Anulare act administrativ . Decizia 205/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 205
Ședința publică de la 24 Ianuarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Doina Ungureanu
JUDECĂTOR 2: Magdalena Fănuță
JUDECĂTOR 3: Teodora Bănescu
Grefier - -
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul, împotriva sentinței civile nr. 603 din data de 02 martie 2007, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns av., pentru recurentul reclamant, lipsă fiind intimații pârâți Inspectoratul Poliției Județene G și Ministerul Internelor și Reformei Administrative.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care,
Curtea, constatând că nu mai sunt alte cereri de formulat sau excepții de invocat, declară încheiată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul la dezbateri.
Avocat, pentru recurentul reclamant susține oral motivele de recurs formulate în scris, în raport de care solicită admiterea recursului, casarea sentinței instanței de fond și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Prin cererea adresată Tribunalului Gorj și înregistrată sub nr-, reclamant P în contradictoriu cu MAI și IPJ a solicitat să se constate nulitatea absolută a raportului nr. 9076 din 3.05.2004 al Corpului de control al MAI și a Ordinului MAI ce a stat la baza inițierii procedurii cercetării disciplinare potrivit disp. art. 59 al. 2 din Legea nr. 530/2002, în urma cărora a fost destituit din funcția de agent șef poliție.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că a fost agent șef poliție în cadrul IPJ G până la 9.11.2004 când a fost destituit din funcție prin dispoziția nr. 28967 emisă de șeful IPJ în urma raportului MAI pe care îl contestă.
Astfel, reclamantul arată că prin raportul contestat, s-a considerat că în îndeplinirea sarcinilor de serviciu nu a realizat o anchetă temeinică a accidentului rutier petrecut în noaptea de 24/25.11.2003 pe raza localității, județul G și în acest mod a prejudiciat interesele firmei de asigurări SA în sensul că aceasta a fost obligată nejustificat la despăgubiri în urma accidentului și urma să se îndrepte cu acțiune în regres împotriva IPJ G.
Accidentul rutier din 25.11.2004 a constat în faptul că în timp ce conducea un autoturism marca MERCEDES pe raza comunei, cu viteză și în condiții de vizibilitate reduse, a pierdut controlul volanului într-o curbă din satul și a ieșit de pe carosabil, răsturnând autoturismul, care s- lovit de un gard de beton.
Autoturismul achiziționat în leasing aparținea SC SA P, efectua cursa nelegal, șoferul fiind însoțit de și.
Reclamantul susține totodată că desfășurându-și activitatea pe raza orașului și a localităților arondate era obligat să desfășoare un volum de activitate enorm, ce depășea posibilitățile și capacitățile oricărei persoane, neajunsuri urmate de o dotare materială și logistică precare.
În aceste condiții, a fost imposibil să cerceteze accidentul rutier imediat după producere, așa cum ar fi fost normal, însă, ulterior și- făcut datoria de polițist.
Firma de asigurări a formulat o reclamație la IPJ G, arătând că firma proprietară a autoturismului se declarase nemulțumită de prejudiciu, constatându-se deficiențe în anchetarea accidentului, ori, reclamantul se apără de maniera că nu se face răspunzător de vreo deficiență în anchetarea accidentului.
Într-o primă anchetă realizată pe plan intern i- fost diminuat salariul pe două luni, și ulterior în baza raportului ministrului MAI și a Ordinului referitor la ancheta disciplinară, s-a dispus destituirea din poliție în baza dispoziției nr. 28967/9.11.2004.
Reclamantul contestă analiza disciplinară în raport de dispozițiile Legii nr. 360/2002, susținând că aceasta nu s-a făcut pe baza unui ordin al ministrului și nu este o procedură secretă pentru cel cercetat, așa cum rezultă din art. 59 al. 6 din actul normativ menționat.
În ce- privește, nu a participat un reprezentant al Corpului polițiștilor așa cum prevede legea și în mod arbitrar și subiectiv, raportul din 30.05.2004 precede dispoziția de destituire.
Prin acest raport, cu încălcarea legii, susține reclamantul se reține vinovăția sa și se ordonă destituirea din poliție, deși cercetarea disciplinară nu se terminase și nu fusese stabilită vinovăția sa în comiterea vreunei fapte penale.
Se apreciază că IPJ G primind raportul din 3.05.2004 nu a mai fost obiectiv în verificarea aspectelor ce țineau de vinovăția reclamantului, ci a căutat o formulă de îndeplinirea măsurii disciplinare dispusă prin raport.
În consecință, cercetarea disciplinară a fost făcută formal, fără să fie asistat de un coleg apărător sau să fie prezent un reprezentant al Corpului polițiștilor.
În apărarea sa, reclamantul mai invocă faptul că destituirea din poliție se ia în cazul de abateri disciplinare de o gravitate foarte mare, când de cele mai multe ori este antrenată și răspunderea penală, ori în cazul său Parchetul de pe lângă Tribunalul Gorja dispus scoaterea de sub urmărire penală pentru infracțiunile de abuz în funcție și fals intelectual, iar documentele considerate false în mod anticipat prin raportul contestat, nu au fost niciodată anulate și nu au produs efectele juridice pentru care au fost întocmite.
Este invocat aici procesul verbal de contravenție seria - nr. -/25.11.2003 întocmit autorului accidentului, pe care acesta nu l-a contestat, și nu s-au solicitat despăgubiri IPJ G, în aceste condiții reclamantul susținând că măsura destituirii sale din poliție este vădit nelegală.
A arătat că raportul de control nu i-a fost comunicat și nici ordinul de inițiere a procedurii cercetării disciplinare, motiv pentru care solicită admiterea contestației așa cum a fost formulată.
La dosarul cauzei a fost depusă adresa nr. 16339 din 12.07.2006 a G, către reclamant cu confirmarea de primire, procesul verbal de contravenție întocmit pentru întocmit în octombrie 2003, declarațiile persoanelor implicate în accident, adresa nr. 27159/2004 a SC P către Corpul de Control al Ministerului d e Interne, procesul verbal întocmit de medicul de gardă și ofițerul de poliție care au făcut verificări în privința accidentului și a modului de cercetare al acestuia, acte în temeiul cărora s-a procedat la citarea MAI și IPJ
La 24.11.2006 a fost formulată întâmpinare prin care IPJ G solicită respingerea acțiunii reclamantului ca neîntemeiată cu motivarea că prin dispoziția nr. 28967/09.11.2004 emisă de șeful IPJ G, reclamantul a fost sancționat disciplinar cu destituirea din poliție pentru gravă neglijență manifestate în îndeplinirea îndatoririlor de serviciu, măsură împotriva căreia a formulat contestație la Tribunalul Gorj iar prin sentința nr. 86 din 30.03.2005 pronunțată în dosarul nr. 94/C/2 005, acțiunea a fost respinsă, sentința rămânând definitivă și irevocabilă prin respingerea recursului de către Curtea de APEL CRAIOVA.
S-a făcut precizarea că și calea extraordinară de atac a revizuirii a fost respinsă, situație în care se invocă excepția autorității de lucru judecat, consecința respingerii contestației.
Pe fond cererea reclamantului de a fi anulate acte de cercetare prealabile este apreciată ca inadmisibilă în raport de dispoz. art. 2 alin. 1 lit. c din Legea 554/2004 a Contenciosului administrativ.
Astfel, raportul Corpului de control nr. 9076/03.05.2004 prin care s-a propus destituirea din poliție, precum și eventualul ordin care a stat la baza inițierii procedurii cercetării disciplinare nu au dat naștere, nu au modificat sau stins prin ele însele raporturi juridice.
Măsura administrativă prin care reclamantul a pierdut calitatea de polițist a fost luată în urmă consultării Consiliului de disciplină prin dispoziția șefului inspectoratului asupra legalității și oportunității acesteia, instanțele de judecată pronunțându-se prin hotărâre definitivă și irevocabilă.
În situația în care acțiunea va fi calificată ca o acțiune în contencios administrativ se solicită respingerea contestației față de IPJ G pentru lipsă calitate procesuală pasivă.
Anexe la întâmpinare sunt hotărârile judecătorești pronunțate în cauză, în prima instanță și în recurs.
Ulterior reclamantul a depus dispoziția nr. 28967/09.11.2004 ce constituie finalitatea acțiunii disciplinare inițiată de IPJ G în baza actelor administrative ce se contestă în cauza pe rol, respectiv raportul nr. 9076 din 03.05.2004.
Se susține de reclamant că motivația dispoziției nr. 28967/2004 că nu s-ar fi întocmit nici-un fel de document în cercetarea accidentului rutier din 24/25.11.2003, că nu s-au identificat persoanele ocupante ale autoturismului, respectiv vinovații, împrejurare ce a permis firmei proprietară a autoturismului să solicite despăgubiri de 30.000 euro de la firma asiguratoare SC este eronată pentru că vinovat de producerea accidentului s-a făcut căruia i s-a întocmit proces verbal de contravenție, act ce a rămas definitiv.
În plus, persoanele ocupante ale autoturismului și persoana vinovată au fost identificate și li s-au luat declarații, respectiv declarația tip 105/25.11.2003 depusă la dosarul cauzei.
Prin ordonanța Parchetului de pe lângă Tribunalul Gorj nr. 943/P/2004 din 20.10.2004 s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a contestatorului cu aplicarea unei sancțiuni administrative.
Din declarațiile, luate în dosarul de urmărire penală a rezultat că ocupanții autoturismului implicat în accidentul rutier au suferit răniri ușoare, nu au fost internați în spital și nu au formulat plângeri iar proprietarul gardului distrus, nu a avut pretenții de la șoferul vinovat.
La dosar a fost depusă adresa nr. 27159/20.05.2004 prin care firma proprietară a autoturismului implicată în accident inform a Corpul de control al MAI că nu va acționa firma asiguratoare pentru recuperarea prejudiciului ci pe șoferul găsit vinovat.
Din aceste aspecte de fapt, reclamantul concluzionează că temerile firmei de asigurare reținute ca temei al emiterii dispoziției nr. 28967 din 09.11.2004 de destituire din poliție a reclamantului nu subzistau la data emiterii acesteia ceea ce dovedește nelegalitatea măsurii luate împotriva sa.
Reclamantul se mai apără de maniera că aceste acte prealabile nu i-au fost comunicate efectiv astfel încât nu-i poate fi opus vre-un termen de decădere sau de prescripție, iar excepția de autoritate de lucru judecat este neîntemeiată, ne fiind întrunite cumulativ dispozițiile art. 1201.civ.
Aceste precizări sunt însoțite de acte depuse la filele 49-56 din dosar și care constau în dispoziția 28967/2004, declarația de la urmărirea penală, ordonanța de scoatere de sub urmărire penală, sentințele judecătorești pronunțate în cauză și cererea din 18 august 2006 către șeful Corpului de control din MAI, care nu are o viză de înregistrare.
la acțiunea principală și precizările ulterioare făcute de reclamant a formulat întâmpinare, solicitând ca instanța să examineze și să se pronunțe pe excepția necompetenței materiale a instanței investită cu judecarea cererii în raport de disp, art.10 alin. 1 din Legea 554/2004 raportat la art. 2 pct. 1 lit. d pr.civ. precum și pe excepția inadmisibilității acțiunii față de dispozițiile Legii contenciosului administrativ întrucât raportul contestat este un act cu caracter intern, un act pregătitor emiterii unui act administrativ, motiv pentru care acesta nu poate fi atacat conform prevederilor art. 1 alin. 1 din legea contenciosului administrativ.
Pentru mai buna soluționare a cauzei a fost atașat spre observare dosarul nr. 94/C/2005 al Tribunalului Gorj, la care sunt atașate dosarele nr.705/A/2005, 1327/A/2005 și 1117/CAF/2006 ale Curții de APEL CRAIOVA, tribunalul în raport de cererea introductivă și precizările ulterioare, de întâmpinările pârâtelor și de normele legale incidente în materie, urmând să respingă excepțiile invocate cu privire la necompetența materială a instanței și la autoritatea de lucru judecat, la lipsa calității procesuale pasive respingând pe fond contestația reclamantului, acțiunea fiind inadmisibilă cu următoarea motivare.
Reclamantul a formulat contestație împotriva raportului 9076/03.05.2004 întocmit de Corpul de control al MAI prin care s-a făcut propunerea destituirii sale din poliție, raport care a fost aprobat de ministru, iar conținutul acestuia și materialele de verificare întocmite au fost aduse la cunoștința reclamantului pe parcursul judecării în Consiliul de disciplină prin semnătură și în prezența apărătorului ales cu respectarea Legii 360/2002 privind Statutul polițistului, OG 38/2003, Ordinele MAI 350/2002, 550/2003, 132/2004, 300/2004 și încheierii Consiliului de disciplină nr. 137/2004.
Materialul de cercetare prealabilă a fost înregistrat sub nr. 27159/03.05.2004 și împreună cu celelalte materiale probatorii au fost aduse la cunoștința reclamantului și a apărătorului ales potrivit procesului verbal nr. 137/08.11.2004 încheiat în ședința Consiliului de disciplină.
Potrivit Legii 554 din 02 dec. 2004 art. 2 lit. c, actul administrativ este actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică în vederea executării ori a organizării executării legii, dând naștere, modificând sau schimbând raporturi juridice, fiind asimilate actele administrative în sensul prezentei legi și contractele încheiate de autoritățile publice care au ca obiect punerea în valoare a bunurilor proprietate publică, executarea lucrărilor de interes public, prestarea serviciilor publice și achizițiile publice.
Art. 1 din același act normativ prevede că orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim de către o autoritate publică printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal al unei cereri se poate adresa instanței de contencios administrativ competente pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretind sau a interesului legitim și reperarea pagubei ce i-a fost cauzată.
În speță, reclamantul solicită anularea unui raport întocmit de Corpul de control din cadrul MAI prin care se propune destituirea sa din poliție după consultarea Consiliului de disciplină în conformitate cu art. 51 lit. d din Legea 360/2002 privind statutul polițistului, modificată și completată prin OUG nr. 89/2003, pentru grave neglijențe manifestate în îndeplinirea îndatoririlor de serviciu; declinarea competenței în favoarea Parchetului pentru cercetarea reclamantului, pentru comiterea infracțiunii de fals intelectual - raportul constituind document de cercetare prealabilă ce va fi utilizat în cadrul Consiliului de disciplină constituit pentru judecarea polițiștilor sancționați.
Față de obiectul cererii și de întâmpinările formulate, tribunalul trebuie să aprecieze dacă a fost investit cu o acțiune în anularea unui act administrativ mai exact trebuie să califice dacă raportul contestat este act administrativ în sensul art. 2 lit.c din Legea 554 /2004, adică dacă regăsim în el elementele definitorii prevăzute de lege: act unilateral emis de autoritatea publică cu scopul executării sau organizării executării legii și act juridic care să dea naștere, să modifice sau să raporturi juridice.
Raportul ce se solicită a fi anulat apreciem că nu este act administrativ în sensul art. 2 lit. c din Legea 554/2004, ci este un act premergător emiterii dispoziției 28967 din 09.11.2004 fiind folosit ca document în cercetarea prealabilă în cadrul Consiliului de disciplină al MAI, el neputând fi cenzurat de sine stătător pentru că nu a fost emis cu scopul executării sau organizării executării legii și nu a dat naștere, nu a modificat ori nu a stins un raport juridic cu privire la reclamant, astfel încât acesta nu a fost vătămat prin raportul contestat într-un drept sau interes legitim recunoscut de lege.
Art.1 alin. 8 din Legea 554/2004 prevede că în condițiile legii contenciosului administrativ, acțiunile în contencios pot fi introduse de prefect și de ANFP precum și de orice persoană de drept public vătămată într-un drept sau, după caz, când s-a vătămat un interes legitim, iar art. 18 alin.2 este în sensul că instanța de contencios are competența să se pronunțe în afara situațiilor prevăzute la art. 1 alin. 8 și asupra legalității actelor sau operațiunilor administrative care au stat la baza emiterii actului supus judecății.
Instanța a apreciat că în speță, nu sunt aplicabile nici aceste dispoziții în condițiile în care raportul ce se contestă nu a dus la nașterea, modificarea sau stingerea unor raporturi juridice, privind reclamantul, prin actul ce se solicită a fi anulat făcându-se o propunere, actul în sine urmând să valoreze document de cercetare prealabilă, deci un act cu caracter intern.
Deși reclamantul solicită anularea raportului și a unui eventual ordin ce a stat la baza inițierii procedurii cercetării disciplinare, nu l-a depus la dosar, invocând faptul că nu i-au fost comunicate în condițiile în care a luat cunoștință de existența și conținutul raportului, acesta fiindu-i adus la cunoștință sub semnătură în cadrul cercetării prealabile efectuate de Consiliu de disciplină.
Cu privire la eventualul ordin ce a stat la baza inițierii procedurii cercetării disciplinare nu a fost emis un ordin, verificările fiind dispuse prin rezoluție așa cum se observă pe copia raportului de control nr. 9076/2004.
Interesul promovării prezentei cereri, este în fapt anularea ulterioară a dispoziției de destituire din poliție pentru că așa cum se observă din precizările la acțiunea introductivă, reclamantul consideră că atâta timp cât s-a întocmit proces verbal de contravenție, atâta timp cât persoanele implicate în accident au dat declarații și organele de urmărire penală le-au luat declarații, iar în urma cercetării penale s-a dispus scoaterea sa de sub urmărire penală, iar firma asigurătoare nu a fost acționată pentru acoperirea vre-unui prejudiciu nu ar mai exista nici-un motiv de fapt și de drept pentru care să fi fost destituit din poliție.
Reclamantul omite să își însușească și să recunoască motivul real pentru care a fost destituit din poliție și anume acela că în exercitarea îndatoririlor de serviciu a dat dovadă de grave neglijențe, iar în privința anulării pretinsului ordin ce a stat la baza inițierii procedurii disciplinare, acesta nu a fost emis, pe raportul 9076/03.05.2004 fiind dispusă prin rezoluție verificare de către IPJ G și efectuarea cercetărilor de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Gorj.
Abaterile săvârșite de constau în faptul că nu a întocmit nici-un fel de document în conformitate cu metodologia de cercetare a accidentelor rutiere, nu a reținut numele persoanelor aflate la fața locului și nu a identificat ocupanții autovehiculului implicat în accidentul rutier din noaptea din 24./25.11.2003, fapt ce a permis proprietarul autovehiculului, fără drept, să solicite despăgubiri de 30.000 euro de la firma asiguratoare SC SA.
Cercetarea sa disciplinară s-a făcut în conformitate cu Legea 360/2002 prin Statutul polițistului cu modificările și completările ulterioare - art. 57 lit. b, art. 58 lit. d, art. 59, art. 60, art. 691lit. g, art. 732,precum și cu Ordonanța de Guvern nr. 38/2003 cu modificările și completările ulterioare, Ordinele MAI nr. 350/2002, 550/2003, 132/2004, 300/2004 și încheierea Consiliului de disciplină nr. 137/08.11.2004, reclamantul luând cunoștință de actele premergătoare prin semnătură atât despre conținutul raportului și a celorlalte materiale de verificare având și apărător ales.
Fiind vorba de un act premergător emiterii unui act administrativ - în speță dispoziția de destituire din funcția de agent poliție, competența soluționării cererii reclamantului aparține tribunalului cu consecința respingerii excepției de necompetență materială a instanței, iar pe fondul cauzei acțiunea este inadmisibilă.
În speță, nu poate fi admisă nici excepția autorității lucrului judecat pentru că în dosarul nr. 94/C/2005, reclamantul a contestat dispoziția de destituire din poliție, iar în speța pe rol se contestă un act intern în baza căruia s-au făcut cercetări și s-a emis actul administrativ, respectiv dispoziția șefului G de destituire din poliție care a fost analizată sub aspectul temeiniciei și legalității de către instanțele judecătorești, hotărârea rămânând definitivă și irevocabilă.
Actul premergător care este în speță raportul Corpului de Control al MAI, nu a produs efecte juridice în privința reclamantului și în consecință acesta în raport de dispozițiile Legii 554/2004 nu justifică un interes legitim și o vătămare prin emiterea unui act care în speță, în sensul legii nu are valoarea unui act administrativ.
Nu suntem nici în prezența unui act emis sau încheiat de o autoritate publică centrală care să atragă competența materială a Curții de APEL CRAIOVA, motiv pentru care în raport de art.2 alin.1 lit. d pr.civ. competența aparține în primă instanță Tribunalului Gorj.
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive invocate de IPJ G, aceasta este neîntemeiată având în vedere raporturile de serviciu care au existat între acesta și reclamant.
Fiind vorba de un act intern pregătitor emiterii unui act administrativ, tribunalul apreciază că acțiunea reclamantului este inadmisibilă în condițiile în care în raport de obiectul dedus judecății nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 1 alin. 1 din Legea 554/2004, iar actul premergător nu a produs prin el însuși efecte juridice care să vatăme drepturile reclamantului recunoscute de lege.
Pe de altă parte această cercetare prealabilă concretizată în actul pregătitor care este raportul nr. 9076/2004, s-a făcut cu respectarea dispozițiilor Legii 360/2002 privind Statutul polițistului și al celorlalte norme legale incidente în materie la care a făcut referire în prezentele considerente.
Actul premergător neproducând efecte nu poate fi cenzurat în temeiul Legii 554/2004 iar actul administrativ la a cărei emitere a contribuit, respectiv dispoziția nr. 28967/09.11.2004 de destituire din funcția de polițist a fost verificată sub aspectul temeiniciei și legalității fiind pronunțată sentința nr. 86/30 martie 2005 definitivă și irevocabilă.
Tribunalul Gorj, prin sentința nr.603 din data de 02 martie 2007, în dosarul nr-, a respins excepțiile invocate de Inspectoratul de Poliție Județean G și Ministerul Administrației și Internelor în contradictoriu cu reclamantul și a respins contestația formulată de reclamantul, în contradictoriu cu Inspectoratul de Poliție Județean și Ministerul Administrației și Internelor B, pentru anularea raportului 9076 din 3.05.2004, prin care s-a dispus destituirea sa din funcția de agent șef poliție și a Ordinului ce a stat la baza inițierii procedurii disciplinare potrivit art. 59 al.2 din Legea nr. 360/2002.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea cererii, s-a susținut că în mod greșit instanța de fond, deși reține în considerentele sentinței că acțiunea formulată de recurent este inadmisibilă, o respinge în fond, încercând o rezolvare unitară a contestației deduse judecății.
S-a mai arătat, în principal că în mod eronat prima instanță a reținut că cele 2 acte contestate, respectiv Ordinului și raportului 9076 din 3.05.2004, nu au produs prin ele însele efecte juridice și au fost acte pregătitoare ale procedurii cercetării disciplinare.
Examinând sentința recurată în raport de motivele invocate și având în vedere dispozițiile art.3041CPC, instanța apreciază prezentul recurs ca fiind neîntemeiat pentru următoarele considerente.
Prin acțiunea introductivă, reclamantul a solicitat anularea raportului 9076 din 3.05.2004, prin care s-a dispus destituirea sa din funcția de agent șef poliție și a Ordinului ce a stat la baza inițierii procedurii disciplinare, potrivit dispozițiilor art.59 alin.2 din Lg.nr.360/2002.
Actele contestate de către reclamant constituie propuneri cu privire la destituirea acestuia din poliție, propuneri care, ulterior s-au concretizat în emiterea actului administrativ, respectiv Dispoziția nr.28967/9.11.2004 a șefului IPJ
Prin sentința nr.86 din 30 martie 2005, pronunțată de Tribunalul Gorj, în dosar nr.94/C/2005( sentință definitivă și irevocabilă prin decizia nr.872/2005 a Curții de APEL CRAIOVA ) a fost respinsă acțiunea reclamantului, fiind menținută ca temeinică și legală Dispoziția nr.28967/9.11.2004 prin care a fost adoptată măsura destituirii din poliție a acestuia.
Prin urmare, așa cum corect s-a apreciat de către prima instanță, fiind vorba de acte premergătoare emiterii unui act administrativ - respectiv Dispoziția nr.28967/9.11.2004, actele contestate de către reclamant nu pot fi cenzurate în temeiul Lg.nr.554/2004 privind contenciosul administrativ, făcând abstracție de actul administrativ prin care fost aplicată sancțiunea disciplinară.
Este adevărat că, potrivit dispozițiilor art.18 alin.2 din Lg.nr.554/2004, instanța este competentă să se pronunțe și asupra legalității actelor premergătoare operațiunilor administrative care au stat la baza emiterii actului, dar în cauză, actul administrativ respectiv, dispoziția de destituire din poliție, a fost verificat sub aspectul legalității și temeiniciei, fiind pronunțată sentința nr.86 din 30 martie 2005 de către Tribunalul Gorj, definitivă și irevocabilă.
Deși, neproducând efecte juridice prin el însuși și neavând caracterul unui act administrativ de sine-stătător, raportul respectiv "ordinul" în cauză nu putea fi atacat în mod separat în fața instanței de contencios administrativ.
Așa fiind, motivele invocate de recurent în susținerea prezentului recurs sunt nefondate, soluția pronunțată de instanța de fond fiind temeinică și legală.
În conformitate cu prevederile art.312 CPC, Curtea urmează să dispună respingerea recursului ca neîntemeiat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE
Respinge recursul declarat de reclamantul, împotriva sentința nr.603 din data de 02 martie 2007, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 24 Ianuarie 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
red.2 ex.MF.25.02.2008
tehnored.
Președinte:Doina UngureanuJudecători:Doina Ungureanu, Magdalena Fănuță, Teodora Bănescu
