Anulare act administrativ . Decizia 184/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ DE contencios ADMINISTRATIV FISCAL
DOSAR NR-
DECIZIA NR. 184
Ședința publică din data de 4 februarie 2009
PREȘEDINTE: Chirica Elena
JUDECĂTORI: Chirica Elena, Preda Popescu Florentina Giurgiu
G
Grefier -
Pe rol fiind soluționarea recursului formulat de pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE T ÎN NUME ȘI PENTRU MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR cu sediul în T, nr. 166, Cod poștal -, Județ împotriva sentinței nr. 1243 din 8.12.2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița - Secția Comercială și de Contencios Administrativ, în contradictoriu cu intimata reclamantă cu sediul în T, STR. - -, nr. 2,. 6.. B,. 36, Cod poștal -, Județ D, intimata pârâtă DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE cu sediul în T, nr. 166, Cod poștal -, Județ
Recurs scutit de plata taxei de timbru.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședintă, care învederează că s-a depus la dosar prin intermediul serviciului registraturii întâmpinare din partea intimatei reclamante, iar recurenta pârâtă a solicitat judecarea cauzei în lipsă, potrivit art. 242 alin. 2 civ.
Curtea, analizând actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare.
CURTEA:
Deliberând asupra recursului de față reține următoarele;
Prin sentința nr. 1243 din 08 decembrie 2008, Tribunalul Dâmbovița - Secția Comercială și de Contencios Administrativ a admis acțiunea formulată de reclamanta - SRL, în contradictoriu cu pârâții: Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, Direcția Generală a Finanțelor Publice D și Administrația Finanțelor Publice Târgoviște, fiind obligați pârâții să restituie reclamantei suma de 3.509 lei achitată cu titlul de taxă specială de primă înmatriculare cu chitanța seria - nr. -/13.02.2008 cu plata dobânzii legale calculată de la data plății nedatorate până la data restituirii sumei.
Prin aceeași hotărâre au fost bligați pârâții la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 389 lei către reclamantă.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că potrivit art. 90 par.1 din Tratatul Constitutiv al Uniunii Europene nici un stat membru, nu aplică, direct sau indirect, produsele altor state membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare și că prin hotărârea CJE in cauza Weigel (2004), obiectivul reglementării comunitare este asigurarea liberei circulații a mărfurilor între statele comunitare în condiții normale de concurență, prin eliminarea oricărei forme de protecție care decurge din aplicarea de impozite interne discriminatorii față de produsele provenind din alte state membre, rostul acestei reglementări fiind de a interzice discriminarea fiscală între produsele importate și cele similare autohtone, în România nu se percepe nici un fel de taxă pentru autoturismele produse în țară si înmatriculate aici.
Se reține prin hotărâre că de la 1 ian 2007, România este stat membru al Uniunii Europene, și potrivit art.148, ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum si celelalte reglementari comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate fata de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare (alin 2), Parlamentul, Președintele României, Guvernul si autoritatea judecătoreasca garantând aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării si din prevederile alineatului 2 (alin.4), iar prin Legea nr. 157/2005 de ratificare a Tratatului de aderare a României și Bulgariei la Uniunea Europeană, statul nostru și-a asumat obligația de a respecta dispozițiile din tratatele originare ale Comunității, dinainte de aderare.
In ce privește incidența în speță a prevederilor OUG nr. 50/2008, se reține că taxa specială de primă înmatriculare a fost încasată în baza legislației fiscale interne în vigoare anterior datei de 1 iulie 2008 și care a fost apreciată ca fiind contrară normelor comunitare, astfel că într-o atare ipoteză, se aplică principiul conform căruia când un stat membru a impus sau aprobat o taxă contrară dreptului comunitar este obligat să restituie taxa percepută prin încălcarea acestuia, motiv pentru care reclamanta are dreptul la restituirea integrală a taxei speciale încasată în temeiul unor dispoziții legale contrare normelor comunitare, noua taxă instituită de OUG nr. 50/2008 este stabilită pe alte principii decât taxa specială anterioară, are alt mod de calcul și altă destinație și nu are incidență în cauză.
Impotriva sentinței a declarat recurs pârâta Administrația Finanțelor Publice Târgoviște în nume propriu și pentru Ministerul Economiei și Finanțelor, criticând hotărârea pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând într-un prim motiv de recurs că instanța nu a soluționat în nici un fel susținerea recurentei cu privire la inexistența unui act administrativ sau titlu de creanță cu suport material, fiind încălcate astfel disp.art. 1 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 și art. 43 alin. 1 din nr.OG 92/2003 republicată, potrivit cărora actul administrativ fiscal se emite numai în formă scrisă, în speță intimata reclamantă nu a indicat nici prin acțiune nici ulterior care este actul administrativ fiscal a cărui anulare o solicită.
Trecând peste acest aspect, arată recurenta, instanța de fond în mod nelegal a considerat că reclamanta a efectuat demersul administrativ la care este obligată potrivit art. 7 alin. 1 din Legea nr. 554/2004.
Pe fondul cauzei arată că organul fiscal a procedat la calcularea taxei speciale în temeiul art. 2141introdus în Codul fiscal prin Legea nr. 343/2006 și a procedurii de calcul prev. prin ordinul nr. 418/2007, astfel încât taxa achitată este perfect legală, instanța de fond confundă taxele auto cu taxele vamale, intenția legiuitorului fiind intenția de introducere a unei taxe ecologice menită să protejeze mediul înconjurător și să vină în armonizare cu condițiile
Arată recurenta că prin dispozițiile art. 148 din Constituția României, la alin. 2 al acestui articol se instituie supremația tratatelor constitutive ale față de dispozițiile contrare din legile interne, legile cadru fiind obligatorii pentru statele membre în privința rezultatului, autoritățile naționale având competența de a alege forma și mijloacele prin care dispozițiile din legile cadru devin obligatorii pentru fiecare stat membru în parte, în cauză nefiind incidente dispozițiile art. 90 din Tratatul, deoarece aceste dispoziții au în vedere introducerea unor limitări ale drepturilor statelor de a introduce pentru produsele comunitare impozite mai mari decât pentru produsele interne, dar nu că nu s-ar percepe o taxă specială pentru autoturisme aduse din statele comunitare, nici Comisia Europeană nu este împotriva perceperii taxei cu ocazia primei înmatriculări ci doar a modului de determinare a taxei.
Prin urmare, arată recurenta existența unei taxe de primă înmatriculară nu este contrară dispozițiilor comunitare, nefiind motive temeinice de restituirea sumei reprezentând taxa de înmatriculare dispusă prin sentința primei instanțe, iar obligația generică de armonizare a legislației interne cu cea europeană, revine potrivit art. 148 alin. 2 din Constituție, Parlamentului României și nu instanței judecătorești.
Susține recurenta că România ținând cont de necesitatea adoptării de măsuri pentru a asigura respectarea normelor de drept comunitar în domeniul protecției mediului a adoptat nr.OUG 50/2008, prin care a instituit începând cu data de 1.07.2008, o taxă de poluare pentru autovehicule și la art. 11 din acest act normativ se instituie temeiul pentru restituirea diferenței dintre suma achitată de contribuabil în perioada 1.01.2007 - 30.06.2008, cu titlu de taxă specială pentru autovehicule și autoturisme și cuantumul rezultat din aplicarea prevederilor privind taxa de poluare pentru autovehicule, astfel că restituirea integrală a taxei de primă înmatriculare dispusă prin sentința primei instanțe este greșită și nu are temei legal.
Se solicită admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței și respingerea acțiunii.
Curtea examinând sentința prin prisma criticilor din recurs, în raport de actele și lucrările dosarului, de dispozițiile legale ce au incidență în cauză, constată că recursul este nefondat pentru considerentele următoare;
Primul motiv de recurs privind inexistența unui act administrativ sau titlu de creanță cu suport material și încălcarea dispozițiilor art. 1 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 și art. 43 alin. 1 din nr.OG 92/2003, este nefondat.
Actul administrativ fiscal la care se referă dispozițiile art. 1 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, privind contenciosul administrativ și art. 43 alin. 1 din nr.OG 92/2003, îl reprezintă obligația de plată a taxei speciale pentru autoturism achitată de intimatul reclamant și condiționarea înmatriculării autoturismului de dovada plății, acestea echivalând cu existența unui act administrativ fiscal.
Critica recurentei referitoare la demersul administrativ la care intimata reclamantă era obligat potrivit art. 7 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, este nefondat.
Demersul administrativ la care persoana vătămată, în speță intimata reclamantă, prin dispozițiile Legii nr. 554/2004, a fost asigurat prin cererea de restituire a taxei depusă de reclamantă la pârâtă, la care recurenta pârâtă a răspuns cu actul nr. 11593/24.05.2008, prin care arată legea în temeiul căruia a încasat taxa de primă în matriculare.
Criticile aduse pe fondul cauzei de recurentă, sunt nefondate.
Taxa specială de primă înmatriculare a fost achitată de către intimat în temeiul dispozițiilor art. 2141- 2143Codul fiscal și punctul 311- 312din Normele metodologice de aplicare codului fiscal, dispoziții care sunt contrare art.90 paragraful 1 din Tratatul Constitutiv al, care prevăd că niciun stat membru nu aplică direct sau indirect produselor altor state membre, impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect produselor naționale similare, aceste dispoziții interzicând discriminarea fiscală între produsele importate și cele provenind de pe piața internă și care sunt de natură similară, limitând libertatea statelor în materie fiscală de a restricționa libera circulație a mărfurilor prin interzicerea taxelor discriminatorii și protecționiste.
Dispozițiile din dreptul comunitar au prioritate față de dreptul național, potrivit art. 148 alin. 2 din Constituția României, care statuează că prevederile tratatelor constituționale ale au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, iar alin. 4 al aceluiași articol prevede că între alte instituții, autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din alin. 2, prin Legea nr. 157/2005 de ratificare a Tratatului de aderare a României și Bulgariei la, statul nostru și-a asumat obligația de a respecta dispozițiile din tratatele originare ale Comunității Europene dinainte de aderare.
Dispozițiile art. 90 paragraful 1 din Tratat, au efect direct pentru ordinea juridică a României, ele fiind obligatorii pentru statele membre ale și în acest context dispozițiile art. 2141- 2143Codul fiscal sunt reglementări contrare dispozițiilor comunitare și nu pot fi menținute în continuare ca aplicabile în ceea ce privește achitarea taxei speciale de primă înmatriculare, întrucât se încalcă principiul libertății circulației mărfurilor, adică se dezavantajează direct sau indirect mașinile din celelalte țări membre în competiție cu produsele similare autohtone.
Cum dispozițiile din legea internă sunt contrare dispozițiilor din legislația comunitară, corect și legal prima instanță prin sentința recurată a dispus obligarea recurentei la restituirea către intimata reclamantă a taxei speciale de primă înmatriculare în cuantum de 3.509 lei.
Critica recurentei în ce privește dispozițiile OUG nr. 50/2008 este nefondată.
Nu sunt aplicabile în speță dispozițiile nr.OUG 50/2008, pentru instituirea taxei de poluare și prin urmare susținerea recurentei să intimata nu putea să solicite decât diferența dintre taxa de primă înmatriculare și taxa de poluare nu este fondată, deoarece dispozițiile nr.OUG 50/2008, nu se pot aplica retroactiv, pentru că se încalcă principiul neretroactivității legii civile.
Pentru toate aceste considerente criticile recurentei vizând fondul cauzei sunt nefondate și pe cale de consecință recursul declarat de pârâtă se privește ca nefondat și în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1 pr.civilă va fi respins ca atare, în cauză neevidențiindu-se niciun motiv de casare sau de modificare din cele prevăzute de art. 304 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul ca nefondat declarat de pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE T ÎN NUME ȘI PENTRU MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR cu sediul în Târgoviște, Calea, nr. 166, Cod poștal -, Județ D, împotriva sentinței nr. 1243 din 8.12.2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița - Secția Comercială și de Contencios Administrativ, în contradictoriu cu intimata reclamantă cu sediul în Târgoviște,-,. 6.. B,. 36, Cod poștal -, Județ D, intimata pârâtă DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE cu sediul în Târgoviște, Calea Domnească, nr. 166, Cod poștal -, Județ
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 4 februarie 2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Chirica Elena, Preda Popescu Florentina Giurgiu
- - - - - G
Grefier,
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
Red. CE
Tehnored.CMF
2.ex/05.02.2009
.fond -- - Tribunal D
Jud.fond - -
Președinte:Chirica ElenaJudecători:Chirica Elena, Preda Popescu Florentina Giurgiu
