Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Sentința 34/2010. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-
SENTINȚA NR.34
Ședința publică din data de 12 februarie 2010
PREȘEDINTE: Adriana Florina Secrețeanu
Grefier - - -
Pe rol fiind soluționarea acțiunii formulată potrivit Legii contenciosului administrativ de reclamanta,domiciliată în P,- B, județul P, în contradictoriu cu pârâtaAGENȚIA NAȚIONALĂ PENTRU PROTECȚIA MEDIULUI,prin reprezentanții săi legali,cu sediul în B, sector 6,- și chematul în garanțieGUVERNUL ROMÂNIEI,prin Primul ministru,cu sediul în B, nr.1, sector 1.
Acțiunea este timbrată cu 4 lei taxă judiciară de timbru, conform chitanței nr.-/23 octombrie 2009 și timbru judiciar în cuantum de 0,5 lei, care au fost anulate și atașate la dosarul cauzei.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns reclamanta, reprezentată de avocat, din cadrul Baroul Prahova, pârâta Agenția Națională pentru Protecția Mediului, reprezentată de consilier juridic, lipsind chematul în garanție Guvernul României.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că acțiunea se află la al patrulea termen de judecată, este motivată, timbrată, după care:
Avocat, având cuvântul pentru reclamanta, precizează că nu mai are alte cereri de formulat în cauză și solicită acordarea cuvântului în susținerea acțiunii.
Consilier juridic având cuvântul pentru pârâta Agenția Națională pentru Protecția Mediului precizează că nu mai are alte cereri de formulat în cauză și solicită acordarea cuvântului în combaterea acțiunii.
Curtea ia act că nu se formulează alte cereri, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților pe fond.
Avocat având cuvântul pentru reclamanta solicită admiterea acțiunii, anularea deciziei nr.309/23.04.2009 emisă de Președintele Agenției Naționale pentru Protecția Mediului prin care reclamanta a fost eliberată din funcția publică de director executiv al Agenției pentru Protecția Mediului P, reintegrarea reclamantei în funcția publică deținută, obligarea pârâtei la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și a celorlalte drepturi de care beneficia ca director executiv, până la soluționarea litigiului, precum și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul litigiu.
Consilier juridic având cuvântul pentru pârâta Agenția Națională pentru Protecția Mediului solicită respingerea acțiunii formulată de reclamantă ca nefondată.
Decizia nr.309/23.04.2009 a cărei anulare se solicită este un act administrativ individual, emis în conformitate cu dispozițiile art.3 din OUG nr.37/2009 privind unele măsuri de îmbunătățire a activității administrației publice. Prin ordinul nr.625/21.05.2009 pentru aprobarea funcțiilor și a numărului de posturi ale Agenției Naționale pentru Protecția Mediului și ale agențiilor regionale și județene pentru protecția mediului din subordine, s-a aprobat desființarea în mod real a postului ce a fost ocupat de reclamantă.
CURTEA
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de APEL PLOIEȘTI la nr-, reclamanta a chemat în judecată pârâta Agenția Națională pentru Protecția Mediului B și a solicitatanularea Deciziei nr.309/23.04.2009emisă de Președintele Agenției Naționale pentru Protecția Mediului prin care a fost eliberată din funcția publică de director executiv al Agenției pentru Protecția Mediului P, reintegrarea sa în funcția publică deținută, obligarea pârâtei la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și a celorlalte drepturi de care beneficia ca director executiv, precum și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că a îndeplinit funcția de director executiv la Agenția pentru Protecția Mediului P, începând cu data de 02.06.2005, când a fost numită prin Ordinul nr.519/2005 emis de Ministrul Mediului și Gospodăririi Apelor și până la data de 22.05.2009, când a fost eliberată din funcție prin Decizia nr.309/23.04.2009 emisă de Președintele Agenției Naționale pentru Protecția Mediului, la baza căreia a stat Ordonanța de Urgență a Guvernului nr.37/22.04.2009, act normativ nelegal și discriminatoriu întrucât dispune desființarea funcțiilor de conducere de director executiv și crearea de alte funcții de conducere, de director coordonator, de fapt aceeași funcție cu altă denumire și care presupune, în plus, încheierea unui contract de management.
Ordonanța de urgență nu poate produce efecte întrucât
fost emisă de către Guvern fără a respecta cerințele legii de abilitare, ctul normativ menționat, care completează și modifică Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici a încălcat dispozițiile art. 73, 108 și 115 din Constituție, acesta este și motivul pentru care și legea de aprobare a OUG nr.37/2009 a fost declarată ca fiind neconformă cu Constituția prin decizia Curții Constituționale din data de 7 octombrie 2009.
A mai arătat reclamanta că ordonanța de urgență încalcă și dispozițiile art. 53, art. 115 alin. 4 și următoarele din legea fundamentală, potrivit cu care ordonanțele emise de Guvern trebuie supuse aprobării Parlamentului și se aprobă sau se resping printr-o lege în care vor fi cuprinse și ordonanțele ale căror efecte au încetat potrivit alineatului (3), prin legea de aprobare sau de respingere se vor reglementa, dacă este cazul, măsurile necesare cu privire la efectele juridice produse pe perioada de aplicare a ordonanței. Or, în cazul de față, legea de aprobare a fost declarată neconstituțională, ca urmare a controlului anterior promulgării, control exercitat de Curtea Constituțională.
De asemenea, reclamanta a arătat că Decizia nr.309/23.04.2009 emisă de Președintele Agenției Naționale pentru Protecția Mediului este nelegală întrucât încalcă dispozițiile Legii nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, act normativ cu o forță juridică superioară, art. 99 alin. 1, art. 100 alin.
5 din Legea nr. 188/1999, dispozițiile art. 65 alin. 2 din Codul muncii.
În drept, reclamanta a întemeiat acțiunea pe dispozițiile Legii nr.554/2004, art.106 din Legea nr.188/1999, Constituția României și art.274 Cod procedură civilă.
În dovedirea acțiunii, reclamanta a depus la dosarul cauzei decizia nr.309/23.04.2009, emisă de pârâtă, plângerea prealabilă formulată în baza art.7 din Legea nr.554/2004 adresată pârâtei.
În temeiul dispozițiilor art.115-118 Cod procedură civilă,pârâta Agenția Națională pentru Protecția Mediului Baf ormulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată.
Pârâta a arătat că reclamanta a formulat plângere prealabilă în data de 20.10.2009, înregistrată la. sub nr. 1339/22.10.2009, cu depășirea termenului de 30 de zile (în acest caz, reclamantul va trebui să probeze motivele temeinice care justifică depășirea termenului) și având în vedere că decizia nr.309/23.04.2009 i-a fost comunicată reclamantei în data de 23.04.2009 la sediul P și în data de 27.04.2009 la domiciliul său, formularea plângerii prealabile după expirarea termenului de prescripție nu poate fi considerată decât tardivă și, în consecință, procedura prealabilă nu a fost îndeplinită.
Referitor la cererea de anulare a deciziei nr. 309 din 23.04.2009, pârâta a susținut că acțiunea promovată de reclamant are ca obiect anularea unui act administrativ, respectiv decizia Președintelui nr. 309 din 23.04.2009, prin care i-a dat un preaviz reclamantei, a fost stipulată și obligația acesteia de a preda, până la data de 22.05.2009, pe bază de proces-verbal, lucrările și bunurile necesare exercitării atribuțiilor de serviciu, reclamanta avea posibilitatea să opteze pentru o funcția publică vacantă (de conducere sau de execuție), a fost numită în funcția publică de execuție vacantă de consilier, clasa I, grad profesional superior, treapta 1 de salarizare din cadrul Serviciului Autorizări și Controlul din P, conform deciziei nr. 376/24.04.2009.
Decizia nr. 309 din 23.04.2009 este un act administrativ, emis în conformitate cu dispozițiile legale, care sunt de strictă și imediată aplicare pentru o instituție publică, art. III din nr.OUG 37/2009 privind unele măsuri de îmbunătățire a activității administrației publice.
Potrivit art. 97 lit.c) din Legea nr. 188/1999 încetarea raporturilor de serviciu ale funcționarilor publici se face prin act administrativ al persoanei care are competența legală de numire în funcția publică, conform art.99 din același act normativ, persoana care are competența legală de numire în funcția publică va dispune eliberarea din funcția publică prin act administrativ, care se comunică funcționarului public în termen de 5 zile lucrătoare de la emitere, Ordinul Ministrului Mediului nr. 625/21.05.2009 pentru aprobarea funcțiilor și a numărului de posturi ale Agenției Naționale pentru Protecția Mediului și ale agențiilor regionale și județene pentru protecția mediului din subordine, probează desființarea în mod real a postului ce a fost ocupat de reclamant.
A mai arătat pârâta că, chiar în condițiile în care nr.OUG 37/2009 a fost abrogată, în cuprinsul art.IV alin. (1) din nr.OUG 105/2009 se prevede că funcțiile publice, funcțiile publice specifice și posturile încadrate în regim contractual, care conferă calitatea de conducător al serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor și ale celorlalte organe ale administrației publice din unitățile administrativ-teritoriale, precum și al celorlalte servicii publice prevăzute în anexa nr. 1, precum și adjuncții acestuia, sunt și rămân desființate sau, după caz, se desființează, potrivit art.VIII din același act normativ, persoanele care ocupă funcțiile prevăzute la art. III și art. IV alin. (3) își păstrează statutul și celelalte drepturi prevăzute de lege, iar contractele de management educațional, respectiv contractele de management încheiate de acestea, aflate în derulare la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență, își produc efectele până la expirarea termenului pentru care au fost încheiate sau, după caz, până la data la care intervine un motiv legal de încetare sau reziliere a acestora.
Pârâta Agenția Națională pentru Protecția Mediului a formulat cerere de
chemare în garanție a Guvernului României.
În motivarea cererii, a arătat că Decizia nr. 309 din 23.04.2009 este un act administrativ, emis în conformitate art. III din OUG Nr. 37 / 2009 privind unele măsuri de îmbunătățire activității administrației publice.
Potrivit art.1 alin.1 din nr.HG459/2005 privind reorganizarea și funcționarea Agenției Naționale pentru Protecția Mediului, "Agenția Națională pentru Protecția Mediului, instituție publică cu personalitate juridică, finanțată de la
bugetul de stat, se reorganizează ca organ de specialitate al administrației publice centrale, cu personalitate juridică, în subordinea Ministerului Mediului și
Gospodăririi Apelor, cu competențe în implementarea politicilor și legislației în
domeniul protecției mediului"
Având în vedere că Guvernul României este autoritatea emitentă a nr.OUG 37/2009, în baza căreia a fost emis actul administrativ cu caracter unilateral contestat, cât și a nr.OUG 105/2009, prin care este abrogată nr.OUG 37/2009, pârâta consideră justificată și admisibilă cererea de chemare în garanție.
În temeiul dispozițiilor art.115-118 Cod procedură civilă, Guvernul României a formulat întâmpinare la cererea de chemare în garanție formulată de pârâta Agenția Națională pentru Protecția Mediului, prin care a invocat excepția inadmisibilității, cu motivarea că actuala reglementare a contenciosului administrativ consacră în mod expres posibilitatea chemării în garanție în această materie, cererea de chemare în garanție a Guvernului României nu este admisibilă, deoarece, pe de o parte, nu există un temei legal în baza căruia Guvernul României să răspundă pentru actele administrative emise de autoritățile centrale, iar pe de altă parte, pentru că în cauză nu există un raport juridic între Guvernul României și pârâtul din acțiunea principală, care să determine participarea acestei autorități la acțiunea în discuție.
Prinîncheierea din data de 22 ianuarie 2010, Curtea a respins excepția tardivității plângerii prealabileinvocată de pârâta Națională pentru Protecția Mediului prin întâmpinare.
Curtea a reținut că eclamanta a solicitat prin cererea formulată la instanță la data de 23.10.2009, anularea Deciziei nr.309/23.04.2009 emisă de Președintele Agenției Naționale pentru Protecția Mediului, prin care a fost eliberată din funcția publică de director executiv al Agenției pentru Protecția Mediului P, iar plângerea prealabilă a fost depusă la data de 20.10.2009.
Dispozițiile art. 106 din Legea nr.188/1999 modificată privind Statutul funcționarilor publici prevăd că, în cazul în care raportul de serviciu a încetat din motive pe care funcționarul public le consideră netemeinice sau nelegale, acesta poate cere instanței de contencios administrativ anularea actului administrativ prin care s-a constatat sau s-a dispus încetarea raportului de serviciu, în condițiile și termenele prevăzute de Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.
Îndeplinirea procedurii prealabile este obligatorie potrivit dispozițiilor art.7 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, care prevăd că, înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată printr-un act administrativ unilateral trebuie să solicite autorității publice emitente, sau autorității ierarhic superioare, dacă aceasta există, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia.
În același timp însă, conform dispozițiilor art. 9 alin. 1 și 4 din Legea nr. 554/2004, ersoana p. vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim prin ordonanțe sau dispoziții din ordonanțe poate introduce acțiune la instanța de contencios administrativ, însoțită de excepția de neconstituționalitate, iar n situația în care decizia de declarare a neconstituționalității este urmarea unei excepții ridicate în altă cauză, acțiunea poate fi introdusă direct la instanța de contencios administrativ competentă, în limitele unui termen de decădere de un an, calculat de la data publicării deciziei Curții Constituționale în Monitorul Oficial al României.
Decizia nr. 309/23.04.2009, a cărei anulare o solicită reclamanta, a fost emisă de Președintele Agenției Naționale pentru Protecția Mediului în temeiul dispozițiilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 37/2009 privind unele măsuri de îmbunătățire a activității administrației publice.
Legea pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 37/2009 a fost declarată neconstituțională, conform Deciziei nr. 1.257 din 7 octombrie 2009 Curții Constituționale, ublicată p. în: Monitorul Oficial nr. 758 din 6 noiembrie 2009.
Pentru aceste considerente, având în vedere dispozițiile art. 9 alin. 4 din Legea nr. 554/2004, curtea a respins excepția tardivității plângerii prealabile, invocată de pârâta Agenția Națională pentru Protecția Mediului și a dispus continuarea judecății.
Examinând cauza, din actele și lucrările dosarului, curtea reține următoarele:
Prin Decizia nr.309/23.04.2009 emisă de Președintele Agenției Naționale pentru Protecția Mediului, în temeiul prevederilor art.III alin.1 și alin. 11 din nr.OUG37/2009 privind unele măsuri de îmbunătățire a activității administrației publice, art. 97 lit. c coroborat cu art. 99 alin. 1 lit. b, alin. 3 și alin. 5 din Legea nr. 188/1999, reclamanta a fost eliberată, începând cu data de 22.05.2009, din funcția publică de director executiv al Agenției pentru Protecția Mediului P, funcție pe care a ocupat- începând cu data de 02.06.2005, când a fost numită prin Ordinul nr.519/2005 emis de Ministrul Mediului și Gospodăririi Apelor.
Conform Deciziei nr. 376/24.04.2009, reclamanta a fost numită în funcția publică de execuție vacantă de consilier, clasa I, grad profesional superior, treapta 1 de salarizare din cadrul Serviciului Autorizări și Controlul din P,
Decizia nr. 309/23.04.2009 a fost emisă în baza Ordonanței de Urgență a Guvernului nr.37/22.04.2009, privind unele măsuri de îmbunătățire a activității administrației publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 264 din 22 aprilie 2009, Ordonanță abrogată prin dispozițiile Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 105/2009 privind unele măsuri în domeniul funcției publice, precum și pentru întărirea capacității manageriale la nivelul serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor și ale celorlalte organe ale administrației publice centrale din unitățile administrativ-teritoriale și ale altor servicii publice, precum și pentru reglementarea unor măsuri privind cabinetul demnitarului din administrația publică centrală și locală, cancelaria prefectului și cabinetul alesului local, publicată în Monitorul Oficial la data de 6.10.2009.
Cu privire la OUG nr. 37/12009, în temeiul căreia a fost emisă Decizia nr.309/23.04.2009, Curtea Constituțională a decis prin Decizia nr.1.257 din 7 octombrie 2009, publicată în Monitorul Oficial nr.758 din 06.11.2009, referitoare la obiecția de neconstituționalitate a Legii pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr.37/2009 privind unele măsuri de îmbunătățire a activității administrației publice, că Legea pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr.37/2009 privind unele măsuri de îmbunătățire a activității administrației publice este neconstituțională.
În considerentele acestei Decizii, Curtea reține că, în timp ce era sesizată cu obiecția de neconstituționalitate a Legii pentru aprobarea Ordonanței de urgență nr.37/2009 privind unele măsuri de îmbunătățire a activității administrației publice, având termen de soluționare la data de 7 octombrie 2009, Guvernul a adoptat, la 6 octombrie 2009, Ordonanța de urgență nr.105/2009, care a fost depusă în aceeași zi la, ca primă Cameră sesizată, și a fost publicată tot pe 6 octombrie 2009 în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.668, însă abrogarea unei ordonanțe de urgență aprobate prin lege nu constituie un impediment în ceea ce privește examinarea sesizării de neconstituționalitate, întrucât legea de aprobare integrează în totalitate prevederile din ordonanța de urgență aprobată, iar prin aprobare, ordonanța de urgență încetează să mai existe ca act juridic normativ distinct, ca atare, Curtea consideră că, întrucât devin parte integrantă a legii de aprobare, dispozițiile ordonanței de urgență pot fi supuse controlului de constituționalitate în condițiile art.146 lit. a din Legea fundamentală.
Prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr.37/2009, a fost afectat regimul juridic al serviciilor publice deconcentrate, astfel, prin modificările aduse de Ordonanța de urgență a Guvernului nr.37/2009 articolului 13 alin.(1) lit. d din Legea nr.188/1999 privind Statutul funcționarilor publici și anexei la această lege, au fost eliminate din categoria funcționarilor publici de conducere funcțiile de director executiv și director executiv adjunct ai serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor și ale celorlalte organe de specialitate ale administrației publice centrale din unitățile administrativ-teritoriale, în locul acestor funcții este instituită funcția "director coordonator al serviciului public deconcentrat".
Curtea Constituțională a arătat că, prin reglementările sale, aceasta "afectează" statutul juridic al unor funcționari publici de conducere din sfera serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor și ale celorlalte organe ale administrației publice centrale din unitățile administrativ teritoriale, stabilit prin Legea nr.188/1999, republicată, cu modificările și completările ulterioare, adoptată de Parlament în conformitate cu prevederile art.73 alin.3 lit. j din Legea fundamentală, potrivit cărora statutul funcționarilor publici se reglementează prin lege organică și de altfel, prin întreg conținutul reglementării, Guvernul a intervenit într-un domeniu pentru care nu avea competența materială, încălcând, astfel, dispozițiile art.115 alin.(6) din Constituție.
Mai mult, trebuie menționat că Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 105/2009, publicată în Monitorul Oficial la data de 6.10.2009, act administrativ normativ, care prevede că "Funcțiile publice, funcțiile publice specifice și posturile încadrate în regim contractual, care conferă calitatea de conducător al serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor și ale celorlalte organe ale administrației publice centrale din unitățile administrativ - teritoriale, precum și al celorlalte servicii publice prevăzute în anexa nr. 1, precum și adjuncții acestuia, sunt si rămân desființate sau, după caz, se desființează.", și care prevede că, de la data intrării în vigoare a acesteia, Ordonanța de urgență a Guvernului nr.37/2009 privind unele măsuri de îmbunătățire a activității administrației publice, se abrogă, dar care reia în fapt dispozițiile OUG nr. 37/12009, a fost de asemenea declarată neconstituțională prin Decizia nr. 1629 din 3 decembrie 2009 pronunțată de Curtea Constituțională, reținându-se că dispozițiile sale conțin aceleași reglementări și aceleași soluții legislative, iar argumentele reținute în Decizia nr.1.257 din 7 octombrie 2009, sunt, mutatis mutandis, valabile și pentru aceasta, în plus, potrivit art.147 alin.4 din Constituție, deciziile Curții Constituționale sunt general obligatorii și au putere numai pentru viitor.
Având în vedere toate aceste considerente, cu privire la Ordonanța de urgență în baza căruia a fost emis Ordinul a cărui anulare se solicită, Ordonanță de urgență declarată neconstituțională pentru faptul că aduce atingere statutului juridic al unor funcționari publici de conducere, stabilit prin Legea nr.188/1999, lege organică, curtea constată că, pe cale de consecință, actul administrativ individual emis în baza acesteia este nelegal, emis cu încălcarea dispozițiilor Legii nr. 188 /1999 privind statutul funcționarilor publici.
Pentru aceste motive, curtea va admite acțiunea și va dispune anularea Deciziei nr.309/23.04.2009 emisă de Președintele Agenției Naționale pentru Protecția Mediului.
În conformitate cu dispozițiile art. 106 din Legea nr. 188/1999 a funcționarului public, care prevăd că, în cazul în care raportul de serviciu a încetat din motive pe care funcționarul public le consideră netemeinice sau nelegale, acesta poate cere instanței de contencios administrativ reintegrarea în funcția publică deținută și plata de către autoritatea sau instituția publică emitentă a actului administrativ a unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și recalculate, și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat funcționarul public, curtea constată, urmare anulării Deciziei de eliberare a reclamantei din funcția de conducere, că sunt întemeiate și cererile reclamantei de reintegrare în funcția publică deținută anterior deciziei anulate și de obligare a pârâtei la plata unei despăgubiri egală cu salariile indexate, majorate și recalculate și a celorlalte drepturi de care ar fi beneficiat, de la data neacordării acestora, urmare deciziei anulate, și până la data reintegrării, motive pentru care le va admite.
În ceea ce privește cererea de chemare în garanție a Guvernului României, formulată de pârâta Agenția Națională pentru Protecția Mediului, având în vedere dispozițiile art.60 din Codul d e procedură civilă, care prevăd că partea poate să cheme în garanție o altă persoană împotriva căreia ar putea să se îndrepte, în cazul când ar cădea în pretenții cu o cerere în garanție sau în despăgubire, curtea constată că aceasta se întemeiază pe existența unei obligații de garanție sau de despăgubire, a chematului în garanție față de cel care îl cheamă în garanție, condiție neîndeplinită în cauză, între Guvern și pârâtă neexistând raporturi juridice de natură a conduce la existența unei asemenea obligații, legală sau convențională, motive pentru care cererea de chemare în garanție este inadmisibilă.
În baza dispozițiilor art. 274 Cod procedură civilă, la cererea reclamantei, curtea va obliga pârâta Agenția Națională pentru Protecția Mediului la plata cheltuielilor de judecată efectuate de reclamantă, 2056 lei onorariu avocat, conform chitanțelor depuse la dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite acțiunea formulată potrivit Legii contenciosului administrativ de reclamanta,domiciliată în P,- B, județul P, în contradictoriu cu pârâtaAGENȚIA NAȚIONALĂ PENTRU PROTECȚIA MEDIULUI,prin reprezentanții săi legali,cu sediul în B, sector 6,- și chematul în garanțieGUVERNUL ROMÂNIEI,prin Primul ministru,cu sediul în B, nr.1, sector 1.
Anulează Decizia nr.309/23.04.2009 emisă de pârâtaAGENȚIA NAȚIONALĂ PENTRU PROTECȚIA MEDIULUI.
Dispune reintegrarea reclamantei în funcția publică deținută anterior deciziei anulate.
Obligă pârâta la plata către reclamantă a unei despăgubiri egală cu salariile indexate, majorate și recalculate și a celorlalte drepturi de care ar fi beneficiat, de la data neacordării acestora, urmare deciziei anulate și până la data reintegrării.
Obligă pârâta la 2056 lei cheltuieli de judecată către reclamantă.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 12 februarie 2010.
Președinte,
- - -
Grefier,
- -
Red./CC
5 ex/12.03.2010
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3120
Președinte:Adriana Florina SecrețeanuJudecători:Adriana Florina Secrețeanu
