Anulare act administrativ fiscal. Decizia 1823/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 1823
Ședința publică de la 16 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Adina Calotă Ponea
JUDECĂTOR 2: Costinel Moțîrlichie
JUDECĂTOR 3: Doina
Grefier
S-a luat în examinare recursul formulat de reclamanta prin procurator - împotriva sentinței numărul 1096 din 16 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns procurator - pentru reclamanta și consilier juridic pentru intimații pârâți Primăria Municipiului C și Primarul Municipiului
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care,
Procurator - pentru reclamanta depune o cerere prin care solicită decăderea din drept a pârâtei Primăria C, întrucât nu a depus întâmpinare cu cel puțin 5 zile înainte de termenul de judecată, deși pârâta avea această obligație legală.
Instanța pune în discuție cererea formulată de recurenta reclamantă prin procurator.
Consilier juridic pentru intimații pârâți Primăria Municipiului C și Primarul Municipiului C lasă la aprecierea instanței cu privire la cererea formulată de recurenta reclamantă.
Instanța, constatând că nu mai sunt cereri de formulat, că cererea privind decăderea din drept a pârâtei Primăria C este lipsită de obiect în absența formulării unei întâmpinări, apreciază cauza în stare de soluționare și acordă cuvântul asupra recursului de față, atrăgând atenția reprezentantului recurentei reclamante că potrivit dispozițiilor art.68 Cod pr. civilă, în calitate de procurator nu poate pune concluzii orale, ci numai concluzii scrise.
Consilier juridic pentru intimații pârâți Primăria Municipiului C și Primarul Municipiului C solicită respingerea recursului și menținerea sentinței ca temeinică și legală, arătând că în mod corect s-a reținut de către prima instanță că acțiunea nu îndeplinește condițiile legale, întrucât reclamanta a refuzat introducerea în cauză a beneficiarilor actului a cărui anulare se solicită.
Pe fond susține că autorizația de construcție a fost emisă cu îndeplinirea condițiilor legale, existând și avizul favorabil al proiectantului.
Procurator - pentru reclamanta depune concluzii scrise.
CURTEA
Asupra recursului cauzei de față:
Prin sentința nr. 987 din 12 2006, Tribunalul Dolja respins acțiunea reclamantei.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că autorizația de construcție a cărei anulare se solicită este legal emisă, întrucât la baza eliberării acesteia au stat acordul unic, memoriul tehnic, memoriu justificat, deviz de obiect și alte acte avizate de Inspectoratul de Construcții
S-a mai reținut că Inspectoratul în Construcții și-a exprimat acordul din punct de vedere tehnic pentru executarea lucrărilor respective și că, de asemenea, există avizul favorabil al proiectantului inițial SC "" SA, fost IPJ
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta, susținând că Primăria Cae mis autorizația nr. 56/2004, fără a verifica documentația depusă, fără a avea mențiunea "vizat spre neschimbare", iar instanța a ignorat răspunsul cu nr. 362/2005 al Inspectoratului de Stat în Construcții, din care rezultă că documentația încalcă prevederile art.18 din Legea 10/1995.
A mai precizat că autorizația de construcție a fost emisă ulterior executării lucrărilor de desființare, că nu există expertiză tehnică a blocului, întocmită de un expert atestat, că nu există avizul proiectantului inițial, nu există acordul proprietarilor și al asociației, că în cartea tehnică a construcției nu au fost consemnate lucrările tehnice de desființare.
Prin Decizia nr. 422 din 14.02.2007, Curtea de APEL CRAIOVAa admis recursul declarat de reclamanta prin procurator - împotriva sentinței numărul 987 din data de 12.09.2006, pronunțată în dosarul nr. 1088/CAF/2006 al Tribunalului Dolj și a casat cauza cu trimitere pentru rejudecare la prima instanță.
Pentru a se pronunța astfel, Curtea a reținut că în conformitate cu prevederile art.85 Cod pr.civilă, judecătorul nu poate hotărî asupra unei cereri, decât după citarea sau înfățișarea părților, afară numai dacă legea nu dispune altfel.
Chiar dacă în cuprinsul cererii sale, reclamanta a arătat numai că solicită anularea autorizației de construcție nr. 56/2004, emisă de primăria Municipiului C, judecătorul trebuia să observe că actul a cărui anulare se cere are ca titulari, ca beneficiari pe și.
În aceste condiții, în conformitate cu prevederile art. 129 Cod pr. civilă, judecătorul fondului trebuia să pună în discuția părților introducerea în cauză, în calitate de pârâți, a beneficiarilor actului administrativ cărui anulare s-a cerut.
Având în vedere că beneficiarul actului nu a fost introdus în cauză, acesta nu a cunoscut despre litigiul cu privire la anularea autorizației și astfel nu și-a putut formula apărările.
S-a mai reținut că prima instanță a omis să observe prevederile art. 13 din Legea 554/2004, urmând ca în rejudecarea cauzei, în conformitate cu art. 13 alin. 1 din textul enunțat, la primirea cererii, instanța să dispună citarea părților.
Părțile, într-un litigiu având ca obiect anularea unui act administrativ adresat unui terț, sunt reclamantul, autoritatea emitentă și terțul beneficiar.
Cauza a fost reînregistrată la Tribunalul Dolj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal, sub nr- și s-a dispus citarea părților.
Prin sentința nr.1096 din 16 aprilie 2008, Tribunalul Dolj - Secția contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâții PRIMĂRIA MUN. C și PRIMARUL MUN.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a constat că instanța nu poate introduce din oficiu o altă persoană în proces, posibilitate de a lărgi sfera procesului având-o numai părțile: reclamantul și pârâtul.
Instanța este obligată să se pronunțe numai cu privire la ceea ce s-a dedus judecății, în conformitate cu dispozițiile art. 129 alin. ultim cod procedură civilă.
în proces a tuturor părților ce privesc actul administrativ atacat apare ca o necesitate juridică obiectivă, deoarece nu este de conceput ca același act să fie în același timp valabil față de o parte și nevalabil față de cealaltă parte, iar în situația în care acțiunea s-ar admite, hotărârea ar fi inopozabilă numiților și, întrucât operează principiul relativității efectelor hotărârii judecătorești, adică acestea produc efecte numai între părțile în litigiu, pentru a nu fi încălcat dispozițiile legale precum și dreptul la un proces echitabil, prevăzut de art. 6 din CEDO.
S-a apreciat că în conformitate cu dispozițiile art. 13 alin. 1 din Legea 554/2004, instanța are obligația de a cita toate părțile în cauza dedusă judecății (în speță, atât autoritatea emitentă - PRIMARUL MUNICIPIULUI C, cât și titularii beneficiari ai actului administrativ ataca - și ), ar fi nelegală însă introducerea în cauză a acestora din urmă din inițiativa instanței și nu ar putea fi explicată în baza principiului rolului activ al judecătorului, dat fiind că s-ar încălca principiul disponibilității.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta criticând- ca fiind netemeinică și nelegală.
În motivarea cererii de recurs, recurenta, prin prima critică adusă sentinței instanței de fond a susținut că a formulat acțiunea în temeiul art.12 alin.1 din Legea 50/1991 potrivit răspunsurilor 361,362/8.08.2005 date de D și nu pe Legea contenciosului administrativ, astfel încât în mod nelegal a fost schimbat temeiul juridic al acțiunii.
S-a arătat că acțiunea are ca obiect anularea ca nelegală a autorizației nr.56/2004 în temeiul art.12 din Legea 50/1991 fiind îndreptată doar împotriva pârâtei primăria Municipiului C căreia îi revine în exclusivitate responsabilitatea emiterii autorizației.
Prin cel de-al doilea motiv de recurs recurenta reclamantă a arătat că instanța de fond a ignorat, nu a consemnat și nu s-a pronunțat asupra acțiunii întemeiată pe dispozițiile art.12 alin.1 din legea 50/1991, asupra răspunsurilor 361,362/8.08.2005 date de organul de control al statului D, asupra răspunsului 80664/6.11.2006 dat de pârâta primăria Mun. C, precum și asupra răspunsurilor depuse la dosar și date de organe ale statului D nr.102/10.07.2006, nr.443/2.09.2005, nr.1119/2.09.2005, nr.288/15.10.2003, Oficiul de cadastru D nr.3288/24.06.2005, răspunsuri ce dovedesc că autorizația nr.56/2004 este nelegală.
Prin cea de-a treia critică formulată de recurenta reclamantă s-a susținut că instanța de fond în mod nelegal refuză să se pronunțe asupra autorizației nr.56/2004 emisă de pârâta Primăria Mun. C, deși aceasta este emisă cu încălcarea dispozițiilor Legii 50/1991, legii 10/1995R și. 1943/2001 aspecte confirmate prin răspunsurile 361,362 date de
Prin ultimul motiv de recurs, recurenta reclamantă a susținut că instanța de fond în mod nelegal a respins acțiunea fără a intra în cercetarea fondului, deși avea obligația potrivit Legii 50/1991, Legii 10/1995R și. 1943/2001 să anuleze ca nelegală autorizația nr.56/2004.
De asemenea, au fost reluate motivele de fapt și de drept formulate în fața instanței de fond, în raport de care recurenta reclamantă apreciază nelegală autorizația de construire.
În drept, recurenta și-a întemeiat cererea de recurs pe dispozițiile art.304 pct.7,8,9 proc. civ.
S-au depus la dosar următoarele înscrisuri: copia cererii de chemare în judecată, autorizația de construire nr.56/28.01.2004 eliberată de Primăria Mun. C, adresa nr.80664/6.11.2006 a Primăriei Mun. C, adresa nr.362/8.08.2005, nr.102/10.07.2006, nr.443/2.09.2005 și nr.365/8.08.2005 a D, adresa nr.1119/2.09.2005 a SC C SA, adresa nr.288/15.10.2003 a D, adresa nr.3288/24.06.2005 a OCPI D, procură judiciară.
Analizând legalitatea sentinței instanței de fond prin prisma motivelor de recurs formulate de recurentă și a dispozițiilor art.3041proc. civilă se rețin următoarele aspecte de fapt și de drept.
Analizând motivele de recurs formulate de reclamantă se constată că, în esență, aceasta critică soluția instanței de fond prin prisma admisibilității în fond a acțiunii, a neanalizării înscrisurilor care ar justifica admiterea acțiunii și anularea autorizației, aspecte ce nu au făcut obiectul analizei instanței de fond datorită soluționării cauzei în temeiul art.137 alin.1 proc. civilă prin admiterea excepției inadmisibilității acțiunii ca urmare a neconformării reclamantei cu privire la necesitatea lărgirii cadrului procesual prin introducerea în cauză a beneficiarilor actului administrativ atacat, respectiv și.
În raport de aceste aspecte constatând că primele 3 motive de recurs formulate de reclamantă vizează aspecte legate de fondul litigiului ( neanalizarea temeiniciei acțiunii prin prisma temeiului de drept invocat de reclamantă, neanalizarea înscrisurilor și susținerilor reclamantei care ar justifica admiterea acțiunii), și față de faptul că instanța de fond soluționat cauza pe excepție urmează a nu face obiectul analizei cele 3 critici formulate de recurentă.
Cu privire la ultimul motiv de recurs, vizând soluționarea cauzei de către instanța de fond fără a intra în cercetarea fondului, Curtea îl constată nefondat pentru următoarele aspecte:
Dispozițiile art. 12 din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcții se coroborează cu dispozițiile Legii nr. nr.554/2004 privind contenciosul administrativ, act normativ care reglementează cadrul general al contencios administrativ, înțelegând prin acesta activitatea de soluționare de către instanțele de contencios administrativ competente potrivit legii organice a litigiilor în care cel puțin una dintre părți este o autoritate publică, iar conflictul s-a născut fie din emiterea sau încheierea, după caz, a unui act administrativ, în sensul prezentei legi, fie din nesoluționarea în termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim, atât sub aspectul condițiilor de admisibilitate cât și a regulilor de procedură, având în vedere caracterul de act administrativ al autorizației de construire care potrivit art. 2 din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcții reprezintă actul de autoritate al administrației publice locale pe baza căruia se asigură aplicarea măsurilor prevăzute de lege, referitoare la amplasarea, proiectarea, executarea și funcționarea construcțiilor.
Potrivit art.28 alin.(1) din Legea nr.554/2004 "dispozițiile prezentei legi se completează cu prevederile Codului d e procedură civilă, în măsura în care nu sunt incompatibile cu specificul raporturilor de autoritate dintre autoritățile publice, pe de o parte, și persoanele vătămate [.] pe de altă parte, precum și cu procedura reglementată de prezenta lege. Compatibilitatea aplicării unor norme ale proc.civ. se stabilește de instanță, cu prilejul soluționării cauzei".
Necesitatea citării în proces este consacrată în termeni imperativi de proc. civ. conform art.85 "judecătorul nu poate hotărî asupra unei cereri decât după citarea sau înfățișarea părților, afară numai dacă legea nu dispune altfel".
Or, Legea nr.554/2004 - lege specială - nu dispune altfel, ci dimpotrivă, prin art. 13, legiuitorul recunoaște încă o dacă importanța citării, evident pentru respectarea a două dintre principiile fundamentale ale procesului civil: contradictorialitatea și dreptul la apărare.
Este adevărat că potrivit principiului disponibilității reclamantul este cel care stabilește cadrul procesual dedus judecății atât sub aspectul obiectului cât și al părților instanța neputând introduce în cauză alte părți, totuși instanța, în vederea asigurării unor drepturi procesuale fundamentale ca dreptul la apărare, dreptul de a participa la dezbateri în condiții de contradictorialitate și dreptul de a exercita căile de atac, în temeiul art. 129. proc. Civ. are obligația de a pune în discuția reclamantului necesitatea introducerii în cauză a beneficiarilor actului administrativ contestat, în vederea asigurării respectării drepturilor procesuale sus arătate și a opozabilității hotărârii pronunțate.
În speță, instanța de fond s-a conformat acestor dispoziții legale punând în discuția reclamantei necesitatea introducerii în proces a numiților și, reclamanta în temeiul principiului disponibilității nefiind de acord cu introducerea în cauză a celor doi pârâți.
Prin necitarea beneficiarilor actului a cărui nelegalitate a fost constatată, aceștia ar fi puși în imposibilitatea de a-și formula apărările corespunzătoare, fiind astfel încălcate principiile fundamentale ale procesului civil: contradictorialitatea și dreptul la apărare.
Curtea apreciază ca absolut necesară trimiterea la noțiunea de "proces echitabil", consacrată prin art.6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și explicată de Jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului ca fiind dreptul ca fiecare parte să-și pledeze cauza "în aceleași condiții".
Față de aceste considerente de fapt și de drept, Curtea constată nefondat recursul declarat de reclamantă, urmând a-l respinge în temeiul art. 312 alin. proc. civ. menținând ca legală și temeinică sentința instanței de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de reclamanta prin procurator - împotriva sentinței numărul 1096 din 16 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 16 2008.
Președinte, - - - | Judecător, - - | Judecător, - |
Grefier, |
Red. jud. -
Tehn. 2ex/15.10.2008
Jud. fond
Președinte:Adina Calotă PoneaJudecători:Adina Calotă Ponea, Costinel Moțîrlichie, Doina
