Anulare act administrativ . Sentința 33/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
SENTINȚA NR. 33/
Ședința publică din 23 februarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Violeta Elena Pinte
Grefier - - -
S-a luat în examinare acțiunea de contencios administrativ promovată de reclamanta în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii și intervenienta, având ca obiect anulare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă avocat pentru reclamanta și intervenienta, identificată cu cartea de identitate seria - nr. - eliberată de Poliția I la data de 20.09.2006, lipsă fiind pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, din care rezultă că la dosarul cauzei s-a depus, prin serviciul de registratură, adresa nr-, transmisă prin fax și prin poștă, prin care pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii răspunde la adresa instanței.
Avocat, pentru reclamantă, arată că a luat cunoștință de conținutul înscrisului depus la dosar de către Consiliul Superior al Magistraturii și solicită să i se comunice un exemplar al răspunsului pârâtului.
Se înmânează apărătorului ales al reclamantei al doilea exemplar al răspunsului primit de la Consiliul Superior al Magistraturii, înregistrat la data de 19.02.2009.
Instanța pune în discuție admisibilitatea în principiu a cererii de intervenție formulată de.
Intervenienta solicită admiterea în principiu a cererii de intervenție.
Avocat, pentru reclamanta, solicită respingerea cererii de intervenție formulată în interes alăturat pârâtului, apreciind că cererea nu îndeplinește condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 49 și 51 Cod procedură civilă. Depune la dosar soluțiile din ECRIS, pronunțate în dosarele invocate de către intervenientă.
Totodată, solicită obligarea intervenientei la plata cheltuielilor de judecată, urmând ca până la sfârșitul ședinței să depună la dosar împuternicirea avocațială pentru cererea de intervenție.
Intervenienta solicită să i se comunice cuantumul acestor cheltuieli de judecată.
Apărătorul ales al reclamantei se obligă ca până la sfârșitul ședinței de judecată să depună la dosar chitanța privind cheltuielile de judecată pentru cererea de intervenție.
Fiind interpelată dacă cunoaște punctul de vedere exprimat de pârât în legătură cu cererea de intervenție, intervenienta arată că nu îl cunoaște, întrucât nu a putut studia dosarul.
Instanța aduce la cunoștința intervenientei punctul de vedere al Consiliului Superior al Magistraturii cu privire la cererea de intervenție, în sensul că acesta apreciază că această cerere "nu îndeplinește condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 49 și 51 Cod procedură civilă, sub aspectul caracterului personal și legitim al interesului judiciar necesar intervenției procesuale".
Instanța acordă cuvântul părților și pe fondul cauzei, urmând să se pronunțe cu privire la admisibilitatea în principiu a cererii de intervenție prin hotărârea ce se va pronunța.
Avocat, pentru reclamanta, arată că își menține concluziile puse la termenul din 26 ianuarie 2009 și solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată, cu obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
Intervenienta solicită admiterea cererii de intervenție și respingerea acțiunii.
Declarând închise dezbaterile, instanța a rămas în pronunțare.
După deliberare,
CURTEA D APEL,
Prin acțiunea înregistrată sub nr- reclamanta a formulat acțiune în contencios administrativ în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii, împotriva Hotărârii Plenului nr.432/8.05.2008 prin care s-a hotărât sistarea procedurii de numire în funcția de judecător și procuror, fără concurs, declanșată prin Hotărârea Plenului nr.172/21.02.2008, solicitând anularea parțială, în ceea ce o privește pe reclamantă a hotărârii, obligarea pârâtului să continue procedura de numire în funcția de judecător, fără concurs, să aloce și să indisponibilizeze un post la nivelul Judecătoriei Bistrița N, corespunzător cererii formulate, recomandărilor primite și în subsidiar, un alt post din lista posturilor vacante, pentru care să opteze; să organizeze efectuarea vizitelor medicale și a testărilor psihologice, interviul în fața Secției pentru judecători.
În motivarea acțiunii arată reclamanta că la data de 25.03.2008 a depus la. cererea înregistrată sub nr- privind numirea sa în funcția de judecător la Judecătoria Bistrița N, conform posturilor alocate procedurii, cerere întemeiată pe dispozițiile art.33 al.7 din Legea 303/2004.
La data depunerii cererii reclamanta îndeplinea condițiile prevăzute de art.14 al.2 și 33 al.7 din Legea 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, având o vechime în avocatură de peste 10 ani.
Prin Hotărârea Plenului nr.172/21.02.2008 s-a dispus declanșarea procedurii de numire în funcția de judecător sau procuror fără concurs, iar înainte de finalizarea procedurii de efectuare a vizitelor medicale, a testărilor psihologice și a interviului, prin Hotărârea Plenului nr.405/22.04.2008 s-a dispus redistribuirea posturilor alocate pentru numirea fără concurs, candidaților care au intrat în magistratură prin concursul organizat la data de 13.04.2008, suplimentându-se posturile alocate inițial.
Prin Hotărârea Plenului nr.423/8.05.2008 s-a dispus sistarea procedurii de numire în funcția de judecător sau procuror fără concurs, declanșată prin Hotărârea 172/21.02.2008, cu motivarea că ulterior declanșării acestei proceduri a apărut și a intrat în vigoare Legea 97/14.04.2008 privind aprobarea OUG nr.100/2007 care a modificat art.33 din Legea 303/2004 prin introducerea alin.101-107. La doar două zile de la apariția acestei legi a apărut OUG 46/16.04.2008 publicată în Monitorul Oficial 323/24.04.2008, prin care au fost abrogate alin.5-10 ale art.33 din Legea 303/2004, astfel că s-a stabilit că nu mai există temei pentru continuarea procedurii de numire în funcție fără concurs.
Împotriva hotărârii reclamanta a formulat plângere prealabilă la 16.06.2008, respinsă prin Hotărârea Plenului 727/10.07.2008.
Susține reclamanta că prin măsura luată se încalcă principiul neretroactivității legii civile, consacrat în Constituția României, precum și în jurisprudența CEDO, întrucât la data depunerii cererii sale erau în vigoare dispozițiile art.33 al.7 din Legea 303/2004, iar sistarea procedurii declanșată la 21.02.2008 ca urmare a apariției OUG 46/16.04.2008 care a abrogat aceste prevederi, determină retroactivitatea ordonanței, contrar dispozițiilor Codului civil și normelor constituționale.
Se încalcă principiile dreptului european de previzibilitate și predictibilitate, precum și dreptul de acces la o profesiune, atât timp cât persoana îndeplinea condițiile impuse de lege.
Prin sistarea procedurii declanșată la data de 21.02.2008 în baza OUG 46/2008 se încalcă hotărârile CEDO (cauza De Moor contra Belgiei, Hotărârea din 23.06.1994, Seria A nr.292-A, paragraf 43;. CEDO, Raportul în cauza Pellegrin contra Franței, din 17.09.1998, 1999-VIII, p. 281 și urm.; CEDO, cauza Gurov contra Moldovei, Hotărârea din 11.07.2006, paragraf 34 și cauza Zand Austria).
Alăturat cererii de chemare în judecată au fost depuse următoarele acte:
- Plângerea prealabilă/16.06.2008;
- Ordinea de zi a Plenului din 10.07.2008 - Hotărârea Plenului nr.727 din data de 10.07.2008 prin care a fost respinsă plângerea ca nefondată;
- Hotărârea Plenului nr.172/21.02.2008;
- Anunțul Hotărârii Plenului nr.172/21.02.2008;
- Hotărârea Plenului nr.405/22.04.2008;
- Hotărârea Plenului nr.423/08.05.2008;
- Comunicarea a Hotărârii Plenului nr.423/08.05.2008;
- Decizia nr.961/2007 a Secției de Contencios Administrativ și Fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție;
- Decizia nr.61/2007 a Curții Constituționale;
- Decizia nr.3/1993 a Curții Constituționale;
- Decizia nr.69/1995 a Curții Constituționale;
- Avizul Consiliului Legislativ referitor la proiectul de OUG din 18.04.2008;
- Adresa referitoare la proiectul de OUG din 18.04.2008;
- Sentința civilă nr.52/CA/23.04.2007 a Curții de Apel Iași - Secția de contencios administrativ și fiscal.
Pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii a depus întâmpinare, prin care răspunde aspectelor invocate și solicită respingerea acțiunii.
În cauză s-a depus cerere de intervenție în interesul pârâtului, de către numita.
În raport de motivarea cererii, în sensul că reclamanta nu ar îndeplini condițiile de corectitudine și integritate profesională și celelalte condiții prevăzute de lege pentru a accede la profesia de magistrat, Curtea apreciază că nu se evidențiază caracterul personal și legitim al interesului judiciar necesar intervenției procesuale, conform art.49 și 51 Cod procedură civilă, urmând să respingă în principiu această cerere.
Analizând actele și lucrările cauzei prin prisma aspectelor invocate și în lumina dispozițiilor legale aplicabile, Curtea apreciază că acțiunea nu este fondată.
Prin Hotărârea Plenului nr.172/20.02.2002 s-a dispus declanșarea procedurii de numire în funcția de judecător sau procuror, în condițiile art.33 al.5, 7, 8 din Legea 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor republicată, pentru ocuparea a 15 posturi vacante de judecător și 30 posturi vacante de procuror.
Ulterior, prin Legea 97/2008 privind aprobarea OUG 100/2007 pentru modificarea și completarea unor acte normative în justiție, la art.33 din Legea 303/2004 au fost introduse alineatele (101) - (107).
Prin OUG 46/16.04.2008 pentru modificarea art.33 din Legea 303/2004 au fost abrogate alin. (5) - (107) ale articolului menționat mai sus, deci și cele în temeiul cărora a fost declanșată procedura de numire în funcția de judecător sau procuror fără concurs.
Apreciind că de la data intrării în vigoare a Legii 97/2008 nu mai există temei juridic pentru continuarea procedurii de numire în funcția de judecător sau procuror fără concurs, a dispus, prin Hotărârea 423/8.05.2008, sistarea procedurii, anterior stabilindu-se, prin Hotărârea 405 din 22.04.2008, suplimentarea numărului de posturi scoase la concursul de admitere în magistratură din 13.04.2006 cu cele alocate pentru numirea fără concurs.
Este adevărat că reclamanta îndeplinea condițiile legale pentru numirea în funcția de judecător fără concurs, conform reglementărilor existente la data depunerii cererii, însă acest fapt semnifică doar existența unei vocații pentru a accede la respectiva funcție, fără a se conferi candidatului și un drept în acest sens.
Prin demararea primelor etape ale procedurii în vigoare la acel moment (depunerea cererii, verificarea îndeplinirii condițiilor legale), reclamanta nu a dobândit un drept de a fi numită în funcție, drept care să-i fi fost vătămat prin modificările legislative ulterior apărute.
Instanța apreciază că nu s-a produs o încălcare a principiului neretroactivității legii civile, atât timp cât s-a intervenit, prin modificările legislative procedurale, asupra unei situații juridice în curs de derulare, în raport cu care dispoziția legală nouă era de imediată aplicare.
Totodată, având în vedere că prin îndeplinirea condițiilor legale existente la declanșarea procedurii, reclamanta avea doar vocația de a ocupa funcția de judecător, la data survenirii modificărilor ea nu dobândise dreptul de a fi numită în funcție, în condițiile art.29 al.3 din Hotărârea Plenului 152/2006 modificată, raportat la art.36 al.1 lit. a din Legea 317/2004 republicată, neexistând față de aceasta efecte juridice ale Hotărârii 172/2008 care să modifice sau să un drept substanțial câștigat.
Cât privește susținerea reclamantei că nu a fost respectat principiul securității raporturilor juridice, nici aceasta nu poate fi primită, în considerarea aceluiași raționament potrivit căruia ea nu dobândise un drept subiectiv ca urmare a parcurgerii primelor două etape ale procedurii de numire în funcție fără concurs.
Examinând cererea reclamantei prin prisma dispozițiilor art.1 din Legea 554/2004, ce stabilesc că doar persoana vătămată într-un drept fundamental prevăzut de Constituție sau de lege, căruia i se aduce atingere printr-un act administrativ se poate adresa instanței de contencios administrativ pentru anularea actului, Curtea apreciază că prin actul administrativ contestat reclamantei nu i s-a îngrădit dreptul de a accede în funcția de judecător sau procuror, ca unic drept ce-i este recunoscut prin actele normative de care s-a făcut vorbire, aceasta în condițiile în care prevederea art.33 al.7 din Legea 303/2004 are doar valoarea unei vocații. Legiuitorul folosește în textul arătat sintagma "pot", cu înțelesul de "este posibil", astfel încă modalitatea de selectare a personalului este la aprecierea celui care, conform Constituției României, are atribuția de a face propuneri de numire, promovare, transferare, sancționare.
Fiind vorba despre procedura de selecționare a personalului, se impune a fi precizat că cea prevăzută de art.33 al.7 din Legea 303/2004 era una de excepție, creată pentru a satisface nevoile de moment ale sistemului judiciar, iar considerentele vizând aplicarea imediată a legii noi, stabilirea unei singure modalități de admitere în magistratură - concursul și asigurarea tratamentului egal al celor ce doresc să ocupe o astfel de funcție, justifică adoptarea de către pârât a hotărârii ce este contestată în prezenta cauză.
Normele comunitare europene, jurisprudența CEDO, inclusiv cea invocată de reclamantă și legislația națională sau convențiile la care România este parte, nu recunosc vreunei persoane ce dorește să acceadă într-o funcție publică dreptul la un tratament privilegiat, în raport cu alte persoane cu aceeași vocație, și numai în ipoteza în care angajatorul ar utiliza practici discriminatorii s-ar putea solicita desființarea măsurilor abuzive.
Depunerea de către reclamantă a cererii, supusă verificării sub aspectul îndeplinirii condițiilor legale, nu a dat naștere niciunui raport obligațional între părți, nu semnifică în nici un mod câștigarea unui drept de către reclamantă, astfel încât modificarea procedurii de ocupare a funcției de judecător sau procuror ca urmare a dispozițiilor legale survenite nu are semnificația încălcării unui drept.
Având în vedere toate aspectele reținute cu privire la caracterul nefondat al primului capăt de cerere formulat de reclamantă, nu se impun a fi cercetate și celelalte solicitări ale acesteia privind indisponibilizarea unui post la Judecătoria Bistrița -N, organizarea efectuării vizitelor medicale și a testărilor psihologice.
Raportat la considerentele de fapt și de drept prezentate, Curtea urmează să respingă acțiunea ca nefondată.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge în principiu cererea de intervenție formulată de către.
Respinge acțiunea formulată de către reclamanta, domiciliată în I,- în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii, cu sediul în B, nr.141.B, sector 6.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 23.02.2009.
PREȘEDINTE,
Grefier,
Red.
Tehnored.
30.III.2009.-
2 ex.-
Președinte:Violeta Elena PinteJudecători:Violeta Elena Pinte
