurilor declarate pârâtele DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE D in numele MINISTERULUI FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în Târgoviște,-, județul D și ADMINISTRAȚIA FONDULUI PENTRU MEDIU, cu sediul în B, sector 6, str. - -, Corp A, nr. 294, împotriva sentinței nr. 531 din data de 29.09.2009, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimatul-reclamant, domiciliat în comuna, sat, Județ D și intimata-pârâtă ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în M, Cpt., nr. 6, județul
Recursurile sunt scutite de plata taxei de timbru și timbru judiciar. La apelul nominal făcut în ședință publică, au lipsit recurentele Direcția
Generală a Finanțelor Publice D și Administrația Fondului pentru Mediu, intimatul-reclamant și intimata - pârâtă Administrația Finanțelor Publice
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, învederându-se instanței că recursurile sunt scutite de plata taxei de timbru și timbru judiciar, că recurentele au solicitat judecarea cauzei în lipsă, după care:
Curtea, față de împrejurarea că recurentele au solicitat judecarea în lipsă, constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare asupra celor două recursuri:
CURTEA
Deliberând asupra recursurilor de față, constată:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Dâmbovița -Secția Comercială și de Contencios Administrativ sub nr. 3130/120/13.07.2009, reclamantul a chemat în judecată pârâții Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor, Direcția Generală a Finanțelor Publice D, Administrația Finanțelor Publice M și Administrația Fondului pentru Mediu pentru obligarea pârâților la restituirea sumei de 3326 lei, achitată cu titlul de taxă pentru poluare pentru autovehicule, cu reactualizarea sumei de la data plății până la achitarea efectivă a sumei.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că a achiziționat, dintr-un stat membru al UE, autoturismul second-hand marca Opel Astra F, serie șasiu -V-, an fabricație 1997, serie carte auto H -, data primei înmatriculări 7.01.1997, iar la înmatricularea acestuia în țară a fost obligată să plătească o taxă de poluare pentru autovehicule în valoare de 3326 lei, această taxă contravine reglementărilor Uniunii Europene acceptate și de România prin Tratatul CE semnat la 01.01.2007, care statuează că pentru autoturismele a căror primă înmatriculare în România se realizează după data de 01.01.2007 și pentru care accizele au fost plătite cu ocazia importului sau a achiziționării de pe piața internă, taxa specială nu se mai datorează; de asemenea, a apreciat că sunt încălcate și dispozițiile art. 110 din Tratatul Uniunii Europene și în speță sunt aplicabile dispozițiile art. 148 alin. 2 din Constituția României, care statuează că prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne.
Prin întâmpinare, pârâta Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice D, a solicitat respingerea acțiunii ca nelegală și netemeinică, arătând că taxa de poluare pentru autovehicule a fost prevăzută printr-un act normativ, respectiv OUG nr. 50/2008, iar Curtea Constituțională s-a pronunțat prin Decizia nr. 802/19.05.2009 respingând excepția de neconstituționalitate a OUG nr. 50/2008, ceea ce face ca orice hotărâre de admitere a acestei acțiuni pronunțate de instanța de fond să fie nelegală.
Pârâta Administrația Fondului pentru Mediu a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția inadmisibilității acțiunii, motivată de faptul că reclamantul a formulat o acțiune care nu este îndreptată împotriva unui răspuns la o plângere prealabilă, sau pentru că nu ar fi primit nici un răspuns de la pârâtă, ori ar fi primit un refuz nejustificat de soluționare a cererii, ci formulează o acțiune care are ca obiect restituirea unei sume. Pe fondul cererii, pârâta solicită respingerea acțiunii, pe considerentul că reclamantul nu precizează în concret care este actul administrativ prin care se consideră vătămat într-un drept al său, taxa de poluare nu contravine dispozițiilor art. 90 din Tratatul Comunității Europene, câtă vreme chiar Comisia Europeană a recunoscut că taxa de poluare instituită prin OUG nr. 50/2008 corespunde normelor comunitare.
După administrarea probei cu înscrisuri, prin sentința nr. 531 din 29.09.2009, Tribunalul Dâmbovițaa admis acțiunea reclamantului, în contradictoriu cu pârâții Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, Direcția Generală a Finanțelor Publice D, Administrația Finanțelor Publice M și Administrația Fondului pentru Mediu și a dispus obligarea pârâțiilor să restituie reclamantului suma de 3326 lei, reprezentând taxă de poluare cu dobânda legală aferentă, precum și cheltuielile de judecată în cuantum de 600 lei.
Pentru a pronunța acestă sentință, tribunalul a constatat că, în cauză sunt aplicabile în mod direct dispozițiile din dreptul comunitar, care au prioritate față de dreptul național, că potrivit art. 28 din tratatul UE versiunea consolidată, Uniunea este alcătuită dintr-o uniune vamală care reglementează ansamblul schimburilor de mărfuri și care implică interzicerea, între statele membre, a taxelor vamale la import și la export și a oricăror taxe cu efect echivalent, precum și adoptarea unui tarif vamal comun în relațiile cu țări terțe, în conformitate cu art. 30 și 31 din Tratat, între statele membre sunt interzise taxele vamale la import și la export sau taxele cu efect echivalent. S-a reținut de instanță că această interdicție se aplică de asemenea taxelor vamale cu caracter fiscal, nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare, nici un stat membru nu aplică produselor altor state membre impozite interne de natură să protejeze indirect alte sectoare de producție.
Tribunalul a coroborat aceste prevederi cu dispozi țiile art. 110 (exarticolul 90 par.1) din Tratatul Uniunii Europene versiunea consolidată care precizează în mod expres că nici un stat membru, nu aplică, direct sau indirect, produsele altor state membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare, jurisprudența fiind în același sens, conform hotărârii in cauza Weigel (2004), obiectivul reglementării comunitare este asigurarea liberei circulații a mărfurilor între statele comunitare în condiții normale de concurență, prin eliminarea oricărei forme de protecție care decurge din aplicarea de impozite interne discriminatorii față de produsele provenind din alte state membre, rostul acestei reglementări este de a interzice discriminarea fiscală între produsele importate și cele similare autohtone. S-a concluzionat de prima instanță că în România nu se percepe nici un fel de taxă de poluare pentru autoturismele deja înmatriculate aici, iar prin Decizia în cauzaCosta/Enel(1964), a stabilit că legea care se îndepărtează de Tratat - un izvor independent de drept - nu ar putea să ducă la anularea lui, dată fiind natura sa originală și specială, fără a-l lipsi de caracterul lui de lege comunitară și fără ca baza legală a Comunității însăși să fie pusă la îndoială, aceeași decizie a definit relația dintre dreptul comunitar și dreptul național al statelor membre, arătând că dreptul comunitar este o ordine juridică independentă care are prioritate de aplicare chiar și în fața dreptului național ulterior - or, în speță, taxa pe poluare a fost introdusă în legislația internă de abia în anul 2008.
De asemenea, s-a reținut că, în cauza Simmenthal (1976), a stabilit că judecătorul național este obligat să aplice normele comunitare, în mod direct, dacă acesta contravin normelor interne, fără a solicita sau aștepta eliminarea acestora pe cale administrativă sau a unei alte proceduri constituționale, iar de la 1 ianuarie 2007, România este stat membru al Uniunii Europene, iar potrivit art. 148, ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum si celelalte reglementari comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate fata de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare (alin 2), Parlamentul, Președintele României, Guvernul și autoritatea judecătorească garantând aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării și din prevederile alineatului 2 (alin.4), prin Legea nr. 157/2005 de ratificare a Tratatului de aderare a României și Bulgariei la Uniunea Europeană, statul nostru și-a asumat obligația de a respecta dispozițiile din tratatele originare ale Comunității, dinainte de aderare.
Instanța de fond a constatat că potrivit OUG nr. 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, se datorează aceasta taxă pentru autovehiculele din categoriile M(1)-M(3) și N(1)-N(3), astfel cum sunt acestea definite în privind omologarea de tip și eliberarea cărții de identitate a vehiculelor rutiere, precum și omologarea de tip a produselor utilizate la acestea, aprobate prin <LLNK 12003 211 50BP01 0 81>Ordinul ministrului lucrărilor publice, transporturilor și locuinței nr. 211/2003 (art. 3), utoturismul reclamantului nu intră în categoriile exceptate de la plata taxei pe poluare (art. 3 alin 2 și art. 9 alin.1), obligația de plată a taxei intervine cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România (art. 4 lit. a), fără ca textul să facă distincția nici între autoturismele produse în România și cele în afara acesteia, nici între autoturismele noi și cele second-hand. Deoarece OUG a intrat în vigoare la data de 1 iulie 2008 (art. 14 alin 1), rezultă că taxa pe poluare este datorată numai pentru autoturismele pentru care se face prima înmatriculare în România, nu și pentru cele aflate deja în circulație înmatriculate în țară, axa calculându-se de autoritatea fiscală competentă (art. 5 alin 1).
În interpretarea corectă a acestui act normativ tribunalul utilizat interpretarea teleologică (după scop), în expunerea de motive care însoțește proiectul de lege privind aprobarea OUG 50/2008 depus la Parlament sub nr. PL-x 536/10.09.2008 și disponibil pe site-ul Camerei Deputaților, este menționat în mod expres că dacă nu s-ar fi promovat acest act normativ, o consecință ar fi fost facilitarea intrării în România a unui număr foarte mare de autovehicule second hand cu vechime peste 10 ani, care ar fi fost achiziționate datorită prețului foarte mic, așadar, se vrea ca taxa pe poluare, al cărui scop este, în principiu, corect - `poluatorul plătește` -, să aibă ca efect imediat diminuarea introducerii în România a unor autoturisme second-hand deja înmatriculate într-un alt stat membru.
S-a mai reținut că, potrivit OUG 208/2008 pentru stabilirea unor măsuri privind taxa pe poluare pentru autovehicule, cele a căror capacitate cilindrică nu depășește 2.000 cmc și care se înmatriculează pentru prima dată în România sau în alte state membre ale Uniunii Europene începând cu data de 15 decembrie 2008 se exceptează de la obligația de plată a taxei pe poluare pentru autovehicule, stabilită potrivit prevederilor <LLNK 12008 50180 301 0 46>Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 50/2008 (art. II), ceste prevederi se aplică până la data de 31 decembrie 2009 inclusiv (art. III), OUG 208/2008 a fost abrogată prin OUG nr 218/2008 privind modificarea <LLNK 12008 50180 301 0 46>Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule.Conform art III al acesteia, (1) autovehiculele M1 cu norma de poluare Euro 4 căror capacitate cilindrică nu depășește 2.000 cmc, precum și toate autovehiculele N1 cu norma de poluare Euro 4, care se înmatriculează pentru prima dată în România sau în alte state membre ale Uniunii Europene în perioada 15 decembrie 2008-31 decembrie 2009 inclusiv, se exceptează de la obligația de plată a taxei pe poluare pentru autovehicule stabilită potrivit prevederilor <LLNK 12008 50180 301 0 46>Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 50/2008, (2) autovehiculelor M1 cu norma de poluare Euro 4 căror capacitate cilindrică nu depășește 2.000 cmc, precum și tuturor autovehiculelor N1 cu norma de poluare Euro 4, înmatriculate pentru prima dată în afara Uniunii Europene și care se înmatriculează în România, li se aplică taxele prevăzute în anexele nr. 1 și 2, creându-se o diferență de tratament fiscal între mașinile noi și cele vechi, înmatriculate în România după intrarea în vigoare a OUG 50/2008.
În cauza de față tribunalul a reținut aplicabilitatea prioritară și directă a dispozițiilor art. 110 ( exarticolul 90 par.1) dar și a art. 28-31 din Tratat, astfel că suma plătită de reclamant nu a fost datorată potrivit legislației comunitare, iar taxa trebuie restituită.
Împotriva acestei soluții au declarat recurs pârâtele Administrația Fondului pentru Mediu și Direcția Generală a Finanțelor Publice D, solicitându-se admiterea căii de atac, modificarea în tot a sentinței 531/CAF/29.09.2009 și pe fond, respingerea acțiunii.
În recursul declarat de, s-a arătat că soluția instanței de fond este nelegală, în condițiile în care Parlamentul României a decis instituirea unei taxe speciale pentru autoturisme, în conformitate cu art. 2141- 2143din Legea 571/2003, iar Comisia Europeană, prin avizul motivat din 28.11.2007, a constatat că se încalcă principiile Tratatului de instituire a CE, ulterior, fiind adoptat OUG 50/2008, ce nu a fost contestată de către Comisia Europeană, această instituție solicitând doar reașezarea modalității de calcul, în sensul armonizării legislației românești cu cea europeană, ordonanța de urgență fiind acceptată de instituția europeană ca fiind perfect compatibilă cu aquis-ul comunitar, astfel că nu se instituie o discriminare a regimului fiscal, iar taxa nu contravine disp.art.90 din TCE.
Recurenta DGFP Das usținut în recursul său că hotărârea instanței de fond este eliptică, dispozitivul nu cuprinde soluția pronunțată, acest lucru se deduce din motivarea ulterioară, în cauză, calitate procesuală pasivă are, întrucât taxa de poluare a făcut venit la bugetul fondului de mediu, aceasta fiind instituția ce ar putea fi obligată la restituire.
S-a mai arătat că taxa de poluare pentru autovehicule a fost prevăzută într-un act normativ, iar potrivit Legii contenciosului administrativ, persoana vătămată într-un drept sau interes legitim prin ordonanțe sau dispoziții din ordonanțe poate introduce acțiune la instanța de contencios administrativ însoțită de excepția de neconstituționalitate, reclamantul nu a procedat în acest mod, Curtea Constituțională nu a pronunțat o astfel de hotărâre, astfel că instanța nu putea decât să constate că taxa de poluare a fost calculată în temeiul unor dispoziții legale, prin OUG 50/2008 nu s-a operat vreo modificare sau completare a Codului fiscal, fiind abrogat art.2141- 2143, taxa de poluare nu este o taxă fiscală, nefăcându-se venit la bugetul general consolidat al statului.
Examinând sentința recurată prin prisma criticilor formulate și a
temeiurilor prevăzute de art. 304 Cod pr. civilă, precum și sub toate aspectele conform art. 3041Cod pr.civilă, Curtea reține că recursul este fondat, pentru considerentele ce succed:
În anul 2008 reclamantul a achiziționat din Italia un autoturism marca Opel Astra F, an fabricație 1997, înmatriculat într-un stat membru la momentul cumpărării, iar la data de 4 martie 2009 a solicitat organelor fiscale înmatricularea în România a acestui autovehicul, fiind calculată taxa de poluare conform OUG nr. 50/2008, în cuantum de 3326 lei, potrivit înscrisurilor întocmite de DGFP D, filele 8 și 9, în baza cărora a achitat suma stabilită cu titlu de taxă de poluare prin chitanța nr.- din 5.05.2009 ( fila 7 dosar fond).
La data stabilirii și plății taxei de poluare, organele fiscale au comunicat reclamantului decizia nr.19.111 din 5.05.2009, ce constituie titlu de creanță și poate fi contestat în termen de 30 de zile de la data comunicării în conformitate cu dispozițiile art. 207 și urm. din Codul d e procedură fiscală ( fila 9 dosar fond), înăuntrul acestui termen, reclamantul nu a contestat titlul de creanță, solicitând restituirea taxei de poluare la data de 1.07.2009, motivat de faptul că este reținută în mod abuziv, încălcând legislația iar DGFP D, iar prin adresa nr.26120 din 2.07.2009 a comunicat lui că respectiva taxă a fost calculată corect, neputându-se proceda la restituire( fila 6 dosar fond).
După primirea răspunsului emis de DGFP D, reclamantul s-a adresat instanței de judecată, solicitând să-i fie restituită suma de 3326 lei, achitată cu titlu de taxă de poluare, conform OUG nr. 50/2008, însă în acțiunea cu care a fost investită instanța nu s-a solicitat anularea adresei nr.26120 din 2.07.2009 emisă de DGFP D, nici a deciziei de calcul a taxei de poluare nr.19.111 din 5.05.2009, ce constituie titlu de creanță.
Având în vedere că decizia de calcul a taxei de poluare este titlu de creanță, ce se poate contesta conform procedurii instituite de art. 205 și urm. Cod procedură fiscală, procedură pe care reclamantul nu a respectat-o, nu a contestat decizia 19.111 din 5.05.2009 în termenul de 30 de zile, care s-a împlinit la 5.06.2009, procedura administrativă este obligatorie, însă nu a fost respectată de către, cererea sa de restituire din 1.07.2009 neputând fi asimilată cu o contestație împotriva deciziei de calcul a taxei de poluare, întrucât nu se face referire la respectivul act administrativ fiscal, iar în situația în care s-ar fi contestat respectiva decizie, termenul de 30 de zile nu a fost respectat, astfel că această cerere nu are nicio eficiență juridică.
Față de considerentele expuse mai sus, Curtea constată că hotărârea instanței de fond este afectată de nelegalitate sub aspectul soluționării excepției inadmisibilității, invocată de către recurenta, în ceea ce-l privește pe intimatul reclamant a fost emis un titlu de creanță reprezentat de decizia nr.19.111 din 5.05.2009, acesta poate fi contestat în condițiile speciale prevăzute art. 205 și urm. din nr.OG 92/2003, după finalizarea acestei proceduri, prin emiterea actului administrativ de soluționare a contestației, acesta din urmă putând fi contestat în fața instanței de judecată, însă nu a respectat procedura prealabilă obligatorie, prevăzută de Codul d e procedură fiscală, o cerere de restituire a sumei plătite cu titlu de taxă de poluare promovată în fața instanței, fără a se respecta procedura administrativă, nu este admisibilă, astfel că urmează a fi admise ambele recursuri în temeiul art. 312 alin. 1,2,3 și 5 Cod procedură civilă, a se modifica hotărârea recurată, în sensul că va fi admisă excepția inadmisibilității invocată de către recurenta și, pe cale de consecință, acțiunea promovată de intimatul reclamant va fi respinsă ca inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite ambele recursuri declarate pârâtele DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE D în numele MINISTERULUI FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în Târgoviște,-, județul D și ADMINISTRAȚIA FONDULUI PENTRU MEDIU, cu sediul în B, sector 6, str. - -, Corp A, nr. 294, împotriva sentinței nr. 531 din data de 29.09.2009, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu reclamantul, domiciliat în comuna, sat, județul D și pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în M, Cpt., nr. 6, județul
Modifică în tot sentința în sensul că admite excepția inadmisibilității acțiunii invocată de și respinge acțiunea ca inadmisibilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 23 noiembrie 2009.
Președinte, Judecători,
- - - - - --
Grefier,
red. MS
Tehnored.DL/MA
7 ex./09.12.2009
f-
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
Președinte:Stoicescu MariaJudecători:Stoicescu Maria, Duboșaru Rodica Tudose Ana
