Anulare act administrativ . Sentința 265/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ DE contencios ADMINISTRATIV FISCAL
DOSAR NR-
SENTINȚA NR. 265
Ședința publică din data de 09 decembrie 2009
PREȘEDINTE: Dinu Florentina
Grefier - - -
Pe rol fiind soluționarea acțiunii formulată de reclamanții domiciliat în Târgoviște, Bd. -. 9,. B,. 3. 32, jud. D și domiciliată în comuna, sat nr. 367, jud. D în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL AGRICULTURII ȘI DEZVOLTĂRII RURALE cu sediul în B,-, sect.3, cu sediul în Târgoviște, str. -, -. 13, Județ D și SC SA PRIN LICHIDATOR JUDICIAR cu sediul în Târgoviște, str. - -,. 23,. B,. 28, Cod poștal -, Județ
Acțiunea este timbrată cu 4 lei taxă judiciară de timbru potrivit chitanței nr. - din 18.11.2009 aflată la fila 28, timbru judiciar de 0,15 lei, ce au fost atașate și anulate.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns au răspuns reclamanții personal, reprezentată de procurator I potrivit procurii speciale autentificată sub nr. 4723/202.11.2009, aflată la fila 30 dosar, pârâtul reprezentat de avocat, din Baroul Dâmbovița, potrivit împuternicirii avocațiale din 30.10.2009, aflată la fila 29 dosar, lipsă fiind pârâții Ministerul Agriculturii și Dezvoltării rurale B și SC Sa prin lichidator judiciar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței faptul că prin intermediul Serviciului Registratură s-a depus de pârâtul Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale B la dosar originalul întâmpinării transmisă prin fax la termenul anterior, vizată și înregistrată sub nr. 18566/19.11.2009.
Procurator prezintă instanței originalul diplomei de licență nr. 465/13.01.2003 emisă de Ministerul Educației și Cercetării - Academia de Poliție, ", din care rezultă că este licențiat în științe juridice, a cărui xerocopie a fost vizată conform cu originalul, fiind mandatat de reclamantul, tatăl său.
Curtea solicită reclamantului să precizeze dacă înțelege să se judece în materia contenciosului administrativ față de dispozițiile Legii 554/2004 sau păstrează temeiul de drept al acțiunii astfel cum a fost formulată inițial.
Procurator I având cuvântul pentru reclamanții și, precizează că temeiul de drept al prezentei acțiune este art. 51 din Legea 18/1991, art. 1405-1409 cod civil și din eroare a fost depusă acțiunea la această instanță, neintenționând să se judece în materia contenciosului administrativ ci în materia fondului funciar.
Curtea față de precizarea la acțiunea a reclamanților, de la termenul de astăzi, din oficiu invocă excepția necompetenței materiale.
Procurator având cuvântul pentru reclamanții și lasă la aprecierea instanței excepția invocată.
Avocat având cuvântul pentru pârâtul solicită admiterea excepției necompetenței materiale și declinarea cauzei la Judecătoria Târgoviște.
CURTEA
Asupra acțiunii de față:
Prin cererea înregistrată la data de 22 octombrie 2009 sub nr- pe rolul Curții de APEL PLOIEȘTI - Secția Comercială și de Contencios Administrativ și Fiscal, reclamanții și în contradictoriu cu pârâții, SC SA prin lichidator juridic și Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale B, a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea Ordinului nr. 46/11.03.1992 emis de Ministerul Agriculturii și Alimentației, precum și restabilirea situației anterioare emiterii acestui ordin. De asemenea, solicitând în conformitate cu dispozițiile art. 274.pr.civ. obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de acest proces.
În motivarea acțiunii reclamanții au susținut că la data de 11 martie 1992 Ministerul Agriculturii și Alimentației a emis Ordinul nr. 46 prin care aprobă efectuarea unui schimb prin care urma ca numita domiciliată în Târgoviște, str. -,.11,. A,.13 să primească de la Societatea Comerciala "" Târgoviște terenuri arabile în suprafață de 6,23 ha, pe teritoriul comunei, în tarlaua 66, iar în schimbul acestor terenuri urma să predea Societății Comerciale Focșani terenuri arabile in suprafața de 6,23 ha pe teritoriul comunei, jud. V, parcela nr. 4A.
Consideră reclamanții că acest ordin nu a fost emis în conformitate cu prevederile legii din următoarele motive:
Ordinul de mai sus aprobă efectuarea schimbului de terenuri deși în baza art.51 din Legea 18/1991 Ministerul Agriculturii si Alimentației nu avea competenta să aprobe schimburi de terenuri dintre persoane fizice și juridice (unități agricole de stat) ci doar să avizeze atare schimburi. Acest lucru fiind arătat clar în decizia Curții Supreme de Justiție, Secția Contencios Administrativ, nr. 817/1994 și în decizia Curții de APEL PLOIEȘTI, secția civilă nr. 2078 din 4 octombrie 2002.
Mai susțin reclamanții faptul că ordinul atacat a fost aprobat deși numita nu a făcut dovada că este proprietar asupra terenurilor presupuse a fi predate către SA Focșani pentru realizarea schimbului.
Arată reclamanții că în conformitate cu prevederile legate acesteia trebuia să i se reconstituie dreptul de proprietate pe locațiile deținute anterior, să i se elibereze titlul de proprietate și abia ulterior să solicite efectuarea schimbului.
Mai mult susțin reclamanții că fără a deține titlu de proprietate asupra terenurilor schimbate numita nu putea efectua contract de schimb valabil, titlul acesteia de proprietate fiind emis după apariția Ordinului 46.
De asemenea învederează reclamanții că din cuprinsul titlului de proprietate nr. 2604 din 04.XI.1992 rezultă că acesteia i-a fost reconstituit dreptul de proprietate direct pe raza., jud. D, iar obligativitatea existenței titlului de proprietate anterior efectuării unui schimb de terenuri valabil este statuată în decizia nr. 756/1994 Curții Supreme de Justiție - Secția Contencios Administrativ, in decizia nr. I din 30 iunie 1997 Curții Supreme de Justiție ( recurs în interesul legii) și în decizia nr. 2078 din 4 octombrie 2002 Curții de Apel Ploiești, Secția Civila;
În continuare reclamanții arată că ordinul 46 nu putea aproba schimbul ia care s-a făcut referire mai sus deoarece acesta a fost făcut în scopul creșterii ilicite a valorii terenului. Comuna se afla la distanta de 15 km fata de cel mai apropiat oraș - Focșani - iar terenurile ce se pretind a fi predate sunt situate în câmp, în timp ce terenul primit pe raza. este situat pe raza unei comune suburbane a municipiului Târgoviște, la doar 5 km de acesta, având ieșire la drumul județean Târgoviște - Având în vedere cele de mai sus susțin reclamanții că Ordinul 46 nu putea aproba o situație contrară dispozițiilor legii.
De altfel au învederat reclamanții că din cuprinsul Ordinului 46 din 11 martie 1992 s-a constatat că acesta nu este emis de ministru, așa cum ar trebui ci de un secretar de stat, care a întocmit acest Ordin în nume propriu și l-a semnat, motiv pentru care consideră că acest ordin nu îndeplinește
condițiile de formă pentru a aviza un schimb de terenuri.
Mai susțin reclamanții că tot din cuprinsul Ordinului 46 reiese un alt aspect al ilegalității acestuia și anume numita trebuia să predea Focșani suprafața de 6,23 ha și urma să primească de la Targoviste aceeași suprafața. Astfel ca în urma acestui schimb Focșani câștiga suprafața de 6,23 ha, iar Târgoviște pierdea această suprafață, între cele doua - uri neexistând schimb de terenuri.
În final concluzionează reclamanții că au interes legitim să solicite anularea Ordinului nr. 46/1992 deoarece prin sentința civila nr. 1018/17.02.2009 Judecătoria Târgoviștea dispus reconstituirea dreptului lor de proprietate pentru suprafața de 2500 mp, teren extravilan pe raza comunei, iar prin decizia civila nr. 1064/16.06.2009 Tribunalul Dâmbovița - Secția civilă, a hotărât că întrucât nu mai există teren disponibil pe raza comunei, urmează a le fi atribuit fie teren aflat pe teritoriul unei comune limitrofe, fie a se acorda despăgubiri.
Totodată consideră ca prin obținerea anularii ordinului mai sus menționat ca fiind ilegal și anularea actelor subsecvente acestuia, va rezulta teren excedent pe raza comunei, astfel încât li se va putea reconstitui dreptul de proprietate pe raza comunei.
Se solicită sa admiterea acțiunii, anularea Ordinului 46/1992 emis de Ministerul Agriculturii și Alimentației, restabilirea situației anterioare emiterii acestui ordin și obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de acest proces.
În drept reclamanții și-au întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 82 coroborat cu art. 112 și urm. Cod procedura civilă, art. 274 Cod procedură civilă și pe dispozițiile art.51 din Legea 18/1991, art. 1405-1409 Cod civil.
În cauză s-a administrat proba cu înscrisuri, respectiv: Ordinul Ministerului Agriculturii și Alimentației nr. 46/11.03.1992, adresa din 31.01.2008 către Ministerul Agriculturii și Pădurilor, adresa nr. - a Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale, adresa nr. 459/2.03.1992 emisă de OCOT D către, adresa nr. 54159/4.03.1992 emisă de, avizul nr. 459 al OCOT D, adresa nr. 402/2.03.1992 a IAS Târgoviște, aviz nr. 430 al OCOT V - 28.02.1992, adresa nr. 682/27.02.1992 a SC SA Focșani, revenire la adresa nr. 31.01.2008, datată 02.07.2008, adresa nr. - din 14.07.2008 a, titlul de proprietate nr. 2604 din 04.11.1992 emis pe numele, Certificat de moștenitor nr. 1285/06.07.1995, decizia nr. 2078 din 4.10.2002 pronunțată de Curtea de APEL PLOIEȘTI.
În temeiul art.115 Cod procedură civilă,pârâtul a formulat întâmpinare prin care a invocat următoarele excepții:
Excepția inadmisibilității acțiunii. Sub acest aspect arată că Titlul VI "Despre schimb" -art. 1405-1409 Cod civil reglementează raporturi juridice de drept civil, materializate cel puțin "ad probationem" prin contractul de schimb, iar ordinul nr.46/11.03.1992- reprezintă un act administrativ prin care se aprobă un schimb de terenuri, în regim administrativ, respectiv prin validarea acestuia de către Ministerul Agriculturii și Alimentației ( în continuare )- autoritatea centrală competentă în această operațiune administrativă, în calitate de administrator al terenurilor aparținând statului, la acea dată.
Mai mult menționează că anularea Ordinului nr.46/1992 se situează procesual în materia contenciosului administrativ și este reglementată de dispozițiile Legii nr.554/2004, nu a Codului civil si a Legii nr. 18/1991.
În condițiile în care temeiul de drept a fost recalificat de instanța, în sensul celor anterior afirmate, având în vedere instanța specializată la care a fost repartizată cauza și luând în considerare astfel, cadrul normativ al Legii nr.554/2004, pârâtul înțelege să invoce excepția tardivității acțiunii.
Ordinul nr.46/1992 - este un act administrativ unilateral. Ordinul a fost emis de la data de 11.03.1992, cu 17 ani înaintea introducerii prezentei acțiuni, iar acțiunea în anularea acestuia a fost introdusă în luna octombrie 2009, dată la care termenul de introducere a acțiunii era reglementat de art. 11, alin.l și 2 din Legea nr.554/2004.
Alineatul 2 al acestui articol prevede: " Pentru motive temeinice, în cazul actului administrativ individual, cererea poate fi introdusă și peste termenul prevăzut la alin.(l), dar nu mai târziu de un an de la data comunicării actului, data luării la cunoștință, data introducerii cererii sau data încheierii procesului-verbal de conciliere."
De asemenea, susține că în speță, cu un minim de diligenta, reclamanții ar fi putut să afle de Ordinul atacat în anul 1993 când li s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața de 3,75 ha prin nr.3455/09.07.1993. La acea dată ar fi putut aprecia dacă reconstituirea s-a făcut pe vechiul amplasament iar cu un minim de diligență ar fi putut afla proprietarul și titlul deținut de acesta pentru amplasamentul pretins astăzi de reclamanți.
Mai arată că în anul 2006, aceeași reclamanți au formulat o acțiune de fond funciar în cadrul căreia s-a efectuat o expertiza de identificare a vechiului amplasament al autorului acestora.
Expertiza efectuată de, prin care s-a estimat vechiul amplasament a fost depusă în dosarul nr. 1901/2006- al Judecătoriei Târgoviște la 20.12.2007. La termenul din 28.02.2008 reclamanții au completat acțiunea ce forma obiectul dosarului nr- solicitând și anularea Ordinului nr.46/1992.Acest capăt de cerere, invocându-se necompetenta materială a instanței, a fost disjuns și înregistrat pe rolul Curții de Apel București Secția VIII Contencios Administrativ, formând dosarul nr-, în prezent perimat.
Raportat la aceste date, învederează pârâtul că acțiunea de față apare ca fiind tardiv formulată.
Pârâtul mai invocă excepția inadmisibilității acțiunii în lipsa procedurii prealabile, conform art.7 din Legea nr.5 54/2004, înainte de sesizarea instanței persoana care se consideră vătămată trebuie să solicite autorității emitente, revocarea actului.
Or, în prezenta cauză, reclamanții nu au urmat aceasta procedura, în lipsa căreia acțiunea este inadmisibilă sau eventual, prematură.
De asemenea mai invocă excepția lipsei de interes.
În susținerea acesteia pârâtul a arătat că pentru a justifica acțiunea în anularea Ordinului nr.46/1992- act administrativ individual - persoana pretins vătămata trebuie să justifice cererea formulată probând că actul atacat îi vatămă un drept legal sau interes legitim.
În speța, prin nr.3455/1993, reclamanților li s-a reconstituit dreptul de proprietate solicitat, respectiv 3,75 ha, pe mai multe amplasamente distincte.
Terenul pretins a-i fi fost reconstituit ca drept de proprietate în baza Ordinului nr.46/1992, din fostul amplasament al autorului reclamanților, era suprafața de 1 ha primit de din fosta moșie. Aceasta suprafață - fost lot nr.11 conform persoanelor împroprietărite din fosta moșie - este diferit de terenul reconstituit, figurând în același Tablou ca lot. 13 aparținând Camerei Agricole.
În acest sens arată că D, a confirmat prin Adresa nr.18978/28.11.2008 că terenul reconstituit prin nr. 2604/1992 în baza Ordinului nr.46/1992, pe numele autoarei sale, nu se suprapune cu fostul amplasament al lui - autorul reclamanților, cele doua suprafețe nefiind măcar limitrofe. În aceste condiții, susține că prin Sentința nr.1018 din 17.02.2009, a fost admisa excepția lipsei de interes invocată, reținându-se că terenul pretins de reclamanți nu se suprapune cu terenul ce i-a fost reconstituit în baza Ordinului nr.46/1992.
În consecința, precizează că Ordinul nr.46/1992 a aplicat un schimb de terenuri fără a afecta fostul amplasament al autorilor reclamanților.
Sentința a devenit irevocabila prin respingerea recursului în ceea ce-l privește conform Deciziei nr. 1064/16.06.2009, de altfel suprafața cuvenită reclamanților este de numai 2500 mp. și se află în afara titlului de meu de proprietate.
În consecința reclamanții nu justifică un interes în anularea Ordinului, pretinsul lor drept nefiind încălcat prin emiterea acestuia.
Față de toate aceste considerente solicită admiterea excepțiilor și respingerea acțiunii astfel formulate. Cu cheltuieli de judecată.
De asemenea în temeiul art. 115 Cod procedură civilă,pârâtul Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția inadmisibilității acțiunii pentru neîndeplinirea procedurii prealabile.
Sub acest aspect arată că potrivit art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, actualizată, "Orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interese legitim, de către o autoritate public, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată. Interesul legitim poate fi atât privat, cât și public."
De altfel arată că art. 2, alin. 1, lit. c din lege definește actul administrativ ca fiind actul unilateral cu caracter individual sau normativ, emis de o autoritate în vederea executării ori a organizării executării legii, dând naștere, modificând sau stingând raporturi juridice. în interpretarea acestui text de lege, certificatul a cărui anulare se solicită este un "act administrativ", fiind emis "de o autoritate publică în vederea executării ori organizării executării legii".
Având în vedere obiectul acțiunii consideră că suntem în prezența unui un act administrativ cu caracter individual, suspus cenzurii instanței de contencios administrativ, iar una dintre condițiile acțiunii în contencios administrativ este aceea a îndeplinirii procedurii prealabile, în condițiile și în termenele prevăzute de art. 7 din lege. De altfel procedura prealabilă administrativă este reglementată ca o condiție de exercitare a dreptului la acțiune în contenciosul administrativ, a cărei neîndeplinire în termenele și condițiile prevăzute de lege atrage inadmisibilitatea acțiunii.
Astfel, art. 7 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 prevede că este îndreptățită să introducă plângere prealabilă și terțul care se consideră vătămat printr-un act administrativ adresat altui subiect de drept, dar nu mai târziu de 6 luni de la data luării la cunoștință.
Susține că numai după parcurgerea acestei proceduri - condiție de admisibilitate a acțiunii în contencios administrativ, persoana, dacă se consideră în continuare nemulțumită de răspunsul primit ori dacă autoritatea căreia i s-a adresat refuză să-i răspundă, poate formula și înregistra acțiune în contencios administrativ pe rolul instanței de judecată, în termenele prevăzute de art. 11 din lege.
Dreptul reclamantului la acțiune în contencios administrativ, în sens material, se naște după ce autoritatea emitentă a actului atacat răspunde reclamației administrative prealabile sau la expirarea termenului de 30 zile în care aceasta era obligată să răspundă.
În speță, reclamantul nu anexează, potrivit art. 12, dovezile din care să rezulte că a fost îndeplinită procedura prealabilă a reclamației administrative, respectiv copii de pe cererea adresată autorității publice. Aceste copii, care vor fi certificate pentru conformitate cu originalul, prezintă interes pentru a putea stabili dacă petiționarul a respectat termenul prevăzut de art. 7 din Legea nr. 554/2004.
procedurii prealabile poate fi invocată oricând în fața instanței de judecată, atât pe cale de excepție, cât și pe fond, în fața instanței de fond sau în căile de atac, de orice parte și chiar de către instanță din oficiu, fiind vorba de respectarea unei norme imperative, de ordine publică, ce atrage caracterul absolut și peremptoriu al excepției inadmisibilității acțiunii.
Apreciază că acțiunea contravine prevederilor articolului sus-menționat (art. 7) din legea contenciosului administrativ, precum și dispozițiilor art. 109 alin. (2) Cod proc. civ. "în cazurile anume prevăzute de lege, sesizarea instanței competente se poate face numai după îndeplinirea procedurii prealabile, în condițiile stabilite de acea lege. Dovada îndeplinirii procedurii prealabile se va anexa la cererea de chemare în judecată." în consecință, anterior introducerii acțiunii în contencios administrativ, reclamantul trebuia să parcurgă procedura administrativă prealabilă.
Din actele depuse la dosarul cauzei nu rezultă că a fost îndeplinită procedura prealabilă a reclamației administrative, condiție de investire a instanței de contencios administrativ ce constituie fine de neprimire a acțiunii.
Având în vedere dispozițiile imperative ale Legii nr. 554/2004 cu privire la obligativitatea îndeplinirii de către persoana care se consideră vătămată într-un drept al său sau într-un interes legitim a plângerii prealabile înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ, raportat la lipsa depunerii unor dovezi în acest sens de către reclamant, solicită admiterea excepției invocate și respingerea acțiunii ca fiind inadmisibilă.
În continuare invocă excepția tardivității acțiunii, arătând că ordinul nr. 46/1992 emis de este un act administrativ unilateral, cu caracter individual, emis anterior intrării în vigoare a Legii contenciosului administrativ.
Actul atacat a fost emis de către Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale în anul 1992, cu 17 ani înaintea introducerii acțiunii în anulare, iar acțiunea a fost introdusă la instanța de judecată în anul 2009, când în vigoare erau dispozițiile art. 11 alin. (1) și (2) din Legea nr. 554/2004, care prevăd: "pentru motive temeinice, în cazul actului administrativ unilateral, cererea poate fi introdusă și peste termenul prevăzut la alin. (1), dar nu mai târziu de un an de la data comunicării actului, data luării la cunoștință, data introducerii cererii sau data încheierii procesului - verbal de conciliere, după caz".
Chiar dacă s-ar considera incidente dispozițiile legale de mai sus potrivit cărora termenul de 1 an se calculează de la data "comunicării actului, data luării la cunoștință, data introducerii cererii sau data încheierii procesului - verbal de conciliere, după caz", consideră că interpretarea acestor dispoziții trebuie să se facă în concordanță cu principiul stabilității raporturilor juridice, astfel încât nu poate fi admisibilă o acțiune de anulare a unui act administrativ la 12 ani de la data emiterii acestuia.
În speță, susține că reclamantul, cu o minimă diligentă, ar fi putut să afle de existența ordinului atacat cu mult înainte de data introducerii acțiunii. De fapt, aflase de existența acestui ordin din luna mai a anului 2008. Dovada în acest sens o constituie chiar cererea adresată ministerului (înregistrată la sub nr. -/2008), prin care reclamantul solicita a-i fi comunicată o copie după actul în speță.
Menționează că prin adresa nr. - din 20.05.2008 i s-a comunicat reclamantului o copie a Ordinului nr. 46/1992. S-a creat posibilitatea reală pentru reclamant de a cunoaște despre existența actului, acesta având posibilitatea de a-l contesta în situația în care aprecia că este vătămat în drepturile sale, cu respectarea condițiilor prevăzute de lege.
Față de aceste aspecte, apreciază că termenul de 1 an reglementat de art. 11 alin. 2 (termen de decădere ce-și găsește rațiunea în considerente ce țin de respectarea principiului securității și stabilității raporturilor juridice) din Legea nr. 554/2004 este împlinit.
În consecință apreciază că este întemeiată excepția tardivității acțiunii, solicită admiterea ei întrucât excepțiile ridicate primează, conform art. 136-137 alin. 1.proc. civ. urmează ca instanța să se pronunțe cu întâietate asupra acestora.
Pe fond, susține că prin Ordinul nr. 46/11.03.1992 s-a aprobat efectuarea unor schimburi de terenuri situate în județele D și V, actul respectând prevederile legale în vigoare la data emiterii lui, respectiv art. 51 din Legea nr. 18/1991 și, dispozițiile HG nr. 884/1990.
de specialitate a definit nulitatea ca fiind acea sancțiune de drept civil care lipsește actul juridic de efectele contrarii normelor juridice edictate pentru încheierea sa valabilă.
Consideră că pentru admiterea acțiunii, reclamantul are obligația să facă dovada că actul atacat a fost emis cu încălcarea dispozițiilor în temeiul cărora a fost emis (Legea nr. 18/1991), în caz contrar urmând ca acțiunea acesteia să fie respinsă ca nefondată, conform principiului de drept potrivit căruia actul este valabil până la proba contrară, proba fiind în sarcina reclamantului.
Ordinul atacat a fost emis în aplicarea Legii nr. 18/1991 a fondului funciar și a HG. nr. 884/1990 privind organizarea și atribuțiile Ministerului Agriculturii și Alimentației, astfel încât cauzele de nulitate urmează a fi cercetate prin raportare la aceste dispoziții, respectiv dacă ordinul vine sau nu în contradicție cu dispozițiile legale arătate.
Apreciază că actul supus analizei este în concordanță cu actul normativ de forță juridică superioară, în temeiul și în executarea căruia a fost emis și ordinul atacat a fost emis în aplicarea dispozițiilor art. 51 din Legea fondului funciar.
Potrivit acestor dispoziții legale "(1)Schimbul de terenuri între persoane fizice se face prin acordul acestora, prin act autentic, dispozițiile art. 46 fiind aplicabile. (2) Schimbul de terenuri între persoane juridice care au în administrare terenuri asupra cărora statul are majoritatea acțiunilor sau între acestea si persoanele fizice se face numai cu avizul Ministerului Agriculturii și Alimentației sau al Ministerului Mediului, după caz.", iar în temeiul textului de lege arătat mai sus, a fost emis Ordinul nr. 46/1992.
În acest sens apreciază că prevederile ordinului în discuție nu contravin și nu denaturează sensul și scopul dispozițiilor legale în aplicarea cărora au fost emise.
Raportat la criticile formulate de reclamant, învederează următoarele:
Potrivit susținerilor reclamanților, aceștia sunt îndreptățiți la reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 2500 mp teren pe raza comunei. Referindu-se la interesul lor în anularea ordinului atacat, reclamanții argumentează că, dacă s-ar anula acest ordin, va rezulta teren excedent pe raza comunei, urmând a fi reconstituit în favoarea lor. Consideră neîntemeiat acest argument. De altfel, chiar reclamanții susțin că prin Decizia civilă nr. 1064/16.06.2009, Tribunalul Dâmbovițaa hotărât să le fie atribuit numiților și, teren pe teritoriul altei comune limitrofe sau să li se acorde despăgubiri.
De asemenea solicită a se înlătura susținerile reclamanților prin care invocă faptul că Ordinul contravine prevederilor art. 51 din Legea nr. 18/1991.
În acest sens susține că actul a fost emis în temeiul art. 51, reprezentând avizul cerut de lege în vederea efectuării schimbului de terenuri. învederăm faptul că schimbul efectiv de terenuri, potrivit alin. (1) art. 51 din Legea nr. 18/1991, are loc prin acordul părților, prin act autentic "Schimbul de terenuri între persoane fizice se face prin acordul acestora, prin act autentic, dispozițiile art. 46 fiind aplicabile." Prin ordinul atacat, nu s-a realizat așadar schimbul de terenuri, ci, în baza legii, și-a dat avizul pentru efectuarea acestui schimb.
Referitor la susținerile reclamantului legat de faptul că actul atacat a fost dat doar cu scopul creșterii ilicite a valorii terenului, apreciază că sunt simple speculații.
Se solicită a se constata că susținerile reclamanților sunt nefondate, întrucât nici o dispoziție din ordinul atacat nu vine în contradicție cu prevederile legii în temeiul căreia a fost emis, reclamanții criticând actul sub aspectul oportunității și nu al legalității.
Pentru toate cele ce preced, solicită admiterea excepțiilor astfel cum au fost formulate, iar în subsidiar respingerea acțiunii ca nefondată.
La termenul de judecată din 09 decembrie 2009, reclamanții și, prin procurator I și-au precizat temeiul de drept al prezentei acțiuni și anume prevederile art. 51 din Legea 18/1991, art. 1405-1409 Cod civil, declarând că din eroare a fost depusă la această instanță, neintenționând să se judece în materia contenciosului administrativ ci în materia fondului funciar.
Curtea față de precizarea la acțiunea a reclamanților de la termenul de astăzi, din oficiu a invocat excepția necompetenței materiale.
Față de această excepție și în temeiul art. 137.pr. civ. Curtea reține următoarele:
Potrivit dispozițiilor art.1 pct.1 pr. civ. în primă instanță, judecătoria judecă toate procesele și cererile, în afară de cele date prin lege în competența altor instanțe.
Prin urmare, judecătoria are plenitudinea de competență pentru judecata în primă instanță, de vreme ce judecă toate procesele și cererile, în afara acelora care, prin excepție, sunt date în competența altor instanțe.
Or, în materia fondului funciar, judecătoria este competentă pentru judecata în primă instanță.
Cum reclamanții și-au precizat temeiul de drept al prezentei acțiuni și anume prevederile art. 51 din Legea 18/1991, art. 1405-1409 Cod civil, declarând că din eroare a fost depusă la această instanță, neintenționând să se judece în materia contenciosului administrativ ci în materia fondului funciar, Curtea va admite excepția necompetenței materiale și va declina competența de soluționare a cauzei, în favoarea Judecătoriei Târgoviște - completele specializate de fond funciar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția necompetenței materiale, invocată din oficiu.
Declină competența de soluționare a acțiunii formulată de reclamanții domiciliat în Târgoviște, Bd. -. 9,. B,. 3. 32, jud. D și domiciliată în comuna, sat nr. 367, jud. D în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL AGRICULTURII ȘI DEZVOLTĂRII RURALE cu sediul în B,-, sect.3, cu sediul în Târgoviște, str. -, -. 13, Județ D și SC SA PRIN LICHIDATOR JUDICIAR cu sediul în Târgoviște, str. - -,. 23,. B,. 28, Cod poștal -, Județ D, în favoarea Judecătoriei Târgoviște - completele specializate de fond funciar.
Cu recurs în termen de 5 zile de la pronunțare.
Pronunțată în ședința publică azi, 09 decembrie 2009.
PREȘEDINTE,
GREFIER,
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
Red.DF
Tehnored. CMF
6 ex./16.12.2009
Președinte:Dinu FlorentinaJudecători:Dinu Florentina
