Anulare act administrativ . Decizia 328/2009. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
Decizie nr. 328/
Ședința publică din 07 Aprilie 2009
Completul compus din:
- - Președinte
- Judecător
- Judecător
Grefier -
Pe rol judecarea recursului declarat de CONSILIUL LOCAL M, cu sediul în M C, nr. 1, jud. H împotriva sentinței nr. 2743/27.11.2008 pronunțată de Tribunalul Harghita.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă intimatul reclamant SC SRL prin av., lipsă fiind restul părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care:
Se constată faptul că recursul este declarat și motivat în termen și este legal timbrat.
De asemenea se constată că s-au depus la dosar, prin registratura instanței:
- la data de 6 aprilie 2009, din partea Consiliului local M C, relațiile solicitate de instanță.
Reprezentantul intimatului reclamant depune la dosar chitanțele prin care a fost achitată redevența de către reclamantă, chiar și după ce a fost adoptată hotărârea consiliului local atacată. Arată că nu sunt adevărate susținerile din adresa depusă la dosar din partea Consiliului local M C, respectiv faptul că asociata SC SRL nu a fost prezentă la data adoptării hotărârii consiliului local.
Nemaifiind alte cereri, instanța acordă cuvântul asupra recursului declarat.
Reprezentantul intimatei reclamante pune concluzii de respingere a recursului, menținerea hotărârii primei instanțe pe care o consideră legală și temeinică, cu cheltuieli de judecată, sens în care depune la dosar dovada achitării onorariului avocațial. Referitor la excepția tardivității invocată în cererea de recurs, solicită respingerea acesteia, având în vedere faptul că hotărârea de consiliu nu a fost motivată reclamantei iar redevența a fost încasată până în prezent de la SC SRL.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr. 2743 din 27 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Harghita în dosarul nr-, s-a admis acțiunea înaintată de reclamanta SRL MCî mpotriva pârâtului Consiliul Local al municipiului M C și în consecință:
- s-a anulat Hotărârea nr. 63/2006 emisă de pârât, prin care s-a dispus rezilierea contractului de concesiune nr. 195/1999;
- pârâtul a fost obligat să plătească reclamantei 304 lei cheltuieli de judecată;
- s-a respins acțiunea față de pârâtul Municipiul M
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Între părți s-a încheiat contractul de concesiune nr. 195/1999, iar prin Hotărârea nr. 63/2006 Consiliul Local MCa dispus rezilierea acestui contract, prin acordul părților. S-a constatat, de asemenea că nu există dovada comunicării acestei hotărâri cu reclamanta și astfel termenele legale încep să curgă de la data comunicării încheierii nr. 6954 din 7 mai 2008, prin care a fost înscris în cartea funciară revocarea contractului de concesiune nr. 195/1999. Din actele dosarului nu a rezultat însă că între părți ar fi intervenit un acord de voință privind rezilierea contractului de concesiune, astfel rezilierea făcută pe acest motiv, este nelegală.
Împotriva sentinței a formulat recurs pârâtul Consiliul Local al Municipiului M În motivarea acestei căi de atac se invocă, în primul rând, excepția tardivității întrucât hotărârea atacată a fost emisă în ședința din 13.04.2006 iar plângerea prealabilă împotriva acesteia s-a înregistrat la emitent doar a data de 18.06.2008, cu mult peste termenul prevăzut de art. 7 din Legea nr. 554/2004. Pe fond se arată că în aceeași ședință a Consiliului Local, prin hotărârea nr. 62 s-a aprobat vânzarea imobilului către reclamantă, stabilindu-se prețul și termenul de plată iar faptul că vânzarea nu a avut loc se datorează exclusiv culpei administratoarei reclamantei de la acea dată, numita care nu a continuat demersurile în vederea încheierii contractului de vânzare cumpărare.
Reclamanta intimată a formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului ca nefondat. Cu privire la excepția tardivității, se arată că aceasta este neîntemeiată, hotărârea atacată nu le-a fost comunicată, luând la cunoștință de existența ei când li s-a comunicat încheierea nr. 6954/07.05.2008 prin care s-a înscris în CF revocarea contractului de concesiune. Pe fond arată că soluția adoptată de instanța de fond este temeinică și legală iar noii administratori ai reclamantei nu ar fi cumpărat societatea dacă ar fi avut cunoștință de revocarea contractului de concesiune. De altfel, pârâta a încasat în continuare redevența ca și cum contractul ar fi fost în vigoare.
Examinând recursul formulat, prin prisma motivelor invocate precum și din oficiu în raport de dispozițiile art.3041pr. civ. Curtea apreciază că acesta este fondat pentru următoarele considerente:
În privința excepției tardivității invocată de recurentă, aceasta este nefondată întrucât, așa cum însăși recurenta recunoaște, hotărârea atacată nu a fost niciodată comunicată societății reclamante. Deși se susține că reprezentanta de la acea vreme a societății a fost prezentă la ședința în care s-a adoptat hotărârea, nu se face nici o dovadă în acest sens (procesul verbal al ședinței) însă chiar și în această situația, obligația comunicării actului administrativ cu caracter individual impusă de art. 50 din Legea nr. 215/2001 subzistă.
Cu privire la fondul cauzei, Curtea constată următoarele:
Societății reclamante, administrată la acea vreme de numita, i s-a transmis dreptul de concesiune ce forma obiectul contractului de concesiune nr. 195/1999 pentru terenul în suprafață de 288 mp situat în M C- prin actul adițional la acest contract din 19.05.2005, contractul fiind încheiat inițial între pârât și SC. - SA. La data de 07.04.2006, reclamanta a depus la pârât o cerere prin care solicita rezilierea contractului de concesiune de la data întocmirii contractului de vânzare cumpărare asupra construcției, proprietatea reclamantei, aflată pe terenul concesionat. În acest sens s-a demarat procedura în vederea încheierii contractului de vânzare cumpărare prin semnarea de către părți la data de 11.04.2006 a procesului verbal de negociere prin care a fost stabilit prețul de vânzare. În ședința Consiliului Local al Municipiului M din 13.04.2006, prin Hotărârea nr. 62, s-a aprobat cumpărarea construcției de către Municipiul M C la prețul de achiziție stabilit în procesul verbal de negociere, plata urmând a fi făcută în perioada 1-10.06.2006. În aceeași ședință s-a aprobat și rezilierea contractului de concesiune nr. 195/1999 prin hotărârea nr. 63. Este greu de crezut că administratoarea reclamantei, nu a avut cunoștință de adoptarea acestor hotărâri câtă vreme întreaga procedură s-a derulat la cererea societății administrată de aceasta, fiind deci, direct interesată în soluționarea acesteia, cu atât mai mult cu cât semnase deja procesul verbal de negociere. După această dată, societatea reclamantă a rămas în pasivitate fără a mai face vreun demers. Rezultă așadar că acordul celor două părți s-a realizat la data de 13.04.2006 prin adoptarea hotărârii nr. 62 de către pârât. Din acest punct de vedere, Curtea apreciază că întreaga culpă pentru nefinalizarea vânzării aparține societății reclamante, pârâtul îndeplinindu-și obligațiile care îi reveneau pentru cumpărarea construcției. La data de 04.02.2008 numita și-a înstrăinat părțile sociale pe care le deținea în calitate de asociat unic la societatea reclamantă SC SRL, fără a aduce la cunoștința noilor asociați situația juridică a terenului concesionat și a construcției edificate pe el. Susținerile noilor asociați cum că nu ar fi cumpărat societatea dacă ar fi avut cunoștință de rezilierea contractului de vânzare cumpărare, nu pot fi imputate pârâtului care și-a îndeplinit obligațiile ce-i reveneau, iar faptul că pârâtul a încasat în continuare redevența, este firesc de vreme ce societatea reclamantă a continuat să folosească terenul. Cum noi asociați au cumpărat societatea cu toate drepturile și obligațiile ce-i reveneau, cele două hotărâri fiindu-i opozabile, pentru neperfectarea contactului de vânzare cumpărare, practic, își invocă propria-i culpă. Pentru eventualele daune cauzate prin neaducerea la cunoștință de către numita a situației juridice a contractului de concesiune, cei doi cumpărători ai părților sociale se pot îndrepta împotriva acesteia. Pârâtul a fost de bună credință aprobând cererea din 07.04.2006 inclusiv asupra cumpărării construcției la un preț deloc de neglijat, 369.652 RON.
Așadar, cum culpa pentru neîncheierea contractului de vânzare cumpărare aparține în totalitate reclamantei intimate, Curtea consideră recursul pârâtului fondat și, în temeiul art. 312. pr. civ.ca urmare a admiterii acestuia, va modifica integral sentința atacată în sensul că va respinge cererea reclamantei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de Consiliul Local M C, cu sediul în M C, nr. 1, județul H, împotriva sentinței civile nr. 2743 din 27 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Harghita în dosarul nr- și în consecință:
Modifică integral sentința atacată în sensul că respinge cererea formulată de reclamanta SRL M C în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Local M
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 7 aprilie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Nemenționat
-
GREFIER,
pentru, fiind în
concediu medical, semnează
Prim Grefier,
Red.
Tehnored. BI/2ex
Jud.fond: Sz.
-7.05.2009-
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
