Anulare act administrativ . Decizia 3089/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 3089
Ședința publică de la 24 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Gabriel Viziru
JUDECĂTOR 2: Sanda Lungu
JUDECĂTOR 3: Carmen Ilie
Grefier - -
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta DGFP D în nume propriu precum și în numele C împotriva sentinței nr. 357 din 17 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant -..
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit recurentele pârâte DGFP D, C și intimatul reclamant -..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează că recursul a fost declarat în termen legal și este scutit de la plata taxei judiciare de timbru, iar intimata reclamantă a solicitat judecarea cauzei în lipsă, conform dispozițiilor art.242 Cod pr. civilă.
Curtea, apreciind cauza în stare de soluționare, a trecut la deliberări.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Prin sentința nr. 357 din 17 februarie 2009, Tribunalul Dolj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul -. în contradictoriu cu pârâții D și ADMINISTRAȚIA FINANCIARĂ
A anulat în parte Decizia nr. 108/2007 emisă de D și decizia de impunere nr.-/25.07.2001 în ce privește impozitul pe venitul anual global datorat pentru anul 2000, urmând să se rețină cu acest titlu suma de - lei.
A respins cererea privind anularea celorlalte acte administrativ fiscale contestate.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut că reclamanta își desfășoară activitatea în cadrul Cabinetului Medicină de Familie Dr., calitate în care este plătitoare de impozit pentru veniturile realizate din această activitate independentă. La data de 25.03.2000, reclamanta a depus Declarația privind veniturile estimate din activități independente pe anul 2000, iar în baza acestei declarații organele fiscale au emis Decizia de impunere pentru plăți anticipate nr. 2146/15.03.2000 prin care s-au stabilit în sarcina sa plăți anticipate cu titlu de impozit în cuantum de 474 lei. În baza declarației privind veniturile estimate pentru anul 2001, depusă de reclamantă la data de 26.03.2001, organele de inspecție fiscală din cadrul C au emis decizia de impunere pentru plăți anticipate nr. -/03.04.2001 pentru suma de 1769 lei, iar în baza declarației privind veniturile estimate din activități independente pentru anul 2002, fost emisă Decizia de impunere pentru plăți anticipate nr. -/27.09.2002 prin care s-au stabilit în sarcina reclamantei plăți anticipate cu titlu de impozit în cuantum de 1769 lei.
Prin deciziile de impunere anuală pe anii 2000 și 2001 emise în baza declarațiilor de venit global depuse de reclamantă la data de 25.07.2001, respectiv 30.04.2002 s-a stabilit în sarcina acesteia un impozit anual de plată în sumă de 1097 lei.
Ulterior, în baza declarațiilor de venit global și declarațiilor privind veniturile estimate, organele fiscale au emis decizia de impunere anuală pentru veniturile realizate de persoanele fizice române nr. -/21.07.2005 prin care se stabilește în sarcina reclamantei un impozit anual global pentru anul 2004 de 3.548 lei și decizia de impunere pentru plăți anticipate cu titlul de impozit privind venitul din activități independente pentru anul 2005 prin care se stabilesc în sarcina reclamantei plăți anticipate cu titlul de impozit pentru anul 2005 în cuantum de 2646 lei.
Din mențiunile înscrise pe actele administrativ fiscale contestate, instanța a reținut că Decizia de impunere anuală pentru veniturile realizate de persoanele fizice române pentru anul 2004, Decizia de impunere pentru plăți anticipate cu titlu de impozit privind venitul din activități independente pentru anul 2005 și Decizia de impunere pentru plăți anticipate cu titlu de impozit pe veniturile din activități independente pe anul 2000, au fost comunicate reclamantei la data de 22.07.2005, respectiv 07.08.2000.
Împotriva deciziilor menționate anterior, reclamanta a formulat contestație înregistrată la. D sub nr. 55762/04.07.2007.
Prin Decizia nr. 108/03.10.2007, D, Serviciul Soluționare Contestații a respins contestația formulată de reclamantă.
S-a reținut că în privința deciziilor - și - din 21.07.2005 și deciziei 20659/27.07.2000, contestația nu a fost depusă în termenul prev. de art. 177 alin. 1 din OG92/2003, iar în privința deciziilor de impunere pe anii 2000 și 2001, contestația nu este întemeiată.
Din raportul de expertiză contabilă întocmit în cauză și precizările depuse la acest raport instanța a reținut că sumele reținute în sarcina reclamantei cu titlu de impozit pentru anii 2000 și 2001 nu au fost corect stabilite de organele fiscale, în calculul acestora strecurându-se mai multe erori.
În ce privește deciziile - și - din 21.07.2005 și deciziei 20659/27.07.2000, contestate de reclamantă, având în vedere faptul că așa cum rezultă din mențiunile efectuate în cuprinsul acestora, au fost comunicate reclamantei la data de 22.07.2005, respectiv 07.08.2000, precum și dispozițiile art. 177 alin 1 (actualul art. 207 alin. 1)din Codul d e procedură fiscală potrivit cărora "contestația se va depune în termen de 30 de zile de la data comunicării actului administrativ fiscal, sub sancțiunea decăderii", instanța a constatat că în mod corect organul de soluționare a contestației a respins contestația formulată la data de 04.07.2007 ca tardiv formulată.
S-a apreciat că este nefondată acțiunea reclamantei și în ce privește decizia de impunere pentru anul 2001 și decizia de impunere pentru plăți anticipate pe anul 2002 - nr. -/27.09.2002.
Potrivit concluziilor raportului de expertiză efectuat în cauză, sumele reținute în sarcina reclamantei cu titlu de impozit pe venitul din activități independente datorat pentru anul 2001 fost calculat eronat de către organele de inspecție fiscală, însă această eroare profită reclamantei în sarcina căreia trebuia reținut un impozit într-un cuantum superior (25.623.853 rol, față de 15.726.880 rol cât a fost reținut prin decizia de impunere pentru anul 2001) așa încât criticile acesteia apar ca nefondate.
Nefondată a fost apreciată și cererea privind anularea deciziei de impunere pentru plăți anticipate pentru anul 2002.
Avându-se în vedere dispozițiile art. 82 alin. 1 și 2 din Codul fiscal, s-a arătat că emițând decizia de impunere pentru plăți anticipate pentru anul 2002, organele fiscale nu au făcut decât să se conformeze dispozițiilor legale citate anterior stabilind în sarcina reclamantei obligația de plată anticipată cu titlul de impozit a sumei de - rol. exclusiv pe baza estimării de către aceasta a veniturilor pentru anul 2002 prin declarația nr. 27035/30.04.2002.
De altfel, reclamanta, contestând decizia în discuție nu invocă un motiv concret pentru care s-ar impune anularea acesteia.
În ce privește însă decizia de impunere pentru anul 2000, având în vedere concluziile raportului de expertiză din care rezultă că, urmare a delimitării eronate a anului fiscal de către reclamantă, la stabilirea impozitului datorat s-a pornit de la valori eronate ale venitului anual realizat și ale diferențelor de impozit anual regularizat stabilit în minus, reclamanta datorând un impozit de 12.824.946 ROL, față de 13.779.860 ROL cât a fost stabilit în decizia de impunere, instanța a constatat că cererea reclamantei este fondată.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâta D, în nume propriu, precum și în numele și pentru C, cu același sediu,
În motivarea recursului s-a arătat că la data de 25.07.2001 reclamanta depune la D Declarația de venit global înregistrată sub nr. 10786/25.07.2001 prin care își declara veniturile aferente anului 2000.
În urma prelucrării declarației depuse, MCa emis Decizia de impunere anuală pentru veniturile realizate în anul 2000, nr. - din 25.07.2001 prin care a fost stabilit în sarcina petentei un impozit pe venitul anual global în cuantum de 8.949.380 lei rămânând de plată efectiv suma de 901 lei RON (9.008.919 lei ROL).
Ulterior C - Serviciul Impozit pe venit a definitivat controlul, fiind întocmit Procesul - verbal de control nr. 7580/19.03.2001.
În urma acestui control s-a constatat că reclamanta ar datora un impozit pe venitul global în sumă de 13.779.860 lei ROL, din care ar rămâne efectiv de plată suma de 4.178.439 lei ROL
Decizia de impunere a fost emisă în baza declarației depusă de către reclamantă și a documentelor justificative prezentate de către aceasta, cu respectarea dispozițiilor legale aplicabile la data respectivă.
În drept, recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 și 3041din Codul d e procedură civilă.
Intimata reclamantă nu a formulat întâmpinare.
Recursul este nefondat și urmează a fi respins pentru următoarele considerente:
Așa cum rezultă din raportul de expertiză contabilă întocmit în cauză și care în mod temeinic a fost reținut de prima instanță urmare a delimitării eronate a anului fiscal de către reclamantă, la stabilirea impozitului datorat s-a pornit de la valori eronate ale venitului anual realizat și ale diferențelor de impozit anual regularizat stabilit în minus, reclamanta datorând un impozit de 12.824.946 ROL, față de 13.779.860 ROL cât a fost stabilit în decizia de impunere.
Astfel chiar dacă eroarea provine din declarația de venit a reclamantei pentru anul 2000 ce nu a avut în vedere dispozițiile art. 16 alin. 1 din codul fiscal potrivit cărora anul fiscal este anul calendaristic, luând în calcul în mod eronat luna decembrie a anului 1999 motivul de recurs prezentat de pârâte nu poate fi reținut deoarece în dreptul fiscal ceea ce prevalează este realitatea iar nu aparența dreptului.
În acest sens art. 86 alin. 4 din Codul d e procedură fiscală ce dă prioritate principiului realității operațiunii fiscale în materia declarațiilor de venituri arată că declarația fiscală este asimilată cu o decizie de impunere, sub rezerva unei verificări ulterioare .
În consecință, organul fiscal era în drept să sesizeze mențiunile eronate din declarația de venituri a reclamantei și să stabilească impunerea potrivit situației reale ce corespunde cu cea reținută prin expertiza efectuată în cauză iar nu cu cea înscrisă în declarația de venituri a reclamantei pentru anul 2000.
În raport de aceste considerente și văzându-se și dispozițiile art. 312 alin. 1 cod procedură civilă recursul urmează a fi respins ca fiind nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâta DGFP D ÎN NUME PRECUM ȘI ÎN NUMELE C împotriva sentinței nr.357 din 17 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant -..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 24 Iunie 2009
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red. jud.
2 ex.
Președinte:Gabriel ViziruJudecători:Gabriel Viziru, Sanda Lungu, Carmen Ilie
