Anulare act administrativ . Decizia 1911/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 1911
Ședința publică de la 23 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Costinel Moțîrlichie
JUDECĂTOR 2: Adina Calotă Ponea
JUDECĂTOR 3: Gabriela
Grefier
S-a luat în examinare recursul formulat de pârâta PRIMĂRIA MUNICIPIULUI C PRIN PRIMARUL MUNICIPIULUI C, împotriva încheierii de ședință din 22 mai 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns după strigarea cauzei avocat, pentru intimata reclamantă SC SRL, lipsind intimatul pârât Consiliul Local
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează lipsa părților la strigarea cauzei, precum și faptul că nu s-a solicitat judecata în lipsă.
Față de cele învederate, instanța dispune suspendarea cauzei în baza art. 242 pct. 2, pentru lipsa nejustificată a părților.
După strigarea cauzei, se prezintă avocat, pentru intimata reclamantă și solicită reluarea cauzei.
Instanța dispune reluarea cauzei, după care,
Nemaifiind alte cereri de formulat, Curtea constată cauza în stare de soluționare și acordă cuvântul asupra recursului.
Avocat, pentru intimata reclamantă solicită respingerea recursului, menținerea suspendării executării deciziei de impunere nr. 81525/05.09.2007 emisă de Primarul Municipiului C, cu cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Prin încheierea de ședință din data de 22 mai 2008, Tribunalul Dolja admis cererea de suspendare formulată de reclamant SC SRL, în contradictoriu cu pârâții Primăria Municipiului C și Consiliul Local al Municipiului
La pronunțarea acestei soluții, tribunalul a apreciat că, în ce privește existența unui caz bine justificat în sensul art. 2 al. 1 lit.t din Legea 554/2004, în cauză există împrejurări care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă asupra legalității actului administrativ. Astfel, Primarul mun. C emis decizia contestată, decizie ce privește stabilirea impozitului asupra bunurilor proprietatea reclamantei situate în intravilanul mun. C, Prelungirea C, tarlaua 7, parcela 5, dobândite prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 582/1997 la BNP. În cauză au fost depuse serie de înscrisuri care emană de la instituțiile statului, respectiv Consiliul Jud. D, Consiliul Local M, D, potrivit cărora terenul ce a făcut obiectul impozitării se află pe teritoriul administrativ al comunei M și nu pe raza mun. C, aspect care creează incertitudine cu privire la organul competent să perceapă taxele și impozitele locale și implicit o îndoială asupra legalității actului administrativ contestat.
În ce privește doua condiție de admisibilitate prevăzută de lege, respectiv prevenirea unei pagube iminente, instanța a reținut că existența unei pagube rezultă, implicit, din executarea dispoziției contestate și plata impozitului către bugetul mun. C, în condițiile în care reclamanta făcut dovada că achitat impozitele locale aferente imobilelor în cauză către bugetul com. M, conform ordinelor de plată depuse la dosar.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs Primăria Municipiului C, criticând-o ca fiind netemeinică și nelegală.
În motivarea cererii de recurs, pârâta a arătat că dispozițiile art. 14 din Legea 554/2004 presupun îndeplinirea condițiilor cazului bine justificat și a pagubei iminente, așa cum sunt acestea definite prin dispozițiile art. 2 lit. s și lit. t, în speță, calitatea de persoană juridică a reclamantei neputând fi asimilată unei autorități sau serviciu public.
De asemenea, sub aspectul existenței cazului bine justificat s-a apreciat că trebuie să existe o îndoială puternică asupra legalității de care se bucură actul administrativ, ceea ce în speță nu este îndeplinit.
S-a mai criticat soluția instanței de fond sub aspectul nereținerii în încheiere a faptului că reclamanta a dobândit terenul în baza unui contract de vânzare-cumpărare, vânzătorii dobândind dreptul de proprietate prin schimb de la Primăria Municipiului C, a faptului că Primăria Municipiului Cae liberat autorizația de construire nr. 475/05.05.1999 și autorizația de construire din 14.09.2001.
Recurenta a mai arătat că la dosarul fiscal al contestatoarei există documente care atestă apartenența terenului teritoriului administrativ al Municipiului C, respectiv documentație tehnică, certificat de nomenclatură stradală, încheierea de întabulare a dreptului de proprietate emisă de OCPI, număr cadastral.
În drept, recurenta și-a întemeiat cererea de recurs pe dispozițiile art. 304, 723 Cod proc.civ. art. 209, 210, 215 din OG 92/2003, art. 14 din Legea 554/2004, art. 2 din Legea 262/2007.
La data de 09.07.2008 intimata a formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului și menținerea încheierii instanței de fond.
În motivarea acestei cereri s-a arătat că soluția instanței de fond este temeinică, întrucât potrivit răspunsului OCPI D, terenul din tarlaua 7 se află situat în comuna M, aspect confirmat și de certificatul de nomenclatură stradală eliberat de Primăria Malul M nr. 2660/27.07.2006, de MAI-ANCPI și de Consiliul Județean D și prin hotărârea 54/24.10.2005 a Consiliului Local
Analizând legalitatea și temeinicia încheierii instanței de fond prin prisma motivelor de recurs formulate de recurenta pârâtă și a dispozițiilor art. 3041proc.civ. se rețin următoarele aspecte.
Potrivit art. 14 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 modificată în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, o dată cu sesizarea, în condițiile art. 7, autorității publice care a emis actul, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ până la pronunțarea instanței de fond, iar potrivit art. 15 alin. 1 din același act normativ, suspendarea executării actului administrativ unilateral poate fi solicitată de reclamant și prin cererea adresată instanței competente pentru anularea în tot sau în parte a actului atacat.
Cele două condiții prevăzute de art. 14 respectiv cazul bine justificat și paguba iminentă sunt reciproc determinate, în sensul că pericolul producerii unei pagube iminente determină cazul bine justificat.
Ca principiu în dreptul administrativ român operează prezumția de legalitate a actelor administrative, care sunt executorii din oficiu, iar instituția suspendării unui act administrativ reprezintă o creație legislativă, în baza căreia judecătorul investit cu soluționarea unei astfel de cauze apreciază dacă sunt întrunite cele două condiții și vizează posibilitatea suspendării unui act administrativ, până la pronunțarea instanței, dată la care este consfințită legalitatea sau nelegalitatea acestuia.
Cazul bine justificat derivă din faptul că există îndoieli puternice asupra prezumției de legalitate de care se bucură actul administrativ, iar executarea acestuia înainte ca justiția să se pronunțe asupra legalității, constituie un motiv întemeiat la adoptarea soluției de suspendare.
În speță, se reține că reclamanta a făcut dovada existenței cazului bine justificat și a pagubei iminente având în vedere următoarele aspecte.
În raport de Hotărârea nr. 54/24.10.2005 a Consiliului Local M, de certificatul de nomenclatură-/27.07.2006 eliberat de Primăria com. M, de adresa nr. 12/05.01.2006 a Consiliului Local M, de adresa nr. 833/29.01.2007 a Consiliului județean D, de adresa nr. 146/22.01.2003 a Consiliului Local M, din care rezulta că terenul în litigiu, situat în tarlaua 7, este situat pe teritoriul administrativ al com. M, se constată că în mod temeinic instanța de fond, apreciind asupra existenței cazului bine justificat, a reținut că există o îndoială cu privire la organul competent să perceapă taxele și impozitele locale.
Critica recurentei reclamante în sensul că nu au fost analizate condițiile suspendării actului administrativ prin raportare și la actele invocate de intimată, respectiv contractul de vânzare cumpărare al contestatoarei, documentația cadastrală, autorizațiile de construire elib. De Primăria Mun. C, certificatul de nomenclatură stradală, încheierea de intabulare a dreptului de proprietate emisă de OCPI D, nu poate fi reținută, având în vedere că îndoiala asupra legalității actului administrativ provine tocmai din compararea înscrisurilor depuse de fiecare parte care atestă situații de fapt în contradicție, respectiv apartenența terenului în litigiu teritoriului administrativ al Mun. C sau al com. M în raport de care urmează a se stabili competența organelor fiscale de a impune taxe locale și implicit a legalității deciziei de impunere contestată în cauză.
Fiind pusă astfel în discuție legalitatea actului administrativ atacat de reclamantă, Curtea apreciază îndeplinită condiția cazului bine justificat, prev. art. 14 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 modificată.
Alături de argumentele expuse mai sus, se are în vedere și recomandarea nr. R/89/8/13.09.1989 a Comitetului de Miniștrii din cadrul Consiliului Europei privind protecția jurisdicțională provizorie în materie administrativă.
Așa cum s-a arătat și în recomandarea 16/2003 a Comitetului din cadrul Consiliului Europei, executarea deciziilor administrative trebuie să țină cont de drepturile și interesele persoanelor particulare.
Aceeași recomandare reamintește principiile din recomandarea nr. R/89/8/13.09.1989 a Comitetului de Miniștrii care cheamă autoritatea jurisdicțională competentă, în speță, instanța judecătorească, atunci când executarea unei decizii administrative este de natură să provoace daune grave particularilor cărora li se aplică decizia, să ia măsuri provizorii corespunzătoare.
Soluția suspendării actului administrativ până la pronunțarea instanței se circumscrie noțiunii de protecție provizorie corespunzătoare, măsură care se recomandă a fi luată de autoritatea jurisdicțională, fără ca astfel să se aducă atingere executării deciziilor autorităților administrative prin care se impun particularilor o serie de obligații.
Suspendarea pronunțată de instanță nu afectează principiul caracterului executoriu al actului administrativ, partea apelând la hotărârea justiției pentru a nu executa actul până la finalizarea tuturor procedurilor jurisdicționale.
Având în vedere aceste considerente, precum și recomandările Comitetului de Miniștrii, Curtea apreciază că executarea actului administrativ este de natură a crea pagube serioase ce pot avea consecințe grave în patrimoniul reclamantei, fiind fără relevanță faptul că reclamanta este o societate comercială, paguba iminentă fiind definită de dispoz. art. 2 lit. ș) că prejudiciul material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public, critica formulată de recurentă în acest sens fiind nefondată.
Față de aceste considerente de fapt și de drept, Curtea reținând astfel îndeplinirea condițiilor prev. de art. 14 din Legea nr. 554/2004, respectiv existența cazului bine justificat și a pagubei iminente, apreciază nefondat recursul declarat de pârâtă, urmând a-l respinge în temeiul art. 312 alin. 1. proc. civ. menținând ca legală și temeinică încheierea instanței de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de pârâta PRIMĂRIA MUNICIPIULUI C PRIN PRIMARUL MUNICIPIULUI C, împotriva încheierii de ședință din 22 mai 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 23 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - - | Judecător, - |
Grefier, |
Red.jud.
Tehnorred./2 ex.
22.10.2008
Președinte:Costinel MoțîrlichieJudecători:Costinel Moțîrlichie, Adina Calotă Ponea, Gabriela
