Anulare act administrativ . Decizia 382/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
-Secția Comercială, de Contencios
Administrativ și Fiscal-
DOSAR NR.-
DECIZIA NR.382/CA/2009 -
Ședința publică din 18 iunie 2009
PREȘEDINTE: Blaga Ovidiu- - -JUDECĂTOR 2: Tătar Ioana
- - - judecător
- -- JUDECĂTOR 3: Sotoc Daniela
- -- grefier
*******
Pe rol fiind soluționarea recursului în contencios administrativ și fiscal formulat de reclamanta -""SRL cu sediul în O,-, -b 62,.4,.17, jud. B, în contradictoriu cu intimata pârâtă PRIMĂRIA MUNICIPIULUI - O, nr.1, jud. B împotriva sentinței nr.31/CA din 12 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Bihor, în dosar nr-, având ca obiect - procedura insolvenței -anulare act administrativ-.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi, se prezintă pentru recurenta reclamantă -""SRL O - avocat, în baza împuternicirii avocațiale din 18 iunie 2009, emisă de Baroul Bihor - Cabinet Individual, lipsă fiind intimata pârâtă Primăria Municipiului
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că, recursul este legal timbrat cu suma de 4 lei taxă judiciară de timbru achitată prin chitanța nr.- din 18 iunie 2009, plus 0,15 lei timbru judiciar,intimata pârâtă a depus la dosar întâmpinare, cauza este la primul termen de judecată în recurs, după care:
Instanța,comunică un exemplar din întâmpinarea depusă la dosar cu reprezentantul recurentei reclamante.
Reprezentantul recurentei învederează instanței că nu mai are alte cereri și solicită cuvântul asupra recursului.
Instanța, nefiind alte cereri, chestiuni prealabile, consideră cauza lămurită și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul recurentei solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat și motivat în scris, casarea sentinței cu trimiterea cauzei spre rejudecare, fără cheltuieli de judecată. În esență învederează instanței că, la data de 28 iulie 2008, reclamanta a depus cererea de suspendare și de anulare a actului administrativ, cererea având două capete de cerere, unul de suspendare și unul de anulare. La data de 1 ianuarie 2009, reclamanta a fost citată pentru termenul din 12 ianuarie 2009, pentru fond, citarea reclamantei făcându-se cu încălcarea art.92/1 Cod procedură civilă, citația neajungând nici odată la societate și drept urmare reclamanta nici nu a avut cunoștință de termenul de judecată. Cererea de suspendare a primit termen de judecată la data de 14 august 2008, dată la care s-a constatat lipsa de procedură cu reclamanta, fiind din nou citată pentru termenul din 15 septembrie 2008, unde se reține din nou lipsa de procedura cu reclamanta și se amână din nou cauza pentru termenul din 13 octombrie 2008, când se prezintă în cauză avocatul, al reclamantei, depune taxele de timbru, tribunalul pronunțând sentința, prin respingerea cererii de suspendare, deși citația conținea obiectul, fond - anulare act administrativ. Cererea de suspendare a fost soluționată, deși la dosarul supliment al cauzei nu apare nici o încheiere în acest sens, de asemenea astfel cum nu există nici taxa de timbru de timbru pe care a achitat-o reclamanta, deși în textul sentinței s-a consemnat acest aspect. Deși dosarul era în recurs la Curtea de APEL ORADEA, cu recursul declarat împotriva sentinței din 13 octombrie 2008, instanța de fond a pronunțat sentința în 12 ianuarie 2009, ce face obiectul recursului din acest dosar, rezultatul fiind anularea cererii ca netimbrată, deoarece nu s-a putut achita taxele de timbru, existând două dosare cu două capete de cerere, însă reclamanta nu a avut cunoștință de judecarea cauzei la termenul din 12.01.2009. Drept urmare, apreciază că, se impune casarea hotărârii și trimiterea cauzei pentru rejudecare, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA DE APEL
Deliberând:
Asupra recursului în contencios administrativ de față, constată următoarele:
Prin Sentința nr.31/CA/12 ianuarie 2009, pronunțată în dosar nr-, Tribunalul Bihora anulat ca netimbrată cererea formulată de reclamanta - SRL O în contradictoriu cu Primăria Municipiului
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că reclamanta deși a fost legal citată cu mențiunea ca pentru termenul de judecată din 12.01.2009 să achite taxa judiciară de timbru în valoare de 4 lei și timbru judiciar în valoare de 0,30 lei, sub sancțiunea anulării cererii ca netimbrată, aceasta nu s-a conformat dispoziției instanței, astfel că în baza art. 20 alin.3 din Legea nr.146/1997 instanța a admis excepția netimbrării cererii și a anulat cererea formulată de reclamantă.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs - SRL O solicitând admiterea recursului, casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond, în baza art.304 pct.5 și art.312 al.3 Cod Procedură Civilă, fără cheltuieli de judecată.
În motivarea recursului, recurenta a arătat că la data de 28.07.2008 a depus cererea de suspendare și de anulare a actului administrativ, fiind constituit dosarul nr-, cererea sa având două capete, respectiv unul de anulare a măsurii administrative și unul de suspendare a aplicării acestuia.
La data de 01.09.2008 a fost citată pentru data de 12 ianuarie 2009 pentru fond - anulare act administrativ, citarea făcându-se prin afișare, contrar dispozițiilor art.92 ind.1 Cod Procedură Civilă, citația cu mențiunea timbrării neparvenindu-i niciodată, în consecință recurenta nu a avut cunoștință despre această obligație a sa.
Cererea de suspendare a actului administrativ a primit termen pentru 14 august 2009, dată la care s-a constatat lipsa de procedură cu recurenta, motiv pentru care a fost din nou citată pentru termenul din 15.09.2008. În încheierea de ședință din data de 15.09.2008 se consemnează ca obiect al cererii anulare act administrativ, reținându-se din nou lipsa de procedură, dispunându-se amânarea pentru termenul din 13 octombrie 2008. pentru acest termen consemnează ca obiect al cauzei fond - anulare act administrativ. La acest termen s-a prezentat reprezentantul său, avocat, care a depus taxa judiciară de timbru, deși nici una din citațiile anterioare nu purta mențiunea timbrării, în cauză punându-se concluzii, fiind pronunțată în cauză Sentința nr. 442/CA/13.10.2008 prin care se respinge cererea de suspendare formulată de societate și împotriva căreia a declarat recurs.
Deși cererea de suspendare fusese deja soluționată, la dosar se regăsește un supliment, cu nr. de dosar tot -, având ca obiect suspendare act administrativ, care pe copertă indică data de 15.12.2008 ca termen de judecată, și hotărârea nr.442/CA/2008, fără ca în supliment să existe și o încheiere de ședință din 15.12.2008.
Mai arată că deși nu a fost citată cu mențiunea de a timbra, recurenta a achitat taxa de timbru la termenul din 13.10.2008, fiind consemnat în textul sentinței nr.442/CA/2008, cu toate acestea chitanța nu se regăsește la dosar. Ulterior a căutat pe portalul de internet al Tribunalului Bihor, dar nu a găsit nici o referire despre dosarul nr-, singura referință găsindu-se pe portalul Curții de APEL ORADEA, care la data de 29 ianuarie 2009 pronunțat Decizia nr. 52/CA/2009-R prin care s-a respins recursul formulat împotriva Sentinței nr.442/CA/2008.
Cu toate aceste, deși dosarul era în recurs la CURTEA DE APEL ORADEA, instanța de fond a pronunțat la data de 12 ianuarie 2009 sentința care face obiectul prezentului recurs, în condițiile în care nu s-au format două dosare, corespunzător celor două capete de cerere, iar dosarul nr- nu era de găsit pe portal, iar din relațiile obținute de la arhiva Tribunalului a rezultat că dosarul se găsește în recurs la Curtea de Apel.
Apreciază că din acest circuit administrativ, ușor atipic și care a generat multiple confuzii, a rezultat faptul că nu a putut achita taxa de timbru în valoare de 4 lei, dar nici nu a avut cunoștință despre judecarea cauzei la termenul din 12 ianuarie 2009, consecința fiind anularea cererii ca netimbrată.
Prin întâmpinare, intimata PRIMĂRIA MUNICIPIULUI Oas olicitat respingerea recursului și menținerea în totalitate a sentinței recurate ca fiind legală și temeinică.
În motivarea întâmpinării, intimata a arătat, referitor la susținerile recurentei în ceea ce privește faptul că nu avea cunoștință de judecarea cauzei din data de 12.01.2009 și că nu a avut posibilitatea achitării taxei de timbru, că apreciază ca nefondate susținerile, întrucât din dosarul cauzei rezultă cu certitudine că acesta a fost citată pentru acest termen de judecată cu mențiunea achitării taxei de timbru.
Pe fond, se solicită respingerea recursului, învederându-se următoarele aspecte:
Pe lista emisă de Primăria O la data de 01.04.2008 s-au retras și reținut, în conformitate cu prevederile Legii nr.38/2003 privind transportul în regim taxi și în regim de închiriere, autorizațiile taxi găsite neconforme și care nu respectau prevederile legale. Prin urmare, recurenta nu putea solicita suspendarea efectelor întregii liste, deoarece nu poate face dovada unei pagube iminente în ce privește reținerea și retragerea celorlalte autorizații.
În ceea ce privește urgența, aceasta nu poate fi invocată deoarece nu se poate produce nici o pagubă iminentă în patrimoniul recurentei, atâta timp cât autorizațiile cu nr. 637 și 837 nu au fost eliberate niciodată în favoarea acesteia.
Autorizația nr.637 a fost eliberată în favoarea - SRL și este copia conformă a autorizației de transport nr. - eliberată tot în favoarea - SRL.
Autorizația nr. 837 fost eliberată în favoarea - SRL și este copia conformă a autorizației de transport nr. - eliberată tot în favoarea - SRL.
Susținerile recurentei conform cărora aceasta ar deține autorizațiile anterior indicate, acestea sunt nefondate deoarece recurenta nu deține decât autorizația de transport nr.-, iar autorizațiile care fac obiectul prezentei cauze sunt copii conforme ale autorizațiilor de transport nr.- și nr.-, eliberate în favoarea altor persoane juridice.
Ținând cont de aceste aspecte nu se poate reține că recurenta deținea în mod legal autorizațiile nr.637 și nr.837, astfel că reținerea acestora nu îi poate provoca recurentei o pagubă iminentă, ci din contră, admiterea unei astfel de cereri ar perpetua o stare de ilegalitate.
Prevederile art. 3 și art.10 al.4 din Legea nr.38/20.01.2003 privind transportul în regim taxi și în regim de închiriere sunt incidente în cauză, recurentei neputându-i-se cauza un prejudiciu printr-un act, atâta vreme cât acel act nu vatămă nici un drept al persoanei respective.
Apreciază că activitatea de taximetrie desfășurată în baza autorizațiilor eliberate în favoarea - SRL și - SRL, titularii autorizațiilor, eludează prevederile art.10 alin.4 a Legii nr.38/2003 care interzic transmiterea autorizației taxi de la un transportator autorizat la altul sau persoană fizică, asociație familială, precum și de la un autovehicul la altul.
Astfel, în cazul nerespectării obligației anterior menționate, art.56 al.5 al Legii nr.38/203 privind transportul în regim taxi și în regim de închiriere, prevede că se va retrage autorizația taxi sau copia conformă a autorizației de transport, precum și ecusoanele aferente.
Consideră că măsura reținerii autorizațiilor taxi luată de către Primăria Municipiului O este în conformitate cu prevederile legale, iar prin admiterea cererii de ordonanță președințială, instanța ar perpetua o stare de ilegalitate.
Examinând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs invocate, precum și sub toate aspectele, în baza prevederilor art.304 ind.1 Cod Procedură Civilă, instanța apreciază recursul declarat de recurenta - SRL O ca fiind nefondat, pentru următoarele considerente:
Soluția instanței de fond prin care a anulat ca netimbrată cererea reclamantei - SRL O, formulată în contradictoriu cu pârâta Primăria Municipiului O, este legală și temeinică, în condițiile în care, după cum reiese din dovada de îndeplinire a procedurii de citare cu reclamanta (fila 9 din dosarul de fond), aceasta a fost citată pentru soluționarea fondului cauzei ( acțiunea în anularea actului administrativ), pentru data de 12.01.2009, cu mențiunea achitării taxei judiciare de timbru de 4 lei și a timbrului judiciar de 0,3 lei, sub sancțiunea anulării acțiunii.
Instanța consideră ca nejustificată susținerea recurentei cum că citarea societății reclamante, s-a făcu prin afișare în contra dispozițiilor art.92 ind.1 Cod Procedură Civilă, deoarece în conformitate cu aceste prevederi legale, comunicarea citației prin afișare cu persoanele juridice se poate face în cazul în care se constată lipsa oricăror persoane de la sediul acesteia, împrejurare consemnată de agentul procedural în procesul verbal de îndeplinire a procedurii de citare.
De asemenea, nu pot fi primite criticile recurentei referitoare la soluționarea de către instanță în paralel a cererii de suspendare a executării sentinței atacate cu recursul, având în vedere că în dovada de îndeplinire a procedurii de citare pentru termenul din 12.01.2009 se menționează expres că la data respectivă se soluționează fondul cauzei și nu cererea de suspendare.
În consecință, în baza considerentelor expuse, în temeiul prevederilor art. 312 Cod Procedură Civilă raportat la prevederile art.92/1 Cod Procedură Civilă, instanța va respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta - SRL
Fără cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGEca nefondatrecursul declarat de recurenta- SRLO împotriva Sentinței nr.31/CA/12 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în totul.
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
IRE VO CABI LĂ.
Pronunțată în ședință publică azi, 18 iunie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER.
Red.dec. - jud. -
- în concept, 26.06.2009
Jud. fond
Tehnoredact. -/
30.06.2009 / 2 ex.
Președinte:Blaga OvidiuJudecători:Blaga Ovidiu, Tătar Ioana, Sotoc Daniela
