Anulare act administrativ . Decizia 1773/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1773/2009
Ședința publică de la 21 Mai 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Liviu Ungur
JUDECĂTOR 2: Delia Marusciac
JUDECĂTOR 3: Lucia Brehar
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de către reclamanta - SRL împotriva sentinței civile nr. 898 din 23.05.2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Cluj, privind și pe intimata GARDA FINANCIARA C-N - COMISARIATUL REGIONAL C, având ca obiect
anulare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru recurentă, în calitate de administrator al - lipsă fiind intimata.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că judecarea prezentei cauze a fost suspendată la data de 16 octombrie 2008 în vederea soluționării excepției de neconstituționalitate invocată de reclamantă, excepție care a fost soluționată prin Decizia nr.194/12 februarie 2009 Curții Constituționale.
Curtea pune în discuție repunerea pe rol a prezentei cauze, ca urmare a soluționării excepției de neconstituționalitate.
Reprezentantul recurentei arată că nu se opune repunerii pe rol, astfel încât, după deliberare, curtea dispune repunerea pe rol a prezentei cauze pentru continuarea judecății.
Reprezentantul recurentei învederează instanței faptul că, din motive medicale nu s-a putut prezenta la Curtea Constituțională pentru a-și susține cauza, curtea pronunțând o hotărâre în lipsa sa. Critică hotărârea Curții Constituționale în temeiul art. 27 alin 2 și 4 din Carta Drepturilor și Libertăților Fundamentale și solicită soluționarea prezentei cauze fără luarea în considerare a acestei decizii.
Întrucât partea prezentă arată că nu are alte cereri prealabile de formulat, curtea închide faza probatorie și acordă cuvântul în dezbateri judiciare.
Reprezentantul recurentei solicită admiterea recursului formulat și modificarea sentinței recurate în sensul admiterii acțiunii introductive. Depune delegația de reprezentare și precizări și arată că nu solicită cheltuieli de judecată.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Prin sentința civilă nr.898 din 23 mai 2009, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Cluj, s-a respins acțiunea formulata de - SRL pentru anularea notei de constatare seria - nr. - încheiata la 26.04.2007 de Garda Financiara C-N, Comisariatul Regional
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că, prin acțiunea din 31 mai 2007, depusă la Judecătoria Cluj -N, reclamanta a solicitat anularea notei de constatare Seria - nr.- din 26.04.2007 încheiată de Garda Financiară C-N (3). A fost depusă la dosar nota de constatare (5,6) și contestația împotriva acesteia depusă la organul de control (7 dos.fond).
Pârâta s-a opus admiterii acțiunii arătând că litigiul este de competența tribunalului și că acțiunea este inadmisibilă pe motiv că actul administrativ nu poate fi atacat în contencios potrivi art.205 din Codul d e procedură fiscală.
Acțiunea a fost nefondată și a fost respinsă în baza art.1 din Legea 554/2004.
Interesul reclamantului de a se anula această notă de constatare este legată de faptul că ea a stat la baza sesizării pentru a se calcula prejudiciul cauzat (33respectiv a organelor de urmărire penală. În concret însă, reclamantului nu i se produce nici un prejudiciu prin existența acestei note de constatare, nici moral nici material căci el va avea posibilitatea să conteste actele administrative luate de pe calea contestației prevăzută de Codul d e procedură fiscală, respectiv să conteste actele de urmărire penală potrivit normelor din Codul d e procedură penală. Prin urmare, interesul sau nu este justificat in demararea unei acțiuni in contencios administrativ.
Pe de altă parte, tribunalul a reținut că această notă de constatare a fost emisă legal, în baza punctului 3.12 și 5.1.1 din Normele de lucru pentru comisarii Gărzii Financiare aprobate prin Decizia nr.61 din 24 iunie 2005 Comisarului General; care au fost înregistrate la nivelul Gărzii Financiare C cu nr.- din 27 iunie 2005 (16-28). Controlul a fost efectuat la solicitarea din data de 14 martie 2007 organelor de poliție în vederea soluționării unei lucrări penale (32)
Ca urmare, acțiunea a fost inadmisibilă și a fost respinsă pe acest motiv.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta - SRL C-N, solicitând desființarea sentinței ca fiind nelegala si netemeinica; admiterea Plângerii - Contestație împotriva actului administrativ neconstituțional, emis si impus de Garda Financiară.
În motivare reclamanta arată că, instanța respinge eronat acțiunea ca "inadmisibila", reținând greșit ca "nu exista interes". Interesul acesteia este clar susținut si motivat:
Prejudiciul prezumtiv, chiar daca nu este unul patrimonial in faza întocmirii notei de constatare, devine automat astfel, in urma declanșării controalelor comandate si a Deciziei de impunere a Administrației Financiare.
C mai important aspect al interesului îl constituie prejudiciul moral creat de Garda Financiara, care lezează profund atât societatea comerciala cat si administratorul si asociatul unic personal, prin grave implicații si repercursiuni.
Prin formularea si antepronunțarea unei vini constatate in lipsa unei hotărâri judecătorești, Garda Financiara a săvârșit un abuz, depășindu-si atribuțiile si demarând un întreg lanț de evenimente cu grave consecințe împotriva acesteia. Practica dovedește ca orice afirmație a Gărzii Financiare, adevărata sau nu, legala sau nu, se va prelua si susține întocmai de către Administrația Financiara si de către organul de cercetare penala, după caz.
Restrângerea la articolele de lege invocate - Legea 554/2004 si Codul d e Procedura Fiscala, art. 205 în cazul respingerii acțiunii, confirma o practica periculoasa in detrimentul contribuabilului prin impunerea voinței administrativului asupra cetățeanului.
Tribunalul a reținut ca Nota de Constatare a fost întocmita conform Normelor de lucru ale Gărzii Financiare, aprobate printr-o Decizie a Comisarului General.
omit astfel, cu buna stiinta, aspectele profund neconstituționale".
Notei de Constatare a Gărzii Financiare este probată prin afirmații de tip hotărâre judecătorească din Nota " .fapteleîntrunesc elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art.9 alin.1 lit.b din Legea nr.241/2005" și, de fapt prezentată mai sus consideră că se face vinovați dl. ", cu atât mai mult cu cât aceste hotărâri sunt luate pe baza unor confuzii de documentație și calcul eronat voite, făcute tot de Gardă, la comanda IPJ C, sub falsul pretext de autosesizare, deși s-a atras atenția asupra acestor aspecte, cu acte doveditoare, înainte de întocmirea Notei de Constatare.
2. Notei de Constatare a Gărzii Financiare este probata si prin respingerea căii de atac a acestui act administrativ tot de Garda: "nu este un act susceptibil de a fi atacat în contencios administrativ" - in opoziție cu afirmațiile de mai sus, conducând direct la o vinovăție indusa.
3. Se inoculează astfel, tot neconstituțional, ideea - devenita deja speța, ca un act emis de o autoritate publica,este un act administrativ care poate conduce la un litigiu, dar "nu poate fi atacat", pentru ca nu întrunește niște condiții impuse tot de reprezentanții acesteia. De altfel, prin expresia sa, "reclamanta, forțând nota.", Garda se considera chiar indignata de îndrăzneala reclamantei de a cere sa ni se respecte drepturile.
4. Însăși ideea nepermisivității atacării in justiție a unui act administrativ este neconstituțională.
5. Normele metodologice nu pot schimba sau anula sensul unei Legi: "In scopul aplicării unitare a prevederilor legislației fiscale, Ministerul Finanțelor Publice si Ministerul Administrației si Internelor pot elabora ghiduri practice pentruîndrumarea funcționarilor din domeniul fiscal",deci nu si a cetățenilor, ceea ce contravine din nou, neconstituțional, cu dreptul la informație si dreptul la opțiune (dreptul de libera alegere).
6. Nota de constatare este neconstituționala si prin faptul ca încalcă grav prezumția de nevinovăție, printre altele prin faptul ca decide ca exista o infracțiune si stabilește cine este vinovat.
7. Spre deosebire de celelalte acte de control, deși Garda este obligata sa indice căile de atac împotriva actelor emise de aceasta, (art. 3.18 din Normele de lucru pt. Comisarii Gărzii), prin Nota de Constatare nu i se permite agentului economic sa beneficieze de drepturile referitoare la căile de atac împotriva acesteia ceea ce este la fel, neconstituțional.
Nici o instituție din România nu poate sa emită acte administrative de decizie unilaterala, pentru ca apoi, tot ea, neconstituțional, in baza unor norme interne, încălcând dreptul la informație, sa refuze dreptul la contestație, privind astfel cetățeanul de prezumția de nevinovăție si de dreptul de libera alegere.
Consideră ca instanța s-a pronunțat acceptând exclusiv explicațiile restrictive si neconcludente ale Gărzii, si nu pe fondul cauzei, fără a lua in seama sau a verifica contextul argumentației noastre pertinente, alegând o expediere comoda si netemeinica.
Prin memoriul depus la instanța de recurs reclamanta - SRL C-N invocă excepția de neconstituționalitate a art. 205 Cod de Procedura Fiscala, prin care i se interzice accesul la justiție, neputându-se ataca Nota de Constatare, întocmita de Garda Financiara, in opoziție cu Constituția României: Art. 21 (1 ),(2), Art. 52 (1), Art. 124 (1 ),(2), Art. 126 (5).
Asupra acestei excepții s-a pronunțat Curtea Constituțională prin Decizia nr. 194 din 12 februarie 2009 pronunțată în dosarul nr. 2229D/2008 ( 26-28).
Cauza a fost repusă pe rol la termenul de astăzi în vederea continuării judecării recursului.
Legal citată ( 35) intimata nu și-a delegat reprezentant în instanță și nici nu a depus la dosar întâmpinare.
Examinând recursul declarat de reclamantă prin prisma motivelor invocate, a apărărilor intimatei precum și a dispozițiilor legale pertinente incidente în materie. Curtea reține următoarele:
1. Instanța de fond a calificat corect acțiunea reclamantei și a pronunțat astfel o soluție legală și temeinică prin prisma reținerii lipsei unui interes legitim vătămat dedus de reclamantă.
Contenciosul administrativ de drept comun prin prisma căruia se analizează și se rezolvă și contenciosul administrativ fiscal presupune existența, între alte condiții, a interesului legitim vătămat ori a nerecunoașterii dreptului subiectiv. Altfel spus, și în această situație operează criteriile de admisibilitate a contenciosului subiectiv administrativ așa cum rezultă din dispozițiile art. 1 alin. 1 din Legea nr. 554/2004.
Așa fiind, din această perspectivă analiza existenței interesului de a promova acțiunea în contencios administrativ se impunea cu necesitate.
După cum corect a reținut și instanța de fond reclamantei nu i s-a vătămat niciun drept ori interes legitim prin emiterea notei de constatare atacată, deoarece un astfel de act nu produce prin el însuși consecințe juridice și cu atât mai puțin consecințe vătămătoare.
Trebuie spus că face obiectul unui contencios administrativ fiscal doar actele prevăzute la art. 205.pr.fisc. respectiv decizia de impunere și actele administrativ fiscale cu observarea parcurgerii obligatorii a procedurii administrative prealabile prin utilizarea căii administrative de atac a contestației.
Nota de constatare seria - nr. -/26.04.2007 întocmită de Garda Financiară Secția C nu reprezintă în sine un act administrativ fiscal susceptibil a forma obiectul unei contestații administrative prevăzute de Codul d e procedură fiscală și în mod evident nu poate forma obiectul unui contencios fiscal, care se înscrie în regimul prevăzut la art. 218 alin. 2 din legea procesual fiscală.
Curtea remarcă că prin acest act nu se stabilesc în sarcina reclamantei niciun fel de obligații care ar putea reprezenta o creanță a statului împotriva reclamantei de natură să o prejudicieze. În context, Curtea notează că obiectul contestației administrative fiscale are ca obiect în accepțiune prevederilor art. 206 alin. 2 din Codul d e procedură fiscală numai sumele și măsurile stabilite și înscrise de organul fiscal în titlul de creanță sau în actul administrativ fiscal atacat la care se mai adaugă contestația împotriva refuzului nejustificat explicit sau tacit de emitere a actului administrativ fiscal.
Așa cum rezultă din dispozițiile OUG nr. 91/2003 privnd organizarea și funcționarea Gărzii Financiare, în special art. 7 lit. f), această entitate nu are atribuții de stabilire a obligațiilor fiscale datorate de contribuabilul care a făcut obiectul controlului și ca atare actul de control materializat în nota de constatare întocmit de acest organ statal are menirea exclusivă de a constata acte și fapte care au avut ca efect evaziunea și frauda fiscală precum și obligația de a solicita organelor fiscale să stabilească obligațiile fiscale în întregime datorate, să sesizeze organele de executare în vederea luării măsurilor asigurătorii și să sesizeze organele de urmărire penală, după caz.
Chiar dacă în baza notei de constatare a fost sesizat organul de urmărire penală, temeinicia sesizării ori realitatea faptelor care au generat această sesizare penală nu incumbă a fi stabilită de instanța de contencios administrativ pe calea contenciosului administrativ ci poate face obiect de analiză al organului judiciar de urmărire penală pe baza normelor procesual penale și, dacă este cazul, poate face obiect de contestație în fața jurisdicției penale competente.
2. Curtea mai notează că în faza de judecare a recursului a fost sesizată și jurisdicția de contencios constituțional a României în vederea soluționării excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 205 alin. 1 teza întâi din Codul d e procedură fiscală invocată de recurentul reclamant și care prin decizia nr. 194 din 12 februarie 2009 respins ca neîntemeiat acest demers.
Curtea Constituțională a reținut în esență că actul atacat în contencios administrativ de către recurentul reclamant - nota de constatare - nu are caracterul unui act administrativ în înțelesul legii, ci doar un act preparatoriu pe baza căruia organele fiscale stabilesc obligații fiscale în sarcina contribuabilului sau organele de urmărire penală dispun începerea urmăririi penale pentru fapte ce se constituie în infracțiuni. Ca atare, instanța de contencios constituțional a reținut că actele de control constatatoare ale unor situații de fapt nu pot forma obiectul unor cereri adresate instanțelor de contencios administrativ de vreme ce acestea nu produc, în mod direct, per se, efecte juridice cu privire la persoana controlată.
Din această perspectivă este lipsit de relevanță că astfel de acte de control se pot constitui în sesizări adresate organelor competente să dispună măsurile legale ce se impun în raport cu fapta reținută și ca o consecință textul legal criticat nu încalcă dispozițiile art. 21 din Constituția României cu privire la liberul acces la justiție.
De altfel, așa cum s-a arătat mai sus Curtea de apel reține că cenzurarea notei de constatare se poate face doar pe cale indirectă, fie în cadrul unui litigiu de contencios administrativ fiscal dacă nota respectivă va fi valorificată ca atare de organele fiscale într-un act administrativ fiscal, fie de organele de urmărire penală ori jurisdicția penală competentă în cadrul procesului penal.
În niciun caz instanța de contencios administrativ nu poate fi îndrituită să analizeze pe cale directă nota de constatare și să procedeze la anularea acesteia așa cum eronat solicită și insistă recurentul pe cale precizărilor depuse în recurs posterior pronunțării deciziei de către jurisdicția constituțională ( 37-39).
Față de considerentele de fapt și de drept reținute în precedent, Curtea de apel reține că motivele de recurs prezentate de reclamantă nu sunt întemeiat și nici nu pot conduce astfel la reformarea soluției instanței de fond în sensul solicitat în recurs și ca atare în temeiul art. 20 alin. 3 din Legea nr. 554/2004 corelat cu prevederile art. 312.pr.civ. se va respinge ca nefondat recursul reclamantei cu consecința menținerii sentinței atacate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanta - SRL C-N împotriva sentinței civile nr. 898 din 23.05.2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Cluj, pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 21 mai 2009.
PREȘEDINTE JUDECATORI GREFIER
- - - - - - - -
Red.U/Dact.
2 ex./15.06.2009
Jud.fond:
Președinte:Liviu UngurJudecători:Liviu Ungur, Delia Marusciac, Lucia Brehar
