Refuz soluționare cerere institutii publice. Sentința 12/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- SENTINȚA NR. 12/F-
Ședința publică din 07 Ianuarie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Dumitru judecător
Grefier - -
S-a luat în examinare, pentru soluționare în primă instanță, acțiunea formulată potrivit Legii contenciosului administrativ, de reclamanții domiciliată în B,-, -6,.1,.4,.19, S domiciliat în Rm. V,-, -.C,.13, jud. V, domiciliat în B, sector 4,-, -3,.1,.2,.10, domiciliat în B, sector 1,-,.1,.2, domiciliat în C,-, -.B,.1,.52, jud.C, domiciliat în Pitești,-, -.A,.3,.13, jud.A, împotriva pârâtului STATUL ROMÂN - AUTORITATEA NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR - COMISIA CENTRALĂ pentru STABILIREA DESPĂGUBIRILOR cu sediul în B, sector 1, Calea, nr. 202.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, au răspuns reclamantul reprezentat de avocat și ceilalți reclamanți reprezentați de avocat,în baza împuternicirilor avocațiale de la dosar, lipsă fiind pârâtul.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că la dosar au fost depuse de către pârât obiecțiuni la raportul de expertiză tehnică.
Curtea acordă cuvântul asupra obiecțiunilor formulate de pârât.
Av., având cuvântul pentru reclamanți, solicită respingerea obiecțiunilor formulate de pârât pentru motivele menționate în notele de ședință depuse la dosar și susținute oral în ședința publică.
Invocă excepția decăderii pârâtei din dreptul de a mai formula obiecțiuni, acestea pot fi formulate numai la primul termen după depunerea lucrării, termen care a fost la 26.11.2008. Cum acestea au fost depuse la dosar abia la al treilea termen după depunerea lucrării, obiecțiunile sunt tardive, încălcându-se prevederile imperative ale art.212 pct.2 pr.civ.
Av. având cuvântul pentru reclamantul, solicită respingerea obiecțiunilor formulate de pârât, expertul a stabilit că acel coeficient de 10% reprezintă drumurile ce s-ar face pe terenul care este pretabil a fi parcelat, pe care l-a scăzut. Pârâtul solicită ca suprafața de teren să fie scăzută cu 15%, ce reprezintă terenul în, însă nu se poate reține acest fapt, acea suprafață poate fi eventual avută în vedere cu o valoare mai mică. Pârâta a contestat această suprafață, ori în litigiu s-a stabilit în mod irevocabil care este acea suprafață.
Curtea respinge excepția de tardivitate a formulării obiecțiunilor invocată de reclamanți, având în vedere că acestea au fost depuse în termen legal, adică la primul termen acordat de curte pentru exprimarea eventualelor obiecțiuni.
De asemenea, respinge obiecțiunile formulate de pârâtă ca fiind neconcludente astfel: pentru prima obiecțiune reține că definiția valorii de piață este aceiași cu cea din legea actuală; a doua obiecțiune invocată nu este relevantă pentru a justifica refacerea raportului de expertiză, căci nu se face dovada că panta este de 25% și nu de 15% așa cum a reținut expertul; este neclară și cea de a treia obiecțiune legată de grosimea marker-ului din care ar rezulta o distanță de 50 m; în ceea ce privește cea de a patra obiecție, faptul că situația terenului este atipică, nu rezultă că ar trebui admisă obiecțiunea și refăcută lucrarea; în ceea ce privește a cincea obiecție nu se indică de către pârâtă nici un temei juridic pentru care să se admită un alt procent decât cel stabilit de expert.
Analizând actele și lucrările dosarului, constată acțiunea în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acesteia.
Av. având cuvântul, solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată și obligarea pârâtei la emiterea unei decizii în completarea deciziei nr.2004/2008 care să conțină valoarea terenului conform variantei a II-a din raportul de expertiză, din care trebuie să scadă despăgubirile acordate prin dispoziția nr.2004/2008, sub sancțiunea de daune cominatorii de 10.000 Euro/zi de întârziere, pentru motivele menționate în concluziile scrise depuse la dosar și susținute oral în ședința publică.
Av. având cuvântul, arată că își însușesc varianta a III-a din raportul de expertiză aflat la dosar la fila 43 și următoarele, în care valoare de 466 Euro este mult mai apropiată de valoarea reală, faptul că statul nu a emis decizia în mod corect,la valoarea reală, nu poate duce la situația în care reclamanții să suporte culpa pârâtului. Depune la dosar o notă de calcul.
CURTEA
Constată că la 3 septembrie 2008 a fost înregistrată sub nr- acțiunea formulată de, și prin care au chemat în judecată Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, reprezentantă a Guvernului României și a Statului Român, solicitând obligarea pârâtei să emită o decizie reprezentând titlu de despăgubire în completarea deciziei nr.2004/27.05.2008, corespunzătoare diferenței dintre valoarea reală a despăgubirilor la care sunt îndreptățiți și valoarea despăgubirilor acordate prin decizia emisă de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.
La 10 decembrie 2008, reclamanții au solicitat obligarea pârâților la plata daunelor cominatorii de 10.000 Euro pe fiecare zi de întârziere a emiterii deciziei.
În motivare se susține că, prin decizia nr.2004/27.05.2008, Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor () a acordat reclamanților despăgubiri în valoare totală de 30.009.000 lei, valoare stabilită prin raportul de evaluare întocmit în dosarul intern nr.1547/CC/2005 având ca obiect imobilul teren preluat abuziv și care nu mai poate fi restituit în natură.
Reclamanții susțin că prin raportul de expertiză a fost stabilită o valoare de 54,46 Euro/ teren la nivelul anului 2006, deși valoarea reală a terenului este de 500 Euro/.
La 1 octombrie 2008 a fost înregistrată sub nr- acțiunea formulată de, și, împotriva pârâtei Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, reprezentantă a Guvernului României și a Statului Român, prin care au solicitat anularea adreselor ce reprezintă răspunsul pârâtei la plângerea prealabilă privind completarea deciziei nr.2004/27.05.2008, să se constate întemeiate plângerile prealabile și să fie obligată pârâta să emită o decizie reprezentând titlu de despăgubire în completarea deciziei nr.2004/27.05.2008, corespunzătoare diferenței dintre valoarea reală a despăgubirilor la care sunt îndreptățiți și valoarea despăgubirilor acordate prin decizia emisă de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, în termen de 45 de zile de la comunicarea sentinței sub sancțiunea de daune cominatorii în cuantum de 1.000 Euro/zi de întârziere.
În motivare se susține că prin decizia nr.2004/27.05.2008, Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor () a acordat reclamanților despăgubiri în valoare totală de 30.009.000 lei, valoare stabilită prin raportul de evaluare întocmit în dosarul intern nr.1547/CC/2005 având ca obiect terenul preluat abuziv și care nu mai poate fi restituit în natură, prin care a fost stabilită o valoare de 54,46 Euro/ teren la nivelul anului 2006, deși valoarea reală a terenului este de 500 Euro/.
Reclamanții mai susțin că aceștia au îndeplinit procedura prealabilă prin plângerile înregistrate sub nr.- din 25.06.2008 și nr.- și că pârâta a respins aceste plângeri
În drept, reclamanții au invocat textul art.4 lit.a din titlul VII al Legii nr.247/2005, potrivit căruia, arată reclamanții, ei sunt îndreptățiți să fie despăgubiți just și echitabil în raport cu practica jurisdicțională internă și internațională și că o despăgubire justă pentru ei se face numai dacă evaluarea terenului se face la 500 Euro/ corespunzător unui teren intravilan situat în zona 1 Mai a Municipiului Rm.
De asemenea, reclamanții mai susțin că ei au fost prejudiciați și prin faptul că evaluare a fost făcută la nivelul anului 2006, iar decizia de acordare a despăgubirilor a fost emisă la 27.05.2008. Cum valoare de circulație a terenului este în continuă creștere rezultă că, susțin reclamanții, evaluarea făcută în anul 2006 nu are nicio valoare dacă decizia de acordare a despăgubirilor a fost emisă la Ja anului 2008.
Reclamanții mai susțin că nu poate fi primită teza pârâtei, potrivit căreia în lipsa obiecțiunilor scrise, la raportul de expertiză întocmit de evaluatorul numit de, aceasta din urmă nu ar mai putea să modifice propria decizie prin acordarea unei sume mai mari de despăgubire în considerentul că evaluarea reală a terenului ar fi alta decât cea stabilită de evaluatorul arătat. Ei arată că această teză este greșită întrucât regula privind posibilitatea celor îndreptățiți să facă obiecțiuni la raportul de expertiză întocmit de evaluatorul desemnat de este prevăzută în art.16.13 din Normele Metodologice de aplicare a Titlului VII al Legii nr.247/2005, iar această regulă nu instituie de fapt posibilitatea persoanelor îndreptățite la contestarea raportului de expertiză într-un anumit termen, ci doar posibilitatea de a formula obiecțiuni, de aici rezultând că raportul de expertiză evaluatorie nu este un act administrativ și deci el poate fi atacat și în fața instanțelor de judecată. Mai arată că regula arătată nu stabilește în mod clar posibilitatea contestării raportului de expertiză, ci doar obligații ale expertului atunci când au fost făcute obiecțiuni. În fine, reclamanții susțin că ei nu au cunoscut conținutul raportului de expertiză și că au luat act de acesta doar odată cu comunicarea deciziei atacate.
La dosar au fost depuse adresele nr.-/14.07.2008 și nr.- din 14.07.2008 emise de, Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, prin care reclamanții fac dovada îndeplinirii procedurii prealabile ( 11-13 și 21-22), cererea de plângere prealabilă înregistrată sub nr.- din 25.06.2008 la sediul pârâtei, copia deciziei nr.2004/27.05.2008 emisă de (14-17), copia raportului de evaluare întocmit extrajudiciar de evaluatorul numit de reclamanți (23-40), expertiză care a fost făcută la nivelul datei de 20.04.2008 pentru verificarea realității evaluării efectuate de evaluatorul desemnat de, copia raportului de evaluare întocmită de evaluatorul desemnat de (41-65).
Prin încheierea din 1 octombrie 2008 s-a constatat că în cele două dosare există o triplă identitate de părți, cauză și obiect, astfel că a fost dispusă conexarea dosarului nr- la dosarul nr-.
Curtea constată că toate actele depuse în dosarul -, enumerate mai sus, au fost depuse și în dosarul nr- (5-56).
La 28 august 2008, pârâta a depus întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii pe excepții ca și pe fond.
1. Pârâta a invocat excepția de inadmisibilitate a acțiunii sub motiv că reclamanții au deschisă doar calea contestației împotriva deciziei emisă de și nu aceea a obligării acestei comisii la emiterea unei decizii în completare, deoarece aceasta reprezintă o măsură administrativă pe care o ia fie în urma soluționării plângerii prealabile, fie în urma "obligării instanței judecătorești să emită o decizie cu o sumă mai mare decât cea consemnată în decizia contestată". În consecință, susține pârâta, reclamanții aveau posibilitatea să solicite doar anularea acestei decizii pentru cazul în care instanța ar acorda o sumă mai mare decât cea stabilită în decizia contestată.
2. De asemenea, a fost invocată excepția inadmisibilității acțiunii și sub motiv că decizia atacată a fost comunicată la 28.05.2008 și că o parte dintre reclamanții, respectiv, și au formulat cereri de opțiune privind valorificarea titlurilor de despăgubire, cereri înregistrate la Direcția pentru Acordarea Despăgubirilor, în numerar, sub numerele 04395 - 04398 din 28.05.2008, iar prin decizile nr.343-345 din 30.05.2008 a direcției arătate din cadrul Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților () au fost emis titlurile de conversie în favoarea fiecărui solicitant, respectiv: lui, decizia nr.342 din 30.05.2008;, decizia nr.343 din 30.05.2008;, decizia nr. 344 din 30.05.2008; și, decizia nr.345 din 30.05.2008. Se mai susține că potrivit art.18 alin.47și art.19 alin.1 și 2 din Titlul VII al Legii nr.247/2005, valorificarea titlurilor de despăgubire se face numai după finalizarea procedurii administrative prealabile, sau după caz, după rămânerea definitivă și irevocabilă a hotărârii judecătorești prin care plângerea formulată a fost respinsă. În consecință, susține pârâta, dacă reclamanții arătați și-au valorificat titlul de despăgubire înseamnă că nu mai au posibilitatea de a uza de acțiunea în contencios administrativ pentru modificarea deciziei de acordarea despăgubirilor, întrucât prin valorificarea titlurilor de despăgubire aceștia au renunțat la dreptul de a-l mai contesta.
3. Excepția de prematuritate a formulării acțiunii. Se susține că reclamanții nu au făcut dovada îndeplinirii procedurii prealabile deoarece ei au introdus acțiunea la 2.07.2008, iar pârâta a redactat răspunsul la plângerea prealabilă la data de 14.07.2008. Având în vedere că termenul de 6 luni pentru promovarea acțiunii curge de la data la care a fost dat răspunsul la plângerea prealabilă, respectiv la 14.07.2008, rezultă că, depunând acțiunea la 2.07.2008, aceasta este prematură.
4. Pe fond, pârâta a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Se susține că prin decizia nr. 2004/2008 emisă de a fost dispusă acordarea despăgubirilor către reclamanți, individualizând dreptul fiecăruia la despăgubire, așa cum este consemnat în decizie, și că la emiterea deciziei arătate s-a ținut cont de: decizia definitivă și irevocabilă nr.1222 din 25.03.2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție care a obligat să emită titlul de proprietate chiar dacă dosarul depus de și - titulari ai dispoziției nr.1112/2003 emisă de Primăria municipiului Rm.V - nu era complet; contractele de vânzare-cumpărare a drepturilor prin care titularii inițiali ai dreptului la despăgubire și, le-au înstrăinat reclamanților; raportul de evaluare întocmit de evaluatorul desemnat aleatoriu de pârâta, prin care a fost stabilită valoarea imobilului de 154.620 situat în Rm.V, zona 1 Mai, la suma de 30.009.000 lei, raport care a fost comunicat titularilor inițiali ai dispoziției nr.1112/2003 și, iar aceștia nu au făcut obiecțiuni la raportul de expertiză.
Se mai susține că evaluarea extrajudiciară, făcută de reclamanți prin evaluatorii desemnați de aceștia, este nerelevantă deoarece sumele de 475 Euro/ și de 532 Euro/, stabilite de experții arătați reprezintă valoarea imobilului la 20.04.2008, iar metodele de evaluare: comparația directă, comparația prin bonitare, prin tehnica parcelării sunt eronate, utilizându-se comparabile nereprezentative și încălcând standardele internaționale de evaluare, iar metoda tehnicii reziduale nu ține cont de afectațiunile terenului în cauză, respectiv drumurile și accesele la cele 300 de locuințe presupuse, iar vânzarea acestora la 1.200 Euro/ este făcută la valoarea unei locuințe noi, rata de capitalizare nefiind determinată și fără a se obține un certificat de urbanism - dezvoltare al zonei.
În concluzie, se solicită respingerea acțiunii și pe fond.
La dosar pârâta a depus copia contractelor de vânzare-cumpărare de drepturi și copia titlurilor de conversie (90-124), copia sentinței civile nr.1397 din 13.06.2006 a Curții de Apel București, copia raportului de expertiză întocmit de experții desemnați de (131-160), notificarea făcută de reclamanți către înregistrată la această instituție sub nr.-/21.08.2007 cu privire la cesiunea drepturilor la despăgubire făcută de foștii titulari în favoarea reclamanților (162-203).
Curtea constată că actele arătate depuse de reclamanți ca și întâmpinarea depusă de pârâtă și actele înaintate de aceasta din urmă în dosarul nr-, sunt aceleași cu cele depuse, respectiv formulate, în dosarul -.
Cercetând dosarul cauzei, curtea costată următoarea situație de fapt și de drept.
Situația de fapt.
Curtea constată că prin dispoziția nr.1112/12.10.2003 emisă de Primăria Municipiului Rm.V, a fost respinsă cererea formulată de și de restituire în natură a unui teren în suprafață de 15,46 ha. teren situat în intravilanul orașului Rm.V, zona 1 Mai, fiind dispusă acordarea de măsuri reparatorii în echivalent în sumă de 16.260.977,8 lei, dosarul fiind înaintat la, fiind înregistrat la Secretariatul Comisiei Centrale din cadrul instituției amintite sub nr.1547/CC.
În urma analizării dosarului s-a constatat de către Secretariatul Comisiei Centrale că acesta este incomplet.
Prin sentința civilă nr.1397/13.06.2006 a Curții de Apel Bucureștia fost admisă cererea formulată de și și a fost obligată Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor să emită decizia de acordarea despăgubirilor, potrivit dispozițiilor Titlului VII din Legea nr.247/2005, sub sancțiunea unei penalități de 100 Ron, curtea considerând că impedimentele invocate de pârâta privind caracterul incomplet al documentației nu este în măsură să împiedice emiterea deciziei. Această sentință a fost menținută prin decizia nr.1222/25.03.2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție (125-127).
Trecând la executarea deciziei justiției, a dispus efectuarea unui raport de expertiză pentru evaluarea terenului. Potrivit raportului de expertiză valoarea de piață estimată a terenului este de 8.759.000 Euro, reprezentând 30.009.000 lei (133-161).
Expertiza a fost efectuată luând în considerare, ca și criteriu de evaluare, cea mai bună utilizare ipotetică a proprietății, respectiv împărțirea terenului în 5 loturi, împreună cu accesoriile necesare, respectiv drumurile de acces. de evaluare a fost valoarea de piață.
Expertul a comunicat raportul de expertiză titularilor dreptului la despăgubire și, însă aceștia nu au formulat obiecțiuni (128-130).
Înainte de emiterea deciziei de către aceasta a fost notificată de către reclamanții din prezenta cauză, solicitând ca decizia să fie emisă pe numele acestora și în cotele arătate de ei, ca urmare a cesiunii drepturilor de către titularii inițiali și (162-203).
La 27.05.2008 a emis decizia nr.2004 stabilind dreptul la despăgubiri ce se cuvine fiecăruia dintre reclamanți în funcție de cota indiviză dobândită de la titularii inițiali ai dreptului la despăgubire.
Astfel, având o cotă indiviză de 53%, i-a fost acordată suma de 15.904.770 lei, cota indiviză 20%, drept la despăgubire suma de 6.001.800 lei, cota indiviză de 15,5%, drept la despăgubire suma de 4.651.395 lei, cota indiviză 9,5%, drept la despăgubire 2.850.855 lei, cota indiviză 1%, drept la despăgubire 300.090 lei, cota indiviză 1%, drept la despăgubire 300.090 lei (5-7).
O parte dintre reclamanți, respectiv, și au solicitat conversia dreptului la despăgubire stabilit prin decizia arătată mai sus. La 30.05.2008 a emis titlurile de conversie în favoarea solicitanților, respectiv nr.342 - 345 (104-107).
La 25.06.2008, reclamanții au formulat plângere prealabilă, fiind înregistrată în registrul sub nr.- din data de mai sus (11-14). Reclamanții au contestat valoarea stabilită de expertul evaluator și implicit suma acordată cu titlu de despăgubire acestora.
La 14.07.2008, a comunicat reclamanților că plângerea este neîntemeiată, invocând faptul că nu au fost făcute obiecțiuni la raportul de expertiză (11, 12 - dosar nr.652).
Înainte de primirea răspunsului la plângere reclamanții au depus acțiune în justiție la 30 iunie 2006, fiind înregistrată pe rolul Curții de Apel Pitești sub nr-, așa cum a fost arătat mai sus, dosar la care a fost juncționat dosarul nr-, cum a fost arătat, singura deosebire dintre aceste dosare fiind faptul că ultimul a fost depus după primirea răspunsului la plângerea prealabilă.
II. În drept.
Curtea, cercetând dosarul nr-, la care a fost joncționat dosarul arătat, a dispus efectuarea unui raport de expertiză privind evaluarea terenului în litigiu, evaluarea efectuată de un expert desemnat prin tragere la sorți de pe lista experților judiciari-evaluatori imobiliari atestați, comunicată de Biroul local de expertize.
Evaluarea terenului a fost făcută în trei variante, în funcție de data avută în vedere la evaluare.
În varianta I evaluare a fost făcută raportându-se la valoarea terenului de la momentul la care a fost făcută evaluarea și de către expertul desemnat de, respectiv 18.12.2006. În această variantă valoarea totală a terenului a fost stabilită la 54.326.962 lei.
În varianta a II- momentul avut în vedere la evaluare a fost 27.05.2008, adică data emiterii deciziei de către. În această variantă valoarea terenului a fost stabilită la 158.810.346 lei.
În varianta a III-a momentul evaluării a fost 18.11.2008, adică valoarea terenului la data efectuării raportului de expertiză. În această variantă valoarea totală a terenului a fost stabilită la 139.101.191 lei.
Verificând excepțiile ridicate de pârâtă se constată că acestea nu sunt întemeiate.
1. Cu privire la excepția de inadmisibilitate a acțiunii, sub notiv că reclamanții ar fi formulat greșit acțiunea căci ei ar fi trebuit să solicite anularea deciziei și nu completarea acesteia.
Curtea, prin încheierea din 1.10.2008, a respins această excepție pe temeiul art.18 alin.1 din Legea nr.554/2004 și art. 19 alin. 3 din Legea nr. 247/2005, care abilitează instanța să dispună completarea deciziei administrative și în consecință, cererea de completare a deciziei este întemeiată în drept și nu inadmisibilă, așa cum se apără pârâta. Este adevărat că regula art. 18 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 abilitează instanța să anuleze actul administrativ. În speță însă, regula art. 19 alin. 3 din Legea nr. 247/2005 este o regulă specială.
2. Prin aceeași încheiere, curtea a respins și cea de-a doua excepție prin care pârâta invocă inadmisibilitatea acțiunii pe temeiul faptului că o parte dintre reclamanți ar fi solicitat conversia titlului. În drept, curtea s-a întemeiat pe textul art.19 alin.1 din Titlul VII al Legii nr.247/2005, care prevede căplângerea suspendă exercițiul dreptului de opțiune asupra titlului de despăgubire. În concluzie, curtea a constatat că nu există un text de lege care să interzică acțiunea împotriva deciziei administrative și că, textul arătat mai sus, invocat de pârâtă, dispune că exercitarea plângerii prealabile suspendă exercițiului dreptului de opțiune și nu că exercițiul opțiunii ar face inadmisibilă acțiunea în anularea deciziei.
Curtea mai are în vedere și faptul că, în speță, nu toți reclamanții și-au exercitat dreptul de opțiune și că, dacă s-ar primi escepția invocată de pârâtă, ar avea drept la acțiune doar ceilalți reclamanți, creându-se astfel o situație.
3. În fine, curtea a constatat, prin aceeași încheiere, că nu poate fi primită nici excepția prematurității plângerii ca urmare a faptului că reclamanții ar fi depus-o până la expirarea termenului de 30 zile prevăzut de lege în favoarea autorităților administrative pentru soluționarea acesteia.
Curtea a constatat că această excepție este nefondată deoarece textul art.109 alin.2 Cod pr.civilă, sancționează acțiunea ca prematură numai atunci când nu se face dovada îndeplinirii procedurii prealabile, ori în speță, reclamanții au făcut această dovadă.
De asemenea, curtea consideră că ar fi formal și lipsit de eficiență să se respingă acțiunea ca prematură, sub motivul arătat, chiar dacă autoritatea administrativă a respins plângerea prealabilă comunicând răspunsul în acest sens, răspuns care a fost depus și la dosar.
4. Nu poate fi primită nici excepția potrivit căreia acțiunea ar fi inadmisibilă, sub motiv că foștii titulari ai dreptului la despăgubire nu af fi formulat obiecțiuni la raportul de expertiză, deși lor le-a fost comunicată copia raportului.
Curtea consideră că art.19 din Titlul VII al Legii nr.247/2005, nu condiționează contestația împotriva deciziei emise de. În consecință, regula din Normele de aplicare a textului arătat prevede doar posibilitatea celor îndreptățiți să formuleze obiecțiuni nu și obligația de a comunica obiecțiunile sub sancțiunea decăderii din dreptul de a mai contesta decizia de acordarea despăgubirilor în cazul în care nu ar fi formulat obiecțiuni.
În concluzie, nu există nici un temei juridic care să justifice legal excepția de inadmisibilitate a contestației sub motiv că nu ar fi fost făcute obiecțiuni la raportul de expertiză în faza procedurii administrative de stabilire a despăgubirilor.
5. Pe fond, acțiunea este întemeiată.
Înainte de a se acorda cuvântul pe fond, curtea a respins obiecțiunile formulate de pârâtă împotriva concluziilor raportului de expertiză, ca nefondate, potrivit argumentelor arătate în practicaua sentinței.
Verificând legalitatea evaluării făcută de expert, curtea constată că expertul desemnat de instanță a utilizat aceleași metode de evaluare, respectiv baza de evaluare a fost valoarea de piață, iar metoda de evaluare este metoda parcelării și dezvoltării, tehnici utilizate și de expertul desemnat de. De asemenea, se constată că, potrivit concluziilor raportului de expertiză, la 18.12.2006, data efectuării expertizei de către expertul desemnat de, valoarea terenului era de 54.326.962 lei (var. I); la 27.05.2008, data emiterii deciziei de către, era de 158.810.346 lei (var. II); iar la 18.11.2008, data efectuării expertizei de către expertul desemnat de instanță, era de 139.101.962 lei (var.III).
Curtea consideră că singura variantă care poate fi luată în discuție este varianta I, adică cea în care evaluarea a fost făcută ținându-se cont de valoarea terenului la data la care a fost făcută evaluarea de către expertul desemnat de, respectiv 18.12.2006.
Nu poate fi primită solicitarea reclamanților de a consfinți evaluarea făcută luându-se ca reper data de 27.05.2008, data la care a fost emisă decizia de către, deoarece, formulându-se acțiune în justiție, curtea este abilitată să verifice dacă evaluarea făcută de expert a fost corectă și, în cazul în care a existat o subevaluare, să o corecteze și să modifice decizia de acordarea despăgubirilor.
Curtea consideră că ar fi imposibil ca decizia de acordare a despăgubirilor să fie dată la momentul la care a fost făcută evaluarea, întrucât nu comisia efectuează evaluarea, ci un evaluator. În consecință, este, obiectiv, să existe o distanță în timp între momentul evaluării și cel al emiterii deciziei de evaluare și că deci nu-i poate fi imputată faptul că ar fi utilizat concluziile expertului pentru a putea decide care este întinderea despăgubirilor. În situația în care distanța în timp între cele două momente ar fi nejustificat de mare, aceasta poate fi corectată cu acordarea de daune interese și nu cu o altă evaluare la momentul la care este emisă decizia, altfel s-ar intra într-un cerc vicios.
De asemenea, un alt argument în sprijinul tezei că valoarea stabilită de expert trebuie să fie criteriul în funcție de care curtea decide legalitatea deciziei sub aspectul corectei evaluări este următoarea rațiune: în cazul în care valoarea de piață a terenurilor ar fi fost în descreștere între momentul evaluării și momentul emiterii deciziei, reclamanții nu ar mai fi solicitat ca valoarea despăgubirilor să fie cea de la momentul emiterii deciziei, ci cea de la momentul evaluării de către expert. Cum actul de justiție nu se poate face în funcție de interesul uneia sau a celeilalte părți, ci după rațiunea justă, după criteriul justeței, rezultă că este just ca evaluarea care trebuie să fie luată în calcul este cea de la momentul efectuării expertizei de către expertul desemnat de și nu valoarea de la momentul emiterii deciziei, diferența de valoare între momentul evaluării și cel al emiterii deciziei de acordare a despăgubirii fiind influiențată de devalorizarea leului și de jocul pieței, care are un sens sau altul de la o perioadă la alta, de exemplu, între data emiterii deciziei și cea a efectuării expertizei, valoarea terenului a scăzut, așa cum rezultă și din compararea variantei II și III a raportului de expertiză.
Reclamanții aveau posibilitatea să solicite daune-interese pentru întârzierea emiterii deciziei căci, într-adevăr, există o diferență de aproape un an și J între momentul efectuării evaluării și cel al emiterii deciziei. De altfel, curtea consideră că întârzierea ar fi, în principiu, justificată căci, după efectuarea evaluării, a fost făcută comunicarea acesteia cedenților dreptului la despăgubire și numai după expirarea termenului de efectuare a obiecțiunilor se putea emite decizia.
În concluzie, având în vedere că expertul desemnat de a stabilit o valoare greșită a terenului în litigiu, în temeiul art.19 din Titlul VII al Legii nr.247/2005, coroborat cu art.18 din Legea nr.554/2004, se va admite acțiunea și se va dispune obligarea pârâtului Guvernul României și, reprezentând Statul Român, să completeze decizia nr.2004/27.05.2008 prin emiterea unei noi decizii pentru acordarea diferenței de sume cuvenite reclamanților, diferențe rezultate din evaluarea imobilului la suma totală de 54.326.962 lei, varianta I -18.12.2006, față de suma de 30.009.000 lei, cât a fost stabilit prin decizia arătată.
Pe cale de consecință, dreptul, în completare, cuvenit reclamanților în urma evaluării reale a terenului, este următorul:
1. - 543.270 lei, constituie suma totală care trebuia să fie acordată de comisie, în loc de 300.090 lei, diferența în plus pe care trebuie să o acorde pârâta fiind de 243.180 lei.
2. - 543.270 lei, constituie suma totală care trebuia să fie acordată de comisie, în loc de 300.090 lei, diferența în plus pe care trebuie să o acorde pârâta fiind de 243.180 lei.
3. - 28.793.290 lei, constituie suma totală care trebuia să fie acordată de comisie, în loc de 15.904.770 lei, diferența în plus pe care trebuie să o acorde pârâta fiind de 12.888.520 lei.
4. - 10.865.392 lei, constituie suma totală care trebuia să fie acordată de comisie, în loc de 6.001.800 lei, diferența în plus pe care trebuie să o acorde pârâta fiind de 4.863.592 lei.
5. - 8.420.679 lei, constituie suma totală care trebuia să fie acordată de comisie, în loc de 4.651.395 lei, diferența în plus pe care trebuie să o acorde pârâta fiind de 3.769.284 lei.
6. - 5.161.061 lei, constituie suma totală care trebuia să fie acordată de comisie, în loc de 2.850.855 lei, diferența în plus pe care trebuie să o acorde pârâta fiind de 2.310.206 lei.
Curtea consideră că nu există nici un motiv să se prezume că pârâta ar întârzia emiterea deciziei și în consecință se va respinge cererea de obligare la plata de daune cominatorii. În drept, curtea constată că potrivit art.5803Cod pr.civilă, nu există temei pentru acordarea de daune cominatorii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite plângerea formulată de reclamanții domiciliată în B,-, -6,.1,.4,.19, S domiciliat în Rm. V,-, -.C,.13, jud. V, domiciliat în B, sector 4,-, -3,.1,.2,.10, domiciliat în B, sector 1,-,.1,.2, domiciliat în C,-, -.B,.1,.52, jud.C, domiciliat în Pitești,-, -.A,.3,.13, jud.A, împotriva pârâtului STATUL ROMÂN - AUTORITATEA NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR - COMISIA CENTRALĂ pentru STABILIREA DESPĂGUBIRILOR cu sediul în B, sector 1, Calea, nr. 202.
Obligă pârâtul Statul Român - reprezentat de Guvernul României - Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor să completeze decizia nr.2004/27.05.2008 prin emiterea unei noi decizii pentru acordarea diferenței de sumă cuvenită reclamanților, rezultată din stabilirea unei sume mai mari la evaluarea imobilului, respectiv suma totală de 54.326.962 lei, varianta Iar aportului de expertiză - 18.12.2006 față de suma de 30.009.000 lei, cât a fost stabilit prin decizia arătată, după cum urmează:
1. - 543.270 lei, din care se va scădea 300.090 lei, achitată deja, revenindu-i în total suma de 243.180 lei.
2. - 543.270 lei, din care se va scădea 300.090 lei, achitată deja, revenindu-i în total suma de 243.180 lei.
3. - 28.793.290 lei, din care se va scădea 15.904.770 lei, achitată deja, revenindu-i în total suma de 12.888.520 lei.
4. - 10.865.392 lei, din care se va scădea 6.001.800 lei, achitată deja, revenindu-i în total suma de 4.863.592 lei.
5. - 8.420.679 lei, din care se va scădea4.651.395 lei, achitată deja, revenindu-i în total suma de 3.769.284 lei.
6. - 5.161.061 lei, din care se va scădea 2.850.855 lei, achitată deja, revenindu-i în total suma de 2.310.206 lei.
Respinge cererea de obligare la plata de daune cominatorii.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 ianuarie 2009, la Curtea de Apel Pitești - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.
Președinte,
Grefier,
20.01.2009
Red.DV
EM/9 ex.
Președinte:DumitruJudecători:Dumitru
