Suspendare executare act administrativ fiscal. Sentința 32/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
SENTINȚA NR. 32/
Ședința publică din 23 februarie 2009
Completul compus din.
PREȘEDINTE: Violeta Elena Pinte
Grefier - - -
S-a luat în examinare cererea de suspendare a executării actului administrativ cu caracter normativ - Ordinul nr. 1009/2007, formulată de reclamanta Management Reorganizare Lichidare I, cu sediul în I,-, județul I, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Finanțelor Publice - Agenția Națională de Administrare Fiscală, cu sediul în B,-, sector 5.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă avocat pentru reclamantă și consilier juridic - pentru pârât.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, din care rezultă aspectele de mai sus cu privire la prezența părților și modul de îndeplinire a procedurii de citare, stadiul procesual al dosarului, care este la al treilea termen de judecată, că la dosarul cauzei s-a primit originalul concluziilor scrise, care au fost transmise prin fax pentru termenul din 02.02.2009 de către, și că termenul a fost acordat pentru administrarea de către reclamantă a probei cu înscrisuri.
S-au verificat actele și lucrările dosarului, după care, avocat, pentru reclamantă, depune la dosar înscrisuri, comunicând duplicatul acestora reprezentantului părții adverse.
Instanța lasă dosarul la ordine pentru a se da posibilitatea reprezentantului pârâtului să ia cunoștință de conținutul înscrisurilor depuse astăzi la dosar de către reclamantă, prin apărător ales.
La cea de a doua strigare a cauzei au răspuns avocat pentru reclamantă și consilier juridic - pentru pârât.
Nemaifiind alte cereri, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul la dezbateri.
Avocat, pentru reclamantă, arată că Management Reorganizare Lichidare Iaf ormulat cerere de suspendare a executării Ordinului nr. 1009/2007.
Pentru a avea o imagine mai bună, precizează că practicienii în insolvență sunt organizați potrivit unei ordonanțe, respectiv nr.OUG 86/2006, ei funcționează ca liber profesioniști. Pentru o paralelă mai bună, practicienii în insolvență au același statut ca avocații. Un avocat poată să-și reprezinte clientul pe teritoriul întregii țări, nu este mărginit a-și exercita profesia numai în județul în care își are sediul său profesional.
Prin ordinul a cărui suspendare o solicită, autoritatea pârâtă vine și spune așa: "practicienii în insolvență, potrivit ordinului nostru, pot să își exercite profesia pe zone" și delimitează 12 zone în 4 județe.
Apărătorul ales al reclamantei arată că a depus în probatoriul administrat în cauză o corespondență cu -ul, din care reies următoarele lucruri: este nemulțumit de lichidatorul judiciar Management Reorganizare Lichidare I, spunând că au existat dificultăți în ceea ce privește colaborarea cu această firmă, pentru că își permită să analizeze creanțele fiscului, că a depus afirmații calomnioase la adresa reprezentanților legali ai organului fiscal, și mai multe probleme care sunt enumerate acolo.
Această atitudine a - ului de a nu permite unui lichidator judiciar să își desfășoare activitatea din motive subiective duc la concluzia că sunt întrunite condițiile speciale prevăzute în art. 14 din Legea nr. 554/2004, respectiv reclamanta este în imposibilitate de a-și desfășura activitatea datorită acestor criterii impuse de către, fiind eliminată practic din toate selecțiile.
A depus la dosar mai multe adrese ale, prin care reclamantei i se spune că nu a câștigat nici o licitație pentru că nu a întrunit punctajul necesar.
A sesizat autoritatea emitentă cu plângere prealabilă, în vederea revocării actului. Nu i s-a răspuns în termenul prevăzut de lege, fapt recunoscut, de altfel, de pârât prin concluziile scrise depuse la dosarul cauzei.
Precizează că reclamanta are peste 30 de salariați, printre care 9 practicieni în insolvență, experți contabili, auditor financiar, evaluatori. nu își poate desfășura activitatea, deoarece, nu îi permite acest lucru. Reclamanta este pe cale de a proceda la restrângerea activității și poate chiar la concedierea salariaților săi, deoarece până la anularea ordinului atacat, nu are cu ce-și plăti salariații și să își desfășoare activitatea.
Pentru aceste motive a solicitat suspendarea numai anumitor dispoziții ale Ordinului, nr. 1009/2007.
Nu cere cheltuieli de judecată.
Consilier juridic -, pentru pârât, solicită respingerea acțiunii și menținerea actului administrativ a cărui suspendare se cere, pentru motivele arătate în concluziile scrise depuse la dosar.
Declarând închise dezbaterile, instanța a rămas în pronunțare.
După deliberare,
CURTEA D APEL,
Prin cererea înregistrată sub nr- reclamanta Management Reorganizare Lichidare Ias olicitat ca instanța să dispună suspendarea executării actului administrativ cu caracter normativ - Ordinul nr. 1009/2007, respectiv suspendarea executării urm. prevederi din acest ordin:
art. 1 din Ordin;
II. lit. a,d,e,f,g ale art. 2, alin. 2 din Ordin;
III. lit. d și e ale art. 2, alin. 3 din Ordin;
IV. art. 3 din Ordin;
lit. c a alin. 1 art. 14 din Ordin;
VI. alin. 2 art. 15 din Ordin;
VII. anexa 1,3, 4a, 4b și 7 din Ordin.
Susține reclamanta că prevederile din ordinul menționat încalcă normele cu forță juridică superioară, respectiv nr.OUG 86/2006 privind organizarea activității practicienilor în insolvență, sunt în contradicție cu Statutul de organizare și funcționare al Uniunii Naționale a Practicienilor în Insolvență din România, Codul d e etică profesională și disciplină al Uniunii; nu sunt conforme cu normele din dreptul comunitar.
Arată reclamanta că sunt îndeplinite condițiile speciale prev. de art. 14 din Legea nr. 554/2004 - cazul bine justificat și prevenirea unei pagube iminente, fiind pusă în imposibilitate de a-și exercita profesia de practician, de a-și menține personalul specializat în condițiile în care prin deciziile a fost depunctată de la criteriile "colaborarea cu organul fiscal" și "strategia de reorganizare-lichidare".
Art. 1 din Ordin, conform căruia practicienii în insolvență pot să-și desfășoare activitatea pe zone geografice, intră în contradicție cu nr.OUG 86/2006 și art. 11 din Statutul profesiei, conform cărora exercitarea profesiei nu este limitată teritorial.
În acest sens sunt și Directivele 2006/123/CE și 2005/36/CE ale Parlamentului European și Consiliului Uniunii Europene, conform cărora se impune simplificarea administrativă prin eliminarea cerințelor de formă, precum și o astfel de autorizare care să asigure exercitarea profesiei pe tot teritoriul național.
Mai susține reclamanta că este încălcat principiul egalității de tratament, care interzice nu doar discriminarea pe motiv de cetățenie sau naționalitate,ci și orice discriminare indirectă bazată pe alte criterii.
Cât privește lit. a,d,e,f,g ale art. 2 alin. 2 din Ordin, aceste dispoziții defavorizează practicienii noi intrați în profesie și pe cei care își schimbă forma de exercitare a profesiei. Nici un practician aflat în această situație nu va putea să se prevaleze de un portofoliu de societăți lichidate pentru care să se poată calcula procentul de sume recuperate atât pentru creditorul, cât și pentru alți creditori; nu va putea proba experiența în colaborarea cu organul fiscal sau sumele aduse la masa credală ca urmare a anulării unor acte făcute în frauda creditorului, din dosare doar o mică fracțiune pretându-se la exercitarea unor astfel de acțiuni.
În privința literelor d și e ale art. 2 alin. 3 din Ordin, arată reclamanta că este necesar să se stabilească principii de simplificare administrative, iar nu de complicare și diversificare a procedurilor.
Așa-numita "colaborare cu organele fiscale" de care se face vorbire în art. 2 alin. 3 din Ordin este o chestiune subiectivă, ce face loc abuzului administrativ și nu poate fi supusă controlului.
În cauză a fost administrată proba cu acte, la solicitarea reclamantei.
Analizând lucrările cauzei prin prisma aspectelor invocate și în lumina disp. legale aplicabile, Curtea apreciază că nu este fondată cererea.
Potrivit disp. art. 14 din Legea nr. 554/2004 suspendarea unui act administrativ se poate solicita instanței judecătorești, după sesizarea autorității publice emitente, cu îndeplinirea cumulativă a două condiții:
- să existe un caz bine justificat;
- pentru prevenirea unei pagube iminente.
Suspendarea executării actelor administrative reprezintă o măsură cu caracter excepțional, aceste acte bucurându-se de prezumția de legalitate și veridicitate, astfel încât să se evidențieze o îndoială puternică în privința legalității actului.
Prezumția arătată determină executarea din oficiu a actului administrativ, iar a nu executa aceste acte, emise în baza legii, înseamnă a nu executa însăși legea.
Ori, în mod evident, actul administrativ a cărui suspendare s-a solicitat, în privința articolelor menționate de reclamantă, a fost emis în considerarea disp. nr.OUG 86/2006, ale Legii nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, iar împrejurarea că Ordinul conține și alte prevederi, aplicabile diferitelor situații ce pot interveni, nu înseamnă că adaugă la lege ori că intră în contradicție cu aceasta.
Faptul că prin Ordinul nr. 1009/2006 se reglementează o procedură de selecție a practicienilor în insolvență, pe criteriul colaborării cu organul fiscal, că se impune o limitare teritorială în privința desfășurării activității, pe zone geografice, are semnificația unei intervenții a emitentului ordinului tocmai în vederea monitorizării activității în acest domeniu, din punct de vedere calitativ și al complexității, fără a se evidenția, în acest mod, încălcări ale normelor interne cu forță juridică superioară ori ale celor comunitare.
Condițiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004 impun dovedirea efectivă a unor împrejurări conexe regimului administrativ aplicabil actului atacat, care să fie de natură a reglementa existența unui caz bine justificat și iminența producerii pagubei. Aceste condiții nu se consideră a fi îndeplinite prin invocarea unor argumente ce tind să demonstreze aparența de nelegalitate a actului administrativ a cărui executare se solicită a fi suspendată.
Susținerea potrivit căreia prin dispoziții ordinului atacat se limitează posibilitatea exercitării profesiei de practician în insolvență nu este suficientă pentru a demonstra nici cazul bine justificat, nici iminența unei pagube, care ar trebui să constea într-o consecință a executării, nu în însăși executarea actului administrativ. În caz contrar, s-ar ajunge la concluzia că cerința referitoare la iminența producerii unei pagube este presupusă în majoritatea cazurilor executării actului administrativ, ceea ce ar contraveni caracterului de excepție al instituției menționate.
Se mai impune a fi arătat că existența cazului bine justificat nu poate fi argumentată prin invocarea unor aspecte ce țin de legalitatea actului administrativ, întrucât vizează fondul actului, ce se examinează în cadrul acțiunii în anulare.
Raportat la toate aspectele reținute, Curtea apreciază că nu sunt îndeplinite condițiile impuse de art. 14 din Legea nr. 554/2004, urmând să respingă cererea de suspendare a dispozițiilor menționate din Ordinul nr. 1008/2007, ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE;
Respinge cererea de suspendare a dispozițiilor din actul administrativ Ordinul nr. 1009/2007, formulată de către reclamanta Management Reorganizare Lichidare I, cu sediul în I,-, în contradictoriu cu Ministerul Finanțelor Publice - cu sediul în B, sector 5,-.
Cu recurs în 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 23.02.2009.-
PREȘEDINTE,
-
Grefier,
Red. -
25.03.2009
Tehnored.
26.03.2009
2 ex.-
Președinte:Violeta Elena PinteJudecători:Violeta Elena Pinte
