Anulare act administrativ fiscal. Decizia 1651/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA NR.1651
Ședința publică din data de 23 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Stoicescu Maria
JUDECĂTOR 2: Duboșaru Rodica Tudose Ana
- - --
Grefier -
Pe rol fiind soluționarea recursului formulat de reclamanta, domiciliată în P,-, -. C,. 2,. 12, județul P, împotriva sentinței nr.292 din 19 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu pârâtulSERVICIUL PUBLIC FINANTE LOCALE P- BIROUL CONTESTAȚII ȘI FISCALE, cu sediul în P,-, județul
Recursul este timbrat cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 2 lei, potrivit chitanței nr. - din 16 octombrie 2009 și timbre judiciare în valoare de 0,6 lei, ce au fost anulate de către instanță și atașate la dosarul cauzei.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns recurenta-reclamantă prin mandatar -, potrivit procurii judiciare autentificată sub nr.5576 din 19.10.2009 depusă la dosar, lipsă fiind intimatul Serviciul Public Finanțe Locale P - Biroul Contestații și Fiscale.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, învederându-se instanței că recursul este timbrat, că au sosit relațiile solicitate de la Tribunalul Prahova, că recurenta a depus concluzii scrise, iar intimata -pârâtă a solicitat judecarea cauzei în lipsă, după care:
Curtea, din oficiu invocă excepția nulității recursului pentru nemotivare în termen, pe care o pune în discuție.
Având cuvântul mandatarul recurentei solicită respingerea excepției nulității recursului, privind nemotivarea în termen, precizând că motivele au fost atașate cererii de recurs, iar în situația în care recursul nu era motivat, intimatul nu ar fi avut posibilitatea să formuleze întâmpinare și ar fi invocat această excepție.
Pe fond, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, modificarea în tot a sentinței criticate, cu precizarea de a se ține cont că există neconcordanță între anexa 3 și anexa 4.
Curtea rămâne în pronunțare asupra excepției nulității recursului pentru nemotivare, invocată din oficiu și în situația în care se impune și pe fond.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploiești, sub număr de dosar -, reclamanta a formulat contestație împotriva soluționării nr. -/25.04.2008 pe care a dat-o Consiliul Local al Municipiului P, Serviciul Public Finanțe Locale, Biroul Contestații și Fiscale la plângerea sa nr. -/27.03.2008.
În motivarea contestației, reclamanta a arătat că la data de 25.10.2007 a formulat o cerere către pârât, prin care a solicitat analizarea situației în raport cu actele depuse și exonerarea de la plata sumelor cu titlu de impozit clădiri pentru perioada anilor 2002-2004, vizând imobilul situat în P,-, -.C,.2,.12, județul P; a solicitat exonerarea de la plata sumelor cu titlu de impozit clădiri pentru perioada 2002-2004, întrucât, până la data decesului, proprietarii acestui imobil au fost părinții reclamantei, G și, iar pentru această perioadă, tatăl reclamantei era decedat, succesiunea, nedezbătută, iar mama sa beneficia de scutire de la plata impozitului, ca urmare a certificatului de handicap, dedus în fiecare an la Serviciul Public Finanțe Locale
De asemenea, a mai învederat reclamanta că, la data de 08.11.2007, a primit din partea pârâtului un răspuns la o altă cerere formulată de aceasta, având același obiect, scutire impozit clădiri pe perioada 2002-2004, pentru imobilul amintit, răspuns prin care i s-a comunicat că cererea sa este motivată și urmează ca cele solicitate și constatate să fie operate în evidențele fiscale; ulterior, pârâtul, în loc să procedeze la îndepărtarea erorilor înregistrate, la data de 23.11.2007 i-a comunicat reclamantei că are de plătit o sumă de 451 lei, aceeași sumă care făcuse obiectul cererii anterioare admise de pârât.
În final, reclamanta a susținut că, urmare a unei alte audiențe și a altei plângeri depuse, pârâtul a formulat răspunsul criticat prin acțiune, prin care, deși se subliniază că s-au operat reducerile la impozitul datorat pe imobil pentru perioada 2002-2004, suma de plată rămâne aceeași, împrejurare față de care reclamanta consideră că pârâtul nu a procedat la aplicarea corectă a dispozițiilor legale.
Pârâtul a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, arătând că au fost avute în vedere scutirile de care au beneficiat autorii reclamantei și că suma de 451 lei este cea pe care aceasta, în calitate de succesor al proprietarilor imobilului, o datorează cu titlul de impozit pe clădiri pentru perioada 2002-2004.
În cauză s-a administrat proba cu înscrisuri, iar la termenul de judecata din data de 29.07.2008, instanța a admis excepția de necompetență materială a Judecătoriei Ploiești, invocată de pârât, declinând competenta de soluționare a cauzei prin sentința civila nr. 7221/29.07.2008 în favoarea Tribunalului Prahova - Secția comercială și de contencios administrativ, cauza fiind înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova - Secția civilă, sub nr-.
Prin încheierea din data de 6.01.2009, Secția civilă a transpus cauza la Secția comercială și de contencios administrativ a aceleiași instanțe, iar la data de 19.05.2009, prin sentința nr.292, Tribunalul Prahova, a respins, ca neîntemeiată, acțiunea formulată de reclamanta, în contradictoriu cu pârâtul P - Biroul Contestații și Fiscale, reținând că autorii reclamantei, G și au achiziționat prin contractul de vânzare-cumpărare nr.22190/1992 imobilul situat in P,-, -,. C,. 12, jud. P; la data de 3.01.1997 a decedat G, potrivit certificatului de moștenitor nr. 184 din 16.06.2004, iar la data 9.06.2004 a decedat, potrivit certificatului de moștenitor nr. 185 din 16.06.2004, moștenitori fiind fiii acestora, - și, succesiunea a fost dezbătută la aceeași dată, respectiv la 16.06.2004.
A mai reținut prima instanță că, potrivit art. 29 alin. 1 din OG nr. 92/2004, completată și modificată, obligațiile de plată a impozitului stabilite în sarcina defunctului G au fost preluate de moștenitori până la dezbaterea succesiunii. Conform certificatului nr.2162/10.06.2002, autoarea reclamantei a fost încadrată în categoria, persoană cu handicap" gradul II, beneficiind de reducerea de 50 % din cota de impozit ce îi revenea.
De asemenea, art. 7 lit. E din HCL 256/2002 privind stabilirea impozitelor și taxelor locale stipulează pentru anul 2003 acordarea unei scutiri de 50% din impozitul pe clădiri, datorat pentru persoanele cu handicap, gradul II. Potrivit art. 12, în cazul în care contribuabilii dețin în indiviziune o locuință, scutirea se acordă proporțional cu cota deținută.
Potrivit art. 284 alin. 4 din codul fiscal, începând cu 1.01.2004, impozitul pe clădiri nu se aplică persoanelor cu handicap grav sau accentuat, situație în care s- încadrat și autoarea reclamantei, scutirea de 100% i-a fost aplicată, deci, până la data decesului, respectiv 9.06.2004, după această dată, facilitățile acordate la plata impozitului pentru imobilul în cauză au încetat.
Tot ca neîntemeiată a fost reținută de către prima instanță și susținerea reclamantei în sensul că, până la dezbaterea succesiunii de pe urma defunctului G, singurul proprietar al imobilului era, față de care se impunea aplicarea scutirilor mai sus menționate, în condițiile în care, în egală măsură, și cei 3 fii (incluzând reclamanta) aveau calitatea de moștenitori legali, care nu renunțaseră în mod expres la succesiune.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, reclamanta, solicitând admiterea recursului astfel cum a fost formulat, modificarea în tot a sentinței recurate, în sensul exonerării sale de la plata sumei de 451 lei, reprezentând contravaloare impozit clădire/teren 2002-2004, ca nedatorată.
În motivarea căii de atac, s-a arătat că, deși pârâta a recunoscut în întâmpinare că în perioada 2002-2003, mama sa a beneficiat de o reducere a impozitului cu 50%, iar în anul 2004, de 100%, totuși aceste reduceri nu au fost operate în mod corect; instanța de fond a analizat superficial actele dosarului, invocând toate mențiunile făcute de intimatul-pârât, dar fără a manifesta rolul său activ, în sensul de a verifica calculele - desfășurătorul depus la dosar.
Susține recurenta, că în mod greșit instanța de fond a menționat în considerentele sentinței faptul că pârâta a operat reducerile de impozit, fără a observa că suma datorată era aceeași înainte, dar și după așa-zisa operare - reducere impozit.
Prin întâmpinarea formulată la data de 16.10.2009, intimatul Serviciul Public Finanțe Locale Pas olicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței ca fiind temeinică și legală.
La termenul din 23.11.2009, Curtea, din oficiu, a invocat excepția nulității recursului pentru nemotivare în termen și, după punerea acesteia în discuția părților, a rămas în pronunțare asupra acesteia.
Examinând recursul de față prin prisma motivelor invocate, raportat la textele de lege incidente în cauză, dar și la actele și lucrările dosarului, Curtea reține următoarele:
La data de 29.07.2009, recurenta a depus la Tribunalul Prahovao cerere prin care declara că formulează recurs împotriva sentinței civile nr.292 din 19.05.2009 a acestei instanțe, pronunțată în dosarul nr-. În această cerere, menționa și faptul că atașează motivele de recurs pe care se întemeiază cererea sa.
Această cerere a fost înaintată Curții de Apel Ploiești împreună cu dosarul cauzei la data de 14.08.2009, iar președintele completului de judecată, investit cu soluționarea recursului, prin repartizare aleatorie, a dispus citarea intimatei cu mențiunea de a formula întâmpinare, dispunând comunicarea cererii și a motivelor de recurs, dar acestea din urmă nu au mai fost găsite la dosarul cauzei, context în care, la primul termen de judecată din data de 19.10.2009, mandatarul recurentei a susținut că aceste motive au fost atașate încă din momentul promovării cererii, la Tribunalul Prahova și a înmânat instanței de control judiciar o copie a acestor motive.
La solicitarea Curții de Apel, Tribunalul Prahova, prin adresa din data de 21.10.2009, a învederat faptul că recurenta nu ar fi depus decât cererea de declarare a recursului, menționată anterior, fără motivele de recurs.
Față de susținerea recurentei, în sensul că, totuși, aceste motive au fost depuse odată cu promovarea recursului, dar luând în considerare și rezoluția judecătorului la primirea dosarului, în sensul citării intimatei și comunicării către aceasta a motivelor de recurs, în legătură cu depunerea acestora în termen se creează un dubiu, existând și posibilitatea ca recurenta să fi atașat aceste motive cererii, într-un singur exemplar, care a fost comunicat intimatei, astfel că nu se regăsesc la dosar, dubiu care profită titularei cererii, astfel că sancționarea acesteia în sensul constatării nulității recursului pentru nemotivarea lui în termen ar însemna încălcarea accesului liber al sus-numitei la justiție. Aceasta cu atât mai mult cu cât intimata nu a susținut nici un moment că nu ar fi primit aceste motive de recurs și nici nu a invocat excepția nulității recursului prin întâmpinare. Ca atare, Curtea va respinge excepția nulității recursului, pentru nemotivarea lui în termen.
Pe fondul cauzei, se reține faptul că recurenta este moștenitoarea legală a defuncților G și, de pe urma cărora a rămas un patrimoniul succesoral în care se include și imobilul situat în P,-, - Sc.C, Ap.12, județul
Succesiunea celor doi a fost dezbătură la data de 16.06.2004, eliberându-se certificatul de moștenitor nr.185, care atestă calitatea de succesor legal a recurentei.
În timpul vieții, defuncta a fost încadrată în categoria "persoană cu handicap" gradul II, potrivit certificatului nr. 2162 din 10.06.2002, astfel că potrivit art. 7 lit.E din HCL 256/2002, privind stabilirea impozitelor și taxelor locale, a beneficiat inclusiv pentru anul 2003 de acordarea unei scutiri de 50% din impozitul pe clădiri datorat pentru persoanele cu handicap gradul II, iar potrivit art. 12 al aceluiași act normativ, această scutire s-a acordat proporțional cu cota indiviză deținută de defunctă din imobilul supus impozitării. Ulterior, după intrarea în vigoare a noului Cod fiscal, în baza art. 284 alin.4, defunctei i s-a acordat pentru anul 2004 scutire de 100% pentru acest impozit, tot prin luarea în considerare a handicapului de care suferea sus-numita.
Așa cum a apreciat în mod corect instanța de fond, această scutire acordatăin personama operat numai până la data de 9.06.2004, data decesului autoarei recurentei, neexistând nici un text legal și nici un argument logic pentru ca această scutire să fie transmisă asupra succesorilor, cu privire la imobilul în cauză.
De altfel, așa cum a apreciat în mod corect prima instanță, obligațiile de plată a impozitului stabilite în sarcina defuncților se transmit asupra moștenitorului odată cu drepturile ce fac conținutul patrimoniului succesoral, iar în ceea ce privește suma de 451 lei, până la dezbaterea succesiunii defunctului G, decedat anterior beneficiarei scutirii de impozit, debitele acestuia sunt preluate de moștenitori, astfel încât în ceea ce privește cota deținută de acesta, reclamanta nu beneficiază de scutiri.
Având în vedere aceste considerente, în baza art. 312 alin.1 pr.civilă, Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge excepția nulității recursului pentru nemotivare în termen, invocată din oficiu.
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de reclamanta, domiciliată în P,-, -. C,. 2,. 12, județul P, împotriva sentinței nr.292 din 19 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu pârâtulSERVICIUL PUBLIC FINANTE LOCALE P- BIROUL CONTESTAȚII ȘI FISCALE, cu sediul în P,-, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 23 noiembrie 2009.
Președinte, Judecători,
- - - - - --
Grefier,
red.
Tehnored. DL/MA
4 ex./09.12.2009
f- Tribunalul Prahova
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
Președinte:Stoicescu MariaJudecători:Stoicescu Maria, Duboșaru Rodica Tudose Ana
