Anulare act administrativ . Sentința 28/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR--20.11.2007
SENTINȚA CIVILĂ NR.28
Ședința publică din 12 februarie 2008
PREȘEDINTE: Rodica Olaru
JUDECĂTOR 2: Mircea Ionel Chiu
GREFIER: - -
S-a luat în examinare acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanții și împotriva pârâților Guvernului României și Municipiul T, având ca obiect anulare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședință publică, lipsă reclamanții reprezentanți de avocat, pentru pârâtul Municipiul T se prezintă consilier juridic, lipsă fiind pârâtul Guvernul României.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, reprezentanta pârâtului depune la dosar delegație de reprezentare și întâmpinare, un exemplar comunicându-se și avocatei reclamantei.
Instanța, pune în discuția părților excepția inadmisibilității acțiunii în raport de prevederile art.7 din Legea nr.554/2004.
Avocata reclamanților solicită respingerea excepțiilor pentru motivele arătate în concluziile scrise. Depune concluzii scrise.
Reprezentanta pârâtului Municipiului T, consilier juridic solicită admiterea excepțiilor.
CURTEA
Asupra acțiunii de contencios administrativ de față constată:
Prin acțiunea precizată reclamanții și au chemat în judecată pe pârâții Guvernul României și Municipiul T solicitând ca prin sentință să se constate nelegalitatea parțială a Hotărârii Guvernului nr.1016 di 1 septembrie 2005, anume a poziției 2640 din Anexa nr.2- prin care terenul pe care este situată casa proprietatea lor, precum și curtea și grădina acesteia, situate în T,-/a, înscrise în nr.2093, este inventariat ca făcând parte din domeniul public al Municipiului T și să se dispună anularea în parte a prevederilor actului administrativ cu caracter normativ menționat, anume a poziției 2640 din Anexa 2, deoarece încalcă dispozițiile art. 3 (3) din Legea nr.213/1998, și ale art. 4(4) și 5 (1) din Legea nr.18/1991, astfel cum a fost modificată și republicată la 5 ianuarie 1998.
În motivare arată că au dobândit în proprietate, ca bun comun, imobilul situat în T,-/a, înscris în nr.2093 nr.top.116-118/2, constând din casă și anexe gospodărești, prin contractul de vânzare cumpărare nr.14348/15 octombrie 1997, încheiat în baza Legii nr.112/1995. terenul aferent construcțiilor, în suprafață de 2851 mp. rămas intabulat pe numele Statului Român, în proprietatea căruia a trecut în anul 1985 împreună cu construcțiile, prin efectul Decretului nr.223/1974.
Sub dosar nr- al judecătoriei Timișoara, a solicitat să se constate, în contradictoriu cu Consiliul Local al Municipiului T și Primarul Municipiului T, că reclamanții au dobândit de drept, prin efectul Legii nr.112/1995 și a Normelor metodologice de aplicare ale acesteia aprobate prin nr.HG20/1996, dreptul de proprietate asupra terenului de sub și aferent construcțiilor. În cadrul acestui proces, pârâții au invocat în apărare nr.HG1016 din 1 septembrie 2005 și anume poziția 2640 din Anexa 2. Astfel, reclamanții au luat la cunoștință că terenul de sub casă și aferent construcțiilor este inclusiv în domeniul public de interes local al Municipiului
Includerea terenului aferent casei proprietatea reclamanților în domeniul public al Municipiului T prin actul administrativ s-a făcut cu încălcarea vădită a dispozițiilor art.3 (3) din Legea nr.213/1998, care prevede că domeniul public al municipiilor "este alcătuit din bunurile prevăzute la pct.III din anexă și din alte bunuri de uz sau de interes public ", deoarece acest teren nici nu se încadrează în bunurile din anexă și nici nu este și nici nu poate fi de uz sau de interes public local, singurii pentru care acesta prezintă vreun interes fiind proprietarii casei la care este aferent terenul.
Nelegalitatea actului administrativ atacat rezultă cu și mai multă claritate din coroborarea dispozițiilor legale încălcate sus-menționate cu cele ale Legii nr.18/1991, art.4 (4): "Terenurile din domeniul public sunt cele afectate unei utilități publice" și art. 5(1): " domeniului public terenurile pe care sunt amplasate construcții de interes public, piețe, căi de comunicații, rețele stradale și parcuri publice, porturi ș aeroporturi, terenurile cu destinație forestieră, albiile râurilor și fluviilor, cuvetele lacurilor de interes public, fundul apelor maritime interioare și al mării teritoriale, țărmurile Mării negre, inclusiv plajele, terenurile pentru rezervații naturale și parcuri naționale, monumentele, ansamblurile și siturile arheologice și istorice, monumentele naturii, terenurile pentru nevoile apărării sau pentru alte folosințe care, potrivit legii, sunt de domeniul public, ori care, prin natura lor, sunt de uz sau interes public".
Includerea abuzivă a acestui termen în domeniul public al Municipiului T are drept consecință încălcarea unui drept fundamental și anume dreptul reclamanților de proprietate asupra imobilului.
Prin întâmpinare Guvernul României a cerut respingerea acțiunii pentru tardivitate pentru nerespectarea prevederilor art.11 din Legea nr.554/2004 raportat la data publicării nr.HG1016/2005 în Monitorul Oficial și anume 29.IX.2005 și de asemenea pentru lipsa de calitate procesuală activă a reclamanților pentru că nu fac dovada dreptului de proprietate asupra terenului în litigiu și pe fond să se respingă acțiunea ca neîntemeiată neexistând motive de nelegalitate ale hotărârii.
Pârâtul Municipiului a cerut de asemenea respingerea acțiunii ca nefondată pentru că au fost respectate prevederile Legii nr.213/1998 la adoptarea nr.HG1016/2005 pentru că încadrarea bunurilor din litigiu în categoria celor de "uz public" sau "interes public" la nivel local, se face în funcție de natura și afectațiunea lor, de către organele unităților administrativ teritoriale, respectiv, Consiliul Local al Municipiului T prin Hotărâre.
Având în vedere că Direcția de Urbanism, prin care Serviciul Banca de date a identificat imobile situate în municipiul T care nu au fost cuprinse în Anexa nr.2 privind inventarul bunurilor care aparțin domeniului public al municipiului T atestată prin nr.HG997/2002 și publicată în Monitorul Oficial al României nr.699 bis/24.09.2002 și în Anexele nr.1-23 la HG nr.1016/2005 pentru modificarea și completarea nr.HG977/2002 privind atestarea domeniului public al județului T, publicate în Monitorul Oficial al României nr.874 bis/29.05.2005, imobile care au fost verificate și de Serviciul de Carte Funciară T, privind proprietarul tabular actual.
De asemenea, aceste imobile au fost verificate la Direcția Patrimoniu- Serviciul Administrare Imobile privind revendicările în baza Legii nr.10/2001, apoi la Serviciul Agricol cu privire la solicitările de retrocedare în baza Legii nr.18/1991, a Legii nr.1/2000 și a Legii nr.247/2005, iar Direcția patrimoniul prin referat a propus includerea acestor imobile în domeniul public al Municipiului
În concluzie imobilele cuprinse în anexă au ca proprietar tabular Statul Român și nu fac obiectul unor dosare de revendicare în baza Legii nr.18/1991, a Legii nr.1/2000, a Legii nr.10/2001 și a Legii nr.247/2005.
La termenul de judecată din data de 15 2008 și 12.II.2008 Curtea de Apel Timișoaraa invocat excepția privind inadmisibilitatea acțiunii în contencios administrativ în raport cu prevederile art.7 din Legea nr.554/2004 și examinând-o, respinge acțiunea pe excepție pentru că:
Potrivit art.7 alin.1 și 2 din Legea nr.554/2004, înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său sau într-un interes legitim, printr-un act administrativ individual sau normativ, trebuie să solicite autorității publice emitente în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea în tot sau în parte, a acestuia.
Deci, prin Legea nr.554/2004 a fost creată o procedură prealabilă introducerii acțiunii în contencios administrativ, cu caracter obligatoriu având în vedere normele cu caracter imperativ folosite de legiuitor în reglementarea suscitată.
O dispoziție legală în același sens este cuprinsă și în art. 109 alin.2 Cod procedură civilă, în sensul că, în cazurile anume prevăzute de lege, sesizarea instanței competente se poate face numai după îndeplinirea unei procedurii prealabile, în condițiile stabilite de acea lege. Dovada îndeplinirii procedurii prealabile se va anexa la cererea de chemare în judecată.
Cum lipsa procedurii prealabile constituie un fine de neprimire și cum reclamanții au formulat plângere pentru revocarea parțială a nr.HG1016/2005, la data de 7.XII.2007, după introducerea acțiunii în contencios administrativ, ce a avut loc la 20.XI.2007, potrivit tichetului poștal de la fila 36 din dosar, acțiunea se respinge pe excepție.
Caracterul obligatoriu al procedurii prealabile a fost consacrat în mod constant și prin practica ÎCCJ, sens în care este de relevantă și decizia nr.994/15.II.2007 pronunțată de instanța supremă (a se vedea "Jurisprudența ÎCCJ, Secția de contencios-adminsitrativ și fiscal pe anul 2007, pagina 305).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca inadmisibilă acțiunea formulată de reclamanții - și împotriva pârâților Guvernul României și Municipiul T, așa cum s-a precizat.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică 12.II.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,
- - - - - - -
Se comunică:
- reclamanților- și - T,-/a, jud.
- pârâtului- Guvernul României- B, Calea nr.1, sector.1
- pârâtului- Municipiul - T, Bv. nr.1
Emis 4 com.
RED.-13.II.2008.
TEHNORED:/ 18.02.2008/6.ex.
Președinte:Rodica OlaruJudecători:Rodica Olaru, Mircea Ionel Chiu
