Anulare act administrativ . Decizia 288/2010. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-
DECIZIA NR. 288
Ședința publică din data de 18 februarie 2010
PREȘEDINTE: Valentin Niță
JUDECĂTOR 2: Elisabeta Gherasim
JUDECĂTOR 3: Alexandrina Urlețeanu
Grefier - - -
Pe rol fiind soluționarea recursurilor formulate de reclamanta Societatea
Agricolă,cu sediul în B,-,. 118,.1,.3, sectorul 4 și pârâtulConsiliul Local P,cu sediul în P, județul B, împotriva sentinței nr. 1318 din 04 noiembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu pârâteleComisia Locală pentru Aplicarea Legilor Fondului Funciar, județul șiComisia Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Asupra Terenurilor, județul
Recursurile sunt scutite de plata taxei de timbru.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, au răspuns recurenta-reclamantă Societatea Agricolă, reprezentată de avocat din Baroul București, potrivit împuternicirii avocațiale depuse la dosarul cauzei și recurentul pârât Consiliul Local P, reprezentat de avocat din cadrul Baroului B, potrivit împuternicirii avocațiale depuse la dosar, lipsind intimatele- pârâte Comisia Locală pentru Aplicarea Legilor Fondului Funciar P și Comisia Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Asupra Terenurilor
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, învederându-se stadiul pricinii și modul de îndeplinire a procedurii de citare, precum și faptul că intimata Comisia Județeană B pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor B a solicitat, prin întâmpinare, judecarea cauzei în lipsă, conform dispozițiilor art. 242 alin. 2 Cod proc. civ.
Părțile prezente, având cuvântul prin apărătorii lor, menționează că nu au cereri de formulat și solicită acordarea cuvântului în susținerea recursurilor.
Curtea, luând act că recurentele nu au cereri prealabile de formulat, iar intimata - pârâtă Comisia Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Asupra Terenurilor Bas olicitat judecarea cauzei în lipsă, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursurilor.
Avocat, având cuvântul pentru recurenta-reclamantă Societatea Agricolă, critică sentința pentru nelegalitate, invocând incidența
dispozițiilor art. 304 pct. 9 Cod proc. civ.
Astfel, susține că cererea de chemare în judecată, înregistrată la Judecătoria P, avea două capete de cerere, primul privea reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor, în conformitate cu prevederile Legii nr. 18/1991 și era de competența judecătoriei, iar cel de al doilea privea anularea hotărârii P nr. 58/2007 și era de competența tribunalului.
Din punctul de vedere al recurentei-reclamante, soluția corectă era disjungerea celui de al doilea capăt de cerere și trimiterea la tribunal pentru soluționare, simultan cu suspendarea judecății pentru primul capăt de cerere și nu disjungerea primului capăt al cererii de chemare în judecată și declinarea competenței de soluționare în favoarea judecătoriei.
Solicită admiterea recursului, așa cum a fost formulat.
Avocat, pentru recurentul pârât Consiliul Local P, critică sentința pentru nelegalitate și netemeinicie, considerând că în mod greșit instanța de fond a respins excepția neîndeplinirii procedurii prealabile prevăzută de art. 7 din Legea nr. 554/2004; pentru a putea fi pornită procedura judiciară, este obligatorie parcurgerea procedurii administrative, în caz contrar, acțiunea este inadmisibilă. Reiterează această excepție și solicită admiterea ei.
Se mai susține, în continuare, că Hotărârea Consiliului Local P nr. 58/2007, potrivit dispozițiilor art. 48 și 115 din Legea nr. 215/2001, a fost supusă controlului de legalitate exercitat de Instituția Prefectului, neexistând niciun fel de obiecțiuni.
Prin înscrisurile depuse la dosar, pârâtul a demonstrat că această clădire a figurat în evidențele fostului CAP, ca fiind grădiniță de copii, fiind destinată unei utilizări sociale și, potrivit art. 29 alin 9 din Legea nr. 18/1991, recurentul-pârât, în mod legal, hotărât că, atât clădirea, cât și terenul aferent, fac parte din domeniul public al orașului P, deoarece legea face referire doar la destinația clădirii și nu la modul în care a fost folosită.
În continuare, arată că, în prezent, societatea nu mai are în posesie și nu mai administrează nicio suprafață de teren, deoarece membrii asociației au primit întreaga suprafață de teren, prin eliberarea titlurilor de proprietate, care au fost și ridicate, mai mult decât atât, suprafețele de teren pe care societatea le administra au făcut obiectul unor tranzacții.
Solicită admiterea recursului, modificarea, în tot, sentinței, în sensul respingerii acțiunii.
Avocat, având cuvântul pentru recurenta-reclamantă, solicită respingerea recursului declarat de pârât, ca nefondat și menținerea sentinței, ca temeinică și legală. În esență, susține că reclamanta a dobândit dreptul de proprietate la data la care legea prevedea acest lucru, însă ceea ce se solicită prin cererea de chemare în judecată reprezintă emiterea titlurilor de proprietate. Din probele administrate în cauză, rezultă că în această clădire totdeauna fost sediul societății.
Avocat, pentru recurentul-pârât, lasă la aprecierea instanței cu privire la modul de soluționare a recursului formulat de reclamantă.
CURTEA
Prin cererea înregistrată, inițial, pe rolul Judecătoriei P, sub nr.
-, reclamanta Societatea Agricolă "" a chemat în judecată pârâtele Comisia Locală P și Comisia Județeană B pentru reconstituirea dreptului de proprietate, solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se constate refuzul nejustificat al acestora în soluționarea cererii înregistrată sub nr. 7875 din 1.11.2005.
Mai solicită reclamanta ca, prin aceeași hotărâre, să se dispună obligarea pârâtelor să-i emită titlul de proprietate pentru suprafața de 1.100. teren și construcția aflată pe acest teren.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că a formulat o cerere, prin care a solicitat eliberarea titlului de proprietate pentru imobilul de mai sus, conform art.27 din Legea nr. 18/1991, dar că, în mod nejustificat, pârâtele au refuzat soluționarea favorabilă a acesteia.
Pârâta Comisia Locală Paf ormulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii, arătând, în principal, că reclamanta nu a urmat procedurile prevăzute de Legea nr.18/1991, pe rolul instanțelor existând și alte cauze în care acestea s-au mai pronunțat, invocându-se, astfel, excepția lucrului judecat.
Ulterior, reclamanta și-a precizat acțiunea, în sensul că a solicitat instanței să anuleze Hotărârea Comisiei Locale nr.58/2007 și obligarea comisiei să-i soluționeze cererea, iar în urma precizării, de către pârâtă, că acea hotărâre a fost emisă de Consiliul local al orașului P, s- apreciat că, în cauză, este vorba de solicitarea anulării unui act emis de către o autoritate administrativă.
În consecință, prin sentința civilă nr. 559 din 6.05.2008 a Judecătoriei
P a fost admisă excepția necompetenței materiale, invocată de oficiu și s-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Buzău - Secția comercială și de contencios administrativ, unde cauza a fost înregistrată sub nr-.
În cauză, pârâtele au invocat excepția de necompetență a instanței privind acțiunea sub aspectul obligării de a se emite un titlu de proprietate, operațiune ce face parte din aplicarea legilor fondului funciar, competența în această materie revenind exclusiv judecătoriei.
Cu privire la aceste aspecte, instanța s-a pronunțat prin încheierea din 6.05.2009 și a admis excepția invocată de către pârâtă, reținând că, într-adevăr, capătul de cerere privind obligarea pârâtelor la emiterea titlului de proprietate pentru imobilul în discuție, formulată în temeiul dispozițiilor Legii nr.18/1991, este de competența judecătoriei, motiv pentru care a fost disjuns capătul de cerere privind obligarea pârâtelor să emită titlul de proprietate pentru terenul în suprafață de 1.100. și construcții aflate pe acesta și declinata competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei P, judecata cauzei fiind suspendată până la soluționarea celui de al doilea capăt de cerere; prin aceeași încheiere s-a menținut, spre competentă soluționare, capătul de cerere privind anularea Hotărârii Consiliului Local P nr.58/2007.
În consecință, pârâtul Consiliul Local a invocat excepția inadmisibilității cererii, arătând că reclamanta nu a îndeplinit procedura prealabilă prevăzută de art.7 din Legea nr.554/2004 a contenciosului administrativ, excepție ce a fost respinsă de instanță, prin încheierea din 12.01.2009, motivat, în principal, de faptul că necesitatea anulării HCL nr. 58/2007 s-a ivit, în ceea ce o privește pe reclamantă, pe
parcursul soluționării dosarului nr.- al Judecătoriei, aceasta neavând cunoștință despre emiterea unui astfel de înscris.
De altfel, reclamanta, prin adresa nr.7606 din 21.10.2008, s-a adresat
Consiliului Local P, solicitând lămurirea tuturor aspectelor ce fac obiectul prezentei cauze, apreciindu-se că în această modalitate a fost îndeplinită procedura prealabilă.
În cauză s-au administrat probatorii cu înscrisuri, interogatorii, expertiză tehnică topografică, având ca obiectiv identificarea imobilelor în litigiu, precum și probatoriul testimonial.
Prin sentința nr. 1318/04.11.2009, Tribunalul Buzăua admis acțiunea reclamantei, dispunând anularea Hotărârii Consiliului Local nr. 58 din data de 28.06.2007, urmând ca, după rămânerea irevocabilă a acestei sentințe, cauza să fie înaintată Judecătoriei P, spre competentă soluționare a primului capăt de cerere privind obligarea pârâtelor Comisia Locală P și Comisia Județeană B, ambele pentru reconstituirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, la emiterea titlului de proprietate, disjuns prin încheierea din 6 mai 2009; totodată, pârâtul Consiliul Local Paf ost obligat la 1.000 lei cheltuieli de judecată către reclamantă.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că reclamanta Societatea Agricolă "" a solicitat, în temeiul dispozițiilor Legii nr. 18/1991 privind fondul funciar și a celorlalte acte normative cu caracter reparatoriu, emiterea unui titlu de proprietate, privind o suprafață de teren de 1.100 și construcția aflată pe acesta.
Prin Hotărârea Consiliului Local nr. 58 din 28.06.2007, s-a
aprobat apartenența la domeniul public a unei construcții și a terenului aferent, conform anexei ce face parte integrantă din hotărâre, reținându-se că respectiva clădire a aparținut fostului CAP P și a fost cumpărată de membrii cooperatori, pentru funcționarea grădiniței de copii.
Prima instanță, din probele administrate în cauză, a reținut că terenul în discuție este, în fapt, în suprafață de 1.028 și are ca vecinătăți la Nord -, la DN 10, la Sud - și și la Vest - și, astfel cum a fost identificat prin raportul de expertiză întocmit în cauză, expertiză care a concluzionat că terenul și clădirea aflată pe acesta se suprapun pe planul de amplasament anexă la documentația ce a stat la baza emiterii HCL nr. 58/2007.
Instanța fondului a considerat că în mod greșit Consiliul Local Paa probat apartenența la domeniul public al orașului a construcției și terenului aferent, întrucât acestea s-au aflat în patrimoniul fostei Cooperative Agricole de Producție P, iar, la momentul desființării acestei unități, o parte din patrimoniul acesteia, printre care și imobilele în litigiu, au fost preluate de către Societatea Agricolă "", așa cum rezultă din lista de inventariere întocmită în luna martie 1992, privind bunurile predate de către CAP P către Societatea Agricolă " ".
Tot din probele administrate în cauză, prima instanță a reținut că în imobilul - clădire nu a funcționat niciodată grădinița de copii, aici funcționând fostul sediu CAP iar, după 1990, sediul societății comerciale reclamante și, față de această
situație, în cauză sunt incidente dispozițiile art. 29 din Legea nr. 18/1991 a fondului funciar, astfel cum a fost modificată, raportate la art. 1 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, potrivit căreia, construcțiile agrozootehnice, atelierele de industrie mică, mașinile, utilajele și alte asemenea mijloace fixe ce au aparținut cooperativei agricole de producție desființate, precum și terenurile de sub acestea, ca și cele necesare utilizării lor normale, devin proprietatea membrilor asociațiilor de tip privat cu personalitate juridică, dacă se vor înființa; Societatea Agricolă "" s-a constituit ca societate agricolă conform Încheierii nr.5 din 6.08.1991 pronunțată de Judecătoria, preluând în patrimoniu clădirea și terenul aferent.
Concluzionând, prima instanță a mai reținut că, prin actul administrativ atacat, respectiv HCL nr. 58/2007, reclamanta este vătămată în dreptul său, în sensul art. 1 din Legea nr. 554/2004.
Împotriva acestei sentințe declarat recurs pârâtul Consiliul Local al orașului P si reclamanta - Agricola " ", criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Pârâtul Consiliul Local P critică sentința instanței de fond, în primul rând pe aspectul greșitei soluționări a excepției inadmisibilității acțiunii privind lipsa procedurii prealabile.
Excepția inadmisibilității, arată recurenta, era întemeiată, deoarece nu s-a făcut dovada că reclamanta a îndeplinit procedura prealabilă obligatorie, potrivit art. 7 din Legea nr. 554/2004.
Critica recurentei vizează și fondul soluționării cauzei, în sensul că instanța nu a avut în vedere că atunci când a fost emisă HCL 58/2007 s-a ținut cont de sentința civilă 520/2005, irevocabilă, precum și prevederile art. 27 din Legea 18/1991.
Prin sentința civilă nr. 520/2005, judecătoria Par espins, ca neîntemeiată, acțiunea reclamantei privind reconstituirea dreptului de proprietate asupra imobilului în discuție, iar, potrivit art. 27 din Legea 18/1991, aceeași reclamantă nu a respectat termenul în care putea solicita eliberarea titlului de proprietate, consecința fiind desființarea, de drept, a acestor societăți agricole.
nr. 58/2007, mai susține recurenta, a fost supusă controlului de
legalitate de către Instituția Prefectului, nefiind obiecțiuni în acest sens.
Instanța de fond, arată în continuare recurenta, la pronunțarea soluției, nu a avut în vedere că, prin HCL 58/2007 au fost respectate prevederile art 29 alin 9 din legea 18/1991, în sensul că imobilul în discuție, fiind afectat unei utilizări sociale, în evidențe figurând ca și grădiniță de copii, era necesară introducerea sa în domeniul public al localității.
Reclamanta critică, la rândul său, sentința instanței de fond pe aspectul că greșit s-a dispus suspendarea judecății pentru primul capăt de cerere. Soluția corectă, susține recurenta, era cea prevăzută de art 20 pct 2 pr.civ coroborat cu art 22 pct 2 din același act normativ, în sensul că trebuia constatat conflictul de competență și trimiterea cauzei, spre soluționare, la Curtea de Apel, situație care a dus la faptul că sentința civilă nr. 559/2008 a Judecătoriei P să rămână definitivă și irevocabilă, obligatorie pentru Tribunalul Buzău.
Curtea, analizând sentința pronunțată de instanța de fond prin prisma criticilor formulate de recurente, având în vedere actele dosarului și dispozițiile legale în materie, constată că ambele recursuri sunt nefondate, urmând a fi respinse, pentru
următoarele considerente.
Analizând recursul declarat de pârâtul Consiliul Local P, se constată că acesta este nefondat.
Prima critică, privitoare la modalitatea de soluționare a excepției de inadmisibilitate, prin prisma dispozițiilor art. 7 din Legea 554/2004 și a analizei actelor din dosar, rezultă că este nefondată, respingerea acesteia de instanța de fond a fost o soluție legală.
Potrivit art. 7 din Legea 554/2004 - înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, printr-un act administrativ individual, trebuie să solicite autorității publice emitente, sau autorității ierarhic superioare, dacă aceasta există, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia.
In cauză, din verificarea actelor dosarului, rezultă că reclamanta, ca persoană vătămată, terț față de 58/2007, a efectuat procedura prealabilă prin adresa nr. 7606/21.10.2008, prin care a solicitat revocarea actului administrativ în cauză. Procedura prealabilă a fost făcută în termen, față de faptul că reclamanta a luat la cunoștință de existenta actului administrativ pe parcursul soluționării prezentei cauze, la data de 17.10.2008, când i-a fost comunicată de către Tribunalul Buzău, așa cum rezultă și din încheierea din data de 13 octombrie 2008, dosar -.
Nici criticile cu privire la fondul cauzei nu sunt întemeiate.
Faptul că HCL nr. 58/2007 a fost supusă controlului de legalitate de către Instituția Prefectului nu rezultă că acest act administrativ nu poate fi verificat de către instanta de fond sub aspectul drepturilor pe care reclamanta pretinde că i le vatămă. Verificarea legalității, de către instituția prefectului, nu vizează și vătămarea eventualelor drepturi ale unor terțe persoane.
Pentru apărarea drepturilor personale, acțiunea în anularea actelor administrative îmbracă forma unor acțiuni personale, așa cum este și cazul de față.
Celelalte critici, referitoare la fondul dreptului, dacă reclamanta mai poate solicita titlu de proprietate pentru imobilele în discuție, având în vedere sentința nr. 520/2005 pronunțată de Judecătoria P, și faptul că acesta este destinat utilităților sociale, sau că reclamanta nu a respectat termenul de depunere a cererii de reconstituire, țin de soluția ce se va pronunța în capătul de cerere cu care a fost investită Judecătoria P, ca urmare a disjungerii acestuia, prin încheierea din data de 06.05.2009.
Față de toate considerentele de mai sus, Curtea constată, în raport cu art. 312 alin. 1 Cod proc.civ, că recursul pârâtei este nefondat, urmând a fi respins.
Analizând și recursul declarat de reclamantă, prin prisma criticilor invocate, se constată că și acesta este nefondat.
Reclamanta critică, de fapt, încheierea din 06.05.2009, sub aspectul suspendării și disjungerii cererii, măsuri dispuse cu privire la soluționarea capătului doi de cerere.
Suspendarea soluționării cererii privind obligarea la emiterea titlului de proprietate a fost dispusă potrivit art 244 pct 1 pr.civ, iar, în raport cu art. 244 indice 1 din același act normativ, încheierea se putea ataca cu recurs, cale pe care reclamanta nu a urmat-o, deși a luat cunoștință de măsura dispusă de instanță în acest sens.
Prin motivele de recurs, reclamanta arată, însă, că, în cauză, s-a ivit un
conflict negativ de competență, cu care trebuia sesizată Curtea de Apel, în vederea soluționării acestuia.
Susținerile sunt, însă, nefondate, având în vedere dispozițiile art. 20 din Cod.proc.civ, în raport cu care, există conflict negativ de competență când două sau mai multe instanțe, prin hotărâri irevocabile, s-au declarat necompetente de a judeca aceeași pricină.
Cum, în cauză nu se regăsește situația reglementată de art. 20 din pr.civ enunțată mai sus, în sensul că nu există două hotărâri irevocabile prin care instanțele să se declare necompetente a soluționa cauza, nu era necesară sesizarea Curții de Apel, în vederea soluționării conflictului negativ.
De altfel, chiar dacă Tribunalul Buzăua soluționat în primul rând cererea de anulare a actului administrativ, sentința pronunțată nu vatămă, în niciun fel, reclamanta și, ca atare, nu are interes în ceea ce privește reformarea acesteia.
Față de toate considerentele de mai sus, Curtea, în raport cu art. 312 alin. 1 Cod proc. civ, va respinge, ca nefondat și recursul declarat de reclamantă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile formulate de reclamantaSocietatea
Agricolă,cu sediul în B,-,. 118,.1,.3, sectorul 4 și pârâtulConsiliul Local P,cu sediul în P, județul B, împotriva sentinței nr. 1318 din 04 noiembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu pârâteleComisia Locală pentru Aplicarea Legilor Fondului Funciar, județul șiComisia Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Asupra Terenurilor, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 18 februarie 2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
- -
red AU
tehnored MC/AU
6 ex/01.03.2010
- Trib.
Operator date cu caracter personal
Număr notificare 3120
Președinte:Valentin NițăJudecători:Valentin Niță, Elisabeta Gherasim, Alexandrina Urlețeanu
