Anulare act administrativ . Decizia 370/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA NR. 370/
Ședința publică din 9 iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Tăbăltoc Dan Mircea
JUDECĂTOR 2: Gheorghe Aurelia G -
JUDECĂTOR 3: Obreja
Grefier -
S-a luat în examinare recursul introdus de CN CF "CFR" SA B - Sucursala Regionala CF I împotriva sentinței civile nr. 57/. din 23.01.2009 a Tribunalului Iași, pronunțată în dosarul nr-, având ca obiect anulare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședință publică, lipsesc părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, din care rezultă că dezbaterile au avut loc în ședința publică din 1 iunie 2009, susținerile părții prezente fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi.
Din lipsă de timp pentru deliberare și pentru a se da posibilitatea părților să depună la dosar concluzii scrise, instanța a amânat pronunțarea pentru astăzi, 9 iunie 2009.
În termenul de pronunțare, recurenta a depus, prin serviciul de registratură, concluzii scrise.
CURTEA D APEL,
Asupra recursului de față;
Prin sentința civilă nr. 57/Ca din 23 ianuarie 2009, Tribunalul Iașia admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta "" - Regionala I, în contradictoriu cu pârâtul Primarul municipiului S, anulând dispoziția nr. 1163/16.04.2008 și decizia de impunere nr. 98738/25.02.2008, emise de pârât, în ceea ce priește taxa pentru afișaj în scop de reclamă și publicitate, stabilită în sarcina reclamantei, respingând cererea de anulare a celor două acte administrative contestate în ceea ce privește taxa pe teren stabilită în sarcina reclamantei, ca neîntemeiată.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că, în ceea ce privește taxa pe teren (art. 256 alin. 3 Cod fiscal) aceasta a fost calculată în mod corect de pârât, în raport cu evidențele cadastrale și planul de situație pus la dispoziție de reclamantă, că, din raportul de inspecție fiscală întocmit la data de 21.08.2006, când a fost remăsurată suprafața de teren utilizată de reclamant și în raport de care au fost calculate și obligațiile fiscale ulterioare, reiese că la calculul taxei pe teren nu au fost luate în considerare suprafețele de teren construite aferente clădirilor aflate în administrare și nici suprafețele de teren ocupate cu căile ferate și terasamente, inclusiv zona de protecție a acestora.
S-a mai reținut că, deși reclamanta a susținut că suprafața de teren aflată în administrarea sa este mai mică decât cea reținută de organele fiscale în calculul taxei pe teren, aceasta nu a produs nicio dovadă în acest sens și nu reiese din documentația atașată de pârât, în baza căreia organul fiscal a stabilit contravaloarea taxei pe teren, că s-ar fi luat în mod nelegal în calcul suprafețe de teren ocupate cu construcții sau cele ce privesc infrastructura feroviară și care nu pot face obiectul taxei pe teren, apreciindu-se că, în raport de această taxă, cele două acte administrative contestate sunt legal emise.
În ceea ce privește taxa pentru afișaj în scop de reclamă și publicitate, prima instanță a constatat că reclamanta este scutită de la plata acesteia, în raport de prevederile art. 272 alin. 4 Cod fiscal, întrucât plăcuțele de identificare ale stațiilor de cale ferată de pe raza municipiului S privesc o informație de utilitate publică, astfel că în mod nelegal pârâtul a procedat la emiterea deciziei de impunere cu privire la această taxă și în mod neîntemeiat a respins contestația formulată de reclamantă cu privire la această taxă.
Împotriva acestei sentințe a introdus recurs reclamanta "" - Sucursala Regională I, care critică hotărârea primei instanțe pe motiv că s-a ignorat faptul că, la emiterea deciziei de impunere nr. 987/25.02.2008, pârâtul nu a ținut cont de suprafața de teren aferentă construcțiilor scutite de la plata taxei, conform art. 257 lit. a) din Codul fiscal și că suprafețele de teren aflate în zona de protecție a infrastructurii feroviare publice sunt scutite de la plata taxei, conform art. 257 lit. i) Cod fiscal, în condițiile în care, în conformitate cu art. 17 din nr.OUG 12/1998, elementele infrastructurii feroviare publice, inclusiv terenurile pe care sunt amplasate, precum și terenurile destinate acestui scop sunt scutite de orice taxe și impozite, recunoscând ca datorată doar suma de 6.147 lei.
Intimatul nu a depus întâmpinare.
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor legale aplicabile, Curtea constată că, la stabilirea taxei pe teren, pe anul 2008, pârâtul-intimat s-a folosit de planul de situație al stațiilor S-Nord și, pus la dispoziția sa de reclamantul-recurent, dar că ea a luat în calculul acesteia toate terenurile ce nu erau ocupate de căi ferate și terasamente.
Ori, în înțelesul art. 9 din nr.OUG 12/1998, infrastructura căii ferate nu se reduce doar la calea de rulare și terasamentul pe care aceasta este amplasată, ci la întregul ansamblu de construcții și terenuri afectate exploatării căii ferate, pe care în mod unilateral și simplist, pârâta le-a exclus de la beneficiul actului normativ menționat.
Întrucât, conform Legii nr. 213/1998, infrastructura căilor ferate (în întregul ei) face parte din domeniul public al statului, prima instanță trebuia să constate că toate terenurile aferente zonei de exploatare și de protecție a căii ferate, și nu doar cele ocupate în mod efectiv de calea de rulare, beneficiază de scutite la plată a impozitului pe teren, potrivit dispozițiilor art. 257 lit. a) și i) din Codul fiscal și că, într-un asemenea caz, dreptul de proprietate al statului este pe deplin opozabil organelor fiscale locale; dreptul de a stabili din oficiu cuantumul taxei nesemnificând și dreptul de a ignora adevăratul regim juridic al terenurilor pe care reclamanta le administrează în numele statului și care sunt destinate satisfacerii unui interes public național.
Ca atare, constatând că s-a făcut o greșită aplicare a legii, că situația juridică și fiscală a terenurilor în cauză a fost stabilită în mod irevocabil, prin decizia nr. 114/CA din 11 martie 2009 Curții de Apel Iași, care a menținut sentința nr. 824/CA din 24.09.2008 a Tribunalului Iași, ținându-se cont de faptul că ansamblul elementelor ce țin de infrastructura feroviară face parte din domeniul public al statului și că, în considerarea acestui, acestea sunt scutite de la plata taxei pe teren, conform dispozițiilor art. 257 lit. a( și i) din Codul fiscal, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, Curtea va admite recursul reclamantei, și va modifica hotărârea atacată în parte.
În fond, constatând că din totalul suprafeței de 48.028,75. declarată, doar o suprafață de 21.478,04. se află în afara zonei de protecție și că pentru această din urmă suprafață reclamanta recunoaște că datorează suma de 6.147 lei cu titlu de taxă teren, Curtea va admite acțiunea, în sensul că se vor menține actele administrative contestate în limita sumei de 6.147 lei, reprezentând taxă teren, urmând ca ele să fie anulate în ceea ce privește obligația de plată a sumei de 7.599 lei reprezentând impozit pe teren, rămasă până la concurența sumei de 13.746,00 lei stabilită prin decizia de impunere.
În temeiul art. 274 Cod procedură civilă, ca parte căzută în pretenții, intimatul va fi obligat să plătească recurentei suma de 59 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxe de timbru judiciar.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite recursul introdus de reclamanta "" - Sucursala Regională Ferate I, împotriva sentinței civile nr. 57/CA din 23 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Iași, sentință pe care o modifică în parte.
În fond, anulează decizia nr. 1163 din 16 aprilie 2008, emisă de Primarul Municipiului S, și decizia de impunere nr. 98738 din 25 februarie 2008, emisă de Direcția de Buget, contabilitate și a Municipiului S, în partea referitore la stabilirea obligației de plată a sumei de 7.599 lei cu titlu de taxă teren.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței recurate.
Obligă pe intimatul Municipiul S să plătească recurentei "" - Regionala Ferate I, suma de 59 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 09 iunie 2009.-
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- --- G - -- -
Grefier,
Red. -
Tehnored.
Tribunalul Iași: -
22.06.2009
2 ex.-
Președinte:Tăbăltoc Dan MirceaJudecători:Tăbăltoc Dan Mircea, Gheorghe Aurelia, Obreja
