Anulare act administrativ . Decizia 341/2009. Curtea de Apel Pitesti

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL PITEȘTI

SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE CONTENCIOS

ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DOSAR NR- DECIZIA NR.341/R-CONT

Ședința publică din 03 aprilie 2009

Curtea compusă din:

PREȘEDINTE: Gabriela Chiorniță președinte secție

- - - - JUDECĂTOR 2: Ingrid Emina Giosanu

- - - JUDECĂTOR 3: Corina

- - grefier

S-a luat în examinare, pentru soluționare, contestația în anulare formulată de contestatoarea SC SRL cu sediul în Pitești, str.-, -.A,.5, jud.A, împotriva deciziei nr.21/R-C din 16 ianuarie 2009, pronunțată de Curtea de Apel Pitești Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A cu sediul în Pitești,-, jud.

La apelul nominal, făcut în ședință publică, au răspuns avocat pentru contestatoarea SC SRL și consilier juridic pentru intimata

Procedura este legal îndeplinită.

Contestația în anulare este timbrată cu taxă judiciară de timbru în sumă de 10 lei potrivit chitanței nr.-/13.03.2009 (fila 10 din dosar) și cu timbru judiciar în valoare de 0,3 lei.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează

Instanței faptul că prin serviciul arhivă, au fost depuse la dosar precizările la contestația în anulare.

Instanța înmânează reprezentantului intimatei un exemplar al precizărilor contestației în anulare și, având în vedere că nu sunt alte cereri prealabile de formulat, acordă cuvântul asupra acesteia.

Avocat având cuvântul pentru contestatoarea SC SRL, precizează că perioada în discuție este ianuarie 2002 - septembrie 2003, iar factura era singurul aspect cerut de lege la acel moment, pentru deducerea TVA-ului. Apreciază că este o eroare materială în aplicarea unei alte norme legale decât cea în vigoare la momentul respectiv.

Solicită admiterea contestației în anulare așa cum a fost motivată și precizată în scris la dosar, desființarea deciziei nr.21/R-C și în consecință, admiterea recursului și pe fond admiterea acțiunii inițial formulate.

Consilier juridic, având cuvântul pentru intimata A solicită respingerea contestației în anulare ca inadmisibilă, apreciind că motivele invocate nu se încadrează în dispozițiile art.318 pct.1 Cod procedură civilă.

În situația în care nu se va reține excepția inadmisibilității contestației în anulare, solicită respingerea acesteia și menținerea ca legală și temeinică a deciziei pronunțată în recurs. Depune la dosar concluzii scrise.

CURTEA

Prin contestația înregistrată la 11 februarie 2009, a solicitat în contradictoriu cu Direcția Generală a Finanțelor Publice A anularea deciziei nr.21/R-C pronunțată de Curtea de Apel Pitești la 16 ianuarie 2009 și suspendarea executării acesteia până la soluționarea contestației în anulare.

În motivare s-a arătat că instanța de recurs a omis să cerceteze toate motivele de critică, ceea ce a dus la pronunțarea unei soluții nelegale și netemeinice bazată pe interpretare greșită a actului dedus judecății și pe o interpretare eronată a probatoriului administrat. Aceasta a fost determinată de asimilarea contractelor de comision, identificate în codul, unor contracte de prestări de servicii și de faptul că nu a fost analizată în mod corespunzător expertiza efectuată din care nu rezultă obligația clară și fără echivoc de plată a sumelor reținute ca fiind datorate de către contestatoare.

Instanța de recurs nu a verificat fondul cauzei care i-ar fi permis să observe că comisionul facturat avea la bază contracte scrise și el este deductibil în condițiile art.9(1) din Legea nr.414/2002, text despre care la un alt alineat se precizează însă că nu este aplicabil în cauză.

Aceleași greșeli s-au făcut și cu privire la, instanța ignorând probatoriul administrat și obiecțiunile formulate.

La 27 martie 2009, contestatoarea a făcut precizări asupra motivelor din calea extraordinară de atac, invocând prevederile art.318 alin.1 din Codul d e procedură civilă și subliniind că, cu ocazia pronunțării asupra recursului, s-a omis să se spună punctul de vedere asupra unor aspecte deosebit de importante, prezentate în mod explicit în motivele de critică și în concluziile ulterioare.

Astfel, s-a arătat că nu au fost avute în vedere dispozițiile legale aplicabile la momentul desfășurării operațiunilor comerciale, au fost aplicate prin analogie legi speciale, incidente altor obligații bugetare și s-a reținut greșit că societățile comerciale cocontractante nu erau legal înregistrate deși din verificările făcute de contestatoare nu rezulta acest lucru. Documentele contabile au fost întocmite așa cum s-a pretins de organele fiscale și prin soluția pronunțată se ajunge să se plătească de mai multe ori aceleași taxe și impozite pentru că sumele ce constituie cheltuieli ale contestatoarei, reprezentau venit pentru parteneri, venit impozabil și purtător de TVA. Aceste sume au fost încasate de organele fiscale și nu poate fi ignorat faptul că societățile comisionare au mijlocit relațiile economice ale contestatoarei cu clienții săi, contractul de comision fiind unul răspândit la nivel european.

Examinând cererea formulată în raport de susținerile contestatoarei și actele dosarului, cu observarea motivării instanței de control judiciar, se apreciază că este nefondată calea extraordinară de atac, așa cum se va arăta mai jos.

Potrivit art.318 alin.1 teza a II-a din Codul d e procedură civilă, hotărârile instanțelor de recurs pot fi atacate pe calea contestației în anulare și atunci când "- instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul din motivele de modificare sau de casare".

Textul are în vedere numai omisiunea de a examina unul din motivele de casare invocate în termen de către recurent, iar nu argumentele de fapt sau de drept invocate de parte, care oricât de larg ar fi dezvoltate sunt întotdeauna subsumate motivului de casare pe care-l sprijină. Instanța de recurs este în drept să grupeze argumentele folosite de recurent în dezvoltarea unui motiv de casare pentru a răspunde printr-un considerent comun și este suficient să se arate rațiunile pentru care a găsit că motivul de casare sau modificare este neîntemeiat, chiar dacă nu se răspunde la toate argumentele recurentului.

Nu pot fi sancționate pe această cale hotărârile instanțelor de control judiciar prin care se răspunde la criticile din recurs, întru-un mod neconvenabil părții sau se interpretează actele și probele deduse judecății într-un alt mod decât cel susținut de către recurentă.

În pagina 5 a deciziei criticate instanța face trimitere expresă la Legea nr.414/2002, respectiv la art.9 alin.1 cu sublinierea formei acestor dispoziții legale la momentul operațiunii examinate și precizează că deși în recurs se susține că activitatea de intermediere în comision nu este o prestare de servicii (cum de altfel s-a înregistrat în contabilitatea proprie), Curtea apreciază că sunt aplicabile dispozițiile art.9 alin.7 lit.s din lege, pentru că "activitatea desfășurată de intermediari este una de prestări servicii față de reclamantă".

Nu s-au făcut aplicări ale dispozițiilor legale prin analogie, subliniindu-se că pentru sumele datorate cu titlu de impozit pe profit se aplică Legea nr.414/2002, iar pentru deducerea, Legea nr.345/2002, cu formele pe care articolele incidente le aveau la data operațiunilor verificate și normele de aplicare corespunzătoare.

S-a răspuns de asemenea aspectelor privind fictivitatea și caracterul de societate "fantomă" a uneia dintre cocontractante, răspuns care nu poate fi considerat inexistent numai pentru că nu mulțumește pe recurenta-contestatoare.

acestor aspecte li s-au alocat verificări și aprecieri care se constituie într-un răspuns la toate criticile invocate în recurs, iar faptul că statuările instanței sunt neconvenabile nu se încadrează în dispozițiile art.318 alin.1 teza a II-a din Codul d e procedură civilă.

De altfel, sintetizând rațiunea pentru care instanțele au apreciat că reclamanta-recurentă nu este îndreptățită să deducă TVA și să calculeze în modul în care a făcut-o impozitul pe profit, nu a fost absența unui contract scris, aspect de altfel necontestat, ci faptul că nu s-a dovedit realitatea operațiunilor pentru care s-ar fi plătit comision.

Instanța a subliniat astfel facturile nu cuprind informații de natură să facă verificabile realitatea serviciului de care s-ar fi bucurat contestatoarea, enumerând mențiunile care lipsesc și subliniind insuficiența înscrierii "contravaloare comision" sau "comision intermediere".

În ceea ce privește susținerea că nu ar fi fost verificate și afirmațiile din concluziile scrise, aceasta nu se impune a fi analizată, întrucât, așa cum s-a arătat mai sus, ele nu se constituie în critici formulate în termenul de recurs.

Urmează, observându-se că cererea inițială a fost întemeiată pe dispozițiile art.318 Cod procedură civilă, fără a se preciza care din cele două situații la care se referă textul ar fi aplicabile, să se rețină și că nu se poate aprecia existența unei erori materiale în sensul avut în vedere de legiuitor. Contestatoarea vorbește de interpretări greșite ale actului dedus judecății și ale probelor administrate, deci de pretinse greșeli de judecată și nu de erori materiale legate de aspecte formale ale judecării recursului, greșeli de fapt involuntare, așa încât nici teza Iaa rticolului precitat nu poate fi reținută în cauză.

Pentru toate aceste considerente, reținându-se că motivele invocate tind la reformarea deciziei și nu la retractarea ei, se apreciază că este nefondată contestația în anulare, așa cum a fost ea precizată, în urma motivării deciziei de recurs, statuare față de care urmează a fi respinsă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondată, contestația în anulare formulată de contestatoarea cu sediul în Pitești, str.-, -.A,.5, județul A, împotriva deciziei nr.21/R-C din 16 ianuarie 2009, pronunțată de Curtea de Apel Pitești Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A cu sediul în Pitești,-, jud.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 3 aprilie 2009, la Curtea de Apel Pitești, Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.

,

Grefier,

Red./14.04.2009

GM/2 ex.

Președinte:Gabriela Chiorniță
Judecători:Gabriela Chiorniță, Ingrid Emina Giosanu, Corina

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre Anulare act administrativ . Decizia 341/2009. Curtea de Apel Pitesti