Anulare act administrativ . Decizia 2021/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 2021
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE - 2008
COMPLETUL DIN:
PREȘEDINTE: Magdalena Fănuță JUDECĂTOR
-- - -JUDECĂTOR 2: Teodora Bănescu
- - - -JUDECĂTOR 3: Sanda Lungu
GREFIER -
S-a luat în examinare recursul formulat de intimata - DGFP O împotriva sentinței numărul 257 din 01 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul O l t, în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata contestatoare - SRL.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns: consilier juridic, pentru recurenta intimată - DGFP O și avocat, pentru intimata contestatoare - SRL.
Procedura legal îndeplinită.
Apreciindu-se îndeplinite dispozițiile art. 150 Cod procedură civilă, instanța acordă cuvântul asupra recursului.
Consilier juridic, pentru recurenta intimată - DGFP O, solicită admiterea recursului, respingerea contestației ca neîntemeiată și menținerea măsurilor dispuse prin deciziile nr. 369/17.12.2007 și nr. 381/27.12.2007 emise de Biroul de Soluționare a Contestațiilor din cadrul DGFP
Apreciază că, în prezenta cauza, s-ar fi impus disjungerea cauzei având în
vedere că - SRL B contesta trei decizii emise de Biroul
de Soluționare a Contestațiilor din cadrul DGFP O, ce au la bază perioade de control, acte de control diferite și implicit decizii de impunere individuale.
Depune concluzii scrise.
Avocat, pentru intimata contestatoare - SRL, solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea ca fiind legală și temeinică a sentinței pronunțate de Tribunalul O l
Arată că nu se impunea disjungerea în prezenta cauză. Învederează instanței că ulterior, - DGFP O i-a acordat societății contestatoare deducerea de TVA. Solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea ca fiind legală și temeinică a sentinței pronunțate de Tribunalul Olt și acordarea unor cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Prin sentința nr.257 din 01 aprilie 2008, Tribunalul Olta admis acțiunea reclamantei - SRL în contradictoriu cu intimata ANAF-DGFP O și s-a dispus anularea rapoartelor de inspecție fiscală nr. 5058/04.10.2007, nr. 5646/12.11.2007 și nr. 5635/13.11.2007 și a deciziilor nr. 369/17.12.2007, nr. 374/18.12.2007 și nr. 381/27.12.2007.
La pronunțarea acestei soluții, tribunalul a avut în vedere că prin raportare la instrucțiunile emise de MEF - fila 86 dosar, după data aderării ca urmare a integrării României în bunurile ce provin din import sunt definite ca cele transportate de pe teritoriul unor țări ce nu aparțin UE, conform art. l3l din codul fiscal, neavând relevanță în ce privește calificarea unei operațiuni drept import, dacă furnizorul este sau nu o persoană stabilită în UE, relevant fiind numai dacă transportul bunurilor începe în afara Uniunii Europene și se termină în UE.
Se califică că persoana care are calitatea de importator, din punct de vedere al TVA este cumpărătorul bunurilor, sau în lipsa acestuia proprietarul bunurilor ori - proprietarii bunurilor de regulă, sunt persoane nestabilite în România, iar importul este realizat de operatori economici din România ce au contract de prestări de servicii cu proprietarul materiei prime.
Astfel, conform addendum-urilor existente-filele 23-25 dosar - reclamanta în calitate de vânzător a încheiat acte adiționale cu cumpărătorii CO, și la contractele originale prin care s-a definit calitatea de proprietar al bunurilor - reclamanta, ce a importat în favoarea cumpărătorilor - ce urmau să transmită facturile către reclamantă, facturi în temeiul căreia se declara importul bunurilor.
După prelucrarea țesăturilor reclamanta urma să factureze firmelor valoarea bunurilor, inclusiv valoarea materiei prime încorporate în produsele prelucrate, iar firmele britanice urmau să plătească valoarea produselor prelucrate cum a fost prevăzut în contractul original.
Cele 3 addendum-uri au fost încheiate cu cei 3 cumpărători: CO, și .
Întrucât ca și operator economic din România ce avea încheiate contracte de prelucrări de bunuri cu persoane nestabilite în România, reclamanta prin încheierea addendu-murilor la contractele de prestări servicii, este considerată ca și proprietar al bunurilor, în speță a efectuat importul bunurilor în România primind factura de la cumpărător pe baza căreia a declarat importul bunurilor și după prelucrarea bunurilor, in loc să factureze doar prestarea de servicii a facturat beneficiarului valoarea produselor prelucrate, efectuând astfel o livrare intracomunitară - situație ce o încadrează pe reclamantă ca având drept de deducere a TVA aferentă importului de bunuri.
Cele susmenționate se regăsesc în ordinele de plată ce atestă plata de către reclamantă a contravalorii TVA pentru import bunuri, la fiecare ordin de plată fiind consemnat numărul facturii - existente filele 11 - 22, precum și în declarațiile vamale în care este inserat ca și expeditor firma din Turcia, iar ca destinatar reclamanta - SRL
Fiind suplinită însăși condiția emiterii facturilor - filele 26-28, în care sunt consemnate distinct: valoarea manoperă, valoare materiale importate, valoare statistică, total colete, greutate brută și netă, către societățile beneficiar din Anglia de către reclamantă în care sunt consemnate nu doar prestarea de servicii, ci și valoarea produselor prelucrate, neavând relevanță că reclamanta nu plătește materia primă importată, dar o înregistrează în evidențele proprii, se concluzionează că acțiunea reclamantei este întemeiată.
Întrucât persoanele nestabilite în România - firmele britanice nu se mai înregistrează în România în scopuri de TVA, nu vor fi obligare la plata taxei pentru import și nici la declararea livrării intracomunitare din România, prin echivalență, societatea din România nu va fi tratată ca prestatoare de servicii din punct de vedere fiscal și urmează tratamentul unei persoane juridice ce face un import de bunuri urmat, după prelucrare, de livrarea intracomunitară a bunurilor.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, recurenta pârâtă O, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea cererii de recurs, după expunerea situației de fapt și de drept, recurenta a susținut că în mod greșit instanța de fond a reținut că - SRL B ar avea calitatea de importator al bunurilor, reținând în motivarea hotărârii și instrucțiunile emise de
S-a mai precizat că, Direcția de legislație din domeniul, prin adresa nr. 81065/25.10.2007 a concluzionat că - SRL B nu are calitate de importator din punct de vedere al taxei pe valoare adăugată, întrucât facturile prin intermediul cărora a fost efectuat importul au fost emise pe numele societăților din Anglia cu care societatea română încheiase contracte de prestări servicii.
S-a mai susținut că exportul s-a realizat implicit între Turcia și Marea Britanie, ca exportator respectiv importator, - SRL B neavând niciuna din aceste calități.
Intimata reclamantă - SRL B nu a formulat întâmpinare, însă a depus la dosar la data de 4.09.2008, concluzii scrise.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor invocate dar și din oficiu, în raport de dispozițiile art. 3041, Curtea apreciază prezentul recurs ca fiind nefondat, pentru următoarele considerente:
Cu ocazia verificării documentației de rambursare TVA, ca urmare a cererii formulate de societatea reclamantă pentru lunile august 2007 și septembrie 2007, organele fiscale au stabilit că suma ce făcea obiectul cererii nu se justifică a fi rambursată.
În atare situație au fost supuse verificării perioadele. 01.01.2007-31.08.2007, verificare ce face parte integrantă din Raportul de inspecție fiscală nr. 56351/09.11.2007; 01.08.2007-31.08.2007, consemnată în Raportul de inspecție fiscală nr. 5058/04.10.2007 și perioada 01.09.2007-30.09.2007, cuprinsă în raportul de inspecție fiscală nr. 5646/12.11.2007.
În urma controlului s-a stabilit că - SRL Baa chitat în vamă TVA pentru importuri de materii prime (țesătură) efectuate de partenerii englezi de la furnizori turci exercitându-și în mod eronat dreptul de deducere pe baza declarației vamale.
Urmare a întocmirii rapoartelor de inspecție fiscală aferente fiecărei perioade verificate, au fost emise deciziile de impunere aferente obligațiilor fiscale stabilite, astfel:
- Decizia nr. 369/17.12.2007, ce are la bază raportul de inspecție fiscală nr. 5058/4.10.2007 și decizia de impunere nr. 614/05.10.2007, prin care se stabilesc obligații de plată reprezentând TVA în sumă de 18624 lei;
- Decizia nr. 374/18.12.2007, ce are la bază raportul de inspecție fiscală nr. 5646/12.11.2007 și decizia de impunere nr. 670/12.11.2007, prin care se stabilesc obligații de plată reprezentând TVA în sumă de 42641 lei;
- Decizia nr. 381/27.12.2007 ce are la bază raportul de inspecție fiscală nr. 5635/09.11.2007 și decizia de impunere nr. 668/12.11.2007 prin care se stabilesc obligații de plată reprezentând TVA în sumă de 316 302 lei.
În conformitate cu prevederile disp. art. 1511din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, plata taxei pentru importul de bunuri supus taxării, conform prezentului titlu este obligația importatorului, ia potrivit pct. 59 din HG nr. 1861/2006 importatorul în scopul taxei este cumpărătorul către care se expediază bunurile la data la care taxa devine exigibilă la import sau, în absența acestui cumpărător, proprietarul bunurilor la această dată.
Din analiza documentelor existente la dosarul cauzei, reiese faptul că importul materiilor prime a fost efectuat de către - SRL B, care nu are calitatea de importator din punct de vedere al taxei pe valoarea adăugată întrucât facturile în baza cărora s-a efectuat importul erau emise pe numele societăților din Anglia cu care societatea din România încheiase contracte de prestări servicii.
Cu toate acestea, având în vedere că - SRL B are o declarație vamală de import în cuprinsul căreia este înscris dreptul de importator al bunurilor în România, însă plata se face în contul proprietarului bunului, respectiv societății din Anglia, se apreciază că, așa cum de altfel se reține și în cuprinsul adresei nr. 810 651/25.- emisă de -Direcția de legislație în domeniul, societatea reclamantă aplica structura de comisionar conform disp. pct. 6 alin. 3 din Normele metodologice de aplicare a Titlului VI din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal date în aplicarea art. 128 alin. 2 din Legea 571/2003.
Prin urmare, - SRL B poate refactura societăților din Anglia contravaloarea bunurilor importate și aferentă, situație în care își poate deduce taxa achitată în vamă, potrivit disp. art. 145 alin. 2 din Codul fiscal, importurile fiind utilizate pentru o operațiune taxabilă, respectiv livrarea bunurilor cu
Pentru considerentele expuse anterior, constatându-se că instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, urmează ca în temeiul art. 312 alin. 1 să fie respins prezentul recurs ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de intimata - DGFP O împotriva sentinței numărul 257 din 01 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul O l t, în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 09 Octombrie 2008.
Președinte, | Judecător, | Judecător, |
Grefier, |
Red.jud.
Tehnored./2 ex.
05.11.2008
Președinte:Magdalena FănuțăJudecători:Magdalena Fănuță, Teodora Bănescu, Sanda Lungu
