Anulare act administrativ . Decizia 391/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ,
CONTENCIOS ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia civilă nr.391/CA
Ședința publică din data de 21 octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Elena Carina Gheorma
JUDECĂTOR 2: Nastasia Cuculis
JUDECĂTOR 3: Mihaela
Grefier -
S-au luat în examinare recursurile în contencios-administrativ declarate de pârâtele Administrația Finanțelor Publice a Municipiului - cu sediul în C, bd. - nr.196, județul C și DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚRLOR PUBLICE - cu sediul în C, bd. - nr.18, județul C, împotrivaSentinței civile nr.660/ 18 iunie 2009pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă - SRL - cu sediul în C, bd. - nr.70, județul C, având ca obiect anulare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședința publică răspunde pentru intimata reclamantă, avocat în baza împuternicirii avocațiale depusă la dosar, lipind recurentele.
Procedura de citare este legal îndeplinită cu respectarea dispozițiilor art.87 și următoarele din Codul d e procedură civilă.
S-a făcut referatul asupra cauzei în care grefierul de ședință evidențiază părțile, obiectul litigiului, mențiuni referitoare la îndeplinirea procedurii de citare. Învederează că recursurile sunt motivate și scutite de la plata taxei judiciare de timbru și timbru judiciar.
Apărătorul intimatei reclamante depune la dosarul cauzei împuternicire avocațială și chitanța reprezentând onorariu avocat. Precizează că nu are cereri prealabile de formulat, probe de administrat.
Curtea luând act că nu sunt înscrisuri de depus, cereri de formulat, declară cauza în stare de judecată și acordă cuvântul intimatei asupra cauzei.
Apărătorul intimatei reclamante, având cuvântul, solicită respingerea recursurilor ca nefondate. În referire la excepția lipsei calității procesual pasive invocată de recurenta C în recursul formulat, învederează că recurenta C are calitate procesuală în cauză, fiind entitatea juridică ce eliberează sumele de bani solicitate de reclamantă a fi restituite și a chemat în judecată C pentru opozabilitate. Consideră că excepția trebuia invocată în fața instanței de fond.
Cu cheltuieli de judecată.
CURTEA:
Asupra recursului în contencios administrativ de față.
Din actele și lucrările dosarului, instanța constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr.1718/118/11.03.2008 pe rolul Tribunalului Constanța - secția Comercială și de Contencios Administrativ, reclamanta - SRL, în contradictoriu cu pârâta Administrația Finanțelor Publice a Municipiului C, a solicitat anularea actului administrativ fiscal nr.1066/18.02.2008 și obligarea pârâtei la restituirea următoarelor sume: 12.102 lei achitată prin chitanța seria - nr. -/01.11.2007; 5.935 lei achitată prin chitanța seria - nr. -/02.08.2007 și 10.287 lei achitată prin chitanța seria - nr. -/12.04.2007, sume reprezentând taxă pentru primă înmatriculare cu dobânda legală de la data plății până la data restituirii efective și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că în anul 2007 achiziționat din Germania două autoutilitare marca și un autoturism marca Mercedes Benz second-hand pe care le-a înmatriculat în România, iar la momentul înmatriculării i s-a impus să achite taxa de primă înmatriculare, în caz contrar refuzându-i-se înmatricularea mașinilor.
A mai arătat reclamanta că această taxă contravine art. 90 paragraful 1 din Tratatul Comunității Europene întrucât este încălcat principiul nediscriminării produselor importate cu produsele interne, având în vedere că această taxă nu se aplică pentru autoturismele deja înmatriculate în România.
Reclamanta a mai arătat că, față de dispozițiile art. 148 alin. 2 din Constituție, urmare a efectului direct al art.90 paragraful 1 din Tratatul Comunității Europene, se constată că art.2141-2143din codul fiscal, ce reglementează taxa de primă înmatriculare, nu pot fi aplicate, astfel taxa achitată a fost percepută și încasată nelegal.
Reclamanta a arătat că a urmat procedura prealabilă, solicitând pârâtei restituirea taxei achitate, însă, maniera în care i s-a răspuns denotă clar refuzul autorității de a-i restitui taxa de primă înmatriculare.
În drept, au fost invocate dispozițiile art.90 paragraful 1 din Tratatul Comunității Europene, art.148 din Constituție, art. 1082 și 1084 cod civil și art. 274 Cod de procedură civilă.
Pârâta a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția inadmisibilității acțiunii având în vedere că actul atacat nu este un act administrativ în sensul art. 8 din Legea nr.554/2004.
La primul termen de judecată reclamanta a solicitat introducerea în cauză în calitate de pârât a Direcției Generale a Finanțelor Publice
Prin sentința civilă nr.1214/19.09.2008 instanța a admis excepția inadmisibilității acțiunii reținând că adresa nr.1066/18.02.2008, nu reprezintă un act administrativ în accepțiunea contenciosului administrativ, întrucât acesta nu produce, modifică sau stinge raporturi juridice și chiar dacă ar fi considerat un act administrativ reclamanta nu a efectuat procedura prealabilă potrivit art. 7 din Legea nr.554/2004.
Prin decizia civilă nr.181/CA/30.04.2009, Curtea de Apel Constanțaa admis recursul declarat de reclamantă împotriva sentinței menționate, a casat hotărârea recurată și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe cu motivarea că adresa nr.1066/18.02.2008 reprezintă un refuz nejustificat de soluționare a unei cereri și totodată reprezintă și un act administrativ vătămător.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Constanța - secția Comercială și de Contencios Administrativ sub nr.4666/118/11.05.2009.
Prin sentința civilă nr.660/ 18 iunie 2009 Tribunalul Constanțaa admis acțiunea, a anulat actul administrativ fiscal nr.1066/18.02.2008 și a obligat pârâtele Administrația Finanțelor Publice a Municipiului C și Direcția Generală a Finanțelor Publice C la restituirea către reclamantă a următoarelor sume: 12.102 lei achitată prin chitanța seria - nr. -/01.11.2007; 5.935 lei achitată prin chitanța seria - nr. -/02.08.2007 și 10.287 lei achitată prin chitanța seria - nr. -/12.04.2007, reprezentând taxă pentru primă înmatriculare, actualizate cu dobânda legală de la data plății până la data restituirii efective; a obligat pârâta către reclamantă la plata sumei de 4017,45 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Soluționând cauza în limitele casării, potrivit art.315 Cod de procedură civilă, prima instanță a reținut, în esență, următoarele:
Reclamanta a cumpărat în anul 2007 trei autovehicule second-hand din Germania, mașini pentru care a achitat taxa de primă înmatriculare.
Prin cererea înregistrată la pârâta Administrația Finanțelor Publice a Municipiului C sub nr.1066/04.02.2008 reclamanta a solicitat restituirea sumelor achitate cu titlu de taxă de primă înmatriculare pentru autovehiculele importate, iar prin adresa nr.1066/18.02.2008 pârâta a solicitat reclamantei să completeze documentele necesare restituirii sumelor astfel cum prevede art.117 alin.1 din OG nr. 92/2003 rep. și nr.1899/2004.
Potrivit art.2141-2143din Codul fiscal și pct.311-312din Normele metodologice de aplicare a Codului fiscal, taxa specială pentru autoturisme și autovehicule se plătește cu ocazia primei înmatriculări în România de către persoana fizică sau juridică care face înmatricularea.
Conform art.90 paragraful 1 din Tratatul constitutiv al Uniunii Europene niciun stat membru nu aplică direct sau indirect produselor altor state membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică direct sau indirect produselor naționale similare.
Astfel, este interzisă discriminarea fiscală între produsele importate și cele similare autohtone, iar în România nu se percepe niciun fel de taxă pentru autoturismele produse în țară și înmatriculate aici.
S-a constatat că în cauză sunt aplicabile în mod direct dispozițiile din dreptul comunitar, care au prioritate față de dreptul național.
Potrivit art.148 din Legea fundamentală, ca urmare a aderării prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare (alin.2), iar Parlamentul, Președintele României, Guvernul și autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării și din prevederile alin.2 (alin.4).
A constatat prima instanță că în România, stat comunitar, nu se percepe niciun fel de taxă pentru autoturismele produse și înmatriculate ori reînmatriculate în țara noastră, dar se percepe o astfel de taxă pentru autoturismele înmatriculate deja în celelalte state comunitare și reînmatriculate în România, după aducerea acestora aici, situație care constituie o discriminare a regimului juridic fiscal și contravine dispozițiilor menționate în Tratatul CEE.
Dând eficiență juridică considerentelor expuse instanța a reținut că sumele plătite de reclamantă nu au fost datorate potrivit legislației comunitare și, pe cale de consecință, taxele trebuie restituite.
Pentru repararea integrală a prejudiciului pârâta a fost obligată să achite și folosul nerealizat, respectiv dobânda legal calculată de la data încasării sumei până la data restituirii integrale și efective, iar potrivit art.274 Cod de procedură civilă, la plata sumei de 12 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, au declarat recurs pârâtele Administrația Finanțelor Publice a Municipiului C și C care au criticat soluția instanței de fond ca fiind nelegală și netemeinică.
Recurenta Administrația Finanțelor Publice a Municipiului a susținut că obligarea la restituirea integrală a taxei de primă înmatriculare încalcă dispozițiile OUG nr.50/2008 și ale art.6 alin.1 din HG 686/2008 deoarece prin OuG nr.50/2008 legiuitorul a dispus restituirea în parte a taxei achitată în perioada 1 ianuarie 2007 - 30 iunie 2008 și nu restituirea integrală a taxei, potrivit procedurii instituite prin Capitolul VI art.6 din Anexa la HG nr.686/2008, în vigoare la data depunerii cererii.
Recurenta a solicitat să se aibă în vedere că OUG nr.50/2008 a primit avizul Comisiei Europene la data de 25.06.2008 ca fiind conformă cu criteriile comunitare, astfel cum rezultă din infograma nr.5899/23.06.2008 a Reprezentantei Permanente a României pe lângă
A mai susținut recurenta că în mod netemeinic și nelegal s-a dispus obligarea sa la plata dobânzii legale de la data plății și până la data restituirii efective, câtă vreme cererea de restituire se află în termenul legal de soluționare și, mai mult, nu sunt îndeplinite condițiile impuse de Cap.2 pct.1, pct.2 și pct.4 din 1899/2004 pentru aprobarea Procedurii de restituire și de rambursare a sumelor de la buget, precum și de acordare a dobânzilor cuvenite contribuabililor pentru sumele restituite sau rambursate cu depășirea termenului legal, referitoare la cererea de acordare a dobânzilor.
Recurenta Direcția Generală a Finanțelor Publice Cas olicitat modificarea hotărârii atacate constatând că DGFP C nu are calitate procesuală pasivă în cauză și totodată că cererea reclamantei este prematură.
A susținut recurenta că instanța era obligată să verifice atât calitatea procesuală activă cât și calitatea procesuală a pârâtului, deoarece raportul de drept procesual nu se poate lega valabil decât între titularii dreptului ce rezultă din raportul de drept material dedus judecății.
Astfel, cauza dedusă judecății se referă la un litigiu între o persoană fizică și unitatea administrativă în a cărei rază teritorială se află domiciliul fiscal al contribuabilului persoană fizică, acestea fiind subiecte ale raportului fiscal conform art.17 din OG 92/2003 privind Codul d e procedură fiscală, modificată și republicată. În situația dată competentă este Administrația Finanțelor Publice a Municipiului C,organ fiscal teritorial competent cu conducere proprie care se reprezintă înfața instanțelor prin consilieri juridici din structură.
A arătat recurenta că lipsa calității sale procesuale pasive rezultă și din dispozițiile Ordinului nr.1899/2004 pentru aprobarea,Procedurii de restituire și de rambursare a sumelor de la buget, precum și de acordare a dobânzilor cuvenite contribuabililor pentru sumele restituite sau rambursate cu depășirea termenului legal" care stabilește organul fiscal competent ca fiindorganul fiscal căruia ii revine competenta de administrare a creanțelor bugetare, potrivit prevederilor art.33 din OG 92/2003, precum și din Regulamentul de organizare și funcționare al administrațiilor finanțelor publice municipale (din municipiile reședință de județ) care stabilește ca atribuție în sarcina administrațiilor finanțelor publice soluționarea cererilor de restituire a unor sume de la bugetul general consolidat (altele decât cele din TVA de rambursat si restituire de accize).
Mai mult, arată recurenta că plata taxei de primă înmatriculare s-a făcut la Trezoreria C, aceasta fiind subordonată teritorial C, eventuala restituire urmând sa se facă tot de către aceasta.
Pe fondul cauzei, recurenta a susținut că cererea reclamantei este prematură întrucât art.11 din OUG nr.50/2008 instituie temeiul pentru restituirea diferenței dintre suma achitată de contribuabil în perioada 01.01.2007- 30.06.2008, cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule, și cuantumul rezultat din aplicarea prevederilor privind taxa de poluare pentru autovehicule.
De asemenea, în infograma nr.5899/26.06.2008 transmisă de Reprezentanța Permanentă a României pe lângă, se arată că Expertul DG a menționat că prevederile proiectului de norme metodologice privind taxa pe poluare pentru autovehicule transmis Comisiei în data de 25.06.2008, formă care de altfel a și fost aprobată de Guvernul României, sunt conforme cu criteriile europene.
Față de cele expuse, recurenta consideră cererea reclamantei este prematură în sensul că trebuie calculată mai întâi taxa de poluare și apoi stabilită suma ce trebuie înapoiată, dat fiind că legiuitorul a dispus numai restituirea în parte a taxei achitate în perioada 01.01.2007-30.06.2008 și nu restituirea integrală a acesteia.
S-a mai susținut că nu se poate dispune restituirea taxei deoarece aceasta achitată de către reclamant și încasată de Trezoreria C în temeiul unor dispoziții imperative ale legii, dispoziții în vigoare în momentul respectiv, a căror aplicare nu putea fi ignorată.
Analizând cauza sub aspectul motivelor invocate, Curtea constată că recursul declarat de Direcția Generală a Finanțelor Publice C este fondat, iar recursul declarat de Administrația Finanțelor Publice a Municipiului C este nefondat.
Astfel, examinând cu prioritate, potrivit art.137 din Codul d e procedură civilă, excepția lipsei calității procesuale pasive a Direcției Generale a Finanțelor Publice, se reține că aceasta nu poate fi obligată în raportul juridic dedus judecății atâta timp cât raportul de drept fiscal ce a generat plata sumelor reprezentând taxă de primă înmatriculare poartă exclusiv între reclamantă, în calitate de contribuabil, și pârâta Administrația Finanțelor Publice a Municipiului C, în calitate de organ fiscal competent să administreze creanțele bugetare, conform prevederilor art.33 din OG 92/2003.
Față de lipsa legitimității procesuale pasive a pârâtei DGFP C, urmează a admite, în baza art.312 alin.1 și 304/1 Cod de procedură, recursul declarat de recurentă și a modifica în parte sentința atacată în sensul respingerii acțiunii față de această pârâtă ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, atare soluție făcând inutilă cercetarea pe fond a recursului.
În ceea ce privește recursul declarat de Administrația Finanțelor Publice a Municipiului, se reține că, în esență, recurenta critică hotărârea primei instanțe doar în ceea ce privește obligarea sa la restituirea integrală a taxei achitate de către intimata reclamantă, contrar disp. art.11 din OUG nr.50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule.
Potrivit textului invocat, " Taxa rezultată ca diferență între suma achitată de contribuabil în perioada 1 ianuarie 2007-30 iunie 2008, cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule, și cuantumul rezultat din aplicarea prezentelor prevederi privind taxa pe poluare pentru autovehicule se restituie pe baza procedurii stabilite în normele metodologice de aplicare a prezentei ordonanțe de urgență."
Prin urmare, dispozițiile menționate impun organului fiscal o anumită procedură de restituire a diferenței dintre taxa de primă înmatriculare achitată în perioada 1 ianuarie 2007-30 iunie 2008 și taxa de poluare ce urmează a fi achitată în baza OUG nr.50/2008 tocmai în virtutea dreptului acestui organ de a proceda la compensări de creanțe fiscale.
Cele două taxe sunt diferite și au destinații diferite, iar instanța nu este învestită cu analizarea legalității ambelor taxe, ci doar cu privire la taxa de primă înmatriculare. În niciun caz dispozițiile arătate nu impun instanței de judecată efectuarea unor eventuale compensări care să justifice restituirea parțială și nu integrală a taxei de primă înmatriculare achitată nelegal.
Potrivit principiuluitempus regit actum, instanța este ținută să verifice legalitatea achitării taxei raportat la normele legale în vigoare la acel moment. Constatând că achitarea taxei s-a făcut cu încălcarea normelor comunitare, norme care odată cu aderarea la Uniunea Europeană fac parte din dreptul intern și se aplică cu prioritate, instanța era ținută să procedeze la repararea integrală a prejudiciului suportat de reclamantă astfel că în mod corect a dispus restituirea integrală a sumei dar și obligarea pârâtei la plata dobânzilor legale.
Pentru considerentele expuse, apreciind că motivele invocate de recurentă sunt nefondate, urmează a respinge recursul ca atare, în baza art.312 alin.1 Cod de procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul pârâtei Administrația Finanțelor Publice a Municipiuluiîmpotriva Sentinței civile nr.660/ 18 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-.
Admite recursul declarat de Direcția Generală a Finanțelor Publice- cu sediul în C, bd. - nr.18, județul C, împotriva Sentinței civile nr.660/ 18 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă - SRL - cu sediul în C, bd. - nr.70, județul
Modifică în parte hotărâreaîn sensul că:
Admite excepția lipsei calității procesuale pasivea pârâtei Direcția Generală a Finanțelor Publice C și respinge acțiunea formulată în contradictoriu cu această pârâtă pentru lipsa calității procesuale pasive.
Menține celelalte dispozițiiale sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, astăzi, 21 octombrie 2009.
Președinte, - - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, |
jud. fond:
red.dec.jud. -
4 ex/18.11.2009
Președinte:Elena Carina GheormaJudecători:Elena Carina Gheorma, Nastasia Cuculis, Mihaela
