Anulare act administrativ . Decizia 3/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA -. 3/
Ședința publică din 5 ianuarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Iustinian Obreja Manolache
JUDECĂTOR 2: Leocadia Roșculeț
JUDECĂTOR 3: Violeta
Grefier -
S-a luat în examinare recursul introdus de Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului I - Administrația Finanțelor Publice a Municipiului I împotriva sentinței civile nr. 708/ din 17 iunie 2008 Tribunalului Iași, pronunțată în dosarul nr-, având ca obiect anulare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă consilier juridic, cu delegație la dosar, pentru recurenta Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului I - Administrația Finanțelor Publice a Municipiului I, lipsă fiind intimatul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, din care rezultă că intimatul a depus, prin serviciul de registratură, precizări relative la pertinența cererii de sesizare a Curții Europene de Justiție, cu duplicat pentru comunicare.
Se înmânează reprezentantului recurentei duplicatul acestor precizări.
Instanța acordă cuvântul recurentei, prin reprezentantul său, cu privire la cererea de pronunțare a unei hotărâri preliminare de către Curtea Europeană de Justiție.
Reprezentanta recurentei solicită respingerea acestei cereri.
Instanța respinge cererea de pronunțare a unei hotărâri preliminare de către Curtea Europeană de Justiție, motivele de respingere se vor arăta în decizia ce se va pronunța.
Nemaifiind alte cereri, instanța constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul la dezbateri.
Reprezentanta recurentei arată că în acest dosar a invocat excepția citării nelegale a Administrației Finanțelor Publice a Municipiului I și solicită admiterea excepției, admiterea recursului ca fiind fondat, casarea sentinței instanțe de fond.
În acest dosar Administrația Finanțelor Publice a Municipiului I nu a fost citată, iar sentința s-a pronunțat în contradictor cu aceasta.
În mod greșit instanța de fond a soluționat cauza la primul termen, cu citarea nelegală a Administrației Finanțelor Publice a Municipiului
Declarând închise dezbaterile, instanța a rămas în pronunțare.
După deliberare,
CUR TE A D E APEL,
Asupra recursului civil de față:
Prin sentința civilă nr. 708/CA/17.06.2008 Tribunalul Iași - Secția Comercială - Contencios Administrativ a admis acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta Administrația Finanțelor Publice a Municipiului
S-a dispus anularea actului administrativ fiscal nr. 60635/29 mai 2008 emis de pârâtă.
A fost obligată Administrația Finanțelor Publice a Municipiului I la restituirea taxei speciale auto, în sumă de 3006,95 lei achitată la Trezoreria Municipiului I cu chitanța seria - -.- (seria G -) din 05.05.2008, actualizată cu dobânda legală la data plății efective.
În motivarea sentinței s-a reținut că reclamantul a achitat în contul Trezoreriei Municipiului I suma de 3006,95 lei cu chitanța seria - nr.- (seria G -) din 05.05.2008, pentru înmatricularea în România a autoturismului wolswagen așa cum rezultă din cartea de identitate a autovehiculului.
Reclamantul a dovedit că a solicitat restituirea acestei taxe, ca fiind contrară reglementărilor comunicate, iar prin adresa nr.60635 din 29.05.2008 că Iar espins cererea de restituire a taxei, pe motiv că acestea au ost încasate în temeiul art. 2141- 2143din Codul Fiscal.
Tribunalul a reținut că potrivit art. 2141- 2143din Codul Fiscal și pct. 311- 312din Normele Metodologice de aplicare a Codului fiscal, taxa specială pentru autoturisme și autovehicule se plătește cu ocazia primei înmatriculări în România, de către persoana fizică sau juridică care face înmatricularea, atât pentru autoturisme și autovehicule noi cât și pentru cele rulate, aduse din import, din state comunitare ori din alte state.
Conform art.90 par.1 din Tratatul Constitutiv al Uniunii Europene, nici un stat membru nu aplică direct sau indirect, produsele altor state membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare.
Tribunalul a reținut, în acord cu jurisprudența (cauza Van gend en Loss Administrație der - Hotărârea din 5 februarie 1963) că "statele membre au recunoscut dreptului comunitar o autoritate susceptibilă de a fi invocată de resortisanții lor în fața acestor instanțe". Se mai reține că dispozițiile interne trebuie interpretate "ca vizând eliminarea tuturor obstacolelor directe sau indirecte, actuale sau potențiale, din calea fluxului de importuri din comerțul intracomunitar" (cauza Commission - Hotărârea CCJE din 9 decembrie 1997).
De asemenea, în cauza Simmenthal (1976), a stabilit că judecătorul național este obligat să aplice normele comunitare, în mod direct, dacă acesta contravin normelor interne, fără a solicita sau aștepta eliminarea acestora pe cale administrativă sau a unei alte proceduri constituționale.
Deoarece în România, stat comunitar, nu se percepe nici un fel de taxă pentru autoturismele produse și înmatriculate ori reînmatriculate în țara noastră, dar nu se percepe o astfel de taxă pentru autoturismele înmatriculate deja în celelalte state comunitare și reînmatriculate în România după aducerea acestora aici, instanța constată că o diferență de tratament, ceea ce constituie o discriminare a regimului juridic fiscal și contravine dispozițiilor menționate din Tratatul CEE. Aceste dispoziții se opun unei taxe speciale de primă înmatriculare pentru achizițiile intracomunitare de autoturisme neînmatriculate pe teritoriul național, astfel încălcându-se principiul libertății circulației mărfurilor - adică se dezavantajează, direct sau indirect, mașinile de celelalte țări membre UE, în competiția cu produsele similare autohtone.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs I - Administrația Finanțelor Publice a Municipiului
Susține recurenta, în primul rând, că instanța a soluționat în mod greșit cauze la primul termen de judecată, procedura de citare cu I fiind viciată. Cum citația, sub pedeapsa nulității se înmânează părții cu cel puțin 5 zile înaintea termenului de judecată, nici aceste dispoziții nu au fost respectate.
În drept au fost invocate dispozițiile art.304 punctul 5 Cod procedură civilă, art. 105 alin.2 raportat la art. 304 pct.5 și 3041Cod procedură civilă.
În al doilea rând, susține recurenta că nu există temei legal pentru restituirea sumei cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule, achitată de reclamant cu ocazia primei înmatriculări în România, acesta neîncadrându-se în nici una dintre categoriile de autoturisme prevăzute expres și limitativ de lege - art.2141, art.2143din Legea 571/2003 privind Codul fiscal. În sprijinul acestei susțineri este și adoptarea nr.OG 50/2008 ce instituie taxa de poluare și care prin art.11, stabilește temeiul legal pentru restituirea diferenței dintre cele două taxe.
Noile reglementări în materie sunt conforme cu normele europene, iar reclamantul are posibilitatea de a se adresa cu o cerere organului fiscal competent pentru restituirea diferenței de taxă.
Depunând întâmpinare, intimatul a răspuns criticilor formulate și a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Analizând actele și lucrările cauzei prin prisma criticilor formulate și în limitele dispozițiilor legale aplicabile, Curtea apreciază că recursul nu este fondat.
Cu privire la primul motiv de recurs, instanța reține că nu este întemeiat atât timp cât, din conținutul dovezii de îndeplinire a procedurii de citare pentru termenul din 17.06.2008, rezultă că Iaf ost încunoștințată de proces, citația a fost primită, aplicându-se ștampila pe procesul - verbal.
Este adevărat că potrivit art. 89 Cod procedură civilă citația, sub pedeapsa nulității, va fi înaintată părții cu cel puțin 5 zile înaintea termenului de judecată, însă, în cauza de față, citația s-a primit la data de 13.06.2008, iar instanța, apreciind asupra caracterului urgent al pricinii, a procedat în mod corect la judecată.
Cu privire la fondul cauzei, instanța de control judiciar reține următoarele:
Reclamantul a achiziționat un autoturism wolswagen din Germania, pentru înmatricularea căruia, în România, i s-a impus plata și a achitat taxa specială în sumă de 3006,95 lei cu chitanța seria - nr.82.85.359 (seria -) din 05.05.2008, în temeiul art. 2141- 2133Cod fiscal.
Prin actul administrativ fiscal nr. 60635/29.05.2008 emis de I s-a respins cererea de restituire a taxei, pe motiv că nu există temeiul legal în care să se facă restituirea și cu recomandarea că în cazul în care nu este satisfăcut de răspuns, să se adreseze instanței de contencios administrativ.
Taxa de primă înmatriculare instituită prin art.2141Cod fiscal, în vigoare la data introducerii acțiunii și abrogat prin OUG 50/2008, se aplica autoturismelor și autovehiculelor second-hand provenind din alte state, nu și celor de producție internă.
Conform art.90 alin.1 din Tratatul Comunității Europene, nici un stat nu poate aplica, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele ce se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare. Aceste dispoziții au rolul de a asigura libera circulație a mărfurilor în spațiul comunitar prin interzicerea oricăror taxe discriminatorii.
la Uniunea Europeană, România are obligația de a respecta dispozițiile Tratatului, iar taxa de primă înmatriculare a autoturismelor, în forma prevăzută de art.2141Cod fiscal, contravenea acestor dispoziții.
Având deplină putere de a statua cu privire la dreptul comunitar aplicabil, judecătorul național este în măsură și trebuie să înlăture legea internă, atunci când aceasta este contrară celei europene, comunitare.
Cât privește aplicarea dispozițiilor OUG nr. 50/2008, este de arătat că acțiunea în justiție a fost formulată la data de 02.06.2008, iar hotărârea a fost pronunțată la data de 17.06.2008. Ca atare, în cauză erau aplicabile, sub aspectul dreptului material, normele în vigoare la data când s-a formulat raportul de drept fiscal, iar nu OUG nr.50/2008, intrată în vigoare la 01.07.2002.
Nu se poate invoca nelegalitatea sentinței pronunțate de către instanța de fond în raport cu o lege care nu era în vigoare la data pronunțării, chiar dacă această lege a survenit până la soluționarea recursului.
Pe de altă parte, reglementarea conținută în art.11 din OUG nr. 50/2008 privind restituirea doar a diferenței dintre cele două taxe, intervenită în cursul litigiului, este contrară art. 6 din CEDO.
CEDO a statuat, în cauza Stan și Andredis vs. că intervenția legiuitorului în timpul desfășurării procedurii judiciare, într-o cauză în care statul era parte, contravine dreptului la un proces echitabil, creând un avantaj pentru stat și nu dezavantaj vădit pentru cealaltă parte.
Nu în ultimul rând, atât timp cât întreaga taxă, astfel cum a fost instituită, contravine dreptului comunitar, nu poate fi supusă restituirii doar o parte a acesteia, în temeiul unui act normativ care, într-o astfel de interpretare ar retroactiva.
În consecință, apreciind că instanța de fond a procedat la o corectă aplicare a legii în cauză, Curtea va respinge recursul, menținând sentința atacată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul promovat de - I împotriva sentinței civile nr. 708/CA/17 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul Iași, sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 05.01.2009.
PREȘEDINTE, JUDECATOR, JUDECATOR, GREFIER
Red.
Tehnored,
02 ex.
29.01.2009
Tribunalul Iași
Jud.
Președinte:Iustinian Obreja ManolacheJudecători:Iustinian Obreja Manolache, Leocadia Roșculeț, Violeta
