Anulare act administrativ . Decizia 2331/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECTIA COMERCIALA,DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV SI FISCAL
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR.2331
Ședința publică din data de 24 octombrie 2008
Instanta constituita din:
PREȘEDINTE: Sergiu Leon Rus
JUDECĂTOR 2: Rodica Filip
JUDECĂTOR 3: Eleonora
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta - SRL C împotriva sentinței civile nr.1065 din data de 06 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata ADMINISTRAȚIA FONDULUI PENTRU MEDIU având ca obiect anulare act administrativ.
La apelul nominal, făcut în cauză, la a doua strigare se prezintă dl., în calitate de administrator al societății recurente.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este timbrat, legal timbrat cu suma de 2 lei reprezentând taxă judiciară de timbru și 0,15 lei reprezentând timbru judiciar. De asemenea, i acțiunea de fond este legal timbrată cu suma de 4 lei reprezentând taxă judiciară de timbru și are aplicat timbru judiciar în valoare de 0,3 lei.
S-a făcut referatul cauzei ocazie cu care se învederează instanței că pricina se află la primul termen de judecată, pentru care procedura de citare este legal îndeplinită, părțile litigante nu au solicitat judecarea pricinii în lipsă.
Se mai menționează că la data de 22.10.2008, intimata a înregistrat întâmpinare. Un exemplar se comunică cu reprezentantul recurentei.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau alte excepții de invocat, Curtea declară închise dezbaterile și acordă cuvântul pentru susținerea pe fond a recursului.
Reprezentantul recurentei solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, modificarea în totalitate a sentinței recurate în sensul admiterii în întregime a acțiunii în contencios administrativ formulate, relevând în susținere că intimata a făcut greșeli de calcul în cuprinsul deciziei, greșeli de compensare cât și greșeli de penalități; societatea recurentă a achitat sume suplimentare față de obligațiile avute, sume care nu s-au compensat. Mai arată că în conformitate cu dispozițiile art.46 și art.47 din Codul d e procedură fiscală greșelile privind calculul sumelor conduc la nulitatea actului administrativ. Se mai învederează instanței că avizul de inspecție nu a fost transmis contribuabilului așa cum prevăd dispozițiile Codului d e procedură fiscală, iar în ceea ce privește activitatea de control, inspectorul delegat a comis un fals trecându-se cu date false în registrul din anul 2006 și nu în registrul din anul 2007 când a venit.
Curtea în raport de obiectul cauzei, înscrisurile existente la dosar și susținerile părților litigante, reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr.1065 din 6 iunie 2008 a Tribunalului Clujs -a respins acțiunea formulată de reclamanta - SRL, împotriva pârâtei ADMINISTRATIA FONDULUI PENTRU MEDIU.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că reclamanta - SRL a chemat în judecată pârâta ADMINISTRATIA FONDULUI PENTRU MEDIU solicitând instanței anularea deciziei nr. 27/2007.
În motivarea acțiunii s-a arătat că decizia s-a emis pe baza raportului 8044 din 07.06.2007, raport care prin durata controlului a încălcat art. 102 Cod procedură fiscală. De asemenea, s-a arătat că, în anexa 1 s-a prevăzut o contribuție a firmei pentru anul 2003 în valoare de 4192 lei, sumă care, în anexa 4, nu există și nici nu a putut fi demonstrată pentru care s-au calculat penalități și dobânzi de 5604 lei. S-a mai arătat și faptul că penalitățile au fost calculate pe o perioadă de 974 de zile în timp ce toate debitele restante au fost stinse în luna mai 2003.
Administrația Fondului pentru Mediu a depus întâmpinare solicitând respingerea acțiunii reclamantei întrucât inspecția fiscală nu a depășit termenul prevăzut de Codul d e procedură fiscală și cu toate că în perioada iunie 2002 - aprilie 2006 totalul obligațiilor constituie este același cu totalul încasărilor, nu este egal și cu totalul obligațiilor reale a societății reclamante.
Totodată, s-a susținut și faptul că inspecția fiscală a fost înscrisă în registrul unic de control la data de 19 iunie 2006.
Tribunalul a reținut că Administrația Fondului pentru Mediu a efectuat o inspecție în perioada 16.10.2006 - 28.03.2007 la societatea reclamantă cuprinzând perioada 7.06.2002 - 31.12.2006.
Inspecția a fost concretizată în raportul de inspecție încheiat la data de 15.05.2007 având nr. de intrare 8044/07 iunie 2007 la Administrația Fondului pentru Mediu. În urma acestui raport, s-a emis decizia de impunere 8045 din 07 iunie 2007, stabilindu-se în sarcina societății reclamante obligații la Fondul pentru Mediu constituite din debite și accesorii în sumă totală de 12.481 lei.
Reclamanta a formulat contestație împotriva raportului de inspecție fiscală și a deciziei de impunere cu nr.5 din 2.07.2007 care a fost respinsă prin decizia 27 din 09.08.2007 ca neîntemeiată.
Raportat la motivele de nulitate invocate, potrivit art.102 Cod procedură fiscală, perioada maximă a inspecției fiscale nu poate fi mai mare de 3 luni iar în cazul marilor contribuabili sau a celor ce au sedii secundare, durata inspecției nu poate fi mai mare de 6 luni. Reclamanta intră în categoria contribuabililor care dețin sedii secundare și puncte de lucru astfel că inspecția fiscală fiind efectuată în perioada 16.10.2006 - 28.03.2007, nu a depășit termenul de 6 luni prevăzut de lege. Prin urmare, nu se poate reține nulitatea actelor administrativ-fiscale ca urmare a depășirii termenului maxim prevăzut de Codul d e procedură fiscală de către inspectori. Normele metodologice nu fac distincție între punctul de lucru și alte unități fără personalitate juridică pe care le poate avea societatea astfel că având puncte de lucru societatea intră în categoria prevăzută de art.102 alin.2 Cod procedură fiscală.
S-a mai reținut de către tribunal că inspecția fiscală a fost consemnată în conformitate cu art. 103 alin. 7 din Codul d e procedură fiscală în registrul unic de control al reclamantei.
Totodată, din plângerea înregistrată la Administrația Fondului pentru Mediu cu nr. 1022 din 26.01.2007 și 1611 din 06.02.2007 se menționează că reclamanta deține fax-ul cu nr. 0264-- astfel că exista posibilitatea ca avizul de inspecție fiscală să fie trimis la numărul de fax al reclamantei potrivit art. 99 Cod procedură fiscală.
În ce privește aspectele privitoare la emiterea deciziei 27/2007 cu o lună mai târziu decât titlul executor 371/09.07.2007, s-a considerat că acest aspect privește etapa punerii în executare silită a actului administrativ fiscal care poate fi executat, potrivit prevederilor art.133 și următoarele Cod procedură fiscală.
Reținând că nu există motive de nulitate în sensul prev. de art. 43 Cod pr.fiscală, tribunalul a analizat dacă este justificată impunerea acestei sume reclamantei și conform actelor fiscale, rezultă că pentru lunile mai, octombrie, noiembrie și decembrie 2006, societatea reclamantă nu a constituit obligația de plată în contabilitate iar formularele de declarații completate și trimise nu sunt cele în vigoare la data completării lor. Diferențele de obligații de plată la Fondul pentru Mediu și obligațiile accesorii se ridică la sumele specificate în decizia de impunere întrucât totalul obligațiilor chiar dacă este același cu totalul încasărilor, nu este egal și cu totalul obligațiilor reale ale societății reclamante.
Împotriva hotărârii a declarat recurs reclamanta - SRL, solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței in sensul admiterii actiunii asa cum a fost formulata si precizata.
În motivarea recursului s-a arătat că prin sentinta recurata se respinge actiunea in contencios fiscal formulata de reclamanta invocandu-se faptul ca actele administrativ-fiscale ca legale si temeinice in conformitate cu prev. art. 188 Cod de procedura fiscala si art. 18 din Legea 554/2004, afirmatia care ar fi neintemeiata deoarece legalitatea actelor administrative fiscale nu este reglementata de acest articol (art. 188) ci este reglementata de art. 42 din OG 92/2003. In ceea ce priveste legalitate a art. 18 din Legea 554/2008 nici acest articol nu este intemeiat prin faptul ca s-a depus o plangere la B impotriva raportului de inspectie 8044 din 07.06.2006 prin care s-au sesizat greseli de calcul si sume platite suplimentar de obligatiile stabilite B nu a luat in considerare plangerea respective desi era perfect intemeiata.
Cu privire la motivele invocate de instanta privind perioada in care s-a facut inspectia (16.10.2006-28.03.2007) ca fiind legala, respectand prin aceasta art 102 alin. 2 Cod de Procedura Fiscala, s-a făcut urmatoarea mentiune: Conform normelor metodologice potrivit art 71.1 prin sediu secundar se intelege o sucursala, agentie, reprezentanta sau alte asemenea unitati personalitate juridica. Din acest paragraf reiese clar faptul ca legiuitorul se refera la marii contribuabili ( nu se refera la puncte de lucru pentru -uri ). Chiar daca am admite ca are dreptate instanta reclamanta a ridicat un alt aspect si anume a evocat art. 102.2. Conform acestui articol inspectia fiscala va fi efectuata in asa fel incat sa afecteze cat mai puțin activitatea curenta a contribuabilului si sa utilizeze eficient timpul destinat inspectiei fiscale. Inspectia fiscala desi s-a efectuat pe o perioada atat de indelungata (peste 5 luni) ea nu a avut continuitate si nici eficienta in actul de control. Desi durata inspectiei s-a desfasurat in circa 900 de ore actul de control propriu-zis s-a efectuat in circa 10 ore. Eficienta controlului a fost de circa 1 %.
Cu privire la aspectul invocat de instanta ca inspectia fiscala a fost consemnata in conformitate cu art. 103 alin. 7 Cod de Procedura Fiscala in registrul unic de control al reclamantei, acest aspect admis de judecatorul cauzei este cu totul inacceptabil din urmatoarele motive:
In ambele precizari depuse la dosar a aratat faptul ca inspectorul cand s-a prezentat la inspectie in data de 27.03.2007, acesta a incalcat cu buna stiinta art. 103 alin. 7 deoarece nu s-a trecut in registrul unic de control cand a venit ci s-a trecut in registru in data de 16.10.2006. Exista depus la dosar copie dupa registrul unic de control, prin acest fapt inspectorul respectiv a comis un fals, fals pe care nu I-a putut combate nici
Din actele depuse la dosar reiese clar faptul ca avizul respectiv a fost transmis in data de 10.10.2006 unei alte firme pe numarul de fax -, prin urmare instanta nu a luat in considerare acest aspect desi exista la dosar un inscris in acest sens depus de Romtelecom
Cand s-a depus plangerea 1022 din 26.01.2007 in care s-a indicat faxul 0264- acesta nu apartine firmei Sc Srl si chiar daca ar fi apartinut firmei avizul in cauza a fost transmis pe un alt fax la o alta adresa si la o alta firma.
Cu privire la aspectul invocat de instanta ca nu exista motive de nulitate in sensul prevazut de art. 43 Cod de Procedura Fiscala, s-au făcut urmatoarele precizări:
Avizul de inspectie nr. 11435 din 09.10.2006 nu a fost transmis contribuabilului asa cum prevede Codul d e procedura fiscala OG 92/2003. Conform art. 43 (1) actul administrativ fiscal trebuie comunicat contribuabilului caruia îi este destinat.
Acest lucru nu s-a intamplat si din acest motiv actul fiscal este lovit de nulitate.
S-a mai mentionat faptul ca pentru anul 2003-2004, 2005-2006 s-au platit sume suplimentare de obligatiile stabilite la control in valoare de 17.940.066 Lei vechi. Aceasta suma nu a fost compensate conf. art. 111.5.
Conform art. 111.5 rezultatul compensarii la cerere sau din oficiu va fi consemnat intr-o nota de compensare care ai va fi comunicata contribuabilului.
Pentru anul 2006 s-au platit obligatii constituite de 45.550.000 lei vechi iar obligatiile stabilite in conf. cu anexa 4 erau de 58.304.000 Lei vechi. Diferenta dintre cele doua obligatii este de 12.754.000 lei vechi si nu de 19.419.300 lei vechi cum este mentionat in anexa 4. Prejudiciul adus firmei prin calcul gresit este 6.665.300 Lei vechi.
Bac alculat penalitati si dobanzi pe o perioada de 974 zile, acest fapt fiind inadmisibil deoarece suma platita de firma in valoare de 61.557.735 lei vechi in anul 2003 pentru luna mai reprezenta datoria pe care o avea firma catre B din iunie 2002 pana in mai 2003 (11 luni calendaristice). Cum este posibil sa fie calculate penalitati si dobanzi pe 974 de zile cand acestea trebuiau calculate doar pe 11 luni.
In legatura cu raportul de inspectie fiscala 8044 din 07.06.2007 pe prima pagina se precizeaza ca s-a efectuat controlul in baza avizului de inspectie fiscala llf. 11435 din 09.10.2006 si a ordinului de serviciu cu acelasi numar si aceeasi data (in perioada 16.10.2006-28.03.2007). Aceasta afirmatie fiind falsa deoarece avizul de inspectie in cauza nu afost transmis contribuabilului asa cum prevede art. 98 din OG 92/2003 iar ordinal de serviciu al domnului desi a fost emis in data de 09.10.2006 avea ca data a inceperii inspectiei fiscale abia pe 19.02.2007
La termenul de judecata din 11.04.2008 presedintele completului de judecata a fost o doamna care a solicitat B acte care sa dovedeasca temeinicia deciziei nr. 27 din 09.08.2007. Actele mentionate nu sunt acte valide din motivele precizate mai sus.
Nu este posibil sa se admita emiterea unui raport de inspectie 8044 din 07.06.2007 cu acte fiscale care nu au fost valabile.
Consideră recurenta că prin sentinta pe care a emis-o judecatorul cauzei a dat dovada de lipsă de impartialitate neluand in calcul acuzatiile reclamantei impotriva
În intampinarea depusa de B din 09.06.2008 intitulata NOTE, B admite ca avizul de inspectie fiscala nu a fost comunicat reclamantei si ca "nici in fapt nici in drept nu i-a fost pricinuita partii o vatamare ce nu s-ar putea inlatura decat prin anularea acestui act, conditie presupusa de art. 105 (2) Cod de Procedura Civila".
de aceasta afirmatie s-a precizat faptul ca prin neemiterea avizului de inspectie fiscala a suferit un prejudiciu atat moral cat si material.
In avizul de inspectie fiscala se precizeaza printre altele: pe parcursul inspectiei fiscale aveti dreptul de a beneficia de asistenta de specialitate si/sau juridica.
Acest drept i-a fost suprimat de B prin faptul ca necomunicandu-i firmei avizul in cauza aceasta a fost pusa in imposibilitatea de a-și cunoaste acest drept. Mai mult decat atat in raportul de inspectie fiscala s-a mentionat faptul CA inspectia fiscala s-a efectuat in baza avizului de inspectie nr. 11435 din 09.10.2007, aviz care nu a existat. acest aviz potrivit OG 92/2003 B nu avea dreptul sa controleze reclamanta. La dosar sunt probe indubitabile in legatura cu greseli de calcul, greseli de compensare si greseli de penalitati.
Prin întâmpinarea depusă, pârâta Administrația Fondului pentru Mediu (), a solicitat respingerea recursului, iar referitor la nulitatea inspecției fiscale efectuate de inspectorii la - SRL, nulitate invocată de către recurentă, să se constate că motivele formulate de aceasta nu sunt susținute de elementele de fapt rezultate din actele dosarului și nici nu se regăsesc în categoria elementelor care conduc la nulitatea actului administrativ, prevăzute de art. 46 Cod proc..
Astfel, potrivit art. 46 "lipsa unuia dintre elementele actului administrativ fiscal, referitoare la numele, prenumele și calitatea persoanei împuternicite a organului fiscal, numele și prenumele ori denumirea contribuabilului, a obiectului actului administrativ sau a semnăturii persoanei împuternicite a organului fiscal, cu excepția prevăzută la art. 43 alin. (3), atrage nulitatea acestuia. Nulitatea se poate constata la cerere sau din oficiu".
Față de aceste dispoziții legale nu poate fi reținută motivația invocată de către recurentă privind nulitatea inspecției fiscale, a Raportului de inspecție nr. 8044/07.06.2007 și a Deciziei nr. 27/09.08.2007, întrucât elementele invocate de - SRL în susținerea cauzei nu se regăsesc în elementele actului administrativ fiscal a căror lipsa sa atraga nulitatea acestuia, astfel cum în mod corect a reținut și instanța de fond.
Referitor la susținerile recurentei potrivit cărora durata inspecției fiscale desfășurate de inspectorii la - SRL a depășit termenul prevăzut la art. 104 din OG nr. 92/2003 privind Codul d e procedură fiscală, întrucât societatea nu se înscrie în categoria marilor contribuabili, s-au menționat următoarele:
Art. 104 alin. 2 din OG nr. 92/2003 privind Codul d e procedură fiscală prevede că "în cazul marilor contribuabili sau al celor care au sedii secundare, durata inspecției fiscale nu poate fi mai mare de 6 luni".
Or, potrivit prevederilor Legii nr. 31/1990 privind societățile comerciale, alaturi de sucursale, agenții sau reprezentante (dezmembraminte personalitate juridica), orice poate sa deschida in aceeasi localitate cu sediul social sau in alte localitati, alte dezmembraminte sub diferite forme: depozite, magazine, agentii, birouri, alte puncte de lucru etc. Toate aceste unități fără personalitate juridică nu reprezintă altceva decât sedii secundare.
Prin urmare, având în vedere că inspecția fiscală a fost efectuată în perioada 16.10.2006 - 28.03.2007 iar, pe de altă parte, reclamanta se incadrează în categoria contribuabilor prevăzuți la art.l04 alin.2 (deține sedii secundare - puncte de lucru), în mod evident, controlul efectuat de către inspectorii a respectat termenul prevăzut de lege.
Potrivit art. 101 alin. 1 din OG nr. 92/2003 privind Codul d e procedură fiscală "înaintea desfașurării inspectiei fiscale, organul fiscal are obligatia să înștiinteze contribuabilul în legătură cu acțiunea care urmează să se desfășoare, prin transmiterea unui aviz de inspecție fiscală", iar potrivit art. 102 alin. 1 din același act normativ "avizul de inspecție fiscală se comunică, în scris, contribuabilului înainte de începerea inspectiei fiscale".
Totodată, art. 2 alin. 3 din OG nr. - privind Codul d e procedură fiscală prevede că "unde prezentul cod nu dispune se aplică prevederile Codului d e procedură civilă".
Având în vedere faptul că OG nr. - privind Codul d e procedură fiscală nu prevede nici o sanctiune în cazul nerespectării dispozitiilor art. 101 alin. 1, este evident că în această situatie devin pe deplin aplicabile prevederile art. 105 alin. 2 proc.civ.
Chiar admitând că pârâta nu a fi comunicat reclamantei avizul de inspecție fiscală nr. 11435/09.10.2006 constată că, nici în fapt nici în drept nu i-a fost pricinuită părții o vătămare ce nu s-ar putea înlătura decât prin anularea acestui act, condiție presupusă de art. 105(2) Cod proc. civ. aceasta cu atât mai mult cu cât chiar reprezentantul - SRL, în plângerea adresată pârâtei recunoaște faptul că a fost înștiințat cu privire la inspecția fiscală ce urma a fi efectuată la sediul societății.
viciu de formă care ar duce la anularea actelor emise de către pârâta intimată sau a inspectiei fiscale însăși și care i-ar fi produs vreo vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin anularea actului nu este indicat.
Referitor la afirmațiile recurentei potrivit cărora dI., inspector in cadrul, a "comis un fals grosolan"atunci când a început inspecția în data de 27.03.2007 și s-a trecut în Registrul Unic de Control la data de 16.10.2006, dată la care a fost înregistrată începerea inspecției fiscale, consideră că acestea sunt total neîntemeiate și, în susținere, s-au făcut următoarele precizări:
Urmare a plângerii pe care aceasta a formulat-o împotriva inspectorului, a fost întocmit ordin de serviciu și pentru dI., începând cu data de 19.02.2006. Ordinul de serviciu a fost înregistrat cu același număr cu cel al avizului de inspecție întrucât nu a existat un alt aviz în baza căruia dI. urma să se deplaseze și să efectueze inspecție la - SRL.
Prin urmare, dI. a desfășurat inspecția în baza aceluiași aviz de inspecție nr.11435, iar în registrul de control nu putea fi deschisă o altă poziție pentru începerea unei alte inspecții în baza aceluiași aviz de inspecție fiscală. Faptul că dI. s s-a deplasat în perioada 27.03.2007-28.03.2007 la sediul - SRL unde a verificat documentele contabile nu a fost negat de către subscrisa și nu reprezintă un fals grosolan înregistrarea în registrul Unic de Control a unui ordin de serviciu la data începerii inspecției fiscale.
Referitor la susținerile reclamantei potrivit cărora nu a procedat la stingerea obligațiilor stabilite în sarcina - SRL prin luarea în calcul și a sumelor achitate de către aceasta, consideră că acestea sunt nefondate pentru următoarele considerente:
La punctul 2 al Capitolului III din Raportul de inspecție nr. 8044/07.06.2007 se menționează faptul că societatea a declarat și constituit obligații cu valoare mai mare decât obligațiile stabilite în urma controlului, sumele achitate în plus stingând obligații sau diferențe stabilite conform anexelor 1 și 2 la Raportul de inspecție nr. 8044/07.06.2007. Ca exemplu, luând luna august 2004, se poate observa că valoarea obligației constituite, declarate și achitate prin OP nr. 114/24.09.2004 de către reprezentanții - SRL este de 18.841.704 lei, iar valoarea obligației stabilite În urma controlului este de 18.277.453 lei (a se vedea anexa 4). În anexele 1 și 2 se regăsesc sumele achitate de OP nr. 114, astfel: în anexa 1, pagina 2, se achită obligația aferentă lunii august 2004 în valoare de 18.277.453 lei; - în anexa 2, pagina 6, se achită diferența stabilită aferentă lunii mai 2006 în valoare de 564.251 lei.
Pentru lunile mai, octombrie, noiembrie și decembrie 2006 societatea nu a constituit obligația de plată în contabilitate, iar formularele de declarații completate și trimise prin poșta Administrației Fondului pentru Mediu nu sunt cele în vigoare la data completării lor, fapt menționat și în Raportul de inspecție nr. 8044/07.06.2007, la Capitolul III.2.
Pentru perioada iunie 2002 - aprilie 2006, totalul obligațiilor constituite este același cu totalul încasărilor, dar nu este egal și cu totalul obligațiilor reale ale - SRL. În anexele 1 și 2 se face calculul stingerii obligațiilor de plată stabilite și al diferențelor stabilite în urma controlului, cu menționarea documentele de plată întocmite de - SRL.
Analizând recursul declarat, Curtea reține următoarele:
Recursul este nefondat și urmează a fi respins.
La societatea reclamantă, Administrația Fondului pentru Mediu a efectuat o inspecție în perioada 16.10.2006 - 28.03.2007 vizând perioada 7.06.2002 - 31.12.2006, în baza căreia s-a emis raportul de inspecție încheiat la data de 15.05.2007 (nr. de intrare 8044/07 iunie 2007 la Administrația Fondului pentru Mediu). În urma acestui raport, s-a emis decizia de impunere 8045 din 07 iunie 2007, stabilindu-se în sarcina societății reclamante obligații la Fondul pentru Mediu constituite din debite și accesorii în sumă totală de 12.481 lei.
Potrivit art.102 Cod procedură fiscală, perioada maximă a inspecției fiscale nu poate fi mai mare de 3 luni iar în cazul marilor contribuabili sau a celor ce au sedii secundare, durata inspecției nu poate fi mai mare de 6 luni.
Recurenta intră în categoria contribuabililor care dețin sedii secundare și puncte de lucru astfel că inspecția fiscală nu a depășit termenul de 6 luni care este aplicabil în speță.
În mod nejustificat consideră recurenta că termenul de 6 luni se aplică tot marilor contribuabili care au sedii secundare, înțeles lămurit al textului arătând că durata de 6 luni se aplică celorlalți contribuabili, dacă au sedii secundare (singurul înțeles logic, altfel ar însemna să fie instituit de două ori același termen pentru marii contribuabili).
Nici celelalte obiecții cu privire la inspecția fiscală nu pot fi primite.
Chiar dacă inspectia fiscala nu a fost efectuata in asa fel incat sa afecteze cat mai puțin activitatea curenta a contribuabilului si sa utilizeze eficient timpul destinat inspectiei fiscale, aceste aspecte nu sunt de natură să atragă nevalabilitatea actului administrativ subsecvent.
Inspecția fiscală a fost consemnată în conformitate cu art. 103 alin. 7 din Codul d e procedură fiscală în registrul unic de control al reclamantei, iar data în care această mențiune a fost înscrisă nu este, la rândul ei, o cauză de nulitate a actului administrativ. Mai mult chiar, din plângerea înregistrată la Administrația Fondului pentru Mediu cu nr. 1022 din 26.01.2007 și 1611 din 06.02.2007 se menționează că reclamanta deține fax-ul cu nr. 0264-- astfel că exista posibilitatea ca avizul de inspecție fiscală să fie trimis la numărul de fax al reclamantei potrivit art. 99 Cod procedură fiscală.
Ca o concluzie suplimentară cu privire la chestiunile de formă, Curtea reține că motivele invocate de recurentă nu se regăsesc în categoria elementelor care conduc la nulitatea actului administrativ, prevăzute de art. 46 Cod proc. fiscală.
Pe fond, în mod corect tribunalul a reținut că pentru lunile mai, octombrie, noiembrie și decembrie 2006, societatea reclamantă nu a constituit obligația de plată în contabilitate, iar formularele de declarații completate și trimise nu sunt cele în vigoare la data completării lor. Diferențele de obligații de plată la Fondul pentru Mediu și obligațiile accesorii se ridică la sumele specificate în decizia de impunere chiar dacă totalul obligațiilor este același cu totalul încasărilor, acesta nu este egal și cu totalul obligațiilor reale ale societății reclamante, recurenta nedemonstrând o situație contrară.
Față de cele de mai sus, în baza art. 312 alin. 1. pr. civ. Curtea urmează să respingă recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamantul - SRL C împotriva sentinței civile nr.1065 din 06 iunie 2008, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Cluj pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 24 octombrie 2008.
PRESEDINTE JUDECATORI GREFIER
- - - - - -
RED./MR
03.10.08/2 ex.
Președinte:Sergiu Leon RusJudecători:Sergiu Leon Rus, Rodica Filip, Eleonora
