Anulare act administrativ . Sentința 36/2010. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-
SENTINȚA NR.36
Ședința publică din data de 12 februarie 2010
PREȘEDINTE: Adriana Florina Secrețeanu
Grefier - - -
Pe rol fiind soluționarea acțiunii formulată potrivit Legii contenciosului administrativ de reclamantul,domiciliat în B, str.- -,.15,.C,.1,.46, județul B, în contradictoriu cu pârâțiiMINISTERUL MUNCII, FAMILIEI ȘI PROTECȚIEI SOCIALE - INSPECȚIA,prin reprezentanții săi legali,cu sediul în B, sector 2,- șiINSPECTORATUL TERITORIAL D E MUNCĂ B,prin reprezentanții săi legali, cu sediul în B, -,.1 B, județul
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns reclamantul, personal și pârâții Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale -Inspecția, reprezentată de consilier juridic și Inspectoratul Teritorial d e Muncă B, reprezentată de consilier juridic.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, învederând că dosarul s-a format în urma declinării dosarului nr- al Tribunalului Buzău, acțiunea este motivată, timbrată, prin intermediul serviciului registratură al instanței pârâtul Inspectoratul Teritorial d e Muncă Bad epus la dosarul cauzei întâmpinare, purtând viza nr.2134/10.02.2010, prin care a invocat și excepția lipsei calității sale procesuale pasive, după care:
Reclamantul având cuvântul solicită încuviințarea probei cu înscrisuri, depunând în acest sens la dosarul cauzei precizări, care au fost lecturate și de părțile adverse, precum și practică judiciară.
Consilier juridic, având cuvântul pentru pârâtul Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale - Inspecția, precizează că nu se opune încuviințării probei cu înscrisuri solicitată de reclamantul.
Consilier juridic având cuvântul pentru pârâtul Inspectoratul Teritorial d e Muncă B precizează că nu se opune încuviințării probei cu înscrisuri solicitată de reclamantul.
Curtea încuviințează, la solicitarea reclamantului, proba cu înscrisurile solicitate și depuse la dosarul cauzei.
Consilier juridic, având cuvântul pentru pârâtul Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale - Inspecția, precizează că nu mai insistă în susținerea excepției lipsei procedurii prealabile, întrucât aceasta a fost îndeplinită.
Curtea pune în discuția părților excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Inspectoratul Teritorial d e Muncă B, invocată de acest pârât prin întâmpinare.
Consilier juridic având cuvântul pentru pârâtul Inspectoratul Teritorial d e Muncă B solicită admiterea excepției întrucât decizia nr.243/13.10.2009 a cărei anulare se solicită, este emisă de Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale, Inspecția.
Reclamantul, având cuvântul, solicită admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Inspectoratul Teritorial d e Muncă B, invocată de acest pârât prin întâmpinare.
Consilier juridic, având cuvântul pentru pârâtul Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale - Inspecția, solicită admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Inspectoratul Teritorial d e Muncă B, invocată de acest pârât prin întâmpinare.
Curtea admite excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Inspectoratul Teritorial d e Muncă B, invocată de acest pârât prin întâmpinare, având în vedere că nu este emitentul actului a cărui anulare se solicită.
Părțile prezente, având pe rând cuvântul, precizează că nu mai au alte cereri de formulat în cauză, solicitând acordarea cuvântului pe fond.
Curtea, luând act că nu se formulează alte cereri, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților în susținerea și, respectiv, combaterea acțiunii.
Reclamantul, personal având cuvântul, precizează că la data emiterii deciziei de încetare a contractului de management se afla în concediu medical de urgență înregistrat la ITM B și comunicat la Inspecția B în termen legal.
Susține că a ținut locul directorului coordonator în perioada concediului de odihnă și a condus activitățile B fără probleme, conform deciziei nr.45/03.07.2009, în fiecare lună a primit de la Inspecția B din fondul de stimulente separat sume speciale pentru Direcția Relații de Muncă, pentru rezultate foarte bune.
În răspunsul dat de Inspecția, ca urmare a plângerii prealabile, în 25.11.2009, se recunoaște că decizia a cărei anulare s-a solicitat nu a fost dată pentru motive ce țin de persoana sa sau obligațiile din contractul de management și nici din culpa sa personală, nu a fost niciodată evaluat și nici nu i s-a reproșat vreodată ceva în legătură cu activitatea desfășurată la ITM
Reclamantul a solicitat admiterea acțiunii, anularea deciziei nr.243/13.10.20096 emisă de Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale - Inspecția și repunerea sa în situația anterioară emiterii acesteia, în sensul reintegrării sale în funcția de director coordonator adjunct în domeniul relațiilor de muncă în cadrul Inspectoratului Teritorial d e Muncă B, cu obligarea angajatorului Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale - Inspecția, la plata unei despăgubiri egală cu salariile și stimulentele indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat de la momentul încetării contractului de management nr.23/25.05.2009, respectiv de la data de 14.10.2009 până la efectiva reintegrare în funcție.
Consilier juridic, având cuvântul pentru pârâtul Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale - Inspecția, solicită respingerea acțiunii reclamantului pentru considerentele expuse în întâmpinarea depusă în dosarul nr- al Tribunalului Buzău.
CURTEA
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Buzău la nr-, reclamantul a chemat în judecată pârâții Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale - Inspecția și Inspectoratul Teritorial d e Muncă B și a solicitat anularea Deciziei nr. 243/13.10.2009 inspectorului general de stat, prin care s-a dispus încetarea Contractului de Management nr. 23/25.05.2009, revocarea în tot a deciziei și repunerea sa în situația anterioară emiterii acestei decizii, în sensul reintegrării în funcția de director coordonator adjunct în domeniul relațiilor de muncă în cadrul Inspectoratul Teritorial d e Muncă B, cu luarea în considerare a prevederilor art. 78 alin. (2) din Codul Muncii, plata unei despăgubiri reprezentând suma drepturilor salariate și/sau prestațiilor de asigurări sociale ce i s-ar fi cuvenit, indexate, majorate și reactualizate de la momentul eliberării sale din funcția de director coordonator adjunct relații de muncă ITM B până la efectiva reintegrare în funcția obținută anterior, cu luarea în considerare a dispozițiilor art.78 alin. (1) din Codul Muncii.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că a ocupat funcția de director coordonator adjunct în domeniul relațiilor de muncă la Inspectoratul Teritorial d e Muncă B, începând cu data de 25.05.2009, ca urmare a emiterii de către Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale a Ordinului nr. 887/25.05.2009 de numire în funcția menționată și încheierii Contractului de management nr.23/25.05.2009, cu respectarea întocmai a prevederilor art. III alin. (4) coroborat cu art. IV din nr.OUG 37/2009.
La data de 14.10.2009, i s-a comunicat prin poștă Decizia nr.243 din data de 13.10.2009 emisă de către Dl., inspector general de stat, prin care s-a dispus încetarea Contractului de Management nr.23/25.05.2009, "potrivit prevederilor nr.OUG 105/2009".
Reclamantul a precizat că începând cu data de 05.10.2009 se afla în incapacitate temporară de muncă, constatată prin certificatele medicale nr. -, -, -, certificate pe care le-a comunicat atât către ITM B, cât și către MINISTERUL MUNCII, FAMILIEI SI PROTECȚIEI SOCIALE, prin telefon la data de 05.10.2009, anterior ca Decizia contestată (nr.243/13.10.2009) să îi fi fost comunicată.
În ceea ce privește regimul juridic ce îi era aplicabil în calitatea sa de director coordonator adjunct în domeniul relațiilor de muncă la Inspectoratul Teritorial d e Muncă B, reclamantul a învederat că potrivit art. III alin. (7) din nr.OUG 37/2009 și art. IV alin. (7) din nr.OUG 105/2009, Contractul de management încheiat de către acesta este asimilat de lege contractului individual de muncă și, în aceste condiții, beneficiază de toate drepturile consacrate în legislația muncii (în mod deosebit în Codul muncii și în Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel Național pe anii 2007 - 2010) pentru salariat, ca parte în contractele individuale de muncă, Decizia nr. 243/13.10.2009 este nelegală și netemeinică, având în vedere, în principal, că a fost emisă fără să existe un motiv de fapt care să justifice încetarea Contractului de management nr.23/25.05.2009, cu atât mai mult cu cât în conținutul actului contestat nici nu se indică motivul de fapt al măsurii dispuse de, inspector general de stat în Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale, prin decizia contestată.
Reclamantul a considerat necesar să sublinieze faptul că nr.OUG105/2009 nu poate constitui temeiul încetării Contractului de Management nr. 23/25.05.2009, având în vedere faptul că art. VIII din actul normativ indicat, de asemenea, nr.OUG105/2009, cuprinde numeroase reglementări atât cu privire la serviciile deconcentrate ale ministerelor, cât și cu privire la regimul juridic aplicabil funcționarilor publici, fapt ce face imposibilă identificarea vreunui temei de drept care ar putea - evident în mod indirect - constitui baza încetării Contractului de Management nr.23725.05.2009.
A mai arătat reclamantul că încetarea aplicabilității Contractului de management nr.23/25.05.2009 ar trebui să se înscrie în motivele de încetare prevăzute de art.8, alin. a din Contractul de Management nr.23/25.05.2009 sau în cazurile de încetare a raporturilor de muncă prevăzute de Codul muncii, având în vedere natura juridică a contractului, acesta fiind asimilat contractului individual de muncă, or în situația de față este evident faptul că nu se află în prezența vreunui motiv de încetare prevăzut de legislația aplicabilă sau de Contractul de Management, care reprezintă legea părților.
În acest sens, reclamantul a subliniat că prevederile art. III alin. (6) din nr.OUG 37/2009, și în mod corespunzător, cele identice conținute în nr.OUG 105/2009, stabilesc că în cuprinsul Contractului de Management se prevăd condițiile de încetare și de reziliere a acestuia. Din interpretarea sistemică a prevederilor art. III alin. (6) și a celor ale art.III alin.(7) din nr.OUG 37/2009 (și, în mod corespunzător a textelor din nr.OUG 105/2009), rezultă că aceste condiții de încetare și reziliere a contractului de management nu pot fi stabilite de părțile semnatare prin derogare de la cauzele de încetare aplicabile contractului individual de muncă, reglementate expres de Codul muncii și de alte legi speciale, ci exclusiv în limitele fixate de aceste acte normative.
Față de toate aceste aspecte, reclamantul a susținut că rezultă în mod neîndoielnic că emitentul Ordinului contestat a dispus în mod netemeinic - fără a avea vreun motiv concret, vreo cauză justă, simpla referire la prevederile unui act normativ neputând fi considerată drept motiv justificat, de vreme ce nr.OUG 105/2009 nu conține nici o normă care să dispună cu privire la încetarea contractelor de management deja încheiate în baza nr.OUG 37/2009 și, mai mult decât atât, stipulează expres că aceste contracte rămân în vigoare.
În ceea ce privește încetarea Contractului de Management nr. 23/25.05.2009, chiar prevederile art. VIII din nr.OUG 105/2009, coroborate cu cele ale art. IV alin. (11), duc la concluzia conform căreia Contractele de Management aflate în executare la momentul intervenției nr.OUG 105/2009 își vor produce efectele până la momentul intervenției unei cauze legale de încetare, cu luarea în considerare (datorită raportului specific de muncă al reclamantului) a prevederilor Codului muncii.
A susținut reclamantul că decizia nr.243 din data de 13.10.2009 este nelegală, deoarece a fost emisă cu încălcarea interdicției instituite de art. 60 alin. (1) din Codul muncii, de vreme ce încetarea contractului de management (contract asimilat contractului de munca) a intervenit în perioada incapacității temporare de muncă a acestuia, constatată prin certificatele medicale nr. -, -, -, prin nesocotirea normei imperative de la art. 60 alin. (1) din Codul muncii.
Privitor la nulitatea absolută a Deciziei nr. 243/13.10.2009, determinată de faptul că aceasta a fost emisă cu nerespectarea dispozițiilor legale imperative referitoare la forma Deciziei prin care s-a dispus încetarea Contractului de Management nr. 23/25.05.2009 (asimilat contractului individual de muncă), susține că legiuitorul impune prin dispozițiile art. 74 alin. (1) din Codul muncii cerința formei scrise a deciziei de concediere, precum și elementele care trebuie să se regăsească în cuprinsul acesteia, sub sancțiunea nulității, aceasta fiind emisă cu încălcarea dispozițiilor art. 74 lit. a), b) si d) din Codul muncii.
A susținut reclamantul că Ministerul Familiei și Protecției Sociale a nesocotit dispozițiile legale imperative ale art.74 alin. (1) lit. a) din Codul muncii, în sensul că nu a indicat concret motivele care au determinat încetarea Contractului de Management nr.23/25.05.2009 și având în vedere prevederile legale imperative enunțate anterior, consideră necesar a sublinia faptul că în cuprinsul Deciziei contestate nu există nici o mențiune clară și completă care să identifice și să reprezinte motivul de fapt care a stat la baza emiterii acesteia.
A mai arătat reclamantul că angajatorul nu și-a îndeplinit obligația stabilită la art. 74 alin. (1) lit. a) din Codul muncii, simpla indicare a nr.OUG 105/2009 nefiind suficientă pentru putea determina motivele reale care au determinat încetarea Contractului de Management nr. 23/25.05.2009.
deciziei contestate a nesocotit dispozițiile legale imperative ale art. 74 alin. (1) lit. b) din Codul muncii, în sensul că nu indicat durata preavizului de care beneficiază la încetarea Contractului de Management nr. 23/25.05.2009. O altă omisiune vizează neindicarea în cuprinsul Deciziei nr. 243/13.10.2009 a listei tuturor locurilor de muncă vacante, disponibile în cadrul unității, precum și a termenului la care poate opta pentru ocuparea unui loc de muncă vacant în temeiul art. 74 alin. (1) lit. d) din Codul muncii.
Reclamantul a precizat că neîndeplinirea cerinței instituite prin norma de la art. 62 alin. (2) din Codul muncii, atrage incidența sancțiunii nulității absolute a Deciziei.
In ceea ce privește nelegalitatea Deciziei nr.243/13.10.2009, determinată de faptul că aceasta a fost emisă cu nerespectarea dispozițiilor legale imperative referitoare la procedura instituită de lege în cazul încetării Contractului de Management nr. 23/25.10.2009 (asimilat contractului individual de muncă), din inițiativa angajatorului, reclamantul a arătat că încetarea Contractului de Management nr. 23/25.05.2009 nu a fost dispusă de ministru, ci de inspectorul general de stat, nu a beneficiat de nicio ofertă de trecere în altă funcție formulată de către acest minister, în aplicarea prevederilor art.64 din Codul muncii.
În drept, reclamantul a întemeiat acțiunea pe prevederile Legii nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, în mod deosebit pe cele conținute la art. 7 alin. (1) din actul normativ indicat, nr.OUG 37/2009, nr.OUG 105/2009 nr.HG 527/2009, Contractului colectiv de muncă unic la nivel național pe anii 2007 - 2010.
În dovedirea acțiunii reclamantul a depus înscrisuri.
În temeiul dispozițiilor art.115 Cod procedură civilă, pârâtul Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale a depus la dosarul cauzeiîntâmpinare, prin care a invocat excepția necompetenței materiale a Tribunalului Buzău.
În motivarea acestei excepții, a fost invocată Legea 108/1999 pentru înființarea și organizarea Inspecției, ce o definește prin art.1 ca "organ de specialitate al administrației publice centrale, în subordinea Ministerului Muncii Familiei și Protecției Sociale" - astfel că soluționarea cererii intră în sfera de competență a Curții de Apel Ploiești - Secția Comercială și de Contencios Administrativ și Fiscal.
Pe fondul cauzei a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Prinsentința nr.1655/24.11.2009 Tribunalul Buzăua admis excepția necompetenței materiale invocată de pârâtul MINISTERUL MUNCII, FAMILIEI ȘI PROTECȚIEI SOCIALE și a declinat competența de soluționare a acțiunii în favoarea Curții de Apel Ploiești - Secția Comercială și de Contencios Administrativ și Fiscal.
Tribunalul a constatat că decizia a cărei anulare se solicită nr.243/13.10.2009 a fost emisă de Inspecția, care, astfel cum este definită și în art.1 din Legea 108/1999, este organ de specialitate al administrației publice centrale în subordinea Ministerului Muncii și Solidarității Sociale, iar soluționarea unor astfel de litigii intră în sfera de competență materială a Curții de Apel Ploiești - Secția Comercială și de Contencios Administrativ și Fiscal.
La Curtea de Apel Ploiești cauza a fost înregistrată la data de 15 ianuarie 2010, la nr-.
În temeiul dispozițiilor art.115 Cod procedură civilă, pârâtul Inspectoratul Teritorial d e Muncă Baf ormulat întâmpinare, prin care a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive, motivat de faptul că decizia nr.243/13.10.2009 a cărei anulare se solicită, este emisă de Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale, Inspecția.
La termenul de judecată din data de 12 februarie 2010Curtea a luat act că pârâtul nu mai insistă asupra excepției lipsei procedurii prealabile prevăzută de art.7 din Legea 554/2004, întrucât aceasta a fost îndeplinită și admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Inspectoratul Teritorial d e Muncă B, invocată de acest pârât prin întâmpinare, având în vedere că nu este emitentul actului a cărui anulare se solicită.
Examinând cauza, din actele și lucrările dosarului, Curtea constată următoarele:
Conform Ordinului nr. 887/25.05.2009 emis de Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale și încheierii Contractului de management nr.23/ 25.05.2009, în baza proiectului de management, în baza dispozițiilor art. III alin. (4) coroborat cu art. IV din nr.OUG 37/2009 privind unele măsuri de îmbunătățire a activității administrației publice, reclamantul a fost numit în funcția de director coordonator adjunct în domeniul relațiilor de muncă la Inspectoratul Teritorial d e Muncă B, începând cu data de 25.05.2009.
Prin Decizia nr. 243/13.10.200 emisă de Inspectorul general de stat al Inspecției din cadrul Ministerului Muncii, Familiei și Protecției Sociale, s-a dispus încetarea Contractului de Management nr. 23/25.05.2009, "potrivit prevederilor nr.OUG 105/2009".
Dispozițiile nr.OUG105/2009, care a abrogat OUG nr. 37/2009 nu cuprind însă dispoziții exprese în sensul încetării contractelor de management încheiate în temeiul OUG nr. 37/2008, mai mult decât atât, stipulează expres că aceste contracte rămân în vigoare, art. VIII prevede că persoanele care ocupă funcțiile prevăzute la art.III și art.IV alin.(3) își păstrează statutul și celelalte drepturi prevăzute de lege, iar contractele de management încheiate de acestea, aflate în derulare la data intrării în vigoare a ordonanței de urgență își produc efectele până la expirarea termenului pentru care au fost încheiate sau, după caz, până la data la care intervine un motiv legal de încetare sau reziliere a acestora.
Încetarea contractului de management nu poate avea loc decât în condițiile nr.HG527/2009 privind aprobarea modelului-cadru al contractului de management, care reglementează conținutul obligatoriu al Contractului de Management și ale clauzelor contractului de management, care la art.9 prevede drept cauze de încetare expirarea perioadei, inițiativa ordonatorului principal de credite, în cazul evaluării ca necorespunzător, revocarea pentru neîndeplinirea și îndeplinirea necorespunzătoare a obligațiilor, cu notificarea prealabilă, renunțarea de către director, acordul părților, deces, punerea sub interdicție, desființarea sau reorganizarea inspectoratului teritorial d e muncă.
Nici una din aceste cauze nu a fost însă invocată în Decizia a cărei anulare se solicită.
Decizia a cărei anulare se solicită, nu arată în concret motivele care au stat la baza emiterii ei, arată doar că se dispune încetarea contractului de management potrivit OUG nr. 105/2009, act normativ care nu prevede însă dispoziții în acest sens.
Această motivare a actului normativ, de altfel, nu echivalează cu motivarea care ar fi trebuit să fie cuprinsă în Decizia, act administrativ, de încetare a contractului de management, fiind necesar, pentru a se putea aprecia asupra legalității și temeiniciei ordinului contestat, ca aceste motive să fie prezentate în actul administrativ.
Actul administrativ trebuie analizat atât din punct de vedere al legalității emiterii sale, cât și din punct de vedere al oportunității sale, al considerentelor care trebuie menționate în chiar conținutul său, pentru a da posibilitatea persoanei interesate să aprecieze asupra temeiniciei acestuia, și instanței de judecată învestite să efectueze controlul jurisdicțional.
Așadar, orice act administrativ de natură a produce efecte privind drepturile și libertățile fundamentale, trebuie motivat în chiar cuprinsul său, nu doar din perspectiva competenței de a emite acel act administrativ, ci și din perspectiva posibilității persoanei și a societății de a aprecia asupra legalității și temeiniciei măsurii, asupra respectării granițelor dintre puterea discreționară și arbitrariu.
Curtea de Justiție a Comunităților Europene a arătat că amploarea și detalierea motivării depind de natura actului adoptat, iar cerințele pe care trebuie să le îndeplinească motivarea depind de circumstanțele fiecărui caz, o motivare insuficientă sau greșită fiind considerată a fi echivalentă cu o lipsă a motivării actelor. Mai mult, insuficiența motivării sau nemotivarea atrag nulitatea sau nevalabilitatea (41/1969, 509/1993).
Pentru aceste motive, curtea constată că cererea de anulare a Deciziei nr.243/13.10.2009 este întemeiată, o va admite și va dispune anularea acesteia, iar pe cale de consecință, urmare anulării, va dispune reintegrarea reclamantului în funcția avută anterior emiterii Deciziei anulate și va obliga pârâtul la plata către reclamant a unei despăgubiri egală cu drepturile salariale, indexate, majorate și reactualizate și a celorlalte drepturi de care ar fi beneficiat, de la data neacordării acestora, urmare deciziei anulate, și până la data reintegrării.
Urmare admiterii la termenul de judecată din data de 12 februarie 2010 excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Inspectoratul Teritorial d e Muncă B, invocată prin întâmpinare, având în vedere că nu este emitentul actului a cărui anulare se solicită, Curtea va respinge acțiunea formulată împotriva acestui pârât, pentru lipsa calității procesuale pasive.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTARASTE:
Admite acțiunea formulată de reclamantul,domiciliat în B, str.- -,.15,.C,.1,.46, județul B, împotriva pârâtuluiMINISTERUL MUNCII, FAMILIEI ȘI PROTECȚIEI SOCIALE - INSPECȚIA,prin reprezentanții săi legali,cu sediul în B, sector 2,-.
Anulează Decizia nr.243/13.10.2009 emisă deMINISTERUL MUNCII, FAMILIEI ȘI PROTECȚIEI SOCIALE - INSPECȚIA.
Dispune reintegrarea reclamantului în funcția avută anterior emiterii Deciziei anulate.
Obligă pârâtul la plata către reclamant a unei despăgubiri egală cu drepturile salariale, indexate, majorate și reactualizate și a celorlalte drepturi de care ar fi beneficiat de la data neacordării acestora, urmare deciziei anulate, și până la data reintegrării.
Respinge acțiunea formulată împotriva pârâtuluiINSPECTORATUL TERITORIAL D E MUNCĂ B,prin reprezentanții săi legali, cu sediul în B, -,.1 B, județul B, pentru lipsa calității procesuale pasive.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 12.02.2010.
Președinte, Grefier,
- - - - -
Red./CC
5 ex/12.03.2010
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3120
Președinte:Adriana Florina SecrețeanuJudecători:Adriana Florina Secrețeanu
