Anulare act administrativ . Decizia 1825/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 1825
Ședința publică de la 16 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Adina Calotă Ponea
JUDECĂTOR 2: Costinel Moțîrlichie
JUDECĂTOR 3: Doina
Grefier
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței nr.1094 din 15 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurentul reclamant și intimata pârâtă DIRECȚIA DE MUNCĂ ȘI PROTECȚIE SOCIALĂ prin consilier juridic G.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care,
Recurentul reclamant depune un set de acte.
Consilier juridic G pentru intimata pârâtă DIRECȚIA DE MUNCĂ ȘI PROTECȚIE SOCIALĂ precizează că are cunoștință de conținutul actelor depuse și nu solicită acordarea unui nou termen pentru a le observa.
Instanța, constatând că părțile nu mai au cereri de formulat, apreciază cauza în stare de soluționare și acordă cuvântul asupra recursului de față.
Recurentul reclamant consideră că îndeplinește condițiile legale pentru acordarea drepturilor solicitate.
Solicită admiterea recursului, modificarea sentinței, în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost formulată.
Reprezentantul intimatei pârâte DIRECȚIA DE MUNCĂ ȘI PROTECȚIE SOCIALĂ, consilier juridic G solicită respingerea recursului conform motivelor arătate în întâmpinare.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Prin sentința nr. 1094 din 15 aprilie 2008, Tribunalul Dolj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal a respins acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta Direcția de Muncă și Protecția socială
Pentru a pronunța această soluție, tribunalul a reținut că potrivit art. 1 alin. 1 din Decretul - Lege nr. 118/1990, republicată, "constituie vechime în muncă și se ia în considerare la stabilirea pensiei și a celorlalte drepturi ce se acordă, în funcție de vechimea în muncă, timpul cât o persoană, după data de 6 martie 1945, pe motive politice: a executat o pedeapsă privativă de libertate în baza unei hotărâri judecătorești rămase definitivă sau a fost lipsită de libertate în baza unui mandat de arestare preventivă pentru infracțiuni politice; a fost privată de libertate în locuri de deținere în baza unor măsuri administrative sau pentru cercetări de către organele de represiune; a fost internată în spitale de psihiatrie; a avut stabilit domiciliu obligatoriu; a fost strămutată într-o altă localitate", iar potrivit alin. 2 din același act normativ, "de aceleași drepturi beneficiază și persoana care a fost deportată în străinătate după 23 august 1944; a fost constituită în prizonier de către partea sovietică după data de 23 august 1944 ori, fiind constituită ca atare, înainte de această dată, a fost reținută în captivitate după încheierea armistițiului.
Aceste dispozițiile legale stabilesc în mod expres și limitativ situațiile care îndreptățesc o persoană persecutată politic după data de 6 martie 1945 să solicite acordarea drepturilor prevăzute de Decretul Lege 118/1990, republicată, situații ce nu pot fi extinse prin interpretare.
Instanța de fond a apreciat că decizia contestată a fost emisă de pârâtă cu respectarea dispozițiilor legale, întrucât reclamantul a dovedit cu adeverința nr. 33357/18.02.2003 emisă de Serviciul Român de Informații și copia livretului militar că în intervalul 30.06.1963 - 27.06.1996 a fost în preocuparea fostelor organe de securitate, fiind trecut în rezervă din funcția de ofițer activ la data de 18.05.1963, însă nu a probat cu nici un mijloc de probă faptul că s-ar fi aflat în vreuna din situațiile prevăzute de art. 1 din Decretul Lege 118/1990, republicat, respectiv că ar fi fost privat de libertate, internat în spitale de psihiatrie, strămutat ori ar fi avut domiciliu forțat.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate.
În motivarea recursului, recurentul a susținut că prin decizia nr. 2099/04.10.2007 Comisia pentru constatarea calității de luptător în rezistența anticomunistă i-a acordat calitatea de luptător în rezistența anticomunistă așa încât poate beneficia de drepturile prevăzute în OUG nr. 214/1999.
Prin întâmpinare pârâta a solicitat respingerea recursului pe considerentul că recurentul reclamant nu a dovedit că s-ar fi aflat în vreuna din situațiile enumerate în mod expres și limitativ de dispozițiile art.1 alin.1 din DL 118/1990.
Recursul este fondat și va fi admis, reținându-se următoarele aspecte:
Potrivit disp. art. 7 alin.1 lit.b din OUG nr.214/1999 ersoanele p. care au calitatea de luptător în rezistența anticomunistă, precum și cele din rezistența armată care au participat la acțiuni de împotrivire cu arma și de răsturnare prin forță a regimului comunist, beneficiază de drepturile prevăzute în Decretul Lege nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945, precum și celor deportate în străinătate ori constituite în prizonieri, cu modificările ulterioare.
Așadar, în temeiul prevederilor enunțate, pot beneficia de drepturile reglementate în Decretul Lege nr. 118/1990 și cei care au calitatea de luptător în rezistența anticomunistă și nu doar categoriile de persoane aflate în una din situațiile enumerate de art.1 alin.1 din Decretul Lege nr. 118/1990.
Faptul că în OUG nr. 214/1999 s-a făcut trimitere la drepturile prevăzute în DL nr.118/1990 nu înseamnă că persoana îndreptățită potrivit prevederilor ordonanței trebuie să îndeplinească în mod cumulativ și condițiile prevăzute de decret, intenția legiuitorului fiind aceea de a nu mai relua în conținutul ordonanței aceleași drepturi menționate în decret.
Calitatea de luptător în rezistența anticomunistă se dovedește cu decizia emisă, în temeiul OUG nr. 214/1999, de către Comisia pentru constatarea calității de luptător în rezistența anticomunistă.
În cauză, reclamantul a făcut dovada calității de persoană îndreptățită potrivit dispozițiilor ordonanței, prin Decizia nr. 2099/04.10.2007 așa încât poate beneficia de drepturile reglementate de Decretul Lege nr. 118/1990.
Ca urmare, este nelegal și nejustificat refuzul pârâtei de a soluționa favorabil cererea reclamantului în ceea ce privește acordarea drepturilor prevăzute de DL nr. 118/1990, Decizia nr. 11/28.02.2008 fiind emisă de D cu încălcarea prevederilor legale.
În consecință, constatând că instanța de fond a soluționat cauza aplicând greșit dispozițiile legii, în temeiul art. 304 pct.9 raportat la art. 312. va admite recursul, va modifica sentința în sensul admiterii acțiunii.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței nr.1094 din 15 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă DIRECȚIA DE MUNCĂ ȘI PROTECȚIE SOCIALĂ.
Modifică sentința în sensul că admite acțiunea.
Anulează decizia nr. 11/28.02.2008 emisă de D și în baza art.7 alin.1 lit. b din OUG nr. 214/1999 obligă pârâta să emită decizie de acordare a drepturilor conferite de Decretul Lege nr. 118/1990.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 16 2008.
Președinte, - - - | Judecător, - - | Judecător, - |
Grefier, |
Red. - -
09.10.2008
Jud. fond
Cl.
Președinte:Adina Calotă PoneaJudecători:Adina Calotă Ponea, Costinel Moțîrlichie, Doina
