Anulare act administrativ . Decizia 350/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
Secția de contencios Administrativ și Fiscal
Decizia nr. 350/R/2008 Dosar nr-
Sedința publică din data de 20 mai 2008
PREȘEDINTE: Georgeta Bejinaru Mihoc președinte secție
- - - JUDECĂTOR 2: Maria Ioniche
- - -JUDECĂTOR 3: Clara
- grefier
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de reclamantul sentinței civile nr. 184/CA/11.03.2008 pronunțată de Tribunalul Brașov - secția comercială și de contencios administrativ, în dosarul nr-, având ca obiect anularea act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din data de 13 mai 2008, și au fost consemnate în încheierea de ședință din aceea zi, care face parte integrantă din prezenta decizie, iar instanța pentru a da posibilitatea părților să depună la dosar concluzii scrise, în baza art. 146 Cod procedură civilă și în baza dispozițiilor art. 260 alin. 1 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea pentru data de 20 mai 2008.
CURTEA
Asupra recursului de față.
Constată că prin sentința civilă nr. 184/CA/11.03.2008 a Tribunalului Brașov - secția comercială și de contencios administrativ, a fost admisă excepția prescripției dreptului material la acțiune al reclamantului, pentru petitul 1, invocată de pârât și, in consecință, respinge, ca prescrisă, acțiunea formulată de reclamant in contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul Școlar al Județului B, având ca obiect anularea actului nr. 9502/15.08.2006.
Respinge, ca nefondată, acțiunea reclamantului in contradictoriu cu același pârât sub aspectul celorlalte petite.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut că: împotriva actului nr. 9502/15.08.2006, reclamantul a formulat contestație, in temeiul art. 6 din 4990/1998, la data de 08.09.2006 și,după cum însuși reclamantul recunoaște prin acțiunea introductivă, soluția la contestația sa - de respingere ca tardivă - a primit-o la data de 26.10.2006, de la care a început să curgă termenul de 6 luni prevăzut de art. 11 al. 1 lit. a din. 554/2004.
Cu toate acestea, reclamantul a formulat acțiune la data de 15.08.2007, după aproximativ 10 luni de la data comunicării răspunsului la plângerea prealabilă, depășind astfel termenul instituit de art. 11 al. 1 din. 554/2004 și fiind lipsite de relevanță demersurile făcute de reclamant, in repetate rânduri, la Ministerul Educației,in condițiile in care această instituție i-a comunicat soluția la plângerea prealabilă iar, ulterior acestui moment, a reiterat același răspuns negativ.
Este nefondată susținerea reclamantului cu privire la aplicabilitatea dispozițiilor art. 11 al. 2 din. 554/2004 potrivit cărora, " pentru motive temeinice, în cazul actului administrativ individual, cererea poate fi introdusă și peste termenul prevăzut la al. 1 (6 luni ), dar nu mai târziu de un an de la data comunicării actului, data luării la cunoștință, data introducerii cererii sau data încheierii procesului-verbal de conciliere, după caz".
Ca motiv temeinic, reclamantul a invoct faptul că acesta a încercat rezolvarea situației sale, respectiv anularea actului prin care i s-a acordat calificativul "bine", prin demersurile si cererile adresate Ministerului Educației, după soluționarea contestației sale de această instituție dar, această împrejurare nu poate fi apreciată ca un motiv temeinic.
În literatura de specialitate s-a statuat că instanța poate accepta depășirea termenului de 6 luni in situațiile prevăzute de art. 103 Cod Procedură Civilă, respectiv in cazul existenței unor împrejurări mai presus de voința părții - forța majoră și cazul fortuit.
Or, in cauză nu se poate aprecia că împrejurări mai presus de voința reclamantului - respectiv forța majoră sau cazul fortuit - l-ar fi determinat să nu formuleze acțiunea in termenul de 6 luni de la comunicarea soluției la plângerea sa prealabilă.
Pe cale de consecință, a fost admisă excepția prescripției dreptului material la acțiune și, in temeiul dispozițiilor art. 11 al. 1 lit. a și al. 5 din Legea 554/2004, a fost respinsă acțiunea reclamantului in contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul Școlar al Județului B având ca obiect anularea actului nr. 9502/15.08.2006, ca fiind prescrisă.
Cu privire la tardivitatea plângerii prealabile, deși formulată ca o excepție, instanța de fond a apreciat că, atâta vreme cât soluția la plângerea prealabilă a fost dată pe acest considerent, al tardivității, invocarea tardivității reprezintă o apărare de fond și ar fi fost analizată doar in ipoteza in care instanța ar fi trecut peste prescripția dreptului material la acțiune pentru petitul 1 și ar fi analizat pe fond acțiunea reclamantului, ocazie cu care ar fi putut să aprecieze dacă, într-adevăr, plângerea sa prealabilă a fost sau nu tardivă.
Admiterea excepției prescripției dreptului material la acțiune pentru capătul de cerere referitor la anularea actului nr. 9502/2006 face de prisos analizarea acestuia pe fond.
Având in vedere soluția dată cu privire la primul petit, instanța a respins și celelalte capete de cerere referitoare la obligarea pârâtei să reevalueze activitatea reclamantului pentru anul școlar 2005-2006 și să acorde punctajul corespunzător la capitolul "resurse financiare și materiale" precum și la acordarea gradației de merit pentru perioada 2007-2010. De altfel, acest din urmă petit apare ca prematur formulat chiar și in ipoteza in care acțiunea ar fi fost admisă pe fond având in vedere că, pe de o parte, nu instanța ar fi reevaluat activitatea reclamantului pentru anul școlar 2005-2006, ci pârâtul, iar, pe de altă parte, dispozițiile art. 50 al. 3 din. 128/1997 prevăd că gradația de merit se acordă prin concurs iar una dintre condițiile de acordare o reprezintă preexistența calificativului "foarte bine". Rezultă, deci, că gradația de merit s-ar fi putut acorda doar in urma reevaluării activității reclamantului pentru anul școlar 2005/2006 și doar in ipoteza in care acesta ar fi obținut calificativul "foarte bine", aspect care nu reprezintă o certitudine.
Raportat la toate considerentele expuse, având in vedere soluția ce a fost pronunțată precum și dispozițiile art. 274 Cod Procedură Civilă, nu au fost acordate reclamantului cheltuielile de judecată (care sunt probate doar sub aspectul taxei de timbru și timbru judiciar).
Împotriva sentinței primei instanțe a declarat recurs reclamantul, iar în dezvoltarea motivelor de recurs se arată că întrucât acțiunea a fost formulată peste termenul de 6 luni prevăzut de art. 11 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, a solicitat instanței și pe aplicarea art. 11 alin. 2 din același act normativ, însă instanța a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune.
Termenul de 6 luni este un termen de prescripție, iar termenul de reglementat de art. 103 din Codul d e procedură civilă, este un termen de decădere, fiind astfel posibilă, în ceea ce privește termenul de prescripție repunerea în termen conform art. 19 din Decretul nr. 167/1958 precum și întreruperea sau suspendarea termenului.
Demersurile efectuate de reclamant pentru soluționarea pe cale administrativă a calificativului acordat reprezintă un motiv temeinic iar nici una dintre autorități nu a soluționat cererea pe fond.
La dosar a depus întâmpinare intimatul Inspectoratul Școlar Județean B, prin care solicită respingerea recursului și menținerea sentinței primei instanțe ca legală și temeinic.
Recursul este nefondat.
Analizând actele și lucrările dosarului de fond raportate la sentința atacă și la motivele de recurs invocate de recurent precum și din prisma dispozițiilor art. 3041Cod procedură civilă, se constată că prima instanță a reținut corect situația de fapt și de drept, pronunțând o sentință legală și temeinică.
Conform art. 11 alin. 1 lit. a din Legea nr.554/2004 a contenciosului administrativ, cererile prin care se solicită anularea unui act administrativ, individual se pot introduce în termen de 6 luni de la data comunicării răspunsului de la plângerea prealabilă, iar conform aliniatului 2 al aceluiași articol, pentru motive temeinice, în cazul actului administrativ individual, cererea poate fi introdusă și peste termenul prevăzut la alin. 1, dar nu mai târziu de una an de la data comunicării actului, data luării la cunoștință, dat introducerii cererii sau data încheierii procesului verbal de conciliere după caz.
În speță, reclamantul a contest actul cu nr. 9502/15.08.2006 prin care i s-a adus la cunoștință calificativul pentru perioada 1 septembrie 2005 - 1 iunie 2006, iar răspunsul la contestație a fost comunicat reclamntului la data de 26.10.2006 cu adresa nr. 18539/17.10.2006, așa cum susține acesta în cererea de chemare în judecată. Se mai poate reține că reclamantul a promovat cererea de chemare în judecată la data de 14.08.2007, depășind cu aproape 4 luni termenul prevăzut de lege pentru introducerea acțiunii.
În cauză, nu face obiectul discuției interpretarea naturii juridice a termenului de 6 luni și de 1 an respectiv dacă aceste termene sunt de prescripție sau decădere, ci faptul dacă reclamantul a putut justifica motivele temeinice care l-au împiedicat să promoveze cererea de chemare în judecată în cadrul termenului de 6 luni de zile așa cum prevede art. 11 alin. 1 lit. a din Legea nr. 554/2004.
Prin motive temeinice trebuie să se înțeleagă împrejurării de fapt care l-au împiedicat în mod obiectiv pe reclamant să promoveze acțiunea, împrejurării de neînlăturat și imposibile care îl exonerează de orice cuplă. Se poate reține în aceste condiții că, aflându - ne în sfera regulilor procedurale care vizează sesizarea instanței, motivele pentru care se poate accepta depășirea termenului de 6 luni sunt cele prevăzute de art. 103 din Codul d e procedură civilă pentru repunerea în termen.
Deci, numai printr-o împrejurare mai presus de voința părții se poate justifica depășire unui termen procesual, iar, această dovadă se face prin orice mijloc de probă de natură să formeze convingerea instanței asupra împiedicării obiective care nu poate să fie decât forța majoră sau cazul fortuit.
În speță reclamantul nu a justificat motivele temeinice care l-au împiedicat să formuleze cererea de chemare în judecată în cadrul termenului de 6 luni de la comunicarea răspunsului la contestație iar faptul că ulterior primirii răspunsului a întreprins și alte demersuri pentru rezolvarea cazului pe cale administrativă nu poate să constituie un motiv temeinic mai presus de voința sa.
De asemenea, nu poate să constituie un motiv temeinic nici nearătarea în cuprinsul actului a termenului de sesizare a instanței deoarece această situație este prevăzută de lega contenciosului administrativ, iar reclamantul nu se poate prevala de necunoașterea legii.
Faptul că ulterior primirii răspunsului la contestație reclamantul a efectuat și alte demersuri pentru soluționarea pe cale administrativă a calificativului acordat, nu poate să constituie un motiv temeinic pentru nesesizarea instanței de judecată în termenul legal, acesta nejustificând astfel nici o împrejurare mai presus de voința sa care să îl fi împiedicat în acest sens.
Față de aceste considerente, se constată că motivele de recurs formulate de reclamant sunt nefondate și neîntemeiate, situație în care curtea va respinge recursul nefiind îndeplinite condițiile art. 304 Cod procedură civilă pentru casarea sau modificarea sentinței atacate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamantul sentinței civile nr. 184/CA/11.03.2008 a Tribunalului Brașov - secția comercială și de contencios administrativ, în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 20 mai 2008.
Președinte Judecător Judecător
- - - - - - -
Grefier
Red. - 20.05.2008
Dact. -23.05.2008/ 2 ex.
Jud fond- M /R
Președinte:Georgeta Bejinaru MihocJudecători:Georgeta Bejinaru Mihoc, Maria Ioniche, Clara
