Anulare act administrativ . Sentința 2/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- SENTINȚA NR. 2/F-
Ședința publică din 07 Ianuarie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Gabriela Chiorniță președinte secție
Grefier - -
S-a luat în examinare, pentru soluționare, în primă instanță, acțiunea formulată potrivit Legii contenciosului administrativ de reclamanta, cu sediul în P,-, județul P, în contradictoriu cu pârâtul MINISTERUL CULTURII ȘI cultelor - OFICIUL NAȚIONAL AL MONUMENTELOR ISTORICE, cu sediul în B,-, sector 4,dosar venit prin strămutare de la Curtea de Apel Ploiești.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns avocat pentru reclamantă și consilier juridic pentru pârât.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Acțiunea este legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum total de 43 lei, achitată conform chitanțelor nr. -/28.08.2008 și -/28.08.2008 emise de Trezoreria Municipiului P și timbru judiciar de 0,6 lei - filele 7, 8 dosar Curtea de Apel Ploiești.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Apărătoarea reclamantei depune la dosar o notă de precizări cu privire la timbraj, din care rezultă că a timbrat primul și cel de-al treilea capăt al cererii, cu 4 lei taxă judiciară și 0,3 lei timbru judiciar, respectiv 39 lei taxă de timbru și 0,3 lei timbru judiciar și că reclamanta nu mai înțelege să timbreze cel de-al doilea capăt al cererii, respectiv suspendarea actului. Nota de precizări este însoțită de extras din site-ul Oficiului Național al Monumentelor Istorice și de timbru judiciar de 0,3 lei.
Instanța constată că acțiunea este suficient timbrată.
Apărătoarea reclamantei depune la dosar note de ședință cu privire la excepțiile invocate de pârâtă prin întâmpinare, un exemplar al acestora comunicându-se reprezentantei pârâtului. Totodată, solicită proba cu înscrisuri, pe care le depune cu borderou la dosar, precizând că acestea au legătură cu fondul cauzei.
Reprezentanta pârâtului arată că nu se opune probei cu înscrisuri solicitată de reclamant. Solicită, la rândul său, proba cu înscrisuri, ce au legătură cu fondul cauzei și cu excepțiile invocate prin întâmpinare, înscrisuri pe care le depune la dosar, precizând că acestea există parțial la dosar.
Apărătoarea reclamantei arată că nu se opune probei cu înscrisuri solicitată de pârât.
Instanța încuviințează proba cu înscrisuri solicitată de părți, apreciind că aceasta este utilă soluționării cauzei.
Instanța pune în discuția părților excepțiile invocate de pârât la termenul de judecată din 22 septembrie 2008, respectiv excepția prematurității formulării acțiunii și excepția tardivității formulării procedurii prealabile.
Reprezentanta pârâtului susține, cu privire la capătul de cerere privind anularea actului administrativ, că a fost depășit termenul în care procedura prealabilă putea fi îndeplinită, nemaiexistând nici posibilitatea depunerii acesteia, astfel că aceasta este tardivă.
Apărătoarea reclamantei arată că a formulat plângere prealabilă în condițiile art. 7 alin. 7 din Legea nr. 554/2004 și apreciază că adresa nr. 1552/02.07.2008, aflată la fila 19 din dosar, reprezintă actul ce echivalează cu plângerea prealabilă.
Precizează că formularea plângerii prealabile la această dată s-a datorat faptului că până la data de 23 iunie 2008 existat convingerea din partea reclamantei că s-a revenit la revocarea actului administrativ nr. 1273/05.03.2008, ca efect al hotărârii de constatare a aprobării tacite nr. 94/02.04.2008, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, prin care pârâtul a fost obligat să elibereze documentul de prelungire a autorizației. Astfel apreciază că a existat un motiv temeinic pentru ca plângerea prealabilă să nu fie formulată în termenul legal de 30 zile.
Pentru motivele expuse, solicită respingerea excepției ca nefondată.
Având cuvântul asupra fondului cauzei, apărătoarea reclamantei solicită admiterea acțiunii, anularea actului administrativ nr. 1273/05.03.2008 și obligarea pârâtului la plata daunelor materiale și morale.
Arată că pârâtul a exercitat abuziv drepturile conferite de lege. Abuzul pârâtului s-a datorat faptului că reclamanta a introdus acțiune de constatare a aprobării tacite și că a participat la multe licitații pe care ulterior le-a contestat. Totodată, arată că reclamanta a executat contractul în termenii stabiliți și respectând proiectul inițial.
Cu privire la daunele solicitate, învederează instanței că acestea sunt datorate reclamantei ca urmare a culpei pe care pârâtul a demonstrat-o față de reclamantă, lezând interesele legitime ale acesteia, producându-i prejudicii materiale și morale. Astfel, din cauza refuzului pârâtului de prelungire a autorizației, reclamanta a pierdut licitația organizată de Muzeul de Istorie " ", oferta sa fiind declarată inacceptabilă, întrucât a fost depusă de un ofertant care nu îndeplinea condițiile minime de calificare. Totodată, reclamanta a fost prejudiciată prin anularea licitației organizată la Colegiul Național "R " pentru lipsa autorizației, ulterior declarării ofertei reclamantei drept câștigătoare.
Solicită obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
Instanța pune în vedere reprezentantei pârâtului ca, odată cu susținerea cuvântului pe fond, să facă referiri și la efectele actului administrativ atacat asupra hotărârii judecătorești de aprobare tacită și să-și exprime punctul de vedere asupra alineatului penultim cu privire la termenul de "cel mult șase luni" în care s-a solicitat a se face dovada îndeplinirii, în condițiile de calitate cerute de lege, a lucrărilor la obiectivele monumente istorice, care au fost realizate în perioada autorizării de către reclamantă.
Reprezentanta pârâtului OFICIUL NAȚIONAL AL MONUMENTELOR ISTORICE arată că pierderea contractului de achiziție publică menționat de apărătoarea reclamantei a avut loc înainte de rămânerea irevocabilă a hotărârii de aprobare tacită. Precizează că, în termenul de 6 luni menționat în actul administrativ atacat, reclamanta trebuia să facă dovada că lucrările s-au efectuat în termen și cu respectarea cerințelor legale, urmând ca în situația în care această dovadă ar fi fost făcută, măsura suspendării să fie ridicată. Oricum efectele suspendării încetează după 6 luni.
Față de precizarea făcută de reprezentanta pârâtului, instanța pune în discuție existența obiectului acțiunii, în sensul de a se concluziona dacă actul a cărui anulare se solicită mai are efect.
Reprezentanta pârâtului arată că în prezent actul nr. 1273/05.03.2008 nu mai produce efecte, întrucât acestea au fost epuizate după 6 luni, motiv pentru care apreciază că cererea este lipsită de obiect.
Cu privire la cererea de despăgubiri, precizează că nici aceasta nu mai este întemeiată, având în vedere că acestea sunt nedovedite, întrucât reclamanta nu a dovedit existența unei șanse reale de câștig. De asemenea, subliniază că nici nu ar putea fi acordate cheltuielile indirecte, ci, cel mult, ar putea fi pus în discuție profitul nerealizat.
În ceea ce privește cererea de acordare a daunelor morale, arată că nu s-au produs astfel de prejudicii, motiv pentru care cererea nu este întemeiată. Învederează instanței că reclamanta a participat la o licitație la Palatul, pe care a câștigat-o, contractul fiind încheiat pe perioada în care autorizația reclamantei a fost suspendată, astfel că imaginea reclamantei nu a fost prejudiciată în niciun fel.
CURTEA
Constată că prin acțiunea înregistrată la 2 septembrie 2008, reclamanta Pac hemat în judecată pe pârâtul Ministerul Culturii și Cultelor - Oficiul Național al Monumentelor Istorice pentru a se dispune anularea actului administrativ nr.1273 emis de pârâtă la 5 martie 2008, suspendarea acestuia până la soluționarea prezentei acțiuni și obligarea la plata de daune materiale și morale în cuantum de 510.470 lei.
În motivare s-a arătat că urmare a refuzului pârâtei de a prelungi reclamantei autorizația a cărei valabilitate a expirat la 17 decembrie 2007, aceasta din urmă a introdus o acțiune în constatarea aprobării tacite, soluționată în sensul admiterii sale prin sentința nr.94 pronunțată de Curtea de APEL PITEȘTI la 2 aprilie 2008.
După ce pârâta a primit citația în acea pricină a emis actul a cărui anulare se solicită în acest cadru procesual, prin care a dispus "suspendarea dreptului de a beneficia de prelungirea autorizației nr.28/17.12.2003".
Acest act este manifestarea unui abuz din partea pârâtei, abuz care nu a încetat prin hotărârea de aprobare tacită și nici ca urmare a solicitării de a i se comunica reclamantei ce condiții trebuie să mai îndeplinească pentru a obține prelungirea autorizației.
Datorită acestei poziții a pârâtei reclamanta nu a putut participa la unele proceduri de licitație pentru execuția unor lucrări în domeniul monumentelor istorice, deși, din mai multe acte prin care se făcuse recepția finală unor lucrări, rezultă îndeplinirea corespunzătoare a sarcinilor contractuale asumate.
La 22 septembrie 2008, în fața Curții de Apel Ploieștis -au ridicat excepția prematurității acțiunii, întrucât reclamanta nu a făcut dovada îndeplinirii procedurii prealabile, iar plângerea invocată este tardivă.
La 3 noiembrie 2008 aceeași instanță, având în vedere strămutarea pronunțată de ICCJ, a scos cauza de pe rol și a înaintat-o Curții de APEL PITEȘTI.
Astfel învestită prezenta curte și având în vedere dispozițiile art.137 din Codul d e procedură civilă, dispoziții aplicabile și compatibile cu cele ale Legii nr.554/2004, urmează a verifica cu prioritate excepțiile invocate și asupra cărora instanța nu s-a pronunțat.
Potrivit art.109 din Codul d e procedură civilă, atunci când în legi speciale se prevede că sesizarea instanței competente se poate face numai după îndeplinirea unei proceduri prealabile, reclamantul are obligația de a depune dovada acesteia alăturat cererii de chemare în judecată.
Textul consacră, așadar, un fine de neprimire, o sancțiune a inadmisibilității unei acțiuni a cărei verificare în fond este condiționată de îndeplinirea unei proceduri prealabile în măsura în care aceasta nu este probată.
În pricinile de contencios administrativ sediul materiei îl constituie Legea nr.554/2004 și potrivit art.7 alin.1 din acest act normativ, persoana care se consideră vătămată într-un drept sau interes legitim de către o autoritate publică trebuie să solicite acesteia sau celei ierarhic superioare să intre în legalitate, fie prin îndeplinirea actului, fie prin revocarea celui emis și considerat nelegal. O astfel de solicitare se face "în termen de 30 de zile de la comunicarea actului" vătămător.
Textul prevede în alineatul final posibilitatea ca plângerea prealabilă să fie făcută și peste acest termen subiectiv, fixându-se un altul obiectiv de 6 luni, posibilitate recunoscută însă numai "pentru motive temeinice".
Evident că cerința motivelor temeinice trebuie să fie dovedită ca îndeplinită de către reclamantă atunci când ea invocă beneficiul alin.7 din art.7 al Legii nr.554/2004.
În cauză, reclamanta nici nu a invocat existența unor motive temeinice care să justifice neformularea plângerii prealabile în termenul de 30 de zile de la data la care i-a fost comunicat actul a cărui anulare se solicită, termen care a început să curgă, potrivit înscrisului de la filele 11-12, la 6 martie 2008.
Este adevărat că, fără a formula o astfel de cerere expresă, a precizat în acțiune că a considerat că pârâta își va revoca actul ca efect al hotărârii de aprobare tacită și o astfel de susținere a formulat și cu ocazia acordării cuvântului asupra excepției privind lipsa procedurii prealabile.
Nu se invocă însă nici un element de natură să fi indus reclamantei o astfel de convingere, care să-i justifice o astfel de credință și care să excludă orice culpă a acesteia în neexercitarea dreptului procedural în termenul legal stabilit.
Reținând că nu s-a dovedit în cauză rațiuni mai presus de voința părții, care să justifice împiedicarea acesteia în formularea recursului grațios în termenul prevăzut de alin.1 al art.7 din Legea nr.554/2004, se apreciază că nu există motive temeinice care să acorde reclamantei beneficiul termenului prevăzut de alin.7 al aceluiași text de lege.
Față de această concluzie urmează a se reține că nu s-a îndeplinit condiția de admisibilitate prevăzută de lege pentru acțiunile de natura celei ce face obiectul prezentei pricini și de aceea se impune ca ea să fie respinsă ca inadmisibilă, statuare ce face inutilă verificarea celorlalte excepții și aspecte de fond invocate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge, ca inadmisibilă, acțiunea formulată de reclamanta, cu sediul în P,-, județul P, în contradictoriu cu pârâtul MINISTERUL CULTURII ȘI CULTELOR - OFICIUL NAȚIONAL AL MONUMENTELOR ISTORICE, cu sediul în B,-, sector 4.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 ianuarie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.
Președinte,
-
Grefier,
12.01.2009
Red.GC
EM/4 ex.
Președinte:Gabriela ChiornițăJudecători:Gabriela Chiorniță
