Anulare act administrativ . Decizia 2580/2009. Curtea de Apel Bucuresti

DOSAR NR- ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI

SECȚIA A VIII-A contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DECIZIA CIVILĂ NR.2580

ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 07.12.2009

CURTEA DIN:

PREȘEDINTE: Păun Luiza Maria

JUDECĂTOR 2: Cosma Carmen Valeria

JUDECĂTOR - -

GREFIER

Pe rol fiind pronunțarea asupra recursului formulat de pârâta DIRECȚIA DE MUNCĂ ȘI PROTECȚIE SOCIALĂ B împotriva sentinței civile nr.458/04.02.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a IX - de Contencios Administrativ și Fiscal în dosarul nr- în contradictoriu cu intimatul reclamant.

Dezbaterile pe fondul cauzei au avut loc în ședința publică de la 30.11.2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea la 07.12.2009.

CURTEA,

Asupra recursului de față;

Din examinarea actelor și lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin sentința civila nr. 458/04.02.2009 Tribunalul București - Secția a IX-a Contencios Administrativ și Fiscal respins ca neîntemeiată excepția inadmisibilității, a admis acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Muncii, Familiei și Egalității de Șanse - Comisia pentru aplicarea Decretului-lege nr. 118/1990, a anulat în parte Decizia nr. 1949/20.05.2008 emisă de pârâtă și obligat pârâta să emită nouă decizie prin care să recunoască reclamantului drepturile prevăzute de Decretul-lege nr. 118/1990.

Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că, deși reclamantul nu parcurs procedura administrativă prealabilă, din motivele reținute la emiterea actului contestat răspunsul era previzibil având în vedere motivele reținute la emiterea deciziei.

Pe fondul cererii de chemare în judecată a reținut că, prin Decizia nr. 1949 din 20.05.2008, pârâta Comisia pentru aplicarea Decretului-lege nr. 118/1990 din cadrul menționat că reclamantul este îndreptățit la facilitățile prev. de art. 6 din decretul-lege, dar nu beneficiază de indemnizație întrucât nu face dovada cu acte oficiale emise de organele competente că fost persecutat politic pentru putea fi încadrat în prevederile art. 1 din actul normativ.

Instanța de fond reținut că actul este nelegal întrucât reclamantul are calitatea de luptător în rezistența anticomunistă și beneficiază de prev. Decretului-lege nr. 118/1990 prin efectul legii, respectiv potrivit art. 7 lit. b) din OUG nr. 214/1999 fără fi necesar să mai facă dovada existenței vreuneia din situațiile enumerate în decret.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta criticând-o ca nelegală și netemeinică.

În dezvoltarea motivelor de recurs, recurenta-pârâtă arată că sentința a fost dacă cu încălcarea art. 7 coroborat cu art. 12 din Legea nr. 554/2004, art. 109 alin. 2 Cod procedură civilă și art. 8 alin. 5 din Decretul-lege nr. 118/1990 prin respingerea ca nefondată a excepției inadmisibilității acțiunii pentru lipsa procedurii administrative prealabile.

Altă critică adusă sentinței atacate privește soluția dată pe fondul cauzei și susține că tribunalul nu ținut cont de notele tehnice emise de Ministerul Muncii și Protecției Sociale privind aplicarea art. 7 din OUG nr. 214/1999, coroborat cu art. 6 din Decretul-lege nr. 118/1990 cu referire la adresa nr. 859/15.02.2006, dar și cu privire la celelalte înscrisuri depuse în apărare.

Susține că instanța nu motivat sentința cu privire la situațiile prevăzute la art. 1 în sensul că ipotezele prev. de OUG nr. 214/1999 sunt total diferite și distincte de cele prevăzute în art. 1 lit.a) - e) din Decretul-lege nr. 118/1990 și sub acest aspect prin sentința atacată fost interpretat greșit actul juridic dedus judecății.

Mai mult, susține că, prin hotărârea dată se pune în dificultate Comisia pentru aplicarea Decretului-lege nr. 118/1990 dacă nu se prevede expres litera la care se încadrează reclamantul.

Examinând motivele de recurs în raport de prev. art. 304 și art.3041Cod procedură civilă, Curtea reține următoarele:

Critica recurentei pârâte în sensul că în mod greșit instanța de fond a respins excepția inadmisibilității pentru lipsa procedurii administrative prealabile se constată că este neîntemeiată.

Conform art. 10 din decretul-lege nr. 118/1990, împotriva deciziei pronunțată în soluționarea cererii pentru stabilirea drepturilor titularilor Decretului-lege nr. 118/1990, persoana interesată poate face contestație potrivit Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004.

Decretul-lege nr. 118/1990 este lege specială care reglementează acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945 precum și celor deportate în străinătate ori constituite în prizonieri.

Dispozițiile art. 10 din acest decret nu pot fi interpretate în sensul că înainte de se adresa instanței de contencios administrativ, persoana interesată trebuie să se adreseze organului emitent cu cerere de revocare actului administrativ.

Atunci când legea nu este suficient de clară și precisă este necesar să existe norme secundare care să explice aplicarea legii. În speță, nu există norme metodologice cu dispoziție expresă în sensul că persoanele interesate trebuie să urmeze procedura prealabilă prev. de art. 7 din Legea contenciosului administrativ.

Mai mult, chiar și în lipsa unor norme date în aplicarea legii, care să trimită expres la procedura administrativă prev. de art. 7 din Legea nr. 554/2004, emitentul deciziei la care face referire art. 10 (5) din Decretul-lege nr. 118/1990, dacă aprecia ca necesară procedura prealabilă era obligat să menționeze expres în cuprinsul deciziei această cale de atac.

Ca atare, întrucât dispozițiile art. 10 (5) din Decretul-lege nr. 118/1990 nu sunt suficient de clare și precise, trebuie interpretate în sensul în care se asigură accesul liber al persoanei interesate la justiție și nu în sensul în care s-ar încălca acest drept constituțional al intimatului-reclamant.

Cu această motivare soluția instanței de fond în sensul respingerii excepției inadmisibilității ca neîntemeiată se constată că este temeinică și legală.

Criticile recurentei-pârâte cu privire la soluția pe fondul cauzei se constată că sunt întemeiate.

Prin Decizia nr. 2119 din 04.10.2007 Comisia pentru constatarea calității de luptător în rezistența anticomunistă constatat această calitate intimatului-reclamant pentru că fost supus din motive politice unor măsuri administrative abuzive cu trimitere la art. 6 raportat la art. 1, coroborat cu art. 3 lit. a) și f) din Ordonanță.

La art. 3 lit. a) și f) din OUG nr. 214/1999 sunt prevăzute măsurile abuzive de: a) privarea de libertate în locuri de deținere sau pentru efectuarea de cercetări și f) exmatricularea din școli, licee și facultăți.

Conform art. 7 (1) lit. b) din această ordonanță, persoanele care au calitatea de luptător în rezistența anticomunistă beneficiază de drepturile prev. de Decretul-lege nr. 118/1990.

Raportând situațiile prevăzute de OUG nr. 214/1999 în care se încadrează intimatul cu cele prevăzute de Decretul-lege nr. 118/1990 pentru persoanele persecutate din motive politice se constată că situația privării de libertate în locuri de deținere ca măsură abuzivă la care fost supus intimatul din motive politice este identică situației prev. de Decretul-lege nr. 118/1990 la art. 1 alin. 1 lit. b).

Art. 1 alin. 3 prevede că " fiecare an de detenție sau de internare pentru situațiile prevăzute la alin. 1 și 2 se consideră vechime în muncă un an și șase luni".

Din Sentința civilă nr. 3416 din 06.12.2006 ( 12 dosar) rezultă măsura privării intimatului de libertate constat în faptul că fost reținut de organele de miliție timp de 7 zile și 7 nopți.

Întrucât conform Decretului-lege nr. 118/19990 perioada de detenție este considerată vechime în muncă atunci când durata măsurii abuzive a fost de cel puțin un an, se constată că intimatul nu poate beneficia de vechimea în muncă prevăzută de acest act normativ.

De asemenea, pentru situația de la art. 1 alin. 1 lit. b) Decretul-lege nr. 118/1990 prevede indemnizație de 200 lei pentru fiecare an de detenție, strămutare în alte localități sau deportate în străinătate.

Intimatul nu a avut cel puțin un an de privare de libertate în locuri de detenție pentru beneficia de indemnizație.

Totodată măsura abuzivă de "exmatriculare din școli, licee și facultăți" la care a fost supus intimatul nu este prevăzută de Decretul-lege nr. 118/1990 și ca atare nu se poate acorda vreo indemnizație intimatului conform acestui decret.

Singurele drepturi de care beneficiază intimatul conform Decretului-lege nr. 118/1990 sunt facilitățile prevăzute de art. 6 din acest decret, iar recurenta-pârâtă reținut corect această împrejurare prin decizia nr. 1949/20.05.2008.

Față de cele reținute anterior se constată că instanța de fond făcut greșită aplicare în speță prevederilor OUG nr. 214/1999, raportat la dispozițiile Decretului-lege nr. 118/1990, iar această împrejurare constituie motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.

Astfel fiind, în temeiul art. 304 pct. 9, art. 3041și art. 312 Cod procedură civilă, Curtea va admite recursul și va modifica sentința atacată în sensul că va respinge contestația reclamantului formulată împotriva deciziei nr. 1949 din 20.05.2008, ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul formulat de recurenta pârâtă DIRECȚIA DE MUNCĂ ȘI PROTECȚIE SOCIALĂ, împotriva sentinței civile nr. 458/04.02.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IX - de Contencios Administrativ și Fiscal în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant.

Modifică sentința atacată, în sensul că respinge acțiunea ca neîntemeiată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, azi 07.12.2009.

PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR

-

GREFIER

Red.

Tehnored.CB/ 2 ex.

05.01.2010

Tribunalul București - 9

Judecător fond:

Președinte:Păun Luiza Maria
Judecători:Păun Luiza Maria, Cosma Carmen Valeria

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre Anulare act administrativ . Decizia 2580/2009. Curtea de Apel Bucuresti