Anulare act administrativ . Decizia 2993/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 2993/2009
Ședința publică din 23 noiembrie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Augusta Chichișan
JUDECĂTOR 2: Mihaela Sărăcuț
JUDECĂTOR 3: Mirela Budiu
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta - SRL, împotriva sentinței civile nr. 1475 din 22.05.2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Cluj, în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI C, având ca obiect anulare act administrativ.
La apelul nominal făcut în cauză s-a prezentat pentru recurentă, avocat, lipsă fiind intimatul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este timbrat cu taxa judiciară de timbru în sumă de 2 lei și timbru judiciar de 0,15 lei.
S-a făcut referatul cauzei, după care reprezentanta recurentei a depus la dosarul cauzei dovezile ce atestă achitarea taxelor de timbru datorate pentru recursul promovat în cauză ( 8).
Curtea, întemeiat pe prevederile dispozițiilor art. 306 alin. 2 și 304 pct. 2.pr.civ. invocă din oficiu, ca motiv de recurs de ordine publică, respectiv cel ce vizează necompetența primei instanțe de soluționare a cauzei și o pune în discuția părții.
Reprezentanta recurentei a solicitat admiterea excepției și trimiterea cauzei spre competentă soluționare la prima instanță, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
deliberând reține că,
Prin sentința civilă nr. 1475 din 22 mai 2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Clujs -a respins acțiunea formulată de reclamanta - SRL împotriva pârâtei Inspectoratul de Poliție al Județului C având ca obiect contencios administrativ.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că reclamantul a solicitat anularea procesului verbal de ridicare a autovehiculului seria - nr.-.
Potrivit dispozițiilor art.2 lit.c din Legea nr. 554/2004, actul administrativ este actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice.
Or, procesul verbal contestat în prezenta cauză nu are calitatea de act administrativ în accepțiunea dispozițiilor legale enunțate mai sus, ci reprezintă un act emis cu ocazia ridicării autoturismului, care doar atestă starea autoturismului în momentul ridicării.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta - SRL solicitând admiterea acestuia, modificarea hotărârii atacate în sensul casării cauzei cu trimiterea ei spre rejudecare Judecătoriei Cluj -
În dezvoltarea motivelor de recurs, reclamanta arată că, deși acțiunea a fost introdusă ca o plângere contravențională și motivată în fața instanței la primul termen de judecată din data de 12 noiembrie 2008 ca o atare plângere prin referire la prevederile OG 2/2001 și OG 195/2002, a fost înregistrată ca și acțiune în anulare.
Deși procesul verbal, prin acțiunea motivată în drept pe baza prevederilor OG 2/2001 este semnat de către un agent al IPJ C și fără să pună în discuția contradictorie a părților excepția necompetenței Judecătoria Cluj -N își declină în mod cu totul greșit competența în favoarea Tribunalului.
Tribunalul Cluj, reținând cauza spre judecare nu face aplicarea corectă a dispozițiilor art. 158 și următoarele Cod procedură civilă.
Din considerentele hotărârii atacate, Tribunalul Cluj justifică lipsa sa de competentă: "Având în vedere că procesul verbal cu numărul menționat, nu are calitatea de act administrativ, instanța urmează a dispune respingerea acțiunii reclamante".
O altă eroare majoră este faptul că s-a reținut cauza spre judecare, deși nu era competent tribunalul, prin soluția dată așa cum a procedat a lipsit reclamantul de o fază de judecată.
Excepția necompetenței, nu este o excepție care să împiedice judecarea pe fond a cauzei cum ar fi excepția prematurității, a insuficientei timbrări este doar o excepție prin care instanța odată cu soluționarea ei, doar trimite cauza la instanța competentă, iar nu o respinge.
Analizând recursul declarat de către reclamanta - SRL prin prisma motivelor de recurs și a excepției de ordine publică invocată din oficiu, Curtea constată următoarele:
Actul atacat reprezintă un proces-verbal întocmit de către Serviciul Poliției Rutiere al IPJ C în comun cu Regia Autonomă a Domeniului Public C-N și consemnează constatarea că autovehiculul proprietatea reclamantei a staționat neregulamentar pe domeniul public al municipiului C-N sens în care s-a dispus ridicarea și depozitarea acestuia în spațiul anume destinat stabilindu-se în același timp și costurile aferente acestor operațiuni.
Curtea constată că măsura dispusă prin actul sus menționat nu are regimul juridic al unei sancțiuni de sine stătătoare, independente de regimul contravențional incident în materia circulației publice pentru ca apoi să se poată statua că actul ce conține stabilirea și executarea unei astfel de măsuri să aibă regim distinct de actele încheiate în mod obișnuit în cadrul tratamentului contravențional.
De altfel regimul juridic al acestei măsuri este circumscris dispozițiilor art. 97 alin. 1 lit. d) din OUG nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, conform căruia n cazurile prevăzute de ordonanța de urgență, polițistul rutier dispune, între altele, ca măsură tehnico-administrativă ridicarea vehiculelor staționate neregulamentar.
Fapta constând în staționarea neregulamentară este calificată de lege ca și contravenție și este sancționabilă ca atare conform prevederilor art. 108 alin. 1 lit. b) pct. 7 din OUG nr. 195/2002 iar regimul juridic al ridicării autovehiculelor staționate neregulamentar pe partea carosabilă este stabilit la art. 64 din același act normativ. Se poate constata că anterior acestor modificări regimul măsurii de ridicare a autovehiculelor staționate neregulamentar era circumscris ca o sancțiune complementară așa cum dispunea art. 96 alin. 2 lit. f) din OUG nr. 195/2002 în prezent abrogată prin OUG nr. 69/2007.
Chiar dacă acest regim juridic a fost radical schimbat nu înseamnă neapărat că măsura de ridicare a autovehiculelor staționate neregulamentar al cărei regim juridic este privit astăzi ca o măsură tehnico-administrativă se detașează de raportul juridic contravențional.
Și este așa, deoarece măsura de ridicare a autovehiculelor staționate neregulamentar este legal stabilită tot în urma săvârșirii unei contravenții. Fapta de a staționa neregulamentar este calificat ca faptă ilicită de natură contravențională iar măsura tehnico-administrativă de ridicare și transport a autovehiculului staționat neregulamentar este stabilită ca urmare a săvârșirii unei astfel de contravenții, nefiind altceva decât o măsură de restabilire a situație anterioare încălcării ordinii de drept prin contravenție.
În alte cuvinte, Curtea constată că scopul și menirea instituirii măsurii tehnico-administrative a ridicării autovehiculului constata a fi staționat neregulamentar așa cum rezultă din dispozițiile legale mai sus analizate este acela de a repune în situația anterioară, de a restabili ordinea de drept și de a înlătura consecințele negative a faptei contravenționale constând în acțiunea de staționare neregulamentară.
Așa fiind, această măsură este asociată constatării faptei de natură contravențională încât face parte din tratamentul contravențional privit în ansamblu, respectiv stabilirea și luarea tuturor măsurilor legale privind înlăturarea consecințelor săvârșirii unei astfel de fapte (aplicarea sancțiunilor contravenționale și a altor măsuri legale).
Prin urmare, se poate susține cu temei că procesul-verbal de ridicare al autovehiculelor staționate neregulamentar pe domeniul public al municipalității având ca premisă săvârșirea unei fapte de natură contravențională nu poate fi detașat de regimul de ansamblu al raportului juridic contravențional așa încât poate fi calificată ca o măsură dispusă de organul constatator asociată celorlalte măsuri legale și necesare care configurează regimul juridic al răspunderii contravenționale.
Or, dispozițiile legale pertinente incidente în materie care reglementează controlul judecătoresc și ulterior al celui judiciar în materie contravențională sunt prevăzute în OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor norme care statuează că jurisdicția de primă instanță chemată să se pronunțe asupra legalități actelor încheiate în cadrul operațiunilor privind tratamentul contravențional este judecătoria, instanță cu plenitudine de jurisdicție inclusiv în materia contenciosului contravențional.
În această ambianță se poate reține fără echivoc că doar procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției reprezintă și are toate trăsăturile unui act administrativ tipic susceptibil de control direct și nemijlocit pe calea contenciosului administrativ paralel, conform prevederilor de ansamblu ale OG nr. 2/2001, celelalte operațiuni tehnico administrative care au stat la baza emiterii acestui act cât și acelea care se încheie în vederea configurării depline a tratamentului contravențional se supun acelorași reguli ca și cele aplicabile actului administrativ tipic.
Măsura de ridicare a autovehiculelor staționate neregulamentar pe domeniul public fiind calificată de lege ca măsură tehnico administrativă nu este susceptibilă de control judecătoresc direct pe calea contenciosului administrativ de drept comun întrucât actul respectiv prin sine însuși nu întrunește trăsăturile unui act administrativ tipic în sensul definiției date dispozițiile art. 2 alin. 1 lit. c) și nici al celui atipic conform prevederilor art. 2 alin. 2 din Legea contenciosului administrativ nr. 5654/2004 care astfel să poată intra în sfera obiectului acțiunii în contencios administrativ așa cum este configurată de dispozițiile pertinente prevăzute la art. 8 din aceeași lege.
Că este așa rezultă și din dispozițiile art. 1 alin. 6 corelat cu art. 18 alin. 2 din Legea nr. 554/2004 ce consacră regimul de sancționare al operațiunilor tehnico-administrative care au stat la baza emiterii actelor administrative și a acelora care au fost încheiate pentru executarea unor astfel de acte.
Nu în ultimul rând, dacă s-ar admite că procesul-verbal de ridicare al autovehiculului din litigiu încheiat în aplicare HCL nr. 670/2006 modificată prin HCL nr. 22/2007 și HCL nr. 752/2007 ar avea o configurație diferită de regimul juridic al actului încheiat în vederea aplicării dispozițiilor art. 97 lit. d) din OUG nr. 195/2002, detașându-se astfel de regimul contravențional de ansamblu, s-ar putea reține că actul contestat încalcă regimul prevăzut de HG nr. 147/1992 privind blocarea, ridicarea, transportul, depozitarea și eliberarea autovehiculelor sau remorcilor staționate neregulamentar pe drumurile publice. Și este așa, deoarece acest din urmă act normativ este menționat în formula introductivă a Hotărârilor adoptate de Consiliul Local al municipiului C-N având regimul prevăzut la art. 75 corelat cu prevederile art. 40 alin. 4 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative.
Or, conform dispozițiilor art. 5 din HG nr. 147/1992,eblocarea ori restituirea autovehiculelor sau remorcilor se efectuează de unitățile autorizate, după ce se face dovada achitării amenzii contravenționale și a taxei speciale stabilite de consiliul local, potrivit legii, precum și a cheltuielilor reprezentând contravaloarea operațiunilor efectuate.
Astfel, și din această perspectivă se poate statua că stabilirea măsurii de ridicare a autovehiculelor staționate neregulamentar are ca premisă constatarea mai întâi a faptei contravenționale ceea ce presupune că și această măsură face parte din câmpul măsurilor de natură contravențională specifice tratamentului contravenienților încât sub aspectul controlului actelor încheiate judecătoriei îi revine competența de soluționare conform celor mai sus statuate.
Pentru toate aceste considerente, Curtea, în temeiul art.312 alin.1 pr.civ. va admite recursul declarat de reclamantă, va casa hotărârea recurată și va trimite cauza spre competentă soluționare, în primă instanță, Judecătoriei Cluj -
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanta - SRL împotriva sentinței civile nr. 1475 din 22.05.2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Cluj pe care o casează și trimite cauza spre competentă soluționare Judecătoriei Cluj -
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 23.11.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - - - -
Red./
5 ex./08.12.2009
Jud.fond.-
Președinte:Augusta ChichișanJudecători:Augusta Chichișan, Mihaela Sărăcuț, Mirela Budiu
