Anulare act administrativ . Decizia 23/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- DECIZIA NR.23/R-
Ședința publică din 16 ianuarie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Gabriela Chiorniță președinte secție
- - - - JUDECĂTOR 2: Ingrid Emina Giosanu
- - - JUDECĂTOR 3: Corina
- - grefier
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursului declarat de pârâtul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI cu sediul în Rm.V, Calea lui, nr.95, jud.V, împotriva sentinței nr.1288 din 04 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr-, intimat fiind reclamantul domiciliat în, Calea lui, nr.291,.2,.C,.4, jud.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, au lipsit părțile.
Procedura, legal îndeplinită.
Recursul este timbrat cu taxă judiciară de timbru în sumă de 2 lei potrivit chitanței nr.-/08.01.2009 (fila 46 din dosar) și cu timbru judiciar în valoare de 0,15 lei.
Dezbaterile asupra recursului au avut loc în ședința publică din 09 ianuarie 2009, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA
Constată că prin acțiunea înregistrată la data de 26 august 2008, reclamantul a chemat în judecată pe pârâtul Inspectoratul de Poliție al Județului V, pentru a se dispune anularea a două acte administrative, respectiv adresele nr.-/15 iulie 2008 și nr.-/18 august 2008, și obligarea pârâtului să-i emită autorizație pentru eliberarea unei arme neletale.
În motivare s-a arătat că prin adresa nr.- emisă de pârât la 15 iulie 2008, reclamantul a fost încunoștințat că nu i se poate elibera autorizație pentru procurarea unei arme neletale întrucât nu îndeplinește condițiile prevăzute de art.58 alin.1 lit.a și art.15 alin.1 din Legea nr.295/2004.
Susținerea este greșită în principal pentru că art.15 se referă la autorizația pentru arme letale, iar condiția impusă de art.58 privind inexistența unei condamnări privative de libertate mai mare de 2 ani pentru infracțiuni comise cu intenție era îndeplinită. Se impune să se observe pe de o parte că pentru o condamnare din 1998 a operat reabilitarea, eventuale alte condamnări sunt mai mici de 2 ani și oricum legea penală face referire la condamnările pronunțate de instanțele române.
Prin sentința nr.1288/2008, Tribunalul Vâlceaa admis acțiunea, a anulat cele două adrese emise de pârât pe care l-a obligat și la eliberarea autorizației pentru procurarea unei arme neletale în favoarea reclamantului.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că cerințele art.58 alin.2 din Legea nr.295/2004 sunt îndeplinite în cauză, iar condamnările la care se referă adresa nr.77116 din 29 octombrie 2008 nu sunt de natură să se considere că reclamantul prezintă pericol pentru ordinea publică, siguranța națională, viața și integritatea persoanelor.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul, criticând-o pentru motive încadrabile în dispozițiile art.304 pct.9 și art.3041Cod procedură civilă în dezvoltarea cărora a susținut următoarele:
- potrivit art.58 alin.3 din Legea nr.295/2004, prevederile art.15 alin.2-4 și art.17-19 se aplică în mod corespunzător și situațiilor prevăzute la alin.2, deci, atunci când se solicită procurarea de arme neletale. Instanța nu face nici o referire la art.15 alin.1 lit.f din lege, deși analizează noțiunea de pericol, acceptând astfel implicit că trebuie îndeplinită și cerința la care se referă acest text de lege;
- este în mod evident că săvârșirea de către o persoană a anumitor infracțiuni pe teritoriul statului român sau pe teritoriul oricărui alt stat, denotă un pericol social, cu atât mai mult cu cât este vorba de infracțiuni prevăzute de Decretul nr.328/1966, dar și de șase infracțiuni de furt, săvârșite pe teritoriul statului;
- toate acestea ilustrează un pericol ce s-ar crea prin autorizarea folosirii unei arme, fie și neletale, de către reclamant, cerință impusă de art.15 alin.1 lit.f din Legea nr.295/2004 și pe care acesta nu o îndeplinește.
Examinând criticile formulate, se constată că sunt nefondate.
Legea nr.295/2004 cuprinde reglementări diferite pentru obținerea autorizației de procurare și folosire a unei arme letale, față de cea neletală.
Condițiile de acordare a autorizației pentru arme letale sunt menționate în art.15 alin.1, iar alin.2-5 din acest articol cuprind reglementări ce țin de procedura de depunere a unei cereri, de soluționarea ei și de cenzură judecătorească.
Condițiile ce trebuie îndeplinite pentru obținerea unei autorizații pentru procurarea armelor neletale sunt cele menționate în art.58 alin.2, respectiv "a) nu au fost condamnate prin hotărâre judecătorească rămasă definitivă pentru săvârșirea cu intenție a uneia dintre infracțiunile prevăzute de prezenta lege sau la o pedeapsă privativă de libertate mai mare de 2 ani pentru infracțiuni comise cu intenție;
b) nu sunt învinuite sau inculpate în cauze penale pentru fapte săvârșite cu intenție, pentru care legea prevede o pedeapsă al cărei maxim special este mai mare de 2 ani sau pentru fapte incriminate ca infracțiuni prevăzute de prezenta lege;
c) sunt apte din punct de vedere psihologic și medical;
d) în ultimii 5 ani nu le-a fost revocat sau, după caz, anulat dreptul de port și folosire a armelor supuse autorizării, în condițiile prevăzute de art.583alin.(2) lit.e) sau pentru obținerea acestui drept pe baza unor documente ori informații false".
Potrivit alin.3 al aceluiași articol " Prevederile art.15 alin.(2) - (4) și ale art.17 - 19 se aplică în mod corespunzător pentru situația prevăzută la alin.(2), cu excepția termenului de soluționare a cererii de eliberare a autorizației de procurare, care este de 30 de zile de la data primirii acesteia".
Trimiterea care se face astfel, privește aspectele de procedură, iar faptul că în alin.3 al art.15 se prevede că autoritatea competentă verificând condițiile de la alin.1 și observă că acestea nu sunt îndeplinite, poate să refuze autorizarea pentru procurarea unei arme letale, nu poate duce la interpretarea pe care o susține recurentul.
Dacă s-ar împărtăși acest punct de vedere s-ar ajunge ca pentru a obține autorizare de procurare a unei arme neletale să se impună mai multe condiții și mai severe decât cele pentru obținerea unei arme letale, ceea ce în mod evident nu este nici în spiritul legii, nici în litera acesteia.
Atunci când art.58 alin.3 trimite la prevederile art.15 alin.2-4, are în vedere numai aspectele de procedură, inclusiv modalitatea în care se procedează când se observă neîndeplinirea condițiilor de la alin.2 al art.58.
Dacă legiuitorul ar fi vrut să impună ca persoana care dorește să procure o armă neletală să îndeplinească și condițiile pentru procurarea unei arme letale, dincolo de lipsa de rațiune a unei astfel de dispoziții, ar fi putut să trimită direct și la alin.1 al art.15, atunci când face referire la acesta în alin.3 al art.58.
În aceste condiții, cerința de la lit.f a alin.2 din art.15, cea a inexistenței pericolului pentru ordinea publică, siguranța națională și integritatea corporală a persoanelor, nu se impune a fi îndeplinită de persoanele care solicită autorizarea de procurare a unei arme neletale, iar motivarea pe care instanța o face sub acest aspect, pe de o parte nu era necesară, iar pe de altă parte nu se poate aprecia că astfel s-ar adăuga unui text de lege.
Din înscrisul de la fila 26, rezultă că reclamantul-intimat a suferit mai multe condamnări, din acestea ultimele șase (pentru care nu s-a dispus reabilitarea), pentru furt în, dar nici una dintre acestea mai mare de 2 ani închisoare.
De subliniat că niciuna din infracțiunile săvârșite și pentru care a fost condamnat reclamantul și care se situează în perioada 1998-2001, nu-l pune pe acesta în situația de incompatibilitate pentru procurarea unei arme neletale, față de modul în care este redactat art.58 din Legea nr.295/2004, care, din acest punct de vedere, se referă la infracțiuni comise cu intenție și pentru care s-a aplicat o pedeapsă privativă de libertate mai mare de 2 ani.
Față de această concluzie și de dispozițiile legale precitate, neinvocându-se și alte motive pentru refuzul de eliberare a autorizației, se apreciază că statuarea la care a ajuns instanța de fond este legală, iar criticile din calea de atac sunt nefondate, așa încât, în baza art.312 alin.1 Cod procedură civilă, recursul urmează a fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâtul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI împotriva sentinței nr.1288 din 4 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr-, intimat fiind reclamantul .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 16 ianuarie 2009, la Curtea de Apel Pitești, Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.
,
Grefier,
Red./21.01.2009
GM/2 ex.
Jud.fond: Gh.
Președinte:Gabriela ChiornițăJudecători:Gabriela Chiorniță, Ingrid Emina Giosanu, Corina
