Suspendare executare act administrativ fiscal. Sentința 33/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR--03.12.2007
SENTINȚA CIVILĂ NR.33
Ședința publică din 12 februarie 2008
PREȘEDINTE: Mircea Ionel Chiu
JUDECĂTOR 2: Răzvan Pătru
GREFIER: - -
S-a luat în examinare cererea în contencios administrativ formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâții Ministrul, Familiei și Egalității de Șanse și Ministerul Muncii, Familiei și Egalității de Șanse,având ca obiect suspendare executare ordin.
La apelul nominal făcut în ședință publică, pentru reclamanta lipsă se prezintă avocat, iar pentru pârâți se prezintă consilier juridic.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, instanța pune în discuția părților admisibilitatea în principiu a cererii de intervenție accesorie formulată de Sindicatul Liber din cadrul Inspectoratului Teritorial d e Muncă T și acordă cuvântul părților pe aceasta.
Avocatul reclamantei solicită respingerea cererii de intervenție așa cum s-a arătat în întâmpinare.
Reprezentantul pârâților solicită admiterea în principiu a cererii de intervenție.
Reprezentantul intervenientului solicită admiterea în principiu a cererii de intervenție. Depune în susținerea acestei cererii un set de înscrisuri.
Instanța, admite în principiu cererea de intervenție formulată de intervenientul Sindicatul Liber din cadrul Inspectoratului Teritorial d e Muncă T și acordă cuvântul părților asupra cererii de suspendare.
Avocatul reclamantului solicită respingerea tuturor excepțiilor, admiterea cererii de suspendare a Ordinului nr.810/20.09.2007 până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei, cu cheltuieli de judecată. Depune chitanța privind onorariul de avocat în sumă de 1.675 lei. Mai arată, că ordinul este lovit de nulitate absolută potrivit art.25 din HG nr.1210/2003.
Reprezentantul pârâților, cu privire la excepția autorității de lucru judecat, consideră că aceasta este întemeiată întrucât ordinul nr.810/20.09.2007 este suspendat prin sentința civilă nr.274/06.11.2007 pronunțată în dosarul nr-, motiv pentru care solicită admiterea excepției.
De asemenea, având în vederea faptul că nu se pot face mai multe cereri de suspendare succesive pentru aceleași motive, solicită admiterea excepției inadmisibilității acțiunii, potrivit dispozițiilor art.14 alin.6 din Legea nr.554/2004 modificată și completată prin Legea nr.262/2007, precum și a excepției tardivității întrucât reclamanta putea contesta acest ordin în 30 de zile de la primire, respectiv la data de 21.09.2007.
Pe fond solicită respingerea ca inadmisibilă a cererii de suspendare pentru motivele arătate în întâmpinare, cu cheltuieli de judecată în cuantum de 1422 RON.
Reprezentantul intervenientul solicită a se observa faptul că a doua cerere de suspendare executării ordinului nr.810/20.09.2007 este inadmisibilă potrivit dispozițiilor art.14 alin.6 din Legea nr.554/2004 care prevede că "nu pot fi formulate mai multe cereri de suspendare succesive pentru aceleași motive". Mai arată, că prima cerere de suspendare a fost soluționată printr-o încheiere de renunțare la judecată, iar al doilea aspect legat de excepția inadmisibilității acțiunii este faptul că ordinul 810 din 20.09.2007 fiind suspendat reclamanta își desfășoară activitatea în continuare. Solicită admiterea excepției autorității de lucru judecat.
Pe fond, reprezentantul intervenientului consideră că nu sunt îndeplinite cele două cerințe prevăzute de suspendare, fără cheltuieli de judecată. Depune practică judiciară.
În replică, avocatul reclamantei precizează faptul că potrivit art.166 Cod procedură civilă nu există identitate de cauză, textele fiind diferite, prima cerere de suspendare fiind întemeiată pe dispozițiile art.14 din Legea nr.544/2004, iar cea două cerere pe dispozițiile art.15 din Legea nr.544/2004.
CURTEA
Deliberând asupra cererii de suspendare constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara, sub nr-, reclamanta a chemat în judecată pe pârâții Ministrul muncii, familiei și egalității de șanse, Ministerul Muncii, Familiei și Egalității de Șanse, solicitând ca în condițiile art.15 din Legea nr.554/2004 suspendarea executării Ordinului nr.810 din 20 septembrie 2007 emis de către Ministerul muncii, familiei și egalității de șanse, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei.
În motivare reclamanta arată că la data de 30.11.2007 a formulat acțiune în contencios administrativ împotriva Ordinului nr.810 din 20 februarie 2007, prin care a solicitat anularea în tot a acestui act administrativ.
Executarea acestui act administrativ, ar creea reclamantei un prejudiciu deosebit de mare, care ar fi greu de recuperat ulterior, în cazul în care ar avea câștig de cauză, știut fiind faptul că Ordinul nr.810/2007 produce efecte juridice începând cu data 24.09.2007, reclamanta nemaiputând exercita nicio funcție publică începând cu acel moment, în contextul în care funcția publică era principala sursă de venit atât pentru ea cât și pentru întreaga familie. Astfel, acest fapt o pune într-o situație financiară, socială și familială deosebit de gravă.
În condițiile în care din anul 1990 lucrat numai în sectorul public ( Prefectură, Primărie, ITM T) beneficiind de calificative anuale " bine", a ajuns în situația de a nu mai putea asigura existența familiei alcătuite din cinci persoane. În momentul de față doar soțul său are un câștig lunar, fiind angajat pe perioadă determinată cu un salariu de 1243 lei, iar soacra este pensionară, beneficiind de o pensie lunară de 309 lei. De asemenea, mai are două fiice, ambele studente la zi, cu taxă, toți membrii familiei având nevoie de asistență medicală, cu cheltuieli aferente.
De asemenea, mai menționează că a contract un împrumut, fără să știe că va rămâne fără salariu, cu un debit de la 24.09.2007 de 7.000 lei, așa cum rezultă din adeverința emisă de CFR
Totodată, arată că în momentul în care i-a fost comunicat Ordinul nr.810/2007, aflând că a fost eliberată din funcția publică, ea și familia sa, rămânând fără mijloace materiale de trai, a suferit un șoc, fiind permanent sub tratament medical, ceea ce necesită sume însemnate de bani pentru medicamente.
pagubei ce i-ar putea produce prin executarea actului administrativ atacat rezultă în mod direct din caracterul executoriu al acestuia și din obligativitatea, conformării față de dispozițiile lui. Date fiind repercursiunile economice incidente, întinderea acestei pagube s-ar cifra la o sumă foarte mare, iar implicațiile financiare și sociale atât pentru ea cât și pentru familia sa sunt chiar incalculabile.
Având în vedere această situație socială și familială disperată, solicită să se constatate că sunt motive temeinice și justificate, atât prin prisma prejudiciului care i-a fost cauzat ei și familiei sale, cât și pentru prevenirea unei pagube iminente, zilnică și continuă, care să justifice suspendarea executării ordinului nr.810/2007, până la pronunțarea instanței de fond
Reclamanta mai invocă și nulitatea actului administrativ pentru că se bazează pe operații administrative lovite de nulitate absolută, prin raportare la prevederile HG nr.1210/2003.
Pârâții prin întâmpinare au invocat excepțiile tardivității acțiunii, inadmisibilității acțiunii și autorității de lucru judecat prevăzută de art.166 Cod procedură civilă, iar pe fond au solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, nefiind îndeplinite condițiile prevăzute imperativ de art.14 alin.1 coroborat cu art.2 alin.1 litera ș din Legea contenciosului administrativ.
La termenul de judecată din data de 12.12.2007 Sindicatul Liber din cadrul Inspectoratului Teritoriale de Muncă T depune cerere de intervenție accesorie în interesul pârâtei Ministerul Muncii, Familiei și Egalității de Șanse prin care se solicită admiterea cererii de intervenție și respingerea cererii de suspendare formulată de reclamanta.
În motivarea cererii de intervenție arată că interesul este determinat de asigurarea unui climat propice desfășurării activității la locul de muncă.
Invocă, în susținerea cererii de intervenție și aspectul ce a generat existența acestui proces, respectiv specificul și particularitatea obiectului pricinii în sensul că prezentul litigiu a fost determinat de emiterea unui ordin al ministrului emis ca urmare a unei cercetări disciplinare la care a fost supusă reclamanta, ca urmare a unei sesizări formulate de angajați ai ITM-ului membrii de sindicat.
Analizând probatoriul administrat în cauză, instanța constată următoarele:
Cu privire la excepția tardivității(invocată de Ministerul Muncii, Familiei și Egalității de Șanse prin întâmpinarea de la filele 82-86 dosar), instanța observă că aceasta vizează termenul de atacare în contencios administrativ a ordinului a cărui suspendare se solicită
Cum prezenta cauză are de obiect suspendarea executării acestui ordin, iar nu anularea acestuia, nu sunt incidente dispozițiile invocate de Ministerul Muncii, Familiei și Egalității de Șanse.
În acest sens, instanța constată că solicitarea suspendării executării Ordinului nr.810/20.IX.2007 este întemeiată pe dispozițiile art. 15 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, conform căruia"suspendarea executării actului administrativ unilateral poate fi solicitată de reclamant, pentru motivele prevăzute la art. 14, și prin cererea adresată instanței competente pentru anularea, în tot sau în parte, a actului atacat. În acest caz, instanța poate dispune suspendarea actului administrativ atacat,până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei. Cererea de suspendare se poate formula odată cu acțiunea principală sau printr-o acțiune separată, până la soluționarea acțiunii în fond."
Din acest text legal - care constituie temeiul cererii de suspendare a executării actului atacat - rezultă posibilitatea reclamantei de a solicita suspendarea executării "până la soluționarea acțiunii în fond",acesta fiind termenul în care poate fi solicitată suspendarea executării actului administrativ a cărui anulare s-a solicitat.
În condițiile în care - la momentul soluționării prezentei cauze - reclamanta a promovat acțiunea în contencios administrativ pentru anularea Ordinului nr.810/20.IX.2007, iar cu privire la această cerere nu a fost pronunțată o hotărâre asupra fondului cererii de anulare, instanța reține că reclamanta a formulat cererea de suspendare a executării ordinului respectiv cu respectarea termenului legal, respectiv "până la soluționarea acțiunii în fond".
În consecință, instanța va respinge excepția tardivității, ca fiind nefondată.
Cu privire la excepția inadmisibilității(invocată de Ministerul Muncii, Familiei și Egalității de Șanse prin întâmpinarea de la filele 82-86 dosar), ea este motivată pe dispozițiile art. 14 alin. 6 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, conform cărora"nu pot fi formulate mai multe cereri de suspendare succesive pentru aceleași motive."
Curtea observă că aceste dispozițiile împiedică reiterarea unor cereri având același obiect și anume suspendarea executării actului administrativ în condițiile prevăzute de art. 14 din Legea contenciosului administrativ, respectiv "până la pronunțarea instanței de fond."
În speță, reclamanta a solicitat inițial suspendarea executării ordinului atacat în temeiul art. 14 din Legea contenciosului administrativ, respectiv până la soluționarea pe fond a cererii de anulare a ordinului în cauză. Această cerere a fost soluționată de Curtea de Apel Timișoara prin sentința civilă nr. 274/6.11.2007, pronunțată în dosar nr-, (sentința atașată la filele 8-9 dosar), care a dispus suspendarea executării Ordinului nr.810/20.IX.2007 emis de pârâtul I " până la pronunțarea acțiunii în contencios administrativ".
Or, în prezenta cauză, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 15 din Legea contenciosului administrativ, care vizează o altă ipoteză, respectiv suspendarea executării ordinului atacat până la soluționarea irevocabilă a cererii de anulare a actului administrativ atacat.
În consecință, instanța apreciază că, în condițiile în care este vorba despre o cerere de suspendare având un alt temei și producând efecte juridice diferite de cererea admisă prin sentința civilă nr. 274/2007, excepția inadmisibilității nu este întemeiată, urmând a fi respinsă.
Cu privire la excepția autorității de lucru judecat(invocată de Ministerul Muncii, Familiei și Egalității de Șanse prin întâmpinarea de la filele 82-86 dosar), instanța reține că aceasta a fost invocată pe considerentul că într-o altă cauză, Curtea de Apel Timișoaraa admis cererea de suspendare a executării Ordinului atacat, respectiv prin sentința civilă nr. 274/6.11.- a Curții de Apel Timișoara.
În această privință, instanța reiterează că prin sentința civilă nr. 274/6.11.- a Curții de Apel Timișoaras -a dispus suspendarea executării ordinului atacat "până la pronunțarea acțiunii în contencios administrativ", iar în prezenta cauză se solicită suspendarea executării ordinului în litigiu pe o altă perioadă, respectiv până la rămânerea irevocabilă a hotărârii asupra fondului litigiului.
În consecință, nu se poate reține identitatea obiectului celor două cerere de suspendare a executării actului respectiv, întrucât aceste cereri se referă la perioade de timp diferite.
În consecință, nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 1201 Cod Civil, instanța va respinge excepția autorității de lucru judecat, ca nefondată.
Cu privire la cererea de intervenție accesorieformulată de Sindicatul Liber din cadrul Inspectoratului Teritorial d e Muncă T, (atașată la filele 101-103 dosar), instanța reține că aceasta a fost formulată în favoarea pârâtului Ministerul Muncii, Familiei și Egalității de Șanse și a fost motivată pe împrejurarea că membrii acestui sindicat, funcționari publici în cadrul Inspectoratului Teritorial d e Muncă T, au interesul ca reclamanta să fie înlăturată din funcția de inspector șef, deoarece activitatea acesteia a fost considerată de Sindicat ca inacceptabilă în raport cu interesul instituției și a colectivului ce formează Inspectoratul Teritorial d e Muncă, făcându-se referiri la faptul că prezența doamnei în funcția de inspector șef determină tensiuni și împiedică desfășurarea normală a activități fiecărui compartiment din cadrul Inspectoratului Teritorial d e Muncă
Instanța admite că membrii Sindicatului Liber din cadrul Inspectoratului Teritorial d e Muncă T au interesul de a participa la litigiul privind suspendarea executării ordinului de destituire a reclamantei din funcția publică, efectele suspendării executării acestui ordin constând în recunoașterea posibilității reclamantei de a continua exercitarea funcției de inspector șef al Inspectoratului Teritorial d e Muncă T, ceea ce presupune și dreptul acesteia de a exercita prerogativele acestei funcții publice de conducere, cu repercusiuni asupra membrilor sindicatului intervenient, care sunt subordonați ierarhici în raport cu persoana care ocupă funcția de inspector șef.
Având în vedere aceste considerații, instanța apreciază că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 49 alin. 1 Cod de Procedură Civilă, conform cărora " oricine are interes poate interveni într-o pricină ce se urmează între alte persoane", luând în considerare și necesitatea asigurării accesului liber la justiție, ca principiu fundamental, garantat de Constituția României și de art. 6 paragraf 1 din Convenția europeană a drepturilor omului.
Cu privire la fondul cererii de suspendare a executării Ordinului nr.810/20.IX.2007, instanța observă că prin acest ordin s-a dispus destituirea reclamantei din funcția publică de inspector șef al Inspectoratului Teritorial d e Muncă
Potrivit art. 15 alin. 1 teza I din Legea nr. 554/2004,"suspendarea executării actului administrativ unilateral poate fi solicitată de reclamant, pentru motivele prevăzute la art. 14, și prin cererea adresată instanței competente pentru anularea, în tot sau în parte, a actului atacat."
În privința motivelor de suspendare a executării actului administrativ, art. 14 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 prevede că "în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral -".
În privința definițiilor legale ale pagubei iminente și cazurilor bine justificate, instanța constată că, potrivit art. 2 alin. 1 lit. ș) și t) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, acestea sunt astfel definite:
"ș) pagubă iminentă - prejudiciul material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public;
t) cazuri bine justificate - împrejurările legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ;"
Analizând cererea de suspendare a executării actului administrativ atacat prin prisma acestor dispoziții legale, instanța consideră că măsura destituirii din funcția publică implică încetarea raporturilor de serviciu ale reclamantei cu instituția respectivă, având drept consecință încetarea dreptului reclamantei la plata salariului corespunzător funcției din care a fost destituită. Din acest punct de vedere, instanța consideră că măsura destituirii produce consecințe financiare imediate, în sensul lipsirii acesteia de venitul periodic, în condițiile în care din acest venit își asigură întreținerea familiei și are obligația plății unei rate la un credit bancar contractat anterior.
De asemenea, instanța constatată că cererea îndeplinește și condiția cazului bine justificat, prin raportate la prevederile art.2 lit. t din Legea nr.554/2004, atâta timp cât prin cererea de anulare a actului respectiv se invocă și motive de nulitate absolută a ordinului atacat, care impun verificarea de către o instanță de judecată a legalității actului administrativ.
Având în vedere aceste împrejurări, instanța apreciază că în cauză sunt îndeplinite condițiile referitoare la existența cazului bine justificat și a iminenței producerii unei pagube prin executarea actului administrativ atacat.
Cu privire la fondul cererii de intervenție, instanța observă că în mare măsură, argumentele formulate prin cererea de intervenție accesorie se referă la netemeinicia cererii de suspendare a executării ordinului atacat, pe considerentul că reclamanta are și alte venituri, rezultate din prestarea altor activități, cum sunt predarea unor cursuri de religie la Liceul din T, predarea unor cursuri la Business, precum și din activitatea de administrator al Institutului Național de Cercetare și Dezvoltare
Instanța reține, din studiul înscrisurilor atașate la filele 109-117 dosar, că reclamanta are calitatea de administrator al Institutului Național de Cercetare și Dezvoltare T, și se ocupa în anul 2007 cu predarea unor cursuri la Business, fără însă ca aceste înscrisuri să ateste că aceasta este remunerată pentru această activitate în perioada suspendării executării ordinului atacat.
De asemenea, referirile la recunoașterea făcută de reclamantă, că ar avea și alte venituri în afara celor menționate în declarația sa de avere, rezultă dintr-o publicație care se bazează pe informații furnizate de " subalternii" reclamantei. Or, în evaluarea cererii de suspendare a executării ordinului respectiv, instanța nu poate lua în considerare decât înscrisurile depuse la dosar.
Având în vedere aceste considerente, instanța apreciază ca fiind întemeiată cererea de suspendare a executării Ordinului nr.810/20.IX.2007 emis de pârâtul I până la soluționarea irevocabilă a acțiunii în contencios administrativ având ca obiect anularea Ordinului nr.810/20.IX.2007 emis de Ministrul muncii, familiei și egalității de șanse.
De asemenea, instanța va respinge pe fond cererea de intervenție accesorie formulată de Sindicatul Liber din cadrul Inspectoratului Teritorial d e Muncă
Având în vedere dispozițiile art. 274 alin. 1 Cod de Procedură Civilă, conform cărora "partea care cade în pretențiuni va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată", ținând seama că s-a constatat caracterul fondat al cererii de suspendare a executării actului administrativ, Curtea va obliga pârâții la plata cheltuielilor judiciare efectuate de reclamantă, respectiv la plata sumei de 1675 lei (RON), reprezentând contravaloarea onorariului de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELELEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge excepțiile tardivității acțiunii, a inadmisibilității acțiunii și a puterii de lucru judecat.
Admite în principiu cererea de intervenție accesorie formulată de Sindicatul Liber din cadrul Inspectoratului Teritorial d e Muncă
Admite cererea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâții Ministrul muncii, familiei și egalității de șanse, Ministerul Muncii, Familiei și Egalității de Șanse B și cu intervenientul Sindicatul Liber din cadrul Inspectoratului Teritorial d e Muncă Respinge pe fond cererea de intervenție accesorie formulată de Sindicatul Liber din cadrul Inspectoratului Teritorial d e Muncă
Dispune suspendarea executării Ordinului nr.810/20.IX.2007 emis de pârâtul I până la soluționarea irevocabilă a acțiunii în contencios administrativ având ca obiect anularea Ordinului nr.810/20.IX.2007 emis de Ministrul muncii, familiei și egalității de șanse.
Obligă pârâții la 1675 lei cheltuieli de judecată față de reclamantă, reprezentând onorar de avocat.
Executorie de drept.
Cu recurs în 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică din 12.02.2008
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
- - - - -
GREFIER,
- -
Se comunică:
- reclamantei - -T,-, -.C,.16
- pârâtul - Ministrul, Familiei și Egalității de Șanse- B, str.- - nr.2-4, sector 1
- pârâtul - Ministerul Muncii, Familiei și Egalității de Șanse- B, str.- - nr.2-4, sector 1
-interveninetul- Sindicatul Liber din cadrul Inspectoratului Teritorial d e Muncă, T,-,.B, jud.
Red.-28.02.2008
TEHNORED: -29.02.2008/4.ex.
Președinte:Mircea Ionel ChiuJudecători:Mircea Ionel Chiu, Răzvan Pătru
