Contestație act administrativ fiscal. Decizia 1912/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 1912
Ședința publică de la 23 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Costinel Moțîrlichie
JUDECĂTOR 2: Adina Calotă Ponea
JUDECĂTOR 3: Gabriela
Grefier
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul, împotriva sentinței numărul 490 din 27 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Mehedinți, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns avocat, pentru recurentul reclamant și intimata pârâtă M, prin consilier juridic, lipsind intimații pârâți ANAF--Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale C și Biroul Vamal Dr.Tr.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care,
Avocat, pentru recurentul reclamant depune dovada achitării taxei de timbru în cuantum de 50 lei, respectiv chitanța seria - nr. - din 22 2008.
Nemaifiind alte cereri de formulat, Curtea constată cauza în stare de soluționare și acordă cuvântul asupra recursului.
Avocat, pentru recurentul reclamant susține verbal motivele de recurs formulate în scris, în raport de care solicită admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul admiterii acțiunii, conform concluziilor depuse la dosar, cu cheltuieli de judecată.
Consilier juridic, pentru intimata pârâtă M, solicită respingerea recursului, conform motivelor dezvoltate în cuprinsul întâmpinării aflate la dosar.
CURTEA
Asupra recursului declarat, Curtea constată și reține următoarele:
Prin sentința nr. 490 din 27 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Mehedinți, s- respins acțiunea formulată de reclamantul -, în contradictoriu cu pârâtele Agenția Națională de Administrație Fiscală - Autoritatea Națională a Vămilor - Direcția Regională Pentru Accize și Operațiuni Vamale C, Biroul Vamal DTS, Direcția Generală a Finanțelor Publice
Pentru pronunța această soluție, tribunalul a reținut că reclamantul a cumpărat din Germania autoturismul marca AUDI, serie șasiu -, an de fabricație 2003, s-a prezentat la sediul Biroului Vamal DTS în scopul punerii în liberă circulație și a beneficiat de preferințe tarifare în baza certificatului de circulație a mărfurilor EUR 1 nr. AR -/05.10.2006.
Certificatul de circulație a mărfurilor EUR 1 prezentat de reclamant a format obiectul controlului "a posteriori".
În urma verificărilor efectuate referitor la acest certificat Administrația Vamală Germană a comunicat că nu poate confirma că autoturismul importat de reclamant este originar în sensul Protocolului 4 - Anexa la Acordul European întrucât exportatorul menționat în caseta 1 nu a solicitat și nu a semnat un astfel de certificat și nici nu a împuternicit o altă persoană în acest sens, bifând în acest sens în caseta 14 certificatului mențiunea "nu îndeplinește condițiile de autenticitate și legalitate cerute".
Având în vedere acest răspuns Biroul Vamal DTSa procedat la calcularea diferențelor de drepturi vamale - taxe vamale, comision vamal, accize și TVA - în cuantum de 20.307 lei și majorări de întârziere aferente în sumă de 2.640 lei calculate până la data de 22.02.2007 prin Decizia nr.2/22.02.2007 pentru regularizarea situației privind obligațiile suplimentare stabilite de controlul vamal.
Contestația formulată de reclamant împotriva acestei decizii a fost respinsă de M prin decizia nr.15/12.06.2007.
Reclamantul a contestat atât decizia nr.15/12.06.2007 emisă de M, cât și decizia anterioară susținând că este de notorietate că autovehiculele AUDI sunt produse în Germania, țară aflată în Comunitatea Europeană și prin urmare trebuia să beneficieze de regimul tarifar preferențial prev. la art.46 lit.d Legea 86/2006, privind Codul Vamal al României.
Tribunalul a mai reținut că, potrivit art.46 lit.d Legea 86/2006 (Codul Vamal al României) tariful vamal al României cuprinde măsurile tarifare preferențiale cuprinse în acordurile încheiate de România cu anumite țări au grupuri de țări și care stipulează acordarea tratamentului tarifar preferențial.
Art.11 din Acordul European instituind o asociere între România, pe de o parte, Comunitățile Europene și statele membre ale acestora, pe de altă parte ratificat prin Legea nr.20/1993 prevede că taxele vamale de import aplicabile în România produselor originare din Comunitate vor fi abolite la data intrării în vigoare a acordului.
Protocolul din 27 decembrie 2001 referitor la definirea noțiunii de "produse originare" și metodele de cooperare administrativă, anexă la Acordul European, ratificat prin OUG nr.192/2001, definește în titlul II noțiunea de "produse originare ".
Același protocol în titlul V "Dovada originii" - art.16 prevede că produsele originare din comunitate beneficiază la importul în România de prevederile acordului fie prin prezentarea unui certificat de circulație a mărfurilor EUR 1, al cărui model figurează în anexa nr.III, fie, în cazurile prev.la art.21 paragraful 1 unei declarații denumită "declarație pe factură" al cărei text figurează în anexa IV.
Conform art.32 pct.1 din protocol verificarea ulterioară a dovezilor de origine se efectuează prin sondaj sau ori de câte ori autoritățile vamale ale țării importatoare au suspiciuni întemeiate în legătură cu autenticitatea acestor documente, caracterul originar al produselor în cauză sau cu îndeplinirea celorlalte condiții stipulate în acest protocol.
Art.32 pct.5 din protocol prevede că autoritățile vamale care solicită verificarea vor fi informate asupra rezultatelor verificării cât mai curând posibil, rezultate ce trebuie să indice cu claritate dacă documentele sunt autentice și dacă produsele în cauză pot fi considerate ca produse originare.
În speță s-a reținut că autoturismul este fabricat în Germania stat membru al Comunității Europene, însă certificatul de circulație a mărfurilor EUR 1 prezentat de reclamant nu îndeplinește condițiile de autenticitate și legalitate cerute, Administrația Vamală Germană comunicând că nu poate confirma originea comunitară a bunului.
În aceste condiții măsura prin care organele vamale au anulat regimul preferențial și au stabilit obligația reclamantului de a vira la bugetul de stat diferența drepturi de import și dobânzi aferente a fost dispusă cu respectarea prevederilor legale, fiind irelevant că bunul a fost fabricat într-un stat membru al Uniunii Europene atâta timp cât autoritățile vamale din statul exportator au comunicat că dovada de origine a bunului nu îndeplinește condițiile de autenticitate și legalitate cerute.
Referitor la anularea somației de executare silită s-a reținut că reclamantul a renunțat la judecata acestui capăt de cerere, fapt consemnat în încheierea de ședință din data de 14 februarie 2008.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului reclamantul a arătat că în mod greșit instanța de fond a reținut că certificatul de circulație a mărfurilor EURO 1 prezentat nu ar îndeplini condițiile de legalitate și autenticitate cerute de Autoritatea Vamală Germană, motiv pentru care a apreciat ca întemeiată anularea regimului preferențial pentru autoturismul introdus în țară, deși a constatat că autoturismul a fost fabricat în Germania, Pe de altă parte, certificatul EUR 1 nu este singurul document cu care poate fi dovedită originea comunitară a bunului, la dosar existând și adeverința eliberată de firma vânzătoare precum și declarația producătorului AUDI AG.
Recursul este fondat și va fi admis reținându-se următoarele considerente:
Reclamantul a importat un autoturism marca AUDI A8 2,5 din Germania.
La data importului a prezentat la autoritatea vamală română certificatul EUR I nr.AR -/05.10.2006.
Organele vamale române au aplicat, în temeiul certificatului EUR I, scutirea de plata taxelor vamale, reclamantul achitând TVA, accize și comision vamal.
Cu ocazia controlului vamal s-au recalculat taxe vamale și accesoriile acestora, cu motivarea că autoritatea germană a comunicat că exportatorul nu a fost găsit, reținându-se că în această situație nu se poate confirma originea preferențială a bunului
Instanța de fond a reținut greșit situația regimului juridic aplicabil importului efectuat de reclamant.
In conformitate cu art.16 din Protocolul nr.4 ratificat de România prin OUG nr.192/2001, bunurile importate din țările membre ale Uniunii Europene beneficiază de facilități, cum este scutirea de plata taxelor vamale, dacă importatorul prezintă organului vamal un certificat de circulație al mărfurilor EUR 1 sau declarație pe factură dată de exportator.
Art.17 din Protocolul nr.4 stabilește procedura pentru eliberarea unui certificat de circulație al mărfurilor EUR 1.
Din prevederile textului rezultă că certificatul se eliberează pe baza cererii scrise a exportatorului, sub răspunderea exportatorului (pct.1).
trebuie să prezinte oricând, la cererea autorităților vamale ale țării exportatoare în care se eliberează certificatul de circulație a mărfurilor EUR 1, toate documentele care dovedesc caracterul originar al produselor (alin.3).
Autoritățile vamale emitente ale certificatului EUR 1 iau toate măsurile pentru a verifica caracterul originar al produselor și îndeplinirea celorlalte condiții stipulate în protocol. In acest scop au dreptul să solicite orice document justificativ și să realizeze orice control în contabilitatea exportatorului.
In baza prevederilor art.17 alin.5 din protocol, autoritățile vamale emitente trebuie să se asigure că documentele sunt completate corespunzător.
In raport de prevederile art.17 din Protocolul nr.4, Curtea reține că întreaga răspundere pentru eliberarea certificatului EUR 1 aparține exportatorului și autorităților vamale care au eliberat certificatul, și nu importatorului.
nu poate răspunde material, cum este cazul plății taxelor vamale și a accesoriilor aferente, pentru culpa exportatorului sau autorității vamale din țara exportatoare.
Dat fiind modul în care este reglementat în Protocolul nr.4, răspunderea pentru eliberarea certificatului EUR 1, certificat a cărui prezentare atrage aplicarea unor facilități vamale, aparține exportatorului, și nu importatorului. A adopta teza contrară ar însemna, pe de o parte încălcarea protocolului, iar pe de altă parte și încălcarea principiilor răspunderii civile delictuale din dreptul român.
In acest sens Protocolul nr.4 dispune în art.34 că sancțiunile se aplică oricărei persoane care emite (autoritățile vamale din țara exportatoare) sau determină emiterea unui document ce conține date inexacte în scopul obținerii regimului preferențial pentru produsul exportat.
Intrucât bunul importat este produs în Germania, stat membru al UE, acesta beneficiază de caracterul de bun produs în comunitate.
Dacă există neconcordanțe între mențiunile făcute pe dovada originii (certificatul EUR 1) și cele făcute pe documentele prezentate autorității vamale, în vederea îndeplinirii formalităților pentru importul produselor,nu se anulează ipso facto valabilitatea dovezii originii, dacă se stabilește în mod evident că documentul corespunde produsului prezentat (art.29 din Protocolul nr.4).
Având în vedere dovezile prezentate și analizate, și cum bunul este produs în Uniunea Europeană, Curtea apreciază că acesta trebuie să beneficieze de scutirea taxelor vamale, regim acordat la data efectuării importului.
Din expunerea de mai sus, rezultă că refuzul acordării regimului preferențial a fost incorect, întrucât bunul este produs în Uniunea Europeană și s-a demonstrat că dovada de origine corespunde produsului prezentat.
Autoritatea vamală germană nu a anulat certificatul EUR I, neexistând nici o dovadă în acest sens.
Faptul că nu a fost exportatorul nu poate conduce la anularea dovezii de origine și nici la pierderea beneficiului scutirii de taxe vamale, atâta vreme cât se demonstrează indubitabil că bunul este produs într-un stat membru al Uniunii Europene.
Protocolul a avut ca scop stimularea importurilor de bunuri produse în Uniunea Europeană, protecția mărfurilor din acest spațiu, în raport cu bunurile din alte zone.
Având în vedere considerentele de mai sus, Curtea, în baza art.312 Cod pr.civilă raportat la art. 304 pct.9 c Cod Penal va admite recursul reclamantului, modificând sentința primei instanțe în sensul că admite contestația și anulează documentele contestate.
Conform disp. 274 intimatele vor fi obligate la plata către recurent a cheltuielilor de judecată în cuantum de 3000 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE
Admite recursul declarat de reclamantul, împotriva sentinței numărul 490 din 27 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Mehedinți, în dosarul nr-.
Modifică sentința în sensul că dispune anularea deciziei nr. 15/22.06.2007 emisă de M, decizia nr. 2/22.02.2007 emisă de Autoritatea Națională a Vămilor, procesul verbal de control nr. 1019/22.02.2007 și somația de executare silită nr. 303/22.03.2007.
Obligă intimatele la 3000 lei cheltuieli de judecată către recurent.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 23 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - - | Judecător, - |
Grefier, |
Red.
20.10.2008
Tehnored./2 ex.
Jud.fond /
Președinte:Costinel MoțîrlichieJudecători:Costinel Moțîrlichie, Adina Calotă Ponea, Gabriela
