Anulare act administrativ . Decizia 373/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA NR. 373/
Ședința publică din 9 iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Tăbăltoc Dan Mircea
JUDECĂTOR 2: Gheorghe Aurelia G -
JUDECĂTOR 3: Obreja
Grefier -
S-a luat în examinare recursul introdus de reclamanta împotriva sentinței civile nr. 142/ din 13.02.2009 a Tribunalului Iași, pronunțată în dosarul nr-, având ca obiect anulare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședință publică, lipsesc părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, din care rezultă că dezbaterile au avut loc în ședința publică din 1 iunie 2009, susținerile părții prezente fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi.
Din lipsă de timp pentru deliberare și pentru a se da posibilitatea părților să depună la dosar concluzii scrise, instanța a amânat pronunțarea pentru astăzi, 9 iunie 2009.
După deliberare,
CURTEA D APEL,
Asupra recursului de față;
Prin sentința civilă nr. 142/CA din 13 februarie 2009, tribunalul Iașia respins, ca nefondată, cererea formulată de reclamanta, în contradictoriu cu pârâtele Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului I și Administrația Finanțelor Publice Comunale
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că, în urma controlului efectuat la Asociația familială, în perioada 1 - 15 martie 2006, pârâta Administrația Finanțelor Publice Iaî ntocmit raportul de inspecție fiscală din 21.03.2006, deciziile de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare nr. 13777/28.04.2006 și nr. 13778/28.04.2006, care au stat la baza emiterii deciziei nr. 5967/08.02.2008, prin care au fost calculate în sarcina reclamantei majorări de întârziere la plata impozitului pe veniturile din profesii liberale și comerciale, pentru perioada 05.03.2002 - 31.12.2007, în sumă totală de 354 lei, că reclamanta a contestat decizia nr. 5967/08.02.2008 și că, prin decizia nr. 36/21.04.2008, pârâta Iar espins contestația.
Prima instanță a apreciat că decizia nr. 36/21.04.2008 este legală și temeinică, întrucât conține toate elementele impuse de art. 43 din Codul d e procedură fiscală, sub sancțiunea nulității, indicându-se documentele prin care au fost individualizate sumele de plată, natura obligației de plată (impozit pe veniturile din profesii liberale și comerciale), precum și temeiul de drept al actului administrativ, respingându-se apărarea reclamantei, potrivit căreia calitatea de contribuabil revenea și nu persoanei fizice.
S-a mai reținut că reclamanta, împreună cu, au constituit Asociația Familială " ", ce a fost înmatriculată în registrul comerțului în baza încheierii judecătorului delegat nr. 143 din 04.02.1999, că ea și-a desfășurat activitatea până la data de 11 ianuarie 2005, când, prin dispoziția nr. 4/2005, emisă de Primarul comunei, s-a dispus anularea autorizației nr. -/1999 și că, după 16 zile, prin emiterea autorizației nr. 20/27.01.2005, a fost înființată oad oua asociație familială, denumită " ", având același obiect de activitate și aceeași asociați cu asociația desființată.
Constatând că, pentru perioada 2002 - 2003, venitul net din activități independente, realizate de persoanele fizice în cadrul unor asociații fără personalitate juridică, se calcula, la nivelul asociaților, conform prevederilor art. 16 și capitolului IV din nr.OG 7/2001, prima instanță a reținut că, potrivit art. 55 și 56 din aceeași ordonanță, asociații aveau obligația să depună la organul fiscal competent declarații anuale de venit, care să cuprindă și distribuția venitului net/pierderi pe asociați; venitul sau pierderea realizată în cadrul asociației distribuindu-se asociaților proporțional cu cota procentuală de participare, conform contractului de asociere.
Reținând că reclamanta a avut calitatea de contribuabil, de subiect al impozitului pe venit din activități independente, atât în temeiul art. 2 alin. 1, art. 4 alin. 1 lit. a) și art. 15 alin. 1 din nr.OG 7/2001, cât și în temeiul art. 40, art. 41 lit. a) și art. 47 din Legea nr. 571/2003, prima instanță a apreciat că, din interpretarea logică a tuturor acestor texte normative, rezultă că persoanele care desfășoară activități independente au obligația de a plăti impozit pe venitul obținut din aceste activități, că, pentru toată perioada 2002 - 2007, reclamanta a depus la organul fiscal declarații privind venitul preconizat a fi obținut la, luându-se în calcul o cotă egală de distribuire între cei doi asociați și că Comunală a emis deciziile de impunere pentru plățile anticipate cu titlu de impozit privind venitul din activități independente, cât și deciziile de impunere anuală, luând în considerare cuantum venitului declarat, decizii ce au fost comunicate contribuabilului.
Constatând că reclamanta nu și-a îndeplinit obligația de a plăti impozitul pe venitul din activitatea desfășurată în cadrul asociațiilor familiale denumite " ", prima instanță a considerat că în mod legal organul fiscal a calculat în sarcina reclamantei majorări de întârziere, în cuantum de 354 lei, având în vedere dispozițiile art. 119, 120 din Codul d e procedură fiscală și art. 13 alin. 1 din nr.OG 61/2002 (în vigoare până la data de 17.05.2004).
Împotriva acestei sentințe a introdus recurs reclamanta, care critică hotărârea primei instanțe pe motiv că nu se face nici o referire la cererea de anulare formulată, în subsidiar, a raportului de inspecție fiscală întocmit la data de 26.03.2006 și a deciziilor de impunere nr. 13778 și 13777 din 2006, pe motiv de nulitate a acestora, deși excepția era dirimantă și de ordine publică, ignorându-se faptul că accesoriile calculate prin decizia contestată au fost stabilite pe baza unor acte administrativ fiscale nule de drept, ce au fost încheiate la asociația familială radiată la mai mult de un an de la data desființării acesteia.
Recurenta susține, de asemenea, că a depus în fiecare an declarația estimativă de impozit pe venit, că venitul persoanelor fizice asociate în asociația familială menționată reprezintă venitul net rezultat în urma deducerii fiecărei cheltuieli făcute de entitatea economică și în nici un caz venitul brut și că accesoriile contestate în decizia nr. 36/2008 derivă din decizia de impunere nr. 13777/28.04.2006, emisă de Comunale I, în urma controlului efectuat la, decizie din care lipsesc cu bună știință debitele pentru care ele au fost calculate, pentru ca instanța să nu poată constata că au fost calculate accesorii pe persoane fizice pentru debite reprezentând TVA, datorată de către, și nu de către persoane fizice, în condițiile în care organul fiscal nu putea să aplice, la data de 23 martie 2006, un act normativ (OG nr. 61/2002) abrogat prin nr.OG 92/2003, solicitându-se a se constata nulitatea absolută a raportului de inspecție fiscală încheiat la 23.03.2006, a deciziilor de impunere nr. 13777/2006 și nr. 13778/2006 și a se anula decizia nr. 36/21.04.2008 și decizia nr. 5967 din 08.02.2008.
Intimatele nu au depus întâmpinare.
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor legale aplicabile, Curtea constată că a avut și are calitatea de membru al unei asociații familiale, că asociația înmatriculată în registrul comerțului sub nr. F - a fost radiată în anul 2005 și că, în condițiile Legii nr. 300/2004, a fost autorizată funcționarea unei a doua asociații, având același obiect de activitate și aceeași asociați, ce a fost înmatriculată în registrul comerțului sub nr. F -.
Chiar dacă asociațiile familiale menționate sunt considerate, din punct de vedere juridic și fiscal, entități diferite, acest fapt nu are nici o urmare în ceea ce privește statutul de contribuabil și respectiv în ceea ce privește obligația de plată a impozitului pe venit, având în vedere că, potrivit dispozițiilor art. 15 din nr.OG 7/2001 și art. 47 din Codul fiscal, persoanele care realizează venituri din activități independente, în care se cuprind și veniturile din activitățile comerciale, precum sunt cele desfășurate de asociați în cadrul asociațiilor familiale, sunt obligate să plătească impozitul corespunzător.
Ca atare, în mod justificat prima instanță a reținut că ceea ce s-a imputat reclamantei nu reprezintă obligații ale entității economice în cadrul căreia și-a desfășurat activitatea, respectiv debite ale Asociației Familiale " ", ci datorii personale, născute din faptul neachitării la termen a impozitului calculat în raport de venitul net din activități independente, menționat în declarațiile de venit global pe care contribuabilul - persoană fizică - le-a depus pentru anii 2002, 2003, 2004, 2005, 2006.
Chiar dacă mărimea veniturilor realizate de din activități comerciale ar fi fost influențată de rezultatul controlului finalizat prin raportul de inspecție fiscală încheiat la data de 21 martie 2006, acest fapt nu are nici o urmare în ceea ce privește obligația stabilită prin decizia nr. 5967 din 08.02.2008, atâta timp cât primul act administrativ fiscal menționat și/2006 și nr. 13778/2006, emise de Administrația Finanțelor Publice Comunală I pe numele ( -) și respectiv pe numele lui ( -, nu au fost contestate în procedura prevăzută de art. 205 Cod procedură fiscală.
Ca atare, fie că s-ar fi cerut anularea pe cale principală, fie în subsidiar, prima instanță nu se putea considera legal investită și nu se putea pronunța cu privire la cererea de constatare a nulității absolute a raportului de inspecție fiscală încheiat la 26 martie 2006 și a deciziilor de impunere nr. 13777/2006 și nr. 13778/2006, atâta timp cât nu s-a parcurs procedura administrativă prealabilă, iar aceasta nu a fost finalizată prin emiterea unei decizii, în condițiile art. 210 și 211 Cod procedură fiscală, singur act, ce potrivit art. 218 alin. 2 Cod procedură fiscală, deschidea calea unei acțiuni în anulare la instanța de contencios administrativ competentă.
Necontestarea, în termenul și condițiile prevăzute de art. 205 și următoarele din Codul d e procedură fiscală, a raportului de inspecție fiscală și a deciziilor de impunere nr. 13777/2006 și 13778/2006, face ca aceste acte administrativ fiscale să fie considerate ca fiind definitive și opozabile contribuabililor, indiferent de neregularitățile ce s-ar invoca, având în vedere că termenele prevăzute de Codul d e procedură fiscală și art. 11 din Legea nr. 554/2004 sunt termene de decădere.
Aceeași sancțiune se aplică și în cazul actelor administrative prin care organul fiscal a stabilit ordinea stingerii datoriilor, în condițiile art. 115 Cod procedură fiscală, reclamanta neputând opune pârâtelor eventualele neregularități, atâta timp cât nu a solicitat instanței, în condițiile de reglementare evocate, controlul legalității acestora, neatacarea lor transformându-le în acte definitive, pe deplin opozabile contribuabilului.
Cât privește chestiunea evocării prevederilor nr.OG 61/2002, aceasta era pe deplin justificată, atâta timp cât, cu ocazia inspecției fiscale, pârâtele sunt obligate să se raporteze la cadrul normativ aplicabil fiecărei perioade controlate, în parte, în condițiile în care, în ceea ce privește obligația de plată a accesoriilor, pentru neachitarea la termen în condițiile stabilite a impozitului pe veniturile din activitățile comerciale, există continuitate de reglementare.
Ca atare, constatând că hotărârea primei instanțe este temeinică și legală, Curtea, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, va respinge recursul promovat de reclamantă ca fiind nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursul introdus de reclamanta împotriva sentinței nr. 142//13.02.2009 a Tribunalului Iași, sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 9 iunie 2009.
Președinte Judecător Judecător
- - - G - -- -
Grefier
Red.
Tehnored.
2 ex.
25.06.2009
tribunalul Iași - jud.
Președinte:Tăbăltoc Dan MirceaJudecători:Tăbăltoc Dan Mircea, Gheorghe Aurelia, Obreja
