Pretentii contencios administrativ si fiscal. Decizia 1349/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIE -. 1349/CA/2009
Ședința publică de la 25 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Lucian Ioan Gherman
JUDECĂTOR 2: Gabriela Costinaș
JUDECĂTOR 3: Nicoleta
Grefier:
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de pârâta A în nume propriu și pentru A împotriva sentinței nr. 603/CAF/2009 pronunțată de Tribunalul Alba - Secția Comercială și Contencios Administrativ în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă în instanță mandatara intimatului reclamant, avocat, lipsind părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței faptul că recursul a fost motivat; este scutit de plata taxelor judiciare de timbru, în conformitate cu prevederile art. 17 din Legea nr. 146/1997; recurenta a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Mandatara intimatului reclamant depune la dosar împuternicirea avocațială, concluzii scrise și chitanța nr. 184/21.11.2009 reprezentând onorariul avocațial. Declară că nu mai are alte cereri prealabile de formulat, împrejurare față de care, instanța, constatând cauza în stare de judecată, acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Mandatara intimatului reclamant solicită respingerea recursului ca nefondat și în consecință menținerea sentinței atacate, ca fiind legală și temeinică, pentru motivele expuse în concluziile scrise.
Învederează că în mod corect prima instanță a dispus restituirea taxei de primă înmatriculare, întrucât achitarea acesteia s-a făcut cu încălcarea prevederilor art. 90 din Tratatul CE, cu cheltuieli de judecată, conform chitanței depusă la dosar.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului de față
Prin acțiunea în contencios administrativ înregistrată pe rolul Tribunalului Alba sub dosar nr- reclamantul, a solicitat în contradictoriu cu pârâtele DGFP A și A, ca prin sentința ce o va pronunța instanța să dispună:
-obligarea pârâtelor la restituirea sumei de 5725 lei, achitată cu titlul de taxă specială de primă de înmatriculare în România, potrivit chitanței Seria - nr. -/28.03.2007, precum și la dobânda legala aferenta acesteia, începând cu data plății si până la data restituirii integrale si efective a acesteia.
- cu cheltuieli de judecata.
În motivareaacțiunii reclamantul a susținut în esență că a achiziționat din Germania, in cursul anului 2007, un autoturism second hand, marca BMW 316 și pentru a-l înmatricula în România, a fost obligat să achite o taxă specială de primă înmatriculare în cuantum de 5725 lei. Solicitând ulterior, paratelor restituirea acelei sume, i s-a comunicat că i se poate restitui doar diferența dintre taxa speciala de prima înmatriculare si taxa de poluare, potrivit art. 11 din OUG nr. 50/2008, restul sumei fiind apreciata ca datorata cu titlul de taxă de poluare.
Reclamantul susține că taxa speciala auto de prima înmatriculare este nelegală în raport cu disp. art. 90 paragraf 1 din Tratatul CE, care se aplică cu prioritate față de prevederile dreptului intern, potrivit principiului supremației dreptului comunitar, întrucât prin aceasta se introduce un regim juridic discriminatoriu pentru autovehiculele aduse în România din Comunitatea Europeană care au fost deja înmatriculate în țara de proveniență, în timp ce, pentru autovehiculele înmatriculate deja în România, această taxă nu se mai percepe.
În dreptau fost invocate dispozițiile art. 90 din Tratatul privind instituirea Comunității Europene, Codul fiscal, art. 148 din Constituția României, art. 274.pr.civ.
Pârâta DGFP A, în nume propriu și pentru a Mun. Aaf ormulatintampinaresolicitând respingerea acțiunii ca neîntemeiată, susținând că disp. art. 90 din Tratatul CE nu sunt incidente în cauză deoarece taxa contestată este plătită de toți proprietarii unor autoturisme sau autovehicule (inclusiv pentru cele produse în România) indiferent de proveniența acestora, la momentul primei înmatriculări în România iar legislația europeană nu interzice instituirea unei taxe ci doar prevede ca nivelul acesteia să nu fie mai mare decât al celor care se aplică direct sau indirect, produselor naționale similare.
In plus, practica in materie a CJCE a vizat taxe percepute exclusiv in cazul importului de autoturisme second hand, or, în legislația națională, criteriul în baza căruia s-a perceput taxa de prima înmatriculare si se percepe taxa de poluare, esteprima înmatriculare a unui autovehicul in România,pana la acest moment nefiind declanșatăprocedura de infringementde către Comisia Europeana.
S-au mai invocat și dispozițiile art. 11 din OUG nr. 50/2008 care reglementează situația sumelor achitate cu titlu de taxă specială în perioada 1 ianuarie 2007-30 iunie 2008.
Prin Sentința nr. 603/CAF/2009 pronunțată la data de 24.06.2009 de Tribunalul Alba Secția Comercială și de Contencios Administrativ a fost admisă acțiunea reclamantului cu consecința obligării pârâtelor să-i restituie suma de 5725.00 lei, achitata de acesta cu titlul de taxa speciala auto, la prima înmatriculare în Romania, potrivit chitantei Seria - A, -. -/28.03.2007 și dobânda legală aferentă, calculată potrivit Codului d e Procedura Fiscala, de la data platii taxei si până la data restituirii efective si integrale a acesteia.
Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut în esență că reclamantul a cumpărat din Germania un autoturism înmatriculat anterior în acest stat comunitar pentru care a fost obligat să achite în contul Trezoreriei statului suma de 5725 lei cu titlul de "taxă specială auto la prima înmatriculare în România", percepută în temeiul art. 2141- 2143din Codul Fiscal. Acest text legal este în contradicție cu dispozițiile art. 90 paragraf 1 din Tratatul Constitutiv al Uniunii Europene atâta timp cât în România, stat comunitar, nu se percepe nici un fel de taxă pentru autoturismele produse si înmatriculate ori reînmatriculate în țara noastră, dar se percepe o astfel de taxă pentru autoturismele înmatriculate deja în celelalte state comunitare și reînmatriculate în România, după aducerea acestora aici.
Referitor la aplicarea dispozițiilor art. 11 din OUG 50/2008 instanța de fond a reținut că aceste dispoziții au intrat în vigoare doar la data de 01.07.2008 conform art. 14 alin. 1 iar xigibilitatea taxei intervine la momentul primei înmatriculări a unui autovehicul în România, atât în ceea ce privește taxa de primă înmatriculare cât și în ceea ce privește taxa de poluare.
Pe de altă parte, restituirea doar a diferenței între taxa specială încasată anterior pe baza unei norme legale abrogată la 1.07.2008 și taxa de poluare ce urmează a se percepe în temeiul actului normativ aplicabil după această dată pune problema aplicării noului act normativ și pentru trecut, respectiv taxa specială încasată ilegal s-ar valida prin aplicarea retroactivă a unui alt normativ inactiv la data nașterii și consumării raportului juridic de drept material fiscal, ceea ce evident contravine principiului neretroactivității legii consacrat de art. 15 alin.1 din Constituție.
În fine, în ceea ce privește dobânda solicitată, instanța de fond a decis că
Aceasta trebuie acordată în baza Codului d e procedură fiscală, norma specială în materie iar momentul de la care aceasta începe să curgă este cel al plății taxei.
*
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului A, în nume propriu și pentru Administrația Finanțelor Publice a municipiului A criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În expunerea motivelor se arată că în mod greșit a reținut prima instanța că dispozițiile OUG 50/2008 nu sunt aplicabile în speță, atâta timp cât acest act normativ era în vigoare la momentul soluționării cauzei.
Se critică și aprecierea neconformității taxei de primă înmatriculare cu dispozițiile art. 90 paragraf 1 din Tratatul Comunităților Europene, atâta timp cât această taxă este plătită de toți proprietarii unor autoturisme sau autovehicule (inclusiv pentru cele produse în România) indiferent de proveniența acestora, la momentul primei înmatriculări în România iar legislația europeană nu interzice instituirea unei taxe ci doar prevede ca nivelul acesteia să nu fie mai mare decât al celor care se aplică direct sau indirect, produselor naționale similare.
În fine se critică și momentul de la care a fost acordată dobânda legală, apreciindu-se că acesta poate fi cel al solicitării restituirii sumei sau cel al pronunțării hotărârii și nicidecum cel al achitării taxei, deoarece acest moment depinde exclusiv de voința reclamantului.
Analizând recursul formulat prin prisma motivelor invocate dar și al dispozițiilor art. 304 indice 1 din Codul d e procedură civilă curtea constată că acesta este fondat și urmează să-l admită pentru următoarele considerente:
Reclamantul a cumpărat din Germania un autoturism înmatriculat anterior în acest stat comunitar pentru care a fost obligat să achite conform chitantei Seria -, nr. -/28.03.2007 în contul Trezoreriei statului suma de 5725 lei cu titlul de "taxă specială auto la prima înmatriculare în România", percepută în temeiul art. 2141- 2143din Codul Fiscal.
Sub aspectul conformității taxei cu dispozițiile art. 90 paragraful 1 din Tratatul de instituire a Comunităților Europene (și nu Tratatul Constitutiv al Uniunii Europene cum a fost indicat eronat în sentință) în mod legal și temeinic a reținut prima instanță că respectiva taxă este contrară dreptului comunitar, chiar dacă motivația acestei concluzii este eronată.
Curtea Europeană de Justiție a arătat în mod constant că o consecință a dreptului comunitar actual este aceea că Statele membre pot să impună asupra mărfurilor precum autovehiculele un sistem de taxă al cărei cuantum crește progresiv în conformitate cu un criteriu obiectiv. (Deciziile Curții de Justiție a Comunităților Europene în cauzele 112/84 Humblot Directorului serviciilor fiscale, par. 12; Cauza C-132/88 Comisia Comunităților Europene, par. 17).
Cu privire lanatura taxei de înmatriculareCJCE s-a pronunțat la 05.12.2006 asupra acțiunilor preliminare formulate de - și în cauzele reunite C-290/2005 și C-333/2005, ocazie cu care a statuat că ocomparațiecu autoturismele second-hand plasate în circulație înainte de intrarea în vigoare a legii privind taxele de înmatriculare nu este relevantă.
Ca urmare susținerea instanței de fond conform căreia neconformitatea cu dreptul comunitar se datorează faptului cănu se percepe nici un fel de taxă pentru autoturismele produse si înmatriculate ori reînmatriculate în țara noastră, dar se percepe o astfel de taxă pentru autoturismele înmatriculate deja în celelalte state comunitare și reînmatriculate în România, după aducerea acestora aicinu este relevantă pentru stabilirea caracterului necomunitar al taxei.
Însă, așa cum se arăta în cauzele citate anterior - C-290/2005 și C-333/2005 -în scopul de a asigura neutralitatea impozitării interne prin respectarea regulilor de concurență între autoturismele uzate aflate deja pe piața națională și autoturismele similare importate este necesar să fie comparate efectele taxei pentru vehiculele nou-importate dintr-un alt stat membru decât statul în cauză cu efectele valorii reziduale a taxei care afectează vehiculele similar înmatriculate deja în statul respectiv și cărora, pentru acest scop, le-a fost deja aplicată această taxă.
S-a concluzionat că art. 90 par.1 din Tratatul CE trebuie interpretat ca interzicândotaxă percepută cu ocazia primei înmatriculări atâta timp câtvaloarea taxei, determinată exclusiv prin raportare la caracteristicile tehnice ale autoturismului (tipul motorului, capacitatea cilindrică) și clasificarea din punct de vedere al poluării, este calculatăfără a se lua în calculdeprecierea autoturismului, de o asemenea manieră încât, atunci când se aplică autoturismelor second hand importate din statele membre, aceasta excede valoarea taxei incluse în valoarea reziduală a unor autoturisme second hand similare care au fost deja înregistrate în statul membru în care sunt importate(a se vedea și Decizia Curții de Justiție a Comunităților Europene în Cauza C-345/93, par. 20).
Deoarece în România, stat comunitar, se percepea o astfel de taxă pentru autoturismele înmatriculate deja în celelalte state comunitare și reînmatriculate în România după aducerea acestora aici, fără ca la calculul acestei taxe să se ia în considerare deprecierea autoturismuluide o asemenea manieră încât aceasta excede valoarea taxei incluse în valoarea reziduală a unor autoturisme second hand similare care au fost deja înregistrate în România,curtea constată o diferență de tratament, ceea ce constituie o discriminare a regimului juridic fiscal și contravine dispozițiilor menționate din Tratatul CE.
În consecință taxa reglementată de art. 2141- 2143din Codul Fiscal se impune a fi anulată așa cum a reținut și prima instanță.
*
Referitor la cel de-al doilea motiv de recurs se constată că aplicarea dispozițiilor art. 11 din OUG 50/2008 în prezenta cauză nu poate fi acceptată.
Așa cum în mod judicios a stabilit și instanța de fond aceste dispoziții au intrat în vigoare doar la data de 01.07.2008 conform art. 14 alin. 1.
taxei intervine la momentul primei înmatriculări a unui autovehicul în România, atât în ceea ce privește taxa de primă înmatriculare cât și în ceea ce privește taxa de poluare.
În conformitate cu dispozițiile art. 15 alin 2 din Constituție, legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale mai favorabile. Față de acest principiu, raportat la momentul exigibilității taxelor, nu se poate aplica retroactiv o dispoziție a legii ce nu era în vigoare la data primei înmatriculări în România pentru produsele importate.
În caz contrar ar fi afectată și stabilitatea raporturilor juridice deoarece la data efectuării achiziției autovehiculului reclamanta a efectuat operațiunea juridică prevăzută de legislația aplicabilă la acel moment, astfel că nu se poate aplica o prevedere legală ce nu era în vigoare la data achiziției comunitare.
Ca atare în mod corect s-a dispus restituirea integrală a taxei.
*
În fine, cel de-al treilea motiv de recurs, privitor lamomentul de la care încep să curgă dobânzileeste apreciat ca fiind întemeiat de către instanța de control judiciar.
Regimul juridic al dobânzilor, în această materie este reglementat de art. 124 alin. 1 din Codul d e procedură fiscală, text conform căruiapentru sumele de restituit sau de rambursat de la buget contribuabilii au dreptul la dobânda din ziua următoare expirării termenului prevăzut la art. 117 alin. 2 sau la art. 70, după caz. Acordarea dobânzilor se face la cererea contribuabililor.
Cum ipoteza reglementată de art. 117 alin. 2 nu este incidentă în cauză rămâne de analizat cea prevăzută de art. 70. Conform acestui text:
" (1) Cererile depuse de către contribuabil potrivit prezentului cod se soluționează de către organul fiscal în termen de 45 de zile de la înregistrare.
(2) În situațiile în care, pentru soluționarea cererii, sunt necesare informații suplimentare relevante pentru luarea deciziei, acest termen se prelungește cu perioada cuprinsă între data solicitării și data primirii informațiilor solicitate. "
Interpretarea coroborată a dispozițiilor art. 124 alin. 1 și art. 70 alin. 1 conduce la concluzia că dobânzile se datorează după expirarea termenului de 45 de zile de la data solicitării.
Această concluzie trebuie însă circumstanțiată, pornind de la faptul că termenul de 45 de zile este un termen stabilit la dispoziția organului fiscal, de către legiuitor, pentru soluționarea cererii. În măsura în care cererea este soluționată înainte de expirarea acestui termen nu există justificare rațională pentru a aștepta expirarea celor 45 de zile întrucât eventuala culpă există de la momentul formulării cererii în cazul soluționării nefavorabile a acesteia.
Ca urmare momentul formulării cererii de restituire a taxei este și momentul de referință pentru plata dobânzii prevăzută de art. 124 alin. 2 raportat la art. 120 alin. 7 din Codul d e procedură fiscală, aceasta având caracterul de accesoriu a creanței principale.
Soluția adoptată de instanța de fond, respectiv acordarea dobânzilor de la momentul plății taxei, nu poate fi acceptată, pe de o parte pentru că este contrară dispozițiilor art. 124 din Codul d e procedură fiscală (alegerea momentului nefiind motivată în vreun fel) iar pe de altă parte pentru că reclamantul nu a putut justifica nicicum pasivitatea sa în perioada 28.03.2007 - 09.04.2009 (restituirea taxei făcându-se la cerere).
Ca urmare recursul pârâtei se dovedește parțial întemeiat și urmează a fi admis conform art. 312 din Codul d e procedură civilă cu consecința modificării în parte a sentinței, respectiv doar cu privire la momentul de la care începe să curgă dobânda legală.
Având în vedere că pârâta se află totuși în culpă procesuală, aceasta urmează să plătească reclamantului suma de 1000 lei cu titlul de cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând onorariu apărător ales.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta A în nume propriu și pentru A împotriva sentinței nr. 603/CAF/2009 pronunțată de Tribunalul Alba - Secția Comercială și Contencios Administrativ în dosarul nr- și în consecință:
Modifică în parte sentința atacată în sensul că obligă pârâtele să plătească reclamantului dobânda legală aferentă sumei de 5725 lei, calculată potrivit art. 124 din Codul d e procedură fiscală, începând cu data la care s-a formulat cererea de restituire a taxei.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței.
Obligă pârâta să plătească reclamantului suma de 1000 lei cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 25 2009.
Președinte, - - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, |
Red.
Tehnored LG - 4 ex-14.01.2010.
Jud. fond
Președinte:Lucian Ioan GhermanJudecători:Lucian Ioan Gherman, Gabriela Costinaș, Nicoleta