Anulare act administrativ . Decizia 371/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA NR. 371/
Ședința publică din 9 iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Tăbăltoc Dan Mircea
JUDECĂTOR 2: Gheorghe Aurelia G -
JUDECĂTOR 3: Obreja
Grefier -
S-au luat în examinare recursurile introduse de P și de Serviciul Taxe și Impozite Locale P împotriva sentinței civile nr. 73/ca din 29.01.2009 a Tribunalului Iași, pronunțată în dosarul nr-, având ca obiect anulare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședință publică, lipsesc părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, din care rezultă că dezbaterile au avut loc în ședința publică din 1 iunie 2009, susținerile părții prezente fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi.
Din lipsă de timp pentru deliberare și pentru a se da posibilitatea părților să depună la dosar concluzii scrise, instanța a amânat pronunțarea pentru astăzi, 9 iunie 2009.
După deliberare,
CURTEA D APEL,
Asupra recursului de contencios administrativ de față;
Prin sentința civilă 73/CA/29 ianuarie 2009 a Tribunalului Iașis -a dispus respingerea ca tardiv formulată a cererii reclamantei privind introducerea în cauză a Municipiului P reprezentat prin Primarul mun. P.
S-a respins excepția inadmisibilității.
S-a admis excepția lipsei capacității procesuale de folosință a pârâtei Primăria mun. P cu sediul în P,-, jud. I și excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Consiliul Local al mun. P și respinge acțiunea formulată de reclamanta - SRL cu sediul în P,-, jud. I în contradictoriu cu acești pârâți.
S-a admis acțiunea formulată de reclamanta - SRL în contradictoriu cu pârâtul Serviciul de Finanțe Publice Locale P cu sediul în P, str. - cel M și nr. 16, jud. I.
S-a dispus anularea deciziei nr. 11966/6.06.2008 și a deciziei de impunere nr.7022/14.04.2008 emise de pârâtul Serviciul de Finanțe Publice Locale P.
A fost obligat pârâtul Serviciul de Finanțe Publice Locale P să plătească reclamantei suma de 12 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
A reținut instanța de fond:
Prin decizia de impunere nr. 7022/14.04.2008 emisă de Serviciul Finanțe Publice Locale P s-a stabilit în sarcina reclamantei obligația de plată a sumei de 1000 lei reprezentând taxa de cultură, sport, artă și știință pentru anul 2008, iar prin decizia nr. 11966/6.06.2008 aceluiași pârât a fost respinsă contestația reclamantei împotriva deciziei de impunere.
Excepția inadmisibilității va fi respinsă, motivat de faptul că reclamanta are dreptul de a solicita instanței efectuarea controlului de legalitate a deciziei date în soluționarea contestației în temeiul art. 218 alin. 2 din OG92/2003.
De asemenea, art. 6 din CEDO garantează dreptul fiecărei persoane de a avea acces la o instanță, acest drept fiind unul efectiv ale cărui limitări trebuie să urmărească un scop legitim și să nu afecteze substanța însăși a dreptului.
Practica CEDO a statuat în mod constant că puterile conferite autorităților nu pot fi nelimitate, iar accesul persoanelor la o instanță va trebui asigurat tocmai pentru a verifica dacă autoritățile s-au menținut în limitele puterii lor discreționare.
Au fost admise excepțiile privind lipsa capacității procesuale de folosință a Primăriei P și lipsa calității procesuale pasive a pârâtului Consiliul Local P cu consecința respingerii acțiunii reclamantei în contradictoriu cu acești pârâți.
Astfel, Primăria P, potrivit dispozițiilor art. 21 și 77 din Legea 215/2001 nu este o instituție publică cu personalitate juridică, competență sau capacitate proprie, ci o structură funcțională care nu are folosința drepturilor procesuale, iar Consiliul Local P nu este emitentul actelor administrative contestate.
De asemenea, a fost respinsă ca tardiv formulată cererea reclamantei privind introducerea în cauză a Municipiului P, reprezentat prin Primarul mun. P, o astfel de cerere fiind promovată după prima zi de înfățișare.
Pe fond, raportat la actele emise de pârâtul Serviciul de Finanțe Publice Locale P, instanța a constatat că acestea au avut în vedere HCL P nr. 57/2002 și 122/2006 (filele 61-65).
Prin P nr. 57/2002 s-a modificat cuantumul taxei pentru sport, cultură, artă și știință datorată de agenții economici care au sediul pe raza mun. P în funcție de cifra de afaceri anuală, iar prin HCL nr. 122/2006 s-au aprobat normele metodologice de aplicare a HCL nr. 92/2006, instituind scutiri de la taxa respectivă pentru persoanele juridice care efectuează sponsorizări.
Instanța mai reține însă că potrivit ar. 30 alin. 1, 2, 6 din Legea 273/2006 și art. 282 din Legea 571/2003 Consiliile locale pot aproba taxe speciale pentru funcționarea unor servicii publice locale, create în interesul persoanelor fizice și juridice, cuantumul acestora stabilindu-se anual, taxele speciale fiind încasate numai de la persoanele care se folosesc de serviciile publice locale pentru care s-au instituit taxele respective.
Față de temeiurile care au stat la baza impunerii taxei speciale în sarcina reclamantei, instanța constată că pârâtul nu a probat că reclamanta a beneficiat efectiv de serviciile publice pentru care s-a stabilit taxa specială și nici că această taxă emană dintr-un act administrativ al Consiliului Local P emis în procedura și termenele prevăzute de art. 292 alin. 1 cu referire la art. 288 alin. 1 din Legea 571/2003 sau că ar fi menționată în domeniile de activitate stabilite prin regulamentul aprobat de autoritățile deliberative în baza art. 30 alin. 3 din Legea 273/2006.
Pentru considerentele expuse, instanța a admis acțiunea reclamantei și va anula decizia nr. 11966/2008 și decizia de impunere nr. 7022/2008 emise de pârâtul Serviciul de Finanțe Publice Locale
Împotriva acestei sentințe au formulat cereri de recurs reclamanta și intimata Serviciul Taxe și Impozite Locale
Prin motivele sale de recurs arată reclamanta că sentința de fond este parțial pronunțată cu aplicarea greșită a legii, întrucât eronat a reținut ca fiind operantă în cauză excepția de tardivitate a cererii sale de introducere în cauză Municipiului P, deși o astfel de cerere nici nu a fost formulată în fața instanței de fond, solicitarea sa constând doar în rectificarea citativului, cu mențiunea citării Municipiului prin reprezentant legal - primarul municipiului, ca unitate administrativ teritorială ce se constituie ca persoană juridică de drept public cu patrimoniu propriu, rectificare cu atât mai posibilă cu cât primarul municipiului P figura deja ca citat în cauză, încă de la primul termen, ca reprezentant al Primăriei
Solicită așadar recurenta a se constata că atât Consiliul Local P, cât și Municipiul au calitate procesuală pasivă în cauză, cu consecința schimbării sentinței de fond în sensul respingerii excepției lipsei calității procesuale pasive a Consiliului Local P și a respingerii excepției de tardivitate a soluționării cauzei în contradictoriu cu Municipiul P, în locul Primăriei
Raportat prevederilor art. 304 ind. 1 Cod procedură civilă și a prevederilor Codului d e procedură fiscală pentru aplicarea unitară a legii, solicită reclamanta-recurentă ca instanța de recurs să modifice parțial sentința de fond și cu motivarea anulării titlului de creanță - 57/2002 dispusă de aceeași instanță în dosarul - și pe cale de consecință să constate că nu mai există temei legal al emiterii actelor administrative a căror anulare o solicită și care fac obiectul cauzei.
Solicită totodată a se avea în vedere la soluționarea prezentului recurs și sentința Tribunalului Iași nr-, pronunțată într-o speță similară și în care a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a Consiliului Local
Intimata Serviciul Taxe Impozite Locale P prin motivele sale de recurs critică sentința de fond ca fiind nelegală și netemeinică, întrucât decizia de impunere și cea de soluționare contestației au fost emise în baza 57/2002 ce a instituit taxa în litigiu, pe teritoriul municipiului P, nefiind aplicabile așadar dispozițiile Legii nr. 273/2006 și ale Legii nr. 571/2003 în raport cu 57/2002, care ultraacționează.
Taxa instituită prin 57/2002 și respectiv 122/2006 privind instituirea taxei speciale pentru finanțarea activităților sportive, de cultură, artă și știință este percepută doar de la contribuabilii - persoane juridice - societăți comerciale - și este calculată pe tranșe, funcție de cifra lor de afaceri, hotărârile consiliului local având caracter normativ, în concordanță cu restul dispozițiilor legale în vigoare.
Consideră așadar recurenta intimată că hotărârea de instituire taxei pentru sport, cultură, artă și știință "ca act normativ era preexistentă apariției Codului Fiscal din 2002, așa încât având în vedere că legea nu retroactivează și nici nu există o dispoziție expresă că toate hotărârile locale, altele decât cele prevăzute de Codul fiscal, s-ar abroga, ori că urmează a fi abrogate de organele administrative emitente, astfel că sentința de fond este nelegală și netemeinică, sens în care solicită admiterea recursului de față;
Curtea, verificând probatoriul aflat la dosarul cauzei, coroborat cu susținerile părților din cadrul dezbaterilor, constată recursurile formulate în cauză ca fiind nefondate pentru considerentele de mai jos.
Astfel, raportat motivelor de recurs evocate de reclamantă, curtea reține că în mod corect instanța de fond a constatat calitatea procesuală în cauză, doar pentru pârâta Serviciul Finanțelor Publice Locale care, deși nu are personalitate juridică proprie, dispune totuși de capacitate administrativă în raport de actele administrative emise în limitele competențelor recunoscute de lege și care acte administrative - decizia 11966/2008 și decizia de impunere 7022/2008 se constituie ca obiect al acțiunii reclamantei - recurente.
Totodată împrejurarea că actele administrative de impunere în litigiu și-au avut izvorul într-o hotărâre de consiliu local a cărei muncă nu a făcut însă obiectul prezentei cauze, conform investirii stabilite de reclamantă prin acțiune, nu poate atrage calitatea procesuală pasivă a Consiliului Local P, cum eronat se susține de reclamantă.
Cât privește utilitatea figurării pe citativ a Municipiului P, Curtea reține că în condițiile în care pârâta Serviciul Finanțelor Publice Locale P dispune de capacitate administrativă proprie, astfel cum s-a menționat anterior, aceasta răspunde pentru legalitatea actelor de impunere emise - putând fi așadar obligată la restituirea sumelor pe care eventual le-a încasat în mod nelegal, fără ca în acest raport juridic să fie necesară prezența Municipiului ca unitate administrativ teritorială persoană juridică de drept public - căreia oricum îi sunt opozabile actele emise de structurile sale conform competențelor proprii, ca titular al patrimoniului localității respective astfel că se impune respingerea recursului formulat de reclamanta P ca nefondat.
Referitor la criticile aduse sentinței de fond de pârâta - recurentă Serviciul de Finanțe Publice Locale P și prin care se susține pretinsa legalitate a taxei speciale în litigiu, Curtea constată că aceste critici nu se justifică, corect prima instanță reținând că pârâta - recurentă nu a demonstrat utilitatea pentru contribuabilul persoană juridică (reclamantă în cauză) a taxei speciale pe care i-a perceput-o, cerință ce se constituie ca o condiție obligatorie de instituire și plată a taxelor speciale, conform art. 282 din Legea nr. 571/2003, în sarcina autorităților locale.
Cât privește împrejurarea că taxa specială de sport - cultură ar fi fost instituită inițial prin 57/2002, cu scopul "finanțării activităților sportive, de cultură, artă și știință", iar ulterior au fost emise "Norme metodologice de aplciare și s-a completat cu 92/2006, aceasta nu poate avea semnificația posibilității pentru autoritățile locale de a refuza implementarea de îndată a principiilor de instituie taxelor speciale, astfel cum au fost reglementate prin Codul fiscal - cum se pretinde de recurentă, cu invocarea ultraactivității unor acte administrative de nivel local care să vină în contradicție cu Legea nr. 571/2003, de adaptare a Codului fiscal.
Concluzionând, Curtea va respinge ca nefondat și recursul promovat de pârâta Serviciul Taxe și Impozite Locale P, cu menținerea ca legală și temeinică a sentinței civile 73/CA/2009 a Tribunalului Iași.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile introduse de L P și pârâtul Serviciul Taxe și Impozite Locale P împotriva sentinței nr. 73/CA/29.01.2009 a Tribunalului Iași, sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 9 iunie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
- - G - - -
Red.
Tehnored.
02 ex.
08.07.2009
Tribunalul Iași
Jud.
Președinte:Tăbăltoc Dan MirceaJudecători:Tăbăltoc Dan Mircea, Gheorghe Aurelia, Obreja
