Obligare emitere act administrativ. Decizia 185/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ DE contencios ADMINISTRATIV FISCAL
DOSAR NR-
DECIZIA NR. 185
Ședința publică din data de 4 februarie 2009
PREȘEDINTE: Chirica Elena
JUDECĂTORI: Chirica Elena, Preda Popescu Florentina Giurgiu
G
Grefier -
Pe rol fiind soluționarea recursului formulat de pârâta AUTORITATEA NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚII cu sediul în B, sector 1, nr. 3. Cod poștal - împotriva sentinței nr. 1085 din 28.10.2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița - Secția Comercială și de Contencios Administrativ, în contradictoriu cu intimatul reclamant domiciliat în T, STR. - -, nr. 5,. 32,. A,. 18, Cod poștal -, Județ D, și intimata reclamantă COMISIA JUDEȚEANĂ D PENTRU APLICAREA LEGII NR.290/2003 cu sediul în T,-, Cod poștal -, Județ
Recurs timbrat cu taxa judiciară de timbru în valoare de 2 conform nr. 22/29.01.2009 și timbru judiciar de o,50 lei, anulate și atașate la dosar.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intimatul reclamant personal, lipsind recurenta pârâtă Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietății și intimata reclamantă Comisia Județeană D pentru aplicarea Legii nr. 290/2003.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că s-a depus la dosar prin intermediul serviciului registraturii întâmpinare din partea intimatului reclamant, iar recurenta a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Intimatul reclamant arată că alte cereri nu mai are de formulat în cauză, iar Curtea analizând actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Intimatul reclamant având cuvântul arată că sentința instanței de fond este legală și temeinică, întrucât a dovedit că a fost în imposibilitatea de a formula în termen cererea de despăgubiri.
Potrivit art. 4 din HG nr. 1120/2006, cererile de despăgubiri respinse prin hotărâri ale comisiilor județene și mun. B pentru aplicarea Legii nr. 290/2003 pentru motivul nedepunerii în termenul prevăzut de art. 5 din Legea 290/2003 cu modificările și completările ulterioare sunt considerate cereri noi, astfel că întârzierea de 23 de zile a depunerii cererii, poate fi considerată o cerere nouă pentru intimatul reclamant.
Solicită respingerea recursului ca nefondat.
CURTEA:
Deliberând asupra recursului de față, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Dâmbovița la nr-,reclamantula solicitat anularea Hotărârilor pronunțate depârâtele Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților și Comisia Județeană D pentru aplicarea Legii nr. 290/2003, prin care i s-a respins ca tardiv formulată cererea de despăgubiri pentru bunurile mobile și imobile proprietatea defuncților săi părinți, situate în Plasa a județului
In motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că prin Hotărârea nr. 86/2007 Comisia Județeană D pentru aplicarea Legii nr. 290/2003 i-a respins cererea de acordare a despăgubirilor cuvenite potrivit Legii nr. 290/2003, considerând că nu a fost înregistrată în termenul prevăzut de lege, soluție menținută prin Decizia nr. 801/2008 a Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților.
A mai învederat reclamantul că s-a aflat în imposibilitate de a formula cererea de despăgubiri în termen, deoarece a fost bolnav atât el, cât și soția sa, care a decedat.
După administrarea probelor cu înscrisuri și declarații cu martori, prin sentința nr. 85/28.10.2008, Tribunalul Dâmbovița a admis cererea reclamantului, a anulat decizia nr.801/19.05.2008 a pârâtei și Hotărârea nr. 86/11.06.2007 a Comisiei Județene D pentru aplicarea Legii nr. 290/2003, obligând pârâtele să acorde reclamantului despăgubirile solicitate.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut că potrivit art. 5 alin. 1 din Legea nr. 290/2003, persoanele îndreptățite să obțină despăgubiri erau obligate să depună cereri în acest sens, până la 1.05.2007 la comisiile constituite în cadrul prefecturilor, în temeiul art. 6 din Legea nr. 9/1998, privind acordarea de compensații cetățenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România și Bulgaria din 7.09.1940.
Tribunalul Dâmbovițaa considerat că acest termen prevăzut de lege este un termen de prescripție întrucât la art. 1 alin. 1 s-a prevăzut că cererile de despăgubiri respinse prin hotărâri ale comisiilor județene sau a Municipiului B pentru nedepunerea în termenul legal, sunt considerate cereri noi, în sensul prezentei legi, or instituția repunerii în termen este specifică numai termenelor de prescripție, nu și celor de decădere, iar pe de altă parte, o altă interpretare ar însemna aplicarea unui tratament discriminatoriu pentru cetățenii care au depus tardiv cererile, după adoptarea Legii nr. 176/2006, ceea ce este inadmisibil.
S-a constatat că reclamantul a făcut dovada unor motive temeinice pentru o repunere în termenul legal, boala gravă a soției sale, care a avut drept urmare decesul acesteia, împrejurare dovedită atât cu înscrisuri cât și cu depozițiile martorilor audiați în cauză reprezentând un motiv justificat pentru repunerea în termen.
Instanța a constatat că din probele administrate a reieșit că reclamantul avea dreptul de a solicita despăgubirile prevăzute de Legea nr. 290/2003, astfel că s-au anulat hotărârile pronunțate de pârâte, care au fost obligate să acorde acestuia drepturile prevăzute de actul normativ menționat anterior.
Impotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietății B,în temeiul art. 304 pct. 9 pr.civ.care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie arătând că reclamantul nu a respectat termenul prevăzut de lege pentru depunerea cererii de despăgubiri și nu a prezentat motive temeinice pentru a fi repus în termen.
Recurenta a susținut că Legea nr. 290/2003 a fost publicată în nr. 505/14.07.2003, a intrat în vigoare în termen de 30 zile de la data publicării, iar persoanele îndreptățite trebuiau să depună cereri de despăgubiri intr-un interval de 9 luni de la data intrării în vigoare a legii, la comisiile constituite în cadrul prefecturilor, termen care a fost prorogat prin nr.OUG 87/2004, aprobată prin Legea nr. 14/2005, până la data de 14.05.2005.
S-a mai învederat că la data de 16.05.2006 a fost emisă Legea nr. 171 pentru modificarea și completarea Legii nr. 290/2003, art. 5 dispunând că, persoanele îndreptățite vor depune cereri proprii, până la data de 1.05.2007, la comisiile constituite în cadrul prefecturilor ", or reclamantul a înregistrat cererea de despăgubiri abia la 24.05.2007, peste termenul prevăzut de lege, care expirase la 1.05.2007, apreciindu-se că boala gravă a soției sale nu justifica repunerea în termen.
Recurenta a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii și menținerii hotărârilor pronunțate de pârâte, prin care cererea de despăgubiri a reclamantului a fost respinsă ca tardivă.
Intimatul a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, considerând că motivele de recurs vizează temeinicia și nu legalitatea hotărârii atacate, care a fost pronunțată cu interpretarea corectă a legii și a materialului probator administrat.
Recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Recurenta pârâtă Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietății nu a contestat situația de fapt prezentată de intimatul reclamant în justificarea cererii de acordare a despăgubirilor prevăzute de Legea nr. 290/2003, în sensul că acesta îndeplinea condițiile prevăzute de acest act normativ pentru a fi despăgubit pentru bunurile sechestrate și confiscate, ce au aparținut defunctului său tată situate în comuna, sat., Raion, ca urmare a refugiului acestuia de pe teritoriul statului bulgar, în urma aplicării Tratatului dintre România și Bulgaria semnat la C la 7.09.1940.
Termenul prevăzut inițial de Legea nr. 290/2003 pentru acordarea acestor despăgubiri a fost prelungit prin nr.OUG 87/11.11.2004, aprobată prin Legea nr. 14/28.02.2005, până la data de 15 mai 2005, iar ulterior până la data de 1 mai 2007 prin Legea nr. 171/16.05.2006, care a modificat și completat Legea nr. 290/2003.
Este adevărat că reclamantul a înregistrat cererea de despăgubiri la 24.05.2007, prin hotărârea nr.86/11.06.2007 intimata pârâtă Comisia Județeană D de aplicare a Legii nr. 290/2003 respingându-i cererea ca tardivă, soluție menținută prin decizia nr. 801/19.05.2008 emisă de recurenta pârâtă Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților - Serviciul pentru aplicarea Legii nr. 290/2003 - filele 4-5 dosar fond.
In mod judicios prima instanță a apreciat că termenul de depunere a cererilor de despăgubiri cuvenite potrivit Legii nr. 290/2003 este un termen de prescripție, din moment ce prin Legea nr. 171/2006 s-a prevăzut că cererile de despăgubiri respinse prin hotărâri ale Comisiilor județene, pe motivul nedepunerii în termenul legal sunt considerate cereri noi, potrivit acestui act normativ, care a prorogat durata perioadei în care aceste cereri puteau fi formulate - art. 5, alin. 2, preluat și în nr.HG1120/2006 - art.4, persoanele interesate fiind repuse astfel în termenul de a solicita despăgubiri, ori instituția repunerii în termen este specifică numai termenelor de prescripție, conform Decretului nr. 167/1958, nu și celor de decădere.
Susținerea recurentei cum că nu erau îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru repunerea în termen a intimatului reclamant este nefondată.
Cu înscrisurile depus la dosar ( bilet de externare eliberat de Secția Cardiologie a Spitalului Județean T la 12.01.2006, scrisoare medicală din 13.01.2006, certificat de deces - filele 19-22 dosar fond ) și cu depozițiile martorilor și ( filele 53-54, același dosar), intimatul reclamant a dovedit că soția sa suferea de afecțiuni cardiologice grave, care au necesitat internări repetate și îngrijire permanentă, ulterior aceasta decedând, situații care în opinia instanțelor reprezintă, o împrejurare mai presus de voința părții " care a fost împiedicat, din acest motiv să formuleze în termenul legal cererea de despăgubiri, în sensul art. 103 (1) pr.civ.
Constatând că în mod corect a procedat prima instanță repunând în termenul de formulare cererii de despăgubiri pe intimatul reclamant și acordând acestuia despăgubirile reglementate de Legea nr. 290/2003, sentința nefiind afectată de niciunul din motivele de casare sau modificare prev. de art. 304 pr.civ. Curtea va respinge recursul pârâtei ca nefundat în baza disp.art. 312 pct. 1 pr.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta AUTORITATEA NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚII cu sediul în B, sector 1, nr. 3. Cod poștal - împotriva sentinței nr. 1085 din 28.10.2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița - Secția Comercială și de Contencios Administrativ, în contradictoriu cu intimatul reclamant domiciliat în T,-,. 32,. A,. 18, Cod poștal -, Județ D, și intimata reclamantă COMISIA JUDEȚEANĂ D PENTRU APLICAREA LEGII NR.290/2003 cu sediul în T,-, Cod poștal -, Județ
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 4 februarie 2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Chirica Elena, Preda Popescu Florentina Giurgiu
- - - - - G
Grefier,
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
Red.
Tehnored. CMF
2.ex/ 06.02.2009
dos.fond - - Tribunal
jud.fond.
Președinte:Chirica ElenaJudecători:Chirica Elena, Preda Popescu Florentina Giurgiu
