Anulare act administrativ . Decizia 3012/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 3012/2009
Ședința publică din 23 noiembrie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Mihaela Sărăcuț
JUDECĂTOR 2: Mirela Budiu
JUDECĂTOR 3: Augusta Chichișan
GREFIER: - -
S-a luat în examinare, pentru pronunțare, recursul promovat de reclamantul, împotriva sentinței civile nr. 772 din 30.03.2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Maramureș, cauza privind și intimata DIRECȚIA SILVICĂ B M, având ca obiect anulare act administrativ - decizie desfacere contract de muncă.
Se constată că, mersul dezbaterilor și susținerile orale ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 09.11.2009, încheiere care face partea integrantă din prezenta hotărâre, când pronunțarea hotărârii s-a amânat pentru termenul de azi.
CURT EA
deliberând reține că,
Prin sentința civilă nr. 772 din 30 martie 2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Maramureșs -a respins contestația formulată de domiciliat în B M-/6, împotriva deciziei nr. 265N din 7.01.2008 emisă de pârâta Direcția Silvică M, privind desfacerea disciplinară a contractului individual de muncă al contestatorului.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că, prin decizia nr. 265N din 7.01.2008, Direcția Silvică BMa desfăcut disciplinar contractul de muncă al reclamantului în calitate de șef de district la Ocolul Silvic începând cu data revenirii din concediu a acestuia.
În considerentele deciziei s-a reținut că la baza emiterii acesteia a stat raportul nr. 6319 din 11.2007 a Regiei Naționale a Pădurilor, ancheta administrativă nr. 1864/14.XI.2007 a Ocolului Silvic precum și Hotărârea nr. 21 din 3.XII.2007 a Consiliului de disciplină al Direcției Silvice B M, prin care s-a stabilit că reclamantul a săvârșit mai multe abateri, respectiv subevaluarea diametrelor arborilor, dublarea normelor de inventar la mai mulți arbori și aplicarea neconformă a amprentei ciocanului de marcat în cazul arborilor în Cantonul 19, marcarea arborilor sănătoși care nu făceau obiectul partizilor de igienă și fără a fi cuprinși în carnetul de inventariere în Cantonul 18, creând un prejudiciu în volum de 101.995 mc cu o valoare de 16.005 lei, sumă pentru care a semnat angajament de plată (9).
Potrivit concluziilor ing. care a efectuat lucrarea de expertiză în cauză, aspectele reținute în decizia contestată se confirmă doar parțial, respectiv prejudiciul cauzat de reclamant pârâtei este de doar 1546,34 lei și reprezintă contravaloarea masei lemnoase de 15.179 mc. tăiate ilegal (173 - 180).
Din perspectiva celor arătate și având în vedere angajamentele de plată luate de către reclamant, ipoteză ce duce la concluzia că acesta a recunoscut că prejudiciul a fost cauzat de abaterile disciplinare ce i s-au reținut în sarcină, respectiv cele prevăzute de art. 59 lit. a din contractul colectiv de muncă, decizia de desfacere disciplinară a contractului de muncă este temeinică și legală.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs solicitând admiterea acestuia, în principal, dispunerea casării cu trimitere spre rejudecare a cauzei la instanța competentă, în temeiul art. 304.pr.civilă raportat la art.312 aliniat 3 teza 2. pr. civilă, și în subsidiar, dispunerea modificării în întregime a sentintei nr.772/2009, în temeiul prevederilor art. 304.pr.civ. raportat la art.312 aliniat 3 teza 1. pr. civilă, în sensul admiterii contestației formulate, cu finalitatea anulării deciziei nr.265N/07.OJ.2008, reintegrarea reclamantului în funcția avută anterior, și obligarea paratei la plata drepturilor salariale restante, pentru perioada cuprinsă între momentul punerii în executare a deciziei nr.265N/07.01.2008 și data reintegrării în funcție cu obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată, atât în fond cât și în recurs.
În dezvoltarea motivelor de recurs, recurentul arată că data la care a fost comunicată sentința nr.772/2009 către acesta este 05.05.2009, conform dovezii de comunicare cu data poștei, atașată la dosarul cauzei.
Raportat la solicitarea de a se dispune în principal casarea sentinței nr. 772/2009, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Maramureș, și trimiterea dosarului cauzei spre rejudecare la instanța de fond, întemeiat pe prevederile art.304 indice 1. pr. civilă, raportat la prevederile art. 312 aliniat 3 teza 2. pr. civilă, aceasta este justificată de doua motive: refuzul instantei de fond de a administra proba testimonială; necesitatea refacerii expertizei de specialitate.
Raportat la refuzul instantei de judecată de a incuviinta proba cu martori, si respectiv la justificarea solutiei pronuntate prin angajamentul de plata existent la dosar:
În susținerea pe fond a cauzei reclamantul a solicitat admiterea probei cu martori, pentru a dovedi aspecte irelevante în legătură cu modalitatea în care s-a semnat angajamentul de plata existent la dosar.
Teza probatorie pentru care au fost propuși martorii în faza procesuală a judecării pe fond viza dovedirea refuzului reclamantului de a semna un angajament de plată, pentru suma de 8.574,665 lei, motivat de lipsa vinovăției, În fapt a oricărei culpe a subsemnatului raportat la producerea unor prejudicii materiale În "raza de competență" a Ocolului Silvic, "prejudicii constatate" de pârâta-intimată Direcția Silvică B
La dosarul cauzei există depus un angajament de plată, pe care apare semnătura recurentului, dar acest înscris care nu reprezintă o asumare voită și liberă privind plata sumei de bani menționată în acel act ca reprezentând o daună produsă intimatei de către recurent în calitate de angajat, fiind semnat sub presiune, lipsind cu desăvârșire consimțământul subsemnatului.
Lipsa consimtamantului este dovedita de refuzul explicit si clar al recurentului exprimat in aceeasi zi in declaratia de mana. anexata prezentului recurs. de a semna orice angajament de plată. justificat prin faptul că nu există nici o culpă in sarcina subsemnatului legat de producerea vreunei pagube intimatei, în perioada în care a fost angajat.
Ca atare, este nelegala respingerea de către instanța de fond a cererii în probațiune, privind audierea de martori și luarea în considerare a angajamentului de plată preconstituit,ca motivare a sentinței atacate.
Este de notorietate modalitatea în care angajatorii fac presiuni aspura angajaților pentru a obține înscrisuri privind recunoașterea unor fapte sau stări contrare realității, și în acest context și cu această rezervă ar fi trebuit ca instanța de fond să aibă în vedere la soluționarea cauzei pe fond, angajamentul de plată de care s-a prevalat pârâta-intimată în susținerea "legalității" deciziei emise.
În cauza dedusă judecății nu s-au administrat probele în mod echitabil și egal, respectiv nu s-a dat posibilitatea recurentului reclamant de a răsturna prezumția pe care o promovează angajamentul de plată, privind culpa, cu atât mai mult cu cât din starea de fapt care rezidă prin prisma acestui înscris, se constată necesitatea ca instanța, și în virtutea rolului activ, să încuviințeze în probațiune audierea martorilor propuși.
Un alt motiv de casare cu trimitere spre rejudecare a dosarului la instanța de fond îI constituie necesitatea refacerii expertizei având in vedere următoarele elemente:
Conform art.268 aliniat 1 Codul Muncii si art.l07 aliniat ultim din Contractul Colectiv de munca "angajatorul dispune aplicarea sanctiunii disciplinare printr-o decizie emisa in forma scrisa in termen de 30 de zile calendaristice de la data luarii la cunostinta adespre savarsirea abaterii disciplinare, dar nu mai tarziu de 6 luni de la data savarsirii faptei"
Astfel, avand in vedere faptul ca decizia 265N/2008 a fost emisa la data de 07.01.2008, puteau fi sanctionate fapte produse dupa data de 07.07.2007.
, si nelegal, expertiza de specialitate efectuată în dosarul cauzei se raporteaza la perioada de timp cuprinsă între februarie 2007 și septembrie 2007; apreciază că, fiind incidente prevederile art.268 aliniat 1 Codul Muncii, intimata Direcția Silvică BMp utea să efectueze cercetarea discipliniară, și implicit să solicite efectuarea unei expertize de specialitate cu incidență asupra deciziei de sancționare, doar cu privire la starea de fapt pentru perioada ulterioara datei de 07.07.2007.
Se impune cu necesitate refacerea raportului de expertiză, care sa vizeze perioada mentionata anterior si imperativ impusa de textele legale invocate, perioada ulterioara datei de 07.07.2007.
În analiza și demersul efectuat de expert, se regăsește inclusă și perioada cuprinsă între data de 04.07.2007 și data de 24.07.2007, perioada în care, așa cum rezulta din actele emise chiar de către intimată și anexate prezentului recurs, subsemnatul reclamant-recurent mă aflam în concediu de odihnă, perioada în care nu se afla, în mod evident, în exercitarea nici unei atribuții de serviciu.
Expertiza cuprinde concluzii generale, care nu incadreaza faptele ilegale presupuse a fi savarsite, in perioada vizata de textul legal. Se referă la concluziile expertului, in care se mentioneaza ca taierile sunt mai vechi de doi ani; o presupusa culpa a recurentului ar putea fi retinuta doar daca expertul ar identifica vreo taiere ilegala de arbori in scurta perioada cuprinsa intre data revenirii din concediu, 24.07.2007, si data predarii marcii, respectiv 06.09.2007.
Critica deciziei civile atacate se raportează la următoarele motive de nelegalitate, care justifică pe deplin solicitarea formulată în subsidiar, întemeiat pe prevederile art.304 indice 1. pr. civilă, raportat la art.312 aliniat 3 teza 1. pr. civilă, de a se dispune modificarea în totalitate a sentinței nr.772/2009, pronunțată În fond, cu finalitatea admiterii contestației
Instanța de fond a ignorat prevederile art. 50 litera b) din Codul Muncii, care statuează ca în perioada în care o persoană se afla în.concediu pentru incapacitate temporară de muncă". se suspendă de drept contractul individual de muncă.
Raportat la acest motiv de nelegalitate, arată că din data de 27.11.2007 subsemnatul recurent a fost in concediu de boala, fiind si internat.
Decizia nr. 265 N/07.01.2008 atacată a fost emisă de către parata-intimata Direcția Silvică B M, la data de 07.01.2008, respectiv in perioada in care contractul individual de muncă al subsemnatului recurent era suspendat, pe motiv de boală. (anexam dovada faptului că subsemnatul am fost în perioada cuprinsă între 27.11.2007 și 07.02.2008 în concediu medical, fiind internat în spital).
Față de cele de mai sus, fiind incidente prevederile art. 50 litera b) din Codul Muncii, raportat la prevederile art. 60 aliniat 1 litera a) din Codul Muncii, susținem că decizia emisă la data de 07.01.2008 de către intimata Direcția Silvică B M, este nelegala, legea neprevazand posibilitatea luării vreunei măsuri în perioada în care "angajatul" se afla în concediu medical; în mod expres, textul legal invocat stabilește la art.60 Codul Muncii: "Concedierea nu poate fi dispusă pe durata incapacității temporare de muncă.
Tot cu privire la motivul de nelegalitate mai sus invocat, subliniază faptul că nici decizia comisiei de disciplină, act care a stat la baza emiterii decizia nr. 265 N /07.01.2008 nu a fost emisă în mod legal, ci data acestei decizii - 04.12.2007 - se încadrează tot în perioada în care recurentul era în concediu medical.
În perioada în care o persoană se afla în concediu medical se suspendă de drept efectele contractului individual de muncă, și ca atare, nu poate nici măcar să se deruleze faza de cercetare prealabilă, și cu atât mai mult, nu poate nici să fie emisă vreo decizie de constatare sau sancționare, în acest sens.
Un alt motiv de nelegalitate în ceea ce privește decizia nr. 265 N /07.01.2008, emisă de către intimata Direcția Silvică B M se raportează la modalitatea în care s-a derulat procedura cercetării disciplinare, în contradicție cu prevederile art 267 aliniat 1 și 2, raportat la arte 268 aliniat 2 și 3 din Codul Muncii.
Conform art.268 aliniat 2 Codul Muncii si art.l08 aliniat c) din Contractul Colectiv de Munca, decizia trebuie sa cuprinda, sub sancțiunea nulității absolute, susținerile formulate în cursul cercetării disciplinare prealabile de către recurent, în calitate de angajat, probele propuse de către acesta în cursul derulării acestei proceduri prealabile, și motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate și probele propuse de subsemnatul reclamantrecurent.
Decizia nr. 265 N /07.01.2008 nu a fost comunicată în termenul legal de 5 zile de la data emiterii, conform art 268 aliniat 3 din Codul Muncii, si art.l08 aliniat 2 din Contractul Colectiv de Munca, fiind comunicata recurentului după o lună de la data emiterii, respectiv în prima zi după încetarea concediului de boală, la data de 07.02.2008, acesta constituind un alt motiv de nelegalitate, care impune admiterea recursului, asa cum a fost formulat.
Conform art.267 aliniat 2 Codul Muncii, convocarea la cercetarea disciplinara prealabila trebuie efectuata in scris, cu precizarea expresa a obiectului acestei cercetări; din simpla lecturare a convocării rezulta ca acest text de lege nu a fost respectat, alt motiv de nelegalitate, care impune admiterea recursului promovat.
Intimata DIRECȚIA SILVICĂ M prin întâmpinarea depusă la data de 28 august 2009 solicită respingerea recursului formulat în cauză, cu menținerea hotărârii atacate ca fiind legală și temeinică (36).
Analizând recursul declarat de către reclamantul prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor art.304 și 3041.pr.civ. Curtea l-a apreciat ca fiind nefondat pentru următoarele considerente:
Probele administrate în cauză relevă împrejurarea că în perioada 03.01-14.01.2008 s-a desfășurat la Ocolul Silvic un control de fond care a vizat verificarea modului de îndeplinire a obligațiilor de serviciu de către reclamantul. S-a stabilit, cu această ocazie că reclamantul, în cantonul gestionat de acesta, cu prilejul exercitării atribuțiilor de serviciu a săvârșit mai multe abateri disciplinare respectiv subevaluarea diametrelor unor arbori, dublarea numerelor de inventar la mai mulți arbori, aplicarea neconformă a amprentei ciocanului de marcat în cazul arborilor înfurciți în cantonul 19, marcarea de arbori sănătoși care nu făceau obiectul partizilor de igienă, folosirea ilegală a ciocanului de marcat, neefectuarea în mod corespunzător a inspecțiilor de fond, etc.
S-a stabilit, de asemenea, că urmare a acestei activități defectuoase a reclamantului s-a cauzat Ocolului Silvic un prejudiciu în sumă de 16.000 lei.
În acest sens, s-a procedat la sesizarea organelor abilitate să aplice sancțiunile disciplinare apreciindu-se că reclamantul nu și-a îndeplinit corespunzător atribuțiile de serviciu care îi revin potrivit fișei postului.
Urmând procedura administrativă de cercetare a abaterilor disciplinare pe seama reclamantului, la data de 14 noiembrie 2007 se întocmește ancheta administrativă și ulterior hotărârea nr. 31 de către Consiliul de disciplină cu propunerea de desfacere disciplinară a contractului de muncă. Ulterior, s-a apreciat că reclamantul nu a reușit să-și probeze nevinovăția și s-a emis decizia nr.265 din data de 07 ianuarie 2008 prin care s-a procedat la desfacerea contractului de muncă al reclamantului constatându-se săvârșirea abaterilor disciplinare amintite anterior.
Totodată, s-a stabilit ca începând cu data revenirii reclamantului din concediul medical se desface contractul individual de muncă, data de la care această decizie produce efecte fiind data revenirii din concediul medical.
Analizând conținutul deciziei de sancționare se constată că emiterea acesteia are la bază raportul nr.6319/11.10.2007 al Regiei Naționale a Pădurilor, ancheta administrativă a Ocolului Silvic înregistrată sub nr.1864/14.11.2007 precum și hotărârea nr.21 din 03.12.2007 a Consiliului de disciplină al Direcției silvică B- În cuprinsul aceluiași înscris se menționează constatările desprinse din ancheta administrativă efectuată precum și cele vizând neexercitarea dreptului de contestare de către reclamant a hotărârii Consiliului de disciplină.
1. Analizând dinperspectiva legalitățiiactul administrativ contestat instanța reține că acesta a fost încheiat cu respectarea tuturor condițiilor de fond și formă impuse de legiuitor prin norme juridice imperative.
Astfel, este cunoscut faptul că potrivit OUG nr.59/2000, actul administrativ de sancționare a personalului silvic este emis de persoana competentă, potrivit legii să aplice sancțiunile disciplinare, pe baza propunerii cuprinse în raportul comisiei de disciplină.
În speță se constată că actul administrativ de sancționare al reclamantului a fost emis de persoana competentă a aplica sancțiunea disciplinară potrivit legii pe baza propunerii comisiei de disciplină.
Conform art.268 din muncii raportat la art.48-50 din OUG nr.59/2000, decizia de sancționare trebuie să cuprindă sub sancțiunea nulității absolute descrierea faptei care constituie abatere disciplinara, precizarea prevederilor din statutul de personal, regulamentul intern sau contractul colectiv de munca aplicabil, care au fost încălcate de salariat, motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de salariat in timpul cercetării disciplinare prealabile sau motivele pentru care, în condițiile prevăzute la art. 267 alin. (3), nu a fost efectuata cercetarea, temeiul de drept in baza căruia sancțiunea disciplinara se aplică, termenul în care sancțiunea poate fi contestată, instanța competenta la care sancțiunea poate fi contestată.
În speță se constată cătoateaceste dispoziții imperative au fost respectate. Astfel, abaterea disciplinară reținută în sarcina reclamantului constă în neîndeplinirea îndatoririlor de serviciu care îi reveneau potrivit fișei postului, a organigramei și a actelor normative aplicabile favorizând, astfel, producerea unui prejudiciu; conținutul procesului verbal al comisiei de disciplină redăin extenso,motivele pentru care apărările reclamantului, cercetat disciplinar, urmare a analizării lor au fost înlăturate (73 dosar fond);temeiul legal în baza căruia sancțiunea disciplinară se aplică este indicat iar mențiunea că dispoziția poate fi contestată în termen de 30 zile calendaristice la instanța de contencios administrativ.
Se poate observa, așadar, că actul administrativ contestat a fost întocmit cu respectarea tuturor condițiilor de fond și formă impuse de legiuitor, susținerile contrare ale reclamantului cuprinse atât în acțiunea promovată cât și în motivele de recurs fiind nefondate.
2. Potrivit art.48 alin.3 din OUG nr.59/2000, stabilirea sancțiunii se va face numai în urma anchetării și analizării împrejurărilor în care s-a comis abaterea disciplinară și a audierii persoanei în cauza iar conform art.62 din același act normativ procedura cercetării administrative constă în: audierea persoanei care a formulat sesizarea și a funcționarului public a cărui faptă a fost sesizată ca abatere disciplinară, a altor persoane care pot oferi informații cu privire la soluționarea cazului sau a persoanelor desemnate să efectueze cercetarea disciplinară în condițiile prevăzute la art. 31; administrarea probelor propuse de părți, precum și, dacă este cazul, a celor solicitate de comisia de disciplină; dezbaterea cazului.
Este cunoscut faptul că potrivit art. 263. muncii,abaterea disciplinarăeste o faptă în legatură cu munca și care constă într-oacțiune sau inacțiunesăvârșită cu vinovăție de către salariat, prin care acesta a încălcat normele legale, regulamentul intern, contractul individual de muncă sau contractul colectiv de muncă aplicabil, ordinele și dispozițiile legale ale conducătorilor ierarhici.
Se poate observa, așadar, că abaterea disciplinară presupune o faptăpersonală, a unui subiect specializat - salariatul - și care constă într-o acțiune sau inacțiune săvârșită cuvinovăție.
În speță se poate constata că sancțiunea stabilită în sarcina reclamantului are la bază ancheta administrativă derulată de către organele abilitate ale pârâtei cu respectarea etapelor impuse de legiuitor.
Astfel, reclamantul a fost convocat în vederea audierii acestuia pentru a putea stabili dacă și în ce măsură abaterile disciplinare reținute în sarcina acestuia se confirmă. Împrejurarea că prin înscrisul comunicat reclamantului nu este menționat obiectul cercetării nu este în măsură să atragă sancțiunea nulității procedurii derulate, interesul ocrotit prin edictarea acestei norme este unul privat și, ca atare, în măsura în care nu s-a făcut dovada unei vătămări, nulitatea actului nu poate interveni, prevederile art. 267 alin.2 muncii fiind respectate. Tot astfel, faptul că s-a procedat la efectuarea convocării în perioada în care reclamantul era în concediu medical nu atrage sancțiunea nulității operațiunii câtă vreme salariatul nu a comunicat angajatorului situația specială în care acesta se află.
De asemenea, dacă decizia comisiei de disciplină și decizia de sancționare a fost comunicată ulterior termenului de cinci zile impus de legiuitor nu poate atrage sancțiunea nulității întrucât acestea își produc efectul doar de la data comunicării lor.
Este cunoscut faptul că potrivit art.77 alin.4 din Legea nr.188/1999, laindividualizarea sancțiunii disciplinarese va tine seama de cauzele și gravitatea abaterii disciplinare, împrejurările în care aceasta a fost săvârșită, gradul de vinovăție și consecințele abaterii, comportarea generală în timpul serviciului a funcționarului public, precum și de existenta în antecedentele acestuia a altor sancțiuni disciplinare care nu au fost radiate în condițiile prezentei legi.
În speță, se poate susține cu temei că individualizarea sancțiunii efectuate de către angajator respectă aceste criterii obiective, iar diminuarea cuantumului prejudiciului inițial stabilit nu este suficient pentru a stabili că sancțiunea disciplinară aplicată nu este legală. Nici împrejurarea că pentru alte persoane, salariați ai pârâtei, în condiții similare s-a aplicat o altă sancțiune disciplinară nu poate fi reținută ca temei de individualizare pe seama reclamantului întrucât atât faptele reținute cât și condițiile concrete de determinare și individualizare a faptelor și sancțiunile aplicate sunt unice.
Analizând motivele de netemeinicie ale sancțiunii disciplinare aplicate, Curtea reține că acestea sunt nefondate pentru următoarele considerente:
Potrivit concluziilor raportului de expertiză tehnică întocmit în cauză de expertul tehnic, la această dată este imposibil de inventariat, stabilirea vechimii lor și volumul cu certitudine, deoarece nu se poate distinge urma ciocanului pentagonal sau triunghiular și aproape deloc numărul de ordine, însă, susține că - urmare a deplasării la fața locului, a datelor culese și a suprafețelor expertizate - poate conchide că numărul cioatelor tăiate ilegal este de 30 bucăți cu o valoare de 1.546,34 lei.
Se poate observa, așadar, că reclamantul se face vinovat de neîndeplinirea sarcinilor de serviciu care îi revin potrivit fișei postului respectiv de a asigura paza fondului forestier împotriva tăierilor ilegale de arbori și identificarea făptuitorilor, subevaluarea diametrelor unor arbori, dublarea numerelor de inventar la mai mulți arbori, aplicarea neconformă a amprentei ciocanului de marcat în cazul arborilor înfurciți în cantonul 19, marcarea de arbori sănătoși care nu făceau obiectul partizilor de igienă, folosirea ilegală a ciocanului de marcat, neefectuarea în mod corespunzător a inspecțiilor de fond.
În concluzie, reținând cauzele care au determinat prejudiciul, circumstanțele în care s-a produs, calitatea și funcția ocupată de reclamant se poate conchide că există un raport de cauzalitate între prejudiciul produs pârâtei, faptele imputate și persoana în cauză, existând temei legal pentru angajarea răspunderii disciplinare, susținerile contrare ale recurentului fiind nefondate.
Nefondate sunt și apărările reclamantului care susțin nelegalitatea hotărârii instanței de fond și necesitatea casării cu trimitere fundamentate pe neadministrarea probelor în primă instanță. Astfel, expertiza efectuată în cauză vizează întreaga perioadă în care reclamantul a fost angajatul pârâtei astfel cum rezultă din contractul său de muncă și, prin urmare, nu se impunea refacerea acesteia, iar administrarea probelor testimoniale de către instanța de fond a fost în mod corect respinsă în raport de teza probatorie susținută de reclamant
Pentru toate aceste considerente, Curtea va aprecia recursul declarat de către reclamantul ca fiind nefondat iar în temeiul art.312 alin.1 pr.civ. raportat la dispozițiile legale amintite anterior îl va respinge și va menține în întregime hotărârea recurată.
La adoptarea acestei soluții, instanța a reținut și jurisprudența CEDO. Astfel, este cunoscut că, Convenția nu are drept scop garantarea unor drepturi teoretice sau iluzorii, ci drepturi concrete și efective (HotărâreaArtico împotriva Italiei,din 13 mai 1980, seria A, nr. 37, p. 16, paragraful 33), iar acest drept nu poate fi considerat efectiv decât dacă observațiile părților sunt în mod real "ascultate", adică în mod corect examinate de către instanța sesizată. Altfel spus, art. 6 implică mai ales în sarcina "instanței" obligația de a proceda la un examen efectiv al mijloacelor, argumentelor și al elementelor de probă ale părților, cel puțin pentru a le aprecia pertinența [Hotărâreaîmpotriva Franței(GC), Cererea nr. 47.287/99, paragraful 80, 2004-I, și HotărâreaVan der împotriva Olandei,din 19 aprilie 1994, seria A, nr. 288, p. 19, paragraful 59], chiar dacă obligația pe care o impune art. 6 paragraful 1 instanțelor naționale de a-și motiva deciziile nu presupune existența unui răspuns detaliat la fiecare argument (Hotărârea,precitată, paragraful 81; HotărâreaVan der,precitată, p. 20, paragraful 61; HotărâreaRuiz, precitată, paragraful 29; a se vedea, de asemenea, Deciziași împotriva Franței,Cererea nr. 40.490/98, 2000-IX).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 772 din 30.03.2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Maramureș pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 23.11.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - - - -
Red./
4 ex./15.12.2009
Jud.fond.-
Președinte:Mihaela SărăcuțJudecători:Mihaela Sărăcuț, Mirela Budiu, Augusta Chichișan
