Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 384/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
-Secția Comercială, de Contencios
Administrativ și Fiscal-
DOSAR NR.-
DECIZIA NR.384/CA/2009 -
Ședința publică din 18 iunie 2009
PREȘEDINTE: Blaga Ovidiu- - -JUDECĂTOR 2: Tătar Ioana
- - - judecător
- -- JUDECĂTOR 3: Sotoc Daniela
- - - grefier
*******
Pe rol fiind soluționarea recursurilor în contencios administrativ și fiscal formulate de pârâțiiMUNICIPIUL S-reprezentat prin primar- S M, 25 Octombrie, nr.1, jud. S M șiCONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI S- S M, 25 Octombrie, nr.1, jud. S M, în contradictoriu cu intimatul reclamantSINDICATUL"" AL SALARIAȚILOR din cadrul PRIMĂRIEI MUNICIPIULUI S M și din cadrul SERVICIILOR PUBLICE DIN CONSILIULUI LOCAL AL MUNICIPIULUI S M-în numele membrilor de sindicat- S M, 25 Octombrie, nr.1, jud. SMî mpotriva sentinței nr.562/CA din 19 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Satu Mare, în dosar nr-, având ca obiect - litigiu privind funcționarii publici - Legea nr.188/1999 -.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi, se prezintă pentru intimatul reclamant SINDICATUL"" AL SALARIAȚILOR din cadrul PRIMĂRIEI MUNICIPIULUI S M și din cadrul SERVICIILOR PUBLICE DIN CONSILIULUI LOCAL AL MUNICIPIULUI S M - în numele membrilor de sindicat - avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr.130/2008 emisă de Baroul Satu Mare - Cabinet de Avocat, lipsă fiind ambii recurenți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că, recursurile sunt scutite de plata taxelor de timbru, intimatul reclamant a depus la dosar întâmpinare și practică judiciară, respectiv Decizia nr.173/CA/26.03.2009 a Curții de APEL ORADEA, Decizia nr.172/CA /26.03.2009 a Curții de APEL ORADEA, recursurile sunt la primul termen de judecată în recurs, după care:
Reprezentanta intimatului reclamant învederează instanței că nu mai are alte cereri și solicită cuvântul asupra recursurilor.
Instanța, nefiind alte cereri, chestiuni prealabile, consideră cauza lămurită și acordă cuvântul asupra recursurilor.
Reprezentanta intimatului reclamant solicită respingerea recursurilor ca nefondate și menținerea sentinței recurate, ca fiind legală și temeinică, fără cheltuieli de judecată. Învederează că susține întâmpinarea depusă la dosarul cauzei, în esență arătând instanței de recurs că acțiunea reclamantului a fost întemeiată pe prevederile art.31 din Legea nr.188/1999, privind elementele care compun salariul funcționarilor publici și care nu pot fi, apreciază reclamantul, ignorate printr-un șir de acte normative care stabilesc nivelurile de salarizare ale acestora. Mai arată și că, recurenții recunosc că, Legea nr.215/2006 care a modificat Legea nr.188/1999, menține prevederile art.29, care actual este art.31, mai recunoscând și că aceste drepturile salariale au fost suspendate în perioada anilor 2004 - 2006. Începând din anul 2007 nu s-a mai dispus suspendarea prevederilor legale arătate astfel încât, plata acestor drepturi salariale devine obligatorie, această obligativitate rezultând și din art.40 alin.2 lit."c" din Codul muncii. În consecință, solicită respingerea recursurilor declarate ca fiind nefondate, solicitând instanței de recurs a avea în vedere și deciziile anexate la întâmpinarea depusă, o admitere a recursurilor ar însemna o discriminare a unor funcționari publici, față de alți funcționari publici.
CURTEA DE APEL
Deliberând:
Asupra recursului în contencios administrativ de față, constată următoarele:
Prin sentința nr.562/CA din 19 decembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Satu Mare, s-a admis acțiunea reclamantului SINDICATUL "" al salariaților din cadrul Primăriei Municipiului S M și din cadrul Serviciilor publice din subordinea Consiliului Local al Municipiului S M, în numele și pe seama membrilor de sindicat având calitatea de funcționari publici împotriva pârâților MUNICIPIUL S M, reprezentat prin Primar și CONSILIUL LOCAL al Municipiului S M și, în consecință:
Au fost obligați pârâții să plătească reclamantului pe seama membrilor de sindicat funcționari publici, sumele de bani reprezentând suplimentul postului în procent de 25 % din salariul de bază și suplimentul corespunzător treptei de salarizare în procent de 25 % din salariul de bază datorat începând cu data de 01.01.2004 și corespunzător datei angajării fiecărui membru de sindicat până la data pronunțării hotărârii, actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:
Reclamantul are calitatea de reprezentant a salariaților din cadrul Primăriei Municipiului S M și din cadrul Serviciilor publice din subordinea Consiliului Local al Municipiului S M și a promovat acțiunea în numele membrilor săi de sindicat, funcționari publici.
Potrivit art. 31 din Legea nr. 188/1999, privind statutul funcționarilor publici, " entru p. activitatea desfășurată, funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din:
a) salariul de baza;
b) sporul pentru vechime în munca;
c) suplimentul postului**);
d) suplimentul corespunzător treptei de salarizare**).
Funcționarii publici beneficiază de prime și alte drepturi salariale, în condițiile legii.
Salarizarea funcționarilor publici se face în conformitate cu prevederile legii privind stabilirea sistemului unitar de salarizare pentru funcționarii publici."
Drepturile salariale ale funcționarilor publici au fost reglementate în mod succesiv de Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 92/2004 privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pe anul 2005, aprobată prin Legea nr. 76/2005, Ordonanța Guvernului nr. 2/2006 privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2006, aprobată prin Legea nr. 417/2006, Ordonanța de Guvern nr. 6/2007 privind unele măsuri de reglementare a drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici până la intrarea în vigoare a legii privind sistemul unitar de salarizare și alte drepturi ale funcționarilor publici, precum și creșterile salariale care se acordă funcționarilor publici în anul 2007, aprobată prin Legea nr. 232/2007 și prin Ordonanța de Guvern nr. 9/2008 pentru modificarea <LLNK 12007 6130 301 0 32>Ordonanței Guvernului nr. 6/2007 privind unele măsuri de reglementare a drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici până la intrarea în vigoare a legii privind sistemul unitar de salarizare și alte drepturi ale funcționarilor publici, precum și creșterile salariale care se acordă funcționarilor publici în anul 2007, aprobată cu modificări prin <LLNK 12007 232 10 201 0 18>Legea nr. 232/2007, și pentru acordarea unor creșteri salariale pentru funcționarii publici în anul 2008.
Referitor la suplimentul postului și suplimentul treptei de salarizare, se reține că, prin art. 44 din OUG nr. 92/2004 și art. 48 din OG nr. 2/2006, anterior arătate pentru perioada 2004-2006, dreptul funcționarilor publici la plata acestui spor a fost suspendat.
Din analiza acestor acte normative, instanța a constatat că acestea nu cuprind vreo referire la eventualitatea desființării dreptului la cele două sporuri, ci doar la suspendarea exercițiului acestuia. Această suspendare a exercițiului unui drept nu înlătură existența dreptului la sporul privind suplimentul postului și suplimentul treptei de salarizare cuvenită funcționarilor publici pentru că, astfel, s-ar contraveni atât art. 53 din Constituția României revizuită privind cazurile când se poate restrânge exercițiul unui drept, cât și reglementările date prin art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional al Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
Potrivit art. 62 din Legea nr. 24/2000 privind Normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative "în cazuri speciale aplicarea unui act normativ poate fi suspendată printr-un alt act normativ de același nivel sau de nivel superior. În această situație, se vor prevedea în mod expres data la care se produce suspendarea, precum și durata ei determinată.
La expirarea duratei de suspendare actul normativ sau dispoziția afectată de suspendare reintră de drept în vigoare.
Prelungirea suspendării ori modificarea sau abrogarea actului normativ ori a dispoziției suspendate poate face obiectul unui act normativ sau al unei dispoziții exprese, cu aplicare de la data expirării suspendării".
Reținând ca esențială această dispoziție legală în interpretarea actelor normative incidente în cauză, instanța a constatat că suspendarea aplicării prevederilor prin care s-au stabilit drepturi salariale în favoarea reclamanților a fost dispusă prin actele normative amintite pe o durată determinată 2004-2006, iar prelungirea duratei acestei suspendări nu a fost dispusă în mod expres prin actele normative ulterioare prin care s-a dispus din nou suspendarea exercițiului dreptului.
Prin urmare, potrivit art. 62 alin. 2 din Legea nr. 24/2000, la expirarea duratei de suspendare actul normativ sau dispoziția afectată de această suspendare reintră de drept în vigoare, după cum, din acest moment reintră în vigoare dreptul la acțiune al reclamantului, suspendat la rândul său pe durata suspendării exercitării dreptului a cărui realizare se solicită pe calea acțiunii în justiție.
Prin art. 38 din Codul muncii se prevede, în mod imperativ că, drepturile peroanelor încadrate în muncă nu pot face obiectul vreunei tranzacții, renunțări sau limitări, ele fiind apărate de stat împotriva oricăror încălcări, a manifestărilor de subiectivism, abuz sau arbitrariu.
De aceea, fiind un drept câștigat, derivat dintr-un raport de muncă, suplimentul postului și suplimentul treptei de salarizare nu puteau fi anulate pe calea unor acte normative de suspendare a aplicării acestora.
În situația dată, pentru ca un drept prevăzut de lege să nu devină doar o normă lipsită de conținut trebuie reținut că, suspendarea exercițiului dreptului la cele două sporuri, nu echivalează cu însăși înlăturarea acestora, cât timp existența acestora nu a fost înlăturată prin vreo dispoziție legală.
Întrucât actele normative care au reglementat suspendarea exercițiul dreptului funcționarilor publici la suplimentul postului și suplimentul treptei de salarizare prevăzute de legea privind Statutul funcționarilor publici au fost adoptate pentru perioade de timp determinate datorită unor condiții financiare deosebite, respectiv pentru anul bugetar în curs, acestea și-au încetat aplicabilitatea la expirarea perioadei de timp pentru care au fost adoptate.
Prin urmare, instanța a apreciat că solicitarea formulată de funcționarii publici, în sensul constatării îndreptățirii acestora la plata retroactivă a celor două sporuri începând cu data nașterii dreptului și până la zi, la valoarea actualizată a acestor drepturi este întemeiată.
În privința cuantumului celor două sporuri cuvenite funcționarilor publici, instanța a constatat că acesta nu a fost prevăzut de lege sau de vreun alt act normativ emis în aplicarea legii, reclamanții solicitând plata acestora în cuantum de 25 % din salariul de bază pentru ambele sporuri, justificând această solicitare prin prisma altor dispoziții legale care reglementează sporuri salariale, prin raportare la proiectul de act normativ ce urma să cuantifice acest spor și prin cea a existenței unor hotărâri judecătorești irevocabile prin care aceste sporuri au fost acordate în cuantum de 25% fiecare.
Respectarea principiului statului de drept presupune și implică asigurarea aplicării legilor adoptate, în spiritul și litera lor, concomitent cu eliminarea oricărei tendințe de reglementare a unor situații juridice fictive astfel că este necesar ca titularii unor drepturi (și cu atât mai mult titularii unor drepturi salariale) să se bucure efectiv de acestea pentru perioada în care sunt prevăzute de lege.
În acest sens, s-a constatat că, deși dreptul funcționarilor publici la suplimentul postului și suplimentul treptei de salarizare prevăzute de legea privind Statutul funcționarilor publici a reintrat de drept în vigoare, iar aceștia sunt îndreptățiți la plata retroactivă a acestor drepturi, exercitarea drepturilor salariale ale acestora este îngrădită de lipsa preocupării autorităților statului de a adopta reglementări minimale în domeniu, respectiv de a stabili cuantumul sporurilor la salariul de bază prevăzut de art. 31 lit. c) și d) din Legea nr. 188/1999.
Din această perspectivă, instanța a constatat că, potrivit hotărârilor judecătorești depuse la dosarul cauzei de către reclamanți, în situații litigioase identice, instanțele judecătorești din România au pronunțat hotărâri judecătorești irevocabile, prin care au stabilit cuantumul celor două sporuri cuvenite funcționarilor public ca fiind de câte 25% fiecare din salariul de bază.
Față de existența unui număr considerabil de hotărâri judecătorești adoptate în sensul amintit și care au dobândit puterea de lucru judecat, instanța a apreciat că, deși practica judecătorească nu constituie izvor de drept în sistemul de drept românesc, aceasta poate crea justițiabililor o speranță legitimă în sensul îndreptățirii acestora la un drept recunoscut de instanțele judecătorești unor persoane aflate în situații identice cu aceștia.
În practica Curții Europene privind Drepturile Omului, încălcarea acestei speranțe legitime de către instanțele judecătorești a fost apreciată ca o atingere adusă unui bun și ca o încălcare a art. 1 din Protocolul nr. 1 ( Cauza Stere împotriva României din 26.02.2006).
De asemenea, în practica aceleiași instanțe europene, Cauza Beian împotriva României nr. 1 din 06.12.2007, s-a statuat că divergențele de jurisprudență pot crea insecuritate juridică și reducerea încrederii publicului în sistemul judiciar care are ca efect lipsirea reclamantului de efectele unei legi, în timp ce altor persoane care s-au aflat în situație identică li s-a recunoscut același drept prevăzut de lege.
Față de existența unei jurisprudențe majoritare în sensul admiterii acțiunilor reclamanților, instanța a apreciat că, pentru apărarea unui drept salarial recunoscut de lege al cărui cuantum este stabilit prin hotărâri judecătorești irevocabile, cuantum care astfel constituie un bun în sensul art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului și pentru recunoașterea acestui bun este necesară aplicarea cu prioritate a Convenției Europene privind Drepturile Omului și a practicii anterior amintite Curții Europene privind Drepturile Omului în această materie în sensul recunoașterii dreptului funcționarilor publici la sporul privind suplimentul postului și la sporul treptei de salarizare în cuantumul recunoscut și altor funcționari publici aflați în situații juridice identice.
Prin urmare, instanța de contencios administrativ a apreciat că acțiunea reclamanților este întemeiată motiv pentru care, în baza art. 8, 10, 18 din Legea nr. 554/2004, art. 109 din Legea nr. 188/1999, art. 20 din Constituția României și a textelor de lege anterior amintite, urmează să o admită și să oblige pârâții la plata către reclamant pe seama membrilor de sindicat - funcționari publici, sumelor de bani reprezentând suplimentul postului în procent de 25% din salariul de bază și suplimentul corespunzător treptei de salarizare în procent de 25% din salariul de bază începând cu 01.01.2004 și corespunzător datei angajării fiecărui membru de sindicat, până la data pronunțării prezentei, actualizate cu indicele de inflație până la data plății efective, conform dispozitivului prezentei.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâtul MUNICIPIUL SMr eprezentat prin primar și pârâtul CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI S
Prin recursul declarat de pârâtul MUNICIPIUL SMr eprezentat - prin primar, s-a solicitat admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței atacate și respingerea acțiunii.
În motivarea recursului se arată în esență că, plata drepturilor salariale pretinse se asigură de fiecare ordonator principal de credite, cu încadrarea în resursele financiare și în număr maxim de posturi aprobate potrivit legii.
Plata acestor drepturi se face din fonduri alocate în bugetul local, iar în acest buget nu au fost prevăzute sume pentru acordarea sporurilor solicitate prin acțiune și nu există nici resurse financiare pentru efectuarea plăților iar proiectul de act normativ nu a fost promovat până în prezent astfel că nu există baza legală pentru calcularea și acordarea suplimentului postului și a suplimentului gradului.
Pentru a fi posibilă această calculare, ca părți componente ale salariului funcționarilor publici este necesară existența unor dispoziții date în aplicarea-executarea art.29 alin.1 lit.c și d din Legea 188/1999, atribuție ce revine fie legiuitorului - în cazul promovării unui act normativ cu forță juridică de lege, fie Guvernului în cazul promovării unei hotărâri date în executarea prevederilor din lege, și nicidecum instanțelor judecătorești.
În condițiile în care nu este reglementată modalitatea de calculare a sumelor solicitate, este imposibil de calculat în lipsa unor reglementări concrete, iar pe de altă parte, eventuala cuantificare de către instanță în raport cu diverse criterii, reprezintă o nesocotire a Deciziei Curții Constituționale nr.820/2008 în cuprinsul căreia s-a reținut expresis verbis că "instanțele judecătorești nu au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative."
Mai învederează instanței că, în Proiectul la care a făcut trimitere instanța de fond este prevăzut că suplimentele salariale prevăzute mai sus nu sunt considerate drepturi câștigate și se acordă în limita fondurilor disponibile în bugetul local, ori, în bugetul local aceste sume nu au fost prevăzute și nici nu există resurse financiare pentru efectuarea plăților.
Prin recursul declarat de recurentul pârât CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI S M, s-a solicitat admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței atacate și respingerea acțiunii.
În motivarea recursului se arată că, sentința pronunțată de instanța de fond este netemeinică și nelegală deoarece plata suplimentului postului și a suplimentului corespunzător treptei de salarizare a fost suspendată prin acte normative care au fost adoptate ulterior, astfel că aplicarea prevederilor art.31 alin.1 lit.c nu a fost posibilă.
Art.3 din OG 6/2007 prevede că gestiunea sistemului de salarizare a funcționarilor publici se asigură de fiecare ordonator principal de credite, cu încadrarea în resursele financiare și în numărul maxim de posturi aprobate potrivit legii, plata făcându-se din fonduri alocate în bugetul local, iar recurentul pârât nu a prevăzut și aprobat în bugetul local sume pentru acordarea acestor suplimente, pentru efectuarea acestor plăți nu există resurse financiare, în continuare reiterând aceleași motive de recurs ca și cele depuse de recurentul Primarul Municipiului S M, arătate mai sus.
Prin întâmpinare, reclamantul Sindicatul, a solicitat respingerea recursurilor ca nefondate și menținerea sentinței atacate ca fiind legală și temeinică pentru motivele invocate și în fața instanței de fond.
Examinând sentința recurată, raportat la motivele de recurs invocate, precum și din oficiu, potrivit art. 304/1 Cod procedură civilă, instanța reține că recursurile sunt fondate, urmând a fi admise și modificată în parte sentința recurată, pentru următoarele considerente:
Reclamanții au calitatea de funcționari publici în cadrul PRIMĂRIEI MUNICIPIULUI S M și în cadrul SERVICIILOR PUBLICE DIN CONSILIULUI LOCAL AL MUNICIPIULUI S
În această calitate, reclamanții au solicitat în prezenta cauză obligarea acestor instituții, la plata suplimentului postului în procent de 25% și a suplimentului corespunzător treptei de salarizare în procent de 25%, iar sumele rezultate din calcul și care trebuie acordate retroactiv să fie actualizate cu indicele de inflație de la data nașterii dreptului și până la data plății efective, precum și obligarea instituțiilor pârâte la alocarea sumelor în buget.
Curtea constată că temeiul acordării suplimentului postului și a suplimentului corespunzător treptei de salarizare a fost indicat de reclamanți ca fiind art. 31 alin. (1) lit. c) și d) din Legea nr. 188/1999, privind Statutul funcționarilor publici, conform căruia "pentru activitatea desfășurată, funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din:
a) salariul de bază;
b) sporul pentru vechime în muncă;
c) suplimentul postului;
d) suplimentul corespunzător treptei de salarizare".
În perioada 2004-2006, prevederile referitoare la suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare au fost suspendate prin nr.OUG 92/2004 privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2005, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 76/2005, și prin nr.OG 2/2006 privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2006, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 417/2006.
De asemenea, Curtea a reținut că în numerotarea anterioară republicării din anul 2007, art. 31 din Legea nr. 188/1999 era numerotat ca art. 29.
În aplicarea dispozițiilor actualului art. 31 (fost art. 29 din Legea nr.188/1999) - text introdus prin Legea nr. 161/2003 - Agenția Națională a Funcționarilor Publici a elaborat un proiect de act normativ privind salarizarea funcționarilor publici, proiect care instituia, conform dispozițiilor art. 29 din Legea nr.188/1999, mecanismul de stabilire a salariului funcționarilor publici, compus din cinci componente: salariul de bază, suplimentul postului, sporul de vechime, suplimentul corespunzător treptei de salarizare, alte prime și sporuri.
Curtea a observat însă că acest proiect de act normativ nu a fost promovat până în prezent, astfel că nu există baza legală pentru calcularea (cuantificarea) și acordarea suplimentului postului și a suplimentului treptei de salarizare.
Astfel, obligarea pârâtei la plata sporurilor respective în procent de 25% este lipsită de temei legal, neexistând nici o reglementare în baza căreia să se poată identifica acest cuantum.
Pentru a fi posibilă cuantificarea (calcularea) suplimentului postului și a suplimentului gradului, ca părți componente ale salariului funcționarilor publici este necesară existența unor dispoziții date în aplicarea (executarea) art. 29 alin. (1) lit. c) și d) din Legea nr. 188/1999, atribuție ce revine fie legiuitorului, în cazul promovării unui act normativ cu forță juridică de lege, fie Guvernului, în cazul promovării unei hotărâri date în executarea prevederilor respective din Legea nr. 188/1999.
Prin deciziile nr. 818/2008, nr. 819/2008 și nr. 820/2008, (toate fiind publicate în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 537 din 16 iulie 2008), Curtea Constituțională a constatat că prevederile art. 1, art. 2 alin. (3) și art. 27 alin. (1) din nr.OG 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, republicată, "sunt neconstituționale, în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii, și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative".
Curtea apreciază că - în condițiile în care nu este reglementată modalitatea de calculare a suplimentului postului și a suplimentului gradului - acordarea acestor drepturi presupune, pe de o parte, obligarea angajatorului la plata unor sume de bani imposibil de calculat, iar, pe de altă parte, eventuala cuantificare de către instanță în raport cu diverse criterii, reprezintă o nesocotire a Deciziei Curții Constituționale nr. 820/2008, în cuprinsul căreia s-a reținut expressis verbis că "instanțele judecătorești nu au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii, și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative", astfel că nu au nici competența de a se substitui legiuitorului ori executivului în privința acordării efective a unui drept prevăzut de lege, dar care în prezent nu este pasibil de exercitare efectivă.
În raport cu dispozițiile deciziilor Curții Constituționale menționate mai sus, Curtea a apreciat că instanțele judecătorești nu au posibilitatea de a acorda un spor salarial al cărui cuantum nu a fost determinat de autoritățile competente.
Chiar dacă nu se poate lua în considerare suspendarea legală a aplicării textului art. 31 din Legea nr. 188/1999, nu se poate face în cauză o analogie cu situația litigiilor având ca obiect plata primelor de concediu cuvenită funcționarilor publici, întrucât în cazul acordării primei de concediu, dispozițiile Legii nr. 188/1999 erau lipsite de orice echivoc, sub aspectul cuantumului primei respective, dispozițiile art. 34 alin. (2) - devenit ulterior art. 35 alin. (2) - din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, prevăzând că "funcționarul public are dreptul, pe lângă indemnizația de concediu, la o primă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu, care se impozitează separat".
Or, în cazul suplimentului postului și al suplimentului corespunzător treptei de salarizare nu există nici o dispoziție legală care să permită instanțelor să stabilească un cuantum al acestor sporuri, în condițiile în care instanțele nu au competența de a stabili ele însele acest cuantum, conform deciziilor Curții Constituționale menționat mai sus.
În speță, nu se poate invoca " legitimă", de care se prevalează intimații, raportat la jurisprudența CEDO și la contextul admiterii de către unele instanțe de judecată din țară a acțiunilor având ca obiect acordarea suplimentului postului și a treptei de salarizare, întrucât, chiar in cauza Beian, Curtea a arătat că "divergențele de jurisprudență constituie, prin natură, consecința inerentă a oricărui sistem judiciar care se bazează pe un ansamblu de instanțe de fond având autoritate asupra competenței lor teritoriale."
S-a mai arătat, într-o altă cauză (Jantner c/Slovakia, nepublicată), că nu se poate trage concluzia existenței unei "speranțe legitime" în situația în care există o controversă privitoare la modul de interpretare și aplicare a normelor de drept intern. În aceeași cauză, Curtea a ajuns la concluzia că, atunci când un interes patrimonial în discuție ar părea că aparține categoriei juridice de "creanță", el nu poate fi considerat ca "valoare patrimonială" și implicit ca "speranță legitimă" decât dacă are o "bază suficientă în dreptul intern", spre exemplu dacă existența sa este confirmată printr-o jurisprudență clară și concordantă a instanțelor naționale.
Pe de altă parte, în cauza Driha, Curtea de la Strasbourg a apreciat că, pentru a se verifica dacă interpretarea dată de instanța națională satisface cerințele Convenției, trebuie analizată îndeplinirea cerințelor Convenției privitoare la calitatea legii. Principiul legalității înseamnă "existența de norme de drept intern suficient de accesibile, precise și previzibile".
Or, în speță, aceste cerințe nu sunt îndeplinite, căci în condițiile nereglementării cuantumului sporurilor prevăzute de lege pentru funcționarii publici, nu se poate afirma existența unor norme de drept precise și previzibile, ci din contră, există o incertitudine de natura legislativă, pe care o instanță de judecată nu o poate acoperi, decât cu încălcarea principiului separației puterilor în stat.
În consecință, Curtea consideră că instanța de fond a pronunțat soluția recurată cu aplicarea greșită a legii, reținând în mod nefondat existența obligației de plată a suplimentului postului și al suplimentului corespunzător treptei de salarizare către reclamanți - funcționari publici în cadrulPRIMĂRIEI MUNICIPIULUI S M și în cadrul SERVICIILOR PUBLICE DIN CONSILIULUI LOCAL AL MUNICIPIULUI S Mfiind, așadar, incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
Se va lua act de faptul că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
ADMITE ca fondaterecursurile declarate deCONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI S M și PRIMARUL MUNICIPIUL S-în reprezentarea MUNICIPIULUI Sîmpotriva sentinței nr.562/CA din 19 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Satu Mare, pe care o modifică în totalitate, în sensul că:
Respinge acțiunea formulată deSINDICATUL"" AL SALARIAȚILOR din cadrul PRIMĂRIEI MUNICIPIULUI S M și din cadrul SERVICIILOR PUBLICE DIN CONSILIULUI LOCAL AL MUNICIPIULUI S Mîn contradictoriu cu pârâții MUNICIPIUL S -prin primar și CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI SM.
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică, azi 18 iunie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER.
Cu opinie separată
Red. dec. - jud.D-
Jud. fond
Tehnoredact.-/
24.06.2009 / 2 ex.
OPINIA SEPARATĂ
Consider că, soluția care trebuia pronunțată în cauză, să fie de respingere a recursurilor declarate deCONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI S M și PRIMARUL MUNICIPIUL S-în reprezentarea MUNICIPIULUI S și menținerea ca legală și temeinică a sentinței atacate, pentru următoarele considerente:
Reclamanții intimați sunt funcționari publici în cadrul PRIMĂRIEI MUNICIPIULUI S M și în cadrul SERVICIILOR PUBLICE DIN CONSILIULUI LOCAL AL MUNICIPIULUI S M și au solicitat plata suplimentului postului în procent de 25% din salariul de bază și a suplimentului corespunzător treptei de salarizare în același procent, conform art.31 alin.1 lit.c și d din Legea nr.188/1999, iar sumele rezultate din calcul și care trebuie acordate, să fie actualizate cu indicele de inflație de la data nașterii dreptului, până la data plății efective.
Potrivit dispozițiilor art.31 din Legea nr.188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, pentru activitatea desfășurată, funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din:
a). salariul de bază;
b). sporul pentru vechime în muncă;
c).suplimentul postului;
d).suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
Prin art.44 din nr.OUG92/2004 și art.48 din nr.OG2/2006, s-a dispus suspendarea aplicării dispozițiilor referitoare la suplimentul postului și suplimentul gradului, suspendare care a fost menținută până la 31.12.2006. Începând cu anul 2007, suspendarea a încetat, nr.OG6/2007, privind salarizarea funcționarilor publici nu a mai menținut dispozițiile anterioare relative la această suspendare.
În ceea ce privește efectul suspendării plății acestor drepturi prin nr.OUG92/2004 și nr.OG2/2006, pentru perioada 2004 - 2006, instanța a constatat că prin această suspendare nu au fost abrogate aceste drepturi, astfel că de la data încetării acestei suspendări se poate face plata drepturilor.
Odată cu suspendarea aplicării dispozițiilor referitoare la suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, prin cele două acte normative, s-a suspendat și cursul prescripției în ce privește dreptul la acțiune prin prisma Decretului nr.147/1958, cât și raportat la prevederile art.64 alin.3 din Legea nr.24/2000.
Se reține că, Legea nr.188/1999 constituie legea cadru, astfel că reclamanții intimați, ca funcționari publici, au dreptul să primească și cele două sporuri evidențiate expres de lege.
Împrejurarea că legiuitorul intenționează, într-un viitor incert, să elaboreze o altă lege și să implementeze un sistem unitar de salarizare a tuturor funcționarilor publici nu justifică în nici un fel neacordarea celor două sporuri legale, atâta timp cât ele fac parte din salariu. Dimpotrivă, intenția legiuitorului care din motive de ordin financiar, a suspendat succesiv acordarea acestor sporuri, a fost ca ele să figureze ca elemente componente ale salariului funcționarului public, iar neprevederea ulterioară a unor cuantumuri ori condiții de acordare nu constituie un aspect de natură a duce la concluzia că nu se impune aplicarea concretă a acestor dispoziții legale.
Culpa legiuitorului, care nu a mai intervenit cu precizări privind modul de acordare a sporurilor ce fac parte din salariu, nu trebuie răsfrântă asupra intimaților funcționari publici, fapt ce ar afecta grav dreptul la muncă și la corecta și justa remunerare a acestora.
Sporurile prevăzute de art.31 lit.c și d din Legea nr.188/1999 sunt deja "legiferate", însuși legiuitorul readucându-le din nou în vigoare, iar actul instanței de a recunoaște caracterul obligatoriu al unor dispoziții legale nu se poate subsuma actului de legiferare.
Față de cele de mai sus, având în vedere și faptul că pe rolul instanțelor judecătorești s-au aflat procese similare în care s-au admis acțiunile formulate de reclamanți, situație în care persoanele aflate în situații identice li s-a creat legitimă, în sensul că și acestea au dreptul de a beneficia de plata acestor drepturi și văzând și practica CEDO în acest sens (Cauza Driha contra României), precum și prevederile art.1 din protocolul I la Convenția pentru apărarea Drepturilor Omului și Libertăților fundamentale, apreciez că soluția primei instanțe este legală și temeinică și drept urmare se impunea respingerea recursurilor declarate.
JUDECĂTOR,
Red. opinie - jud.
Tehnoredact. - -
24.06.2009/ 2 ex.
Președinte:Blaga OvidiuJudecători:Blaga Ovidiu, Tătar Ioana, Sotoc Daniela
