Litigiu privind funcționarii publici statutari. Decizia 349/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia nr. 349/R/2008 Dosar nr-
Ședința publică de la 20 mai 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Georgeta Bejinaru Mihoc președinte secție
JUDECĂTORI: Georgeta Bejinaru Mihoc, Maria Ioniche Clara
- - -
GREFIER -
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de chematul în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice B împotriva sentinței civile nr. 4/CA 8 ianuarie 2008, pronunțată de Tribunalul Brașov - secția comercială și de contencios administrativ în dosarul nr-, având ca obiect litigiu privind funcționari publici statutari
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din data de 13 mai 2008, și au fost consemnate în încheierea de ședință din aceea zi, care face parte integrantă din prezenta decizie, iar instanța pentru a da posibilitatea părților să depună la dosar concluzii scrise, în baza art. 146 Cod procedură civilă și în baza dispozițiilor art. 260 alin. 1 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea pentru data de 20 mai 2008.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Constată că, prin sentința civilă nr.4/CA/8 ianuarie 2008, pronunțată de Tribunalul Brașov - Secția comercială și de contencios administrativ în dosarul nr-, s-a admis excepția lipsei calității de reprezentant al PBp entru pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor, invocată din oficiu și în consecință a respins excepția inadmisibilității cererii de chemare în garanție a acestui pârât pentru considerentul că a fost invocată de o persoană lipsită de calitate procesuală.
S-a admis acțiunea formulată de reclamanții, și în contradictoriu cu pârâții: MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE și INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI
S-a admis cererea de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor, formulată de pârâtul Ministerul Internelor și Reformei Administrative.
Pârâții au fost obligați în solidar, să le plătească reclamanților drepturile salariale reprezentând prima de concediu aferentă anilor 2004,2005 și 2006,echivalentă cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu.
Pârâții au fost obligați în solidar să plătească fiecărui reclamant suma de 39,30 lei reprezentând cheltuieli de judecată și anume taxa judiciară de timbru și timbru judiciar.
Chematul în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor a fost obligat să îi vireze pârâtului Ministerul Internelor și Reformei Administrative fondurile bănești necesare executării prezentei hotărâri.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut următoarele considerente:
Reclamanții au calitatea de polițiști și își desfășoară activitatea la diferite subunități ale
Potrivit art. 37 alin.(2) din nr.OG38/2003, la plecarea în concediul de odihnă polițistul primește o primă de concediu egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu.
Prin legile bugetare anuale această dispoziție legală a fost suspendată până la data de 31.12.2006.
Suspendarea exercițiului unui drept nu echivalează cu pierderea dreptului, în absența vreunei dispoziții legale în acest sens.
Apărarea pârâtului Ministerul Internelor și Reformei Administrative B în sensul că neacordarea primei de concediu nu a adus atingere dreptului polițiștilor de a beneficia de concediu de odihnă plătit este neîntemeiată,atâta vreme cât nr.OG38/2003, art. 37 alin.2 prevede că:" salariul de bază și prima de concediu se plătesc cumulat cu cel puțin 5 zile înaintea datei plecării în concediu."
Dealtfel dreptul polițiștilor la primele de concediu pentru anii 2004,2005 și 2006 fost confirmat de soluțiile pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție și în soluționarea recursului în interesul legii prin Decizia nr.XII/2007.
Ca urmare, pentru considerentele reținute instanța de fond a admis acțiunea reclamanților, așa cum a fost formulată, cu cheltuieli de judecată reprezentând taxa judiciară de timbru și timbru judiciar potrivit art.274 Cod procedură civilă.
Instanța a admis excepția lipsei calității de reprezentant a B, invocată din oficiu având în vedere că pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor nu a emis mandat de reprezentare acestei structuri teritoriale.
Reținând că Ministerul Economiei și Finanțelor potrivit nr.HG208/2005 gestionează bugetul de stat, instanța a admis cererea de chemare în garanție a acestuia, formulată de pârâtul și a obligat pe chematul în garanție să îi vireze pârâtului fondurile bănești necesare executării prezentei hotărâri.
Împotriva acestei hotărâri, a declarat recurs, în termen legal, chematul în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice B, solicitând admiterea recursului și respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
În motivare, recurenta a arătat că, în mod greșit instanța de fond a admis cererea de chemare în garanție formulată de pârâtul Ministerul Internelor și Reformei Administrative și a obligat chematul în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor să vireze fondurile necesare plății drepturilor salariale.
Instituția chemării în garanție astfel cum este reglementată în art.60-63 Cod procedură civilă este acea formă de participare a terților la activitatea judiciară care conferă unei din părți posibilitatea de a solicita introducerea în cauză a acelor persoane ce ar avea obligația de garanție sau despăgubiri în ipoteza în care partea respectivă ar pierde procesul, deci această instituție se întemeiază pe existența unei obligații de garanție sau de despăgubiri care nu există în sarcina Ministerului Economiei și Finanțelor; cererea de chemare în garanție este o acțiune pe care reclamantul sau pârâtul o poate introduce în procesul civil împotriva unei alte persoane pentru ca aceasta să participe la apărarea sa, iar în cazul pierderii procesului pentru a obține, prin aceeași hotărâre, obligarea chematului în garanție.
Între Ministerul Economiei și Finanțelor și Ministerul Administrației și Internelor nu există nicio obligație de garanție, iar simplul fapt că ordonatorul principal de credite nu a acordat reclamanților drepturile salariale în cauză, nu îi conferă acestuia nicio garanție egală din partea Ministerului Economiei și Finanțelor pentru eventualele sume ce ar trebui să le plătească într-un raport de muncă izvorând din contractul de muncă. Ministerul Economiei și Finanțelor și Ministerul Administrației și Internelor sunt ordonatori principali de credite, iar potrivit art. 19-35 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice: " creditele bugetare aprobate unui ordonator principal de credite prin legea bugetară anuală nu pot fi utilizate pentru finanțarea altui ordonator principal de credite "; Guvernul este cel răspunzător de realizarea prevederilor bugetare și repartizarea ordonatorilor principali de credite sume de la bugetul de stat conform destinațiilor bugetare stabilite în conformitate cu legea bugetară anuală.
Atribuții în angajarea, salarizarea, acordarea drepturilor reclamanților are Ministerului Administrației și Internelor, raporturile de muncă există între reclamanții în cauză și instituțiile pârâte, fără ca Ministerul economiei și Finanțelor să fie implicat în vreun fel.
În conformitate cu prevederile art. 1 din nr.OG 22/2002 aprobată prin Legea nr. 288/2002, creanțele stabilite prin titluri executorii în sarcina instituțiilor publice se achită din sumele aprobate prin bugetele acestora, în speță a ministerului Administrației și Internelor, întrucât potrivit Legii nr. 500/2002 privind finanțele publice cu modificările ulterioare nici o cheltuială din fonduri publice nu poate fi angajată, ordonanțată și plătită dacă nu este aprobată potrivit legii pe de-o parte, iar pe de altă parte, nici o cheltuială nu poate fi înscrisă în buget dacă nu există o bază legală pentru aceasta.
Examinând cauza prin prisma motivelor invocare și a dispozițiilor art. 304/1 Cod procedură civilă, instanța de control judiciar constată că recursul promovat împotriva sentinței civile nr. 4/CA/8 ianuarie 2008 Tribunalului Brașov este nefondat.
Curtea constată că în mod corect instanța de fond a admis acțiunea formulată de reclamant în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Internelor și Reformei Administrative, precum și cererea de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor, formulată de Ministerul Internelor și Reformei Administrative.
Consecința admiterii acestei cereri de chemare în garanție este aceea a obligării Ministerului Economiei și Finanțelor să vireze sumele necesare punerii în executare a hotărârii judecătorești.
Rațiunea admiterii cererii de chemare în garanție este aceea că partea care cade în pretenții să se poată întoarce împotriva altei persoane cu o cerere în despăgubiri.
În speță Ministerul Economiei și Finanțelor, în calitate de autoritate publică centrală cu atribuții în elaborarea proiectului bugetului de stat, a avut inițiativa de a suspenda acordarea acestui drept (prima de vacanță în anii 2004, 2005, 2006) și tot acest minister, în aceeași calitate va avea obligația de a prevedea în proiectul bugetului de stat, respectiv în proiectul de rectificare a bugetului de stat sumele necesare executării hotărârii judecătorești.
Acest minister are și obligația legală de a acoperi cheltuielile privind despăgubirile acordate în baza hotărârii judecătorești definitive și irevocabile.
Pentru aceste considerente, Curtea, în temeiul art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă va respinge ca nefondat declarat de recurentul Ministerul Economiei și Finanțelor reprezentat de Direcția Generală a Finanțelor Publice B, împotriva sentinței civile nr. 4/CA/ 8 ianuarie 2008, pronunțată de Tribunalul Brașov - secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurentul Ministerul Economiei și Finanțelor reprezentat de Direcția Generală a Finanțelor Publice cu sediul în B, B dul -, nr. 7, județ împotriva sentinței civile nr. 4/CA/ 8 ianuarie 2008, pronunțată de Tribunalul Brașov - secția comercială și de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, astăzi 20 mai 2008.
Președinte Judecător JUDECĂTOR 2: Maria Ioniche Clara
- - - - - - -
plecată în concediu
de odihnă semnează
vicepreședintele instanței
Grefier
Red. C- 20.05.2008
Dact. - 27.05.2008/2 ex.
fond. /
Președinte:Georgeta Bejinaru MihocJudecători:Georgeta Bejinaru Mihoc, Maria Ioniche Clara
